34,311 matches
-
luptători cunoscuți, Tian Kaiqiang, Gu Yezi, Gongsun Jie, numiți "cei trei bravi războinici". Alintați de rege, ei deveniseră orgolioși, despotici și nesupuși. Chen Wuyu, dându-și seama de acest lucru, plănui să-i corupă pe cei trei luptători, ca să răstoarne regatul și să pună mâna pe putere. Yan Ying, întâiul dregător din Qi, printr-o iscoadă, află ce se punea la cale și, neliniștit pentru viitorul statului său, decise să-i elimine pe cei trei războinici. Într-o bună zi, suveranul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prin urmare, i se cuvine a doua piersică. Suveranul socoti că are dreptate și îi oferi a doua piersică. Al treilea oștean, Tian Kaiqiang, se aprinse de furie și îi reaminti regelui că el a învins în luptă, aproape singur, regatul vecin și a capturat peste cinci sute de dușmani. Și îi ceru regelui să se gândească dacă aceasta nu este cumva cea mai strălucită faptă. Suveranul îl consolă: Deoarece nu mai sunt piersici, te voi recompensa data viitoare. Oșteanul luă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
s-au format treptat cinci curente reprezentate de Chang Xiangyu, Chen Suzhen, Ma Jinfeng, Yan Liping și Cui Lantian. Opera Yuju are un repertoriu de peste o mie de piese tradiționale, majoritatea bazate pe povestiri din romane istorice precum Cele trei regate, Răscoala țărănească de la Wagang, Cinstitul și corectul dregător Bao Zheng etc. De asemenea, sunt numeroase intrigi de dragoste și întâmplări care ridică probleme de etică socială. După proclamarea R.P.Chineze, au apărut numeroase piese pe teme moderne care descriu viața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Shanxi 117 Mausoleul primului împărat al dinastiei Qin și armata sa de teracotă 120 Palatul Imperial de Iarnă din Beijing 122 Templul Cerului din Beijing 125 Palatul Potala din Tibet 126 Valea Jiuzhaigou (Valea Celor Nouă Sate) 129 Wulingyuan 130 Regatul urșilor panda din provincia Sichuan 132 4. Bucătăria chinezească 133 Cele opt școli ale bucătăriei chinezești 133 Capitolul V NAȚIONALITĂȚI ȘI RELIGII 139 1. Naționalitățile Chinei 141 Naționalități a căror populație depășește cinci milioane de locuitori 142 Naționalități cu populație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Su Shi, literat genial din dinastia Song 332 2. Dramaturgia clasică chineză 334 Celebrul dramaturg Li Yu 334 Guan Hanqing, unul din cei mai mari dramaturgi din istoria Chinei 335 3. Romanele și povestirile clasice chineze 336 Cronica celor trei regate 336 Călătorie spre soare-apune 338 Visul din pavilionul roșu 340 Renumitul prozator Pu Songling 342 4. Epopei din China 344 Povestea regelui Ghesar 344 Epopeea Jangar 345 Epopeea kârgâză Manas 347 Capitolul XII BASME, LEGENDE, ISTORISIRI 349 1. Basme și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
rușinez ca un țânc care-l descoperă pe Moș Crăciun în hornul casei. Nu știu ce-ați face voi să fiți cocoloșiți într-o carte cu o stare atât de hieratică cum e bucuria, bașca lâncezeala asta aproape paradisiacă în regatul atâtor minunății (care, doar prin simpla lor enumerare, oferă papilelor gustative un răsfăț luxuriant), nu știu dacă v-ați îmbufna răutăcios pentru lipsa cutiuței cu Cip sau doar dacă ați privi această omisiune (ca și mine) ca pe o grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fost făcută. Iar eu am îmbrățișat din tot sufletul și fără să stau prea mult pe gânduri cea mai frumoasă meserie dintre toate meseriile lumii. Aceea de legendă vie. Aceea de Atoatestăpânitor și Întâilegiuitor în hotărârile, treburile și acțiunile unui regat. Nici nu vă puteți închipui cât pot fi ele de multe. Să-ți bați joc de Angelica mucioasa. Să primești cele mai bune jucării. Să ți se împartă întotdeauna colțul de pâine. Să nu care-cumva să pretinzi că le iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
civilizației apașe, Radu era capabil de o sinceritate fraternă și pătimașă care te topea. Pe mine, cel puțin. Știu că pare greu de crezut, dar erau zile în care uitam să joc fotbal, doar pentru că în drumurile noastre spre granițele regatului, bunăoară spre bucla bulevardului Drumul Taberei, poveștile deveneau aievea, eram spionați de la înălțimile blocurilor de zece etaje de tot felul de indivizi pictați în culorile războiului, eram atacați de haite întregi de coioți flămânzi, altminteri doi sau trei câini vagabonzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
limba setswana. „Motoare rapide“ (engl.). Denumire generică dată mai multor populații tribale din Zimbabwe și vestul Mozambicuului. Denumirea a trei triburi din Africa de Sud și Zimbabwe. Mzilikazi (în traducere românească “Poteca de sânge“ sau “Calea cea mare“ (1790-1868), rege sud-african, fondatorul regatului Matabele pe teritoriul de azi al statului Zimbabwe. Lobengula Kumalo (m. 1894) a fost al doilea și ultimul rege al triburilor Matabele. Unul din cele opt triburi principale care alcătuiesc populația statului Botswana. Viperă pufăitoare (în limba setswana). Sfatul bătrânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
le detesta și se hotărîse să rămînă acolo, naufragiat voluntar și pustnic fără credință, să conviețuiască pentru totdeauna cu focile, albatroșii și șopîrlele. Iar acum, patru ani mai tîrziu, se putea așeza În tihnă, la ceasul amurgului, să-și contemple regatul: o insulă vulcanică mică, stîncoasă și pustie, fără un copac care să dea o umbră cît de cît decentă, fără izvoare de apă dulce sau fîntîni; loc de Împerechere și cuib scandalos al tuturor păsărilor marine din Pacific, alcov al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din nou În picioare. Curînd o să iasă soarele și vreau să văd cum muncești... Își continuă mersul rapid spre culmea Îndepărtată. Soarele era sus pe cer cînd au ajuns, iar el se Întoarse, mulțumit, să mai contemple o dată mica insulă, „regatul” lui, În care dispunea, Începînd din acea dimineață, de un prim supus cu care putea face orice voia. Fregatele, pescărușii și pelicanii se Înălțau spre cer, gata să-și Înceapă pescuitul zilnic În apele aflate atît de aproape, colcăind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
viață, iar marele Ocean, acum liniștit, făcea din nou cinste numelui pe care i-l pusese Balboa, În timp ce niște nori lungi și foarte Înalți vopseau În roz palid un cer care curînd avea să capete o nuanță indigo. Era frumos regatul său: pustiu, negru și liniștit, iar fața lui, mereu Încruntată, fu pentru o clipă gata să se destindă, pentru prima oară În atîția ani, cînd deodată ochii, „singurul lucru decent pe care-l pusese Dumnezeu pe chipul acela monstruos”, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iar bîtlanii și păsăretul cu picioare lungi invadau zonele cu mangrove, Îngăduindu-le cintezoilor și porumbeilor să se răspîndească În voie pe Întreaga suprafață a insulei, În bună vecinătate cu nenumărații ei locuitori. Era, prin urmare, ilogic să-și străbată regatul fără ca pălăria lui cu boruri largi și din cale-afară de uzată să Îndure „mulțumirile” vreunui supus Înaripat, căci erau adeseori zile În care, mai cu seamă În perioada de Împerechere, zău dacă era cu putință să privești În sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se păstreze vii luni Întregi -, nici măcar un milion de oameni care ar fi răscolit insula pas cu pas nu ar fi reușit să-l găsească. Nu se mai simțea așadar la cheremul piraților și al balenierelor care Îi invadau „regatul”, ci dimpotrivă, aceștia erau cei care, din clipa aceea, se aflau cu totul În mîinile sale. Așteptă răbdător. În fiecare dimineață, În zori, se cățăra pe culme și scruta depărtările În toate direcțiile, atent la prezența oricărui vapor, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În cele din urmă, trăgînd cu putere fumul În piept, fu de acord: - Poate că am s-o fac, spuse el. Într-o zi, cînd am să mă socotesc suficient de puternic, o să pun un afiș pe plajă: „Acesta este regatul lui Oberlus. Nimic nu contează aici În afara voinței lui” - zîmbi pe jumătate amuzat, pe jumătate ironic. O să am nevoie de un steag, adăugă. Știi să desenezi? - Puțin. - În cazul ăsta, pictează-mi un steag... Mare și roșu, cu o iguană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai vină și alții, nu-ți face griji... SÎnt sigur că În curînd ne va spori numărul... Însă Iguana Oberlus se Înșela. Numărul supușilor săi nu crescu, ci dimpotrivă, scăzu brusc cu o pătrime, ceea ce reprezentă - ca În orice alt „regat” din lume - o adevărată catastrofă. Se Întîmplase cinci zile mai tîrziu, cînd, la ora prînzului, fiind adîncit ca Întotdeauna În lectura silabisită a Ingeniosului hidalgo castilian și captivat de peripețiile acestuia, Își slăbise vigilența la care Îl supusese În permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
privirea asupra insulei frumoase, solitare și pașnice În calda după-amiază ecuatorială, zîmbi satisfăcut În fața peisajului și se cufundă din nou În lectură. Progresase mult și abia dacă mai simțea nevoia să silabisească. Doi supuși erau puțini chiar și pentru un regat minuscul ca acela al Insulei Hood, iar monarhul păru să priceapă asta curînd. Avea nevoie de oameni sau, dacă nu, el Însuși avea să fie nevoit să se apuce din nou de muncă, să cultive pămîntul, să pescuiască, să gătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și oboseala Îi Învingeau și sfîrșeau Învinși În bătălia lor eternă. Din acea clipă se cățărau cu greu În vîrful insulei și se stabileau acolo, ca niște paznici eterni pe marginea prăpastiei, contemplînd de departe, nostalgici și resemnați, ceea ce fusese regatul lor și ceea ce le formase familia. Lăsau să treacă săptămînile, ba chiar și lunile, nemișcați ca niște statui vii, pînă cînd, consumîndu-și tot stratul de grăsime, se aruncau pe neașteptate În prăpastie, Într-un salt sinucigaș. Dacă supraviețuiau, Își potoleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru cei cinci prizonieri, pe care Îi obligă să le care În partea cea mai Înaltă a insulei. Le așeză acolo, perfect protejate și camuflate, cu vîrful Îndreptat spre intrarea În ansă, și se simți mîndru. Două tunuri Însemnau Întărirea „regatului” său și-i ofereau șansa de a-și controla și mai mult oamenii, Îndepărtîndu-i de mal pe musafirii nepoftiți. Insula Hood, refugiul de odinioară al păsărilor marine, Începea să se transforme Într-un loc important, pe care lumea avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
motive Întemeiate pentru a face dreptate, fiindcă dorea ca oamenii lui să se teamă, știind, din experiența căpătată la bordul multor vapoare, că o asemenea teamă trebuia să se bazeze mereu pe convingerea că pedepsele nu erau niciodată arbitrare. În „regatul” lui, cel ce respecta legea era În siguranță, cu excepția cazului În care nu era de acord cu legea respectivă. El, Oberlus, poruncea, iar ceilalți Îi dădeau ascultare. În fond, impunea o politică la fel de veche ca și cea mai veche dictatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fermecător și mai misterios din Întregul oraș. Per ansamblu, nimeni n-ar fi Îndrăznit s-o clasifice pe Niña Carmen drept o clasică frumusețe creolă, dar era evident că nu exista În Quito - și nici În tot ceea ce fusese odinioară Regatul Nordului - o fată pe care s-o pețească mai mulți bărbați, nici care să trezească, prin simpla ei apariție, pasiuni mai Înflăcărate. Pentru toate acestea, după cum era de așteptat, la optsprezece ani, Carmen de Ibarra Îl alese pe unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și a faimei de pramatie pe care o avea, cavalerul de Arriaga Își pierdu și el capul după tînăra creolă, și În scurtă vreme cei doi deveniră perechea cea mai surprinzătoare și În același timp cea mai fericită din capitala regatului. Norocos În afaceri, dinamic și cu relații bune, Germán de Arriaga se așeză la casa lui, Începu să dea uitării escapadele din trecut, care-l Împiedicau să profite mai mult de sine, și ajunse să rostească un cuvînt pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se vedea nevoit să elibereze temporar restul prizonierilor, a căror stare fizică și mentală se deteriora văzînd cu ochii, murdari, slabi și terorizați - și Își dorea cu ardoare să se Întoarcă la rutina zilnică, lungit pe culmea falezei, veghindu-și regatul, citind ore Întregi și bucurîndu-se de frumosul trup al prizonierei sale. Se gîndi chiar la posibilitatea ca portughezul să se fi sinucis, dar ideea i se păru improbabilă, fiindcă pentru asta nu s-ar fi străduit atît de tare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
metri distanță. Începu să se miște cu grijă cunoscînd fiecare potecă, fiecare piatră și fiecare tufiș de pe insulă, capabil s-o facă cu ochii Închiși, fără zgomot, aproape fără să trezească păsările care se odihneau În cuiburile lor. Acela era regatul său, pe care-l străbătuse de mii de ori, iar În anumite ocazii, În nopți asemănătoare, se strecurase la fel pentru a-și pîndi prizonierii, asigurîndu-se că rămîneau pe loc și că nu Încercau să se răzvrătească Împotriva lui. Ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l cîștigaseră. Puse În fața lui o busolă care rămăsese pe Río Branco, Îi porunci Niñei Carmen să se așeze la prora pînă cînd i se făcea somn și, În timp ce se Îndepărtau, se Întoarse ca să contemple, profilată la orizont, Insula Hood, „regatul lui”, singurul loc din lume unde se simțise liber și unde-și petrecuse cei mai frumoși ani din viață. Era perfect conștient că, din clipa În care aveau să pună piciorul pe continent, dacă ajungeau să o facă, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]