708 matches
-
lucru când Twer își demonstrează ignoranța referitoare la Crizele Seldon. Poly Verisof ("Fundația") este Mare Preot pe Anacreon și ambasador al Fundației. El conduce mulțimea lui Hardin către Palatul Regal de pe Anacreon. Prințul Regent Wienis ("Fundația") este adevărata putere din spatele regenței lui Lepold I. El încearcă cucerirea militară a Fundației, dar este împiedicat cu ajutorul religiei științei, care îi asigură Fundației controlul tehnologiei de pe Anacreon, inclusiv controlul tehnologiei militare. Plin de frustrare după manevrele lui Salvor Hardin, el cade în depresie și
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
vasal al lui Ugo a fost un motiv suplimentar pentru oponenții săi pentru a-i renunța dreptul la tron. În scopul de a avea mână liberă în Franța, Carol a abdicat de la conducerea ducatului de Lotharingia, care a trecut sub regența fiului său mai mare Otto. Carol a deschis războiul împotriva lui Hugo Capet, chiar capturând Rheims și Laon. Cu toate acestea, în Joia Mare a anului 991 (26 martie), el a fost prins, ca urmare a perfidiei episcopului Adalberon, și
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
ca rege al Siciliei în februarie 1212, prin grija papei Inocențiu al III-lea, în condițiile în care un acord între Frederic și papă stipula ca regatele Germaniei și Siciliei să nu fie unite sub același conducător. Dion acest motiv, regența asupra Regatului Siciliei a revenit mamei sale, iar nu tatălui. Cu toate acestea, după moartea lui Inocențiu din 1216, Frederic l-a chemat pe fiul său în Germania și și-a acordat sieși din nou titlul de rege al Siciliei
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
Dirk al VI-lea (n. cca. 1114 - 5 august 1157) a fost conte de Olanda de la 1121 până la moarte, pentru început, în cadrul minoratului, sub regența mamei sale, Petronilla. Dirk a fost fiul contelui Floris al II-lea de Olanda. După moartea sa, el a fost succedat de fiul său mai mare, Floris al III-lea. Dirk a fost căsătorit cu Sofia de Salm, contesă de
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
Utrecht (ulterior, în timpul domniei lui Dirk, fortificațiile de lemn ale Leidenului vor fi înlocuite printr-un castel de piatră). Dat fiind că Petronilla nu constata vreo abilitate sau ambiție deosebită din partea lui Dirk pe măsură ce acesta creștea, ea și-a continuat regența asupra acestuia, până când fiul ei favorit, Floris să devină în stare să preia conducerea comitatului. Acest Floris, numit "cel Negru" (în limba neerlandeză: "de Zwarte") poseda acele calități care păreau să îi lipsească fratelui său Dirk. Floris s-a răsculat
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
acțiuni. Eliberat printr-un schimb de prizonieri după bătălia de la Bouvines pentru William Spadă Lungă, conte de Salisbury, el a luptat în continuare în Cruciada Albigensiană, asediind Avignonul în 1226. El a fost un susținător al Biancăi de Castilia în timpul regenței acesteia ulterioare morții lui Ludovic al VIII-lea din 1226. În 1210, Robert s-a căsătorit cu Eleonora de St. Valéry (n. 1192-d. 15 noiembrie 1250), cu care a avut următorii copii:
Robert al III-lea de Dreux () [Corola-website/Science/328697_a_330026]
-
Dirk al III-lea (sau "Diederik", "Theodoric"; supranumit "Hierosolymita") (d. 27 mai 1039) a fost conte de Olanda de la 993 până la moarte, până în 1005 aflându-se sub regența mamei sale. Dirk a fost fiul contelui Arnulf I de Olanda cu soția acestuia, Lutgarda de Luxemburg, fiică a contelui Siegfried de Luxemburg. Teritoriul asupra căruia Dirk a stăpânit va fi numit Olanda abia din 1101, fiind la vremea sa
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
ale habitatului se aflau în zona dunelor de pe coastă și în zonele mai înalte din apropierea râurilor. Contele Dirk era membru al casei de Olanda, o familie cu oarecare notorietate în cadrul Germaniei de atunci. Mama sa, Lutgarda de Luxemburg, a deținut regența pe când Dirk era încă minor, în intervalul dintre 993 și 1005. Ea era cumnata împăratului Henric al II-lea, cu sprijinul căruia a reușit să mențină controlul asupra comitatului, păstrându-l intact pentru momentul când Dirk avea să atingă majoratul
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
prin natura sistemului monarhiei constituționale antetul regelui, fără ca acesta să fi avut vreo contribuție la elaborarea lor; astfel de documente nu au fost incluse în prezenta listă. -------- 1927 Întrucât este un minor, atribuțiile regale și tutela copilului sunt asigurate de regența regală. Copilul este crescut de mama sa, principesa Elena, locuind în vila de la Șosea cunoscută și drept Palatul Kiseleff. Carol, aflat în Franța, speculează situația internă și tatonează terenul în vederea unei reîntoarceri. Politicianul Ionel Brătianu, artizanul și garantul îndepărtării de la
Cronologia regelui Mihai () [Corola-website/Science/330961_a_332290]
-
săi. Cei 12 ani de domnie ai lui Cosimo au fost punctați de căsătoria sa fericită cu Maria Maddalena și patronajul astronomului Galileo Galilei. Când Cosimo a murit, fiul său cel mare, Ferdinando, era minor. Acest lucru a dus la regența bunicii lui Ferdinando, Cristina de Lorena, și a mamei acestuia, Maria Magdalena de Austria. Cristina și-a dominat puternic nepotul chiar și după ce a devenit major, până la moartea ei în 1636. Mama și bunica lui au aranjat căsătoria cu Vittoria
Marele Ducat de Toscana () [Corola-website/Science/330983_a_332312]
-
instituie o monarhie absolutistă care a dus la înstrăinarea Galiciei de Castilia. Acest lucru, împreună cu luptele constante cu musulmanii, cum ar fi Bătălia de Rueda, Bătălia de la Torrevicente și, bătălia care a avut loc la San Esteban de Gormaz sub regența mătușii sale în 975, a condus nobilimea din Galicia să-l proclame rege al Galiciei pe Bermundo al II-lea de Leon, fiul lui Ordono al III-lea. El și-a pierdut tronul doi ani mai târziu, în 984. A
Dinastia Astur-Leon () [Corola-website/Science/331415_a_332744]
-
Cortesul de la Valladolid din 1312 regele a dat un impuls reformei administrației și sistemului judiciar, în cadrul eforturilor sale de întărire a autorității monarhiei în detrimentul celei a nobilimii. La moartea tatălui său în 1312, au urmat mai multe dispute legate de regență, care au fost rezolvate abia în 1313. Bunica lui, Maria de Molina, mama lui Constance, și-a asumat regența. Regina Constance a murit prima pe 18 noiembrie 1313, urmată de Ioan și Infantul Petru în timpul unei campanii militare împotriva Granadei
Casa de Ivrea () [Corola-website/Science/331419_a_332748]
-
întărire a autorității monarhiei în detrimentul celei a nobilimii. La moartea tatălui său în 1312, au urmat mai multe dispute legate de regență, care au fost rezolvate abia în 1313. Bunica lui, Maria de Molina, mama lui Constance, și-a asumat regența. Regina Constance a murit prima pe 18 noiembrie 1313, urmată de Ioan și Infantul Petru în timpul unei campanii militare împotriva Granadei în 1319, care a lăsat-o pe regina văduvă, Maria, singura regentă, până la moartea sa pe 1 iunie 1321
Casa de Ivrea () [Corola-website/Science/331419_a_332748]
-
lui Sancho al IV-lea și a Mariei de Molina), Juan Manuel (nepotul lui Ferdinand al III-lea și unchiul său) și Juan el Tuerto (unchi de gradul doi al regelui), au împărțit regatul între ei, în funcție de aspirațiile lor de regență. După ce Alfonso a fost declarat adult în 1325, el a început o domnie care avea să servească la consolidarea puterii regale. De îndată ce a luat tronul, el a început să lucreze din greu pentru a consolida puterea regală prin împărțirea dușmanilor
Casa de Ivrea () [Corola-website/Science/331419_a_332748]
-
doar zece ani. Regele Ferdinand a murit la scurt timp după aceea, pe 22 octombrie 1383. Conform tratatului dintre Castilia și Portugalia, Regina mamă, Leonor Telles de Menezes, s-a declarat regentă în numele fiicei sale și a cumnatului ei. Declararea regenței a fost primită prost în multe orașe portugheze. Leonor a fost mereu considerată a fi o intrusă trădătoare care intenționa să uzurpe coroana portugheză pentru Castilia și să încheie independența Portugaliei. La rugămintea lui Ioan, atunci când a aflat de decesul
Ioan I al Castiliei () [Corola-website/Science/331450_a_332779]
-
pe care scria "Ferdinand și Ioana, rege și regină a Castiliei, Leonului și Aragonului" iar la începutul anului 1505 a convins curtea că Ioana este bolnavă și nu poate guverna. Soțul Ioanei, Filip cel Frumos, care nu se mulțumea cu regența ci visa să fie rege, a emis la rândul său monede cu numele "Filip și Ioana, rege și regină a Castiliei, Leonului și Arhiduci de Austria, etc." și a început să se plângă de comportamentul ei. În replică, Ferdinand a
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
o obținuse în 1477 de la Maria de Burgundia printr-un acord numit "Blijde Inkomst". În 1493, prin Pacea de la Senlis, se convine ca Filip în vârstă de 15 ani va deveni prinț începând cu anul următor. În 1494, Maximilian abandoneză regența în conformitate cu termenii Tratatului de la Senlis iar Filip preia conducerea Ducatului cu toate că, în practică, autoritatea deriva de la Consiliul nobililor din Burgundia. La 20 octombrie 1496, la Lier, Filip s-a căsătorit cu Ioana a Castiliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
permanentă dar a fost respins de nobilimea castiliană și înlocuit cu soțul Ioanei, care a devenit Filip I al Castiliei. După moartea lui Filip, în 1506, Ioana s-a presupus că devenise instabil psihic, iar Ferdinand a preluat din nou regența, conducând prin Francisco Jiménez de Cisneros, cancelarul Regatului. Carol, fiul Ioanei, a devenit rege al Aragonului în 1516, împreună cu mama sa ca regina cu numele, după mortea lui Ferdinand. Născut la Medina del Campo , el a fost fiul cel mic
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
dinastiei Arista a monarhilor Navarezi. Când Sancho a murit în 925, singurul lui fiu era încă destul de tânăr. Astfel, Sancho a fost urmat de fratele său, Jimeno Garcés, care după moartea sa, fiul lui Sancho, Garcia, avea să guverneze sub regența mamei sale. El a domnit de la 925 până la moartea sa în 931. În timp ce, uneori, se spune ca el a fost regentul nepotului său Garcia, într-un document contemporan apare numele său ca rege și nu ca nepot al său. Abia
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
s-au oferit terenurile care serveau ca bază pentru împărăția Aragonului și Gonzalo, care a primit Sobrarbe și Ribagorza. De asemenea, el a avut unele cerei de suveranitate asupra fratelui său, Ferdinand, care servea ca și Conte de Castilia sub regența Regatului Leon. În 1037, Ferdinand a solicitat ajutor lui García împotriva cumnatului său, Bermundo al III-lea de Leon, în bătălia de la Tamaron lângă Pisuerga. Cei doi frați l-au învins pe Bermundo, acesta murind în luptă și fiind ultimul
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
a născut la Stuttgart și a fost al treilea copil al Ducelui Wilhelm Ludwig de Württemberg și a soției acestuia, Magdalena Sibylla de Hesse-Darmstadt. După moartea timpurie și neașteptată a tatălui său în 1677, curtea regală a decis să acorde regența unchiului său, Frederic Karl, Duce de Württemberg-Winnental. În 1693, împăratul Leopold I l-a numit Duce de Württemberg pe tânărul de aproape 17 ani Eberhard Ludwig. Proaspătul duce nu arăta interes pentru treburile guvernamentale. El a fost desctis de contemporanii
Eberhard Ludwig, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/337011_a_338340]
-
este încredințată Regelui, care o exercită în modul regulat prin Constituțiune. Art. 40. - Puterea judecătorească se exercită de organele ei. Hotărârile lor se pronunță în virtutea legii și se execută în numele Regelui. Art. 83. - Regele, în vieață fiind, poate numi o Regență, compusă din trei persoane, care, după moartea Regelui, să exercite puterile regale în timpul minorității succesorului Tronului. [...] Art. 87. - Persoana Regelui este inviolabilă. Miniștrii lui sunt răspunzători. Nici un act al Regelui nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de
Prerogativă regală () [Corola-website/Science/337492_a_338821]
-
împăratul Guangxu ar fi fost destul de mare pentru a începe să domnească în nume propriu. Cu toate acestea, în anul anterior, mai mulți curteni, printre care Prințul Chun și Weng Tonghe, au cerut împărăteasei văduve să-și amâne retragerea de la regență. În februarie 1889, în pregătire pentru retragerea împărătesei Cixi, Guangxu a fost căsătorit. Ca împărăteasă, spre neplăcerea împăratului, Cixi a ales-o pe o nepoată a ei, verișoara lui Guangxu, Jingfen, care a devenit împărăteasa Longyu. De asemenea, ea a
Împăratul Guangxu () [Corola-website/Science/331142_a_332471]
-
-o pe o nepoată a ei, verișoara lui Guangxu, Jingfen, care a devenit împărăteasa Longyu. De asemenea, ea a selectat două concubine, surori, care să devină consoartele Jin și Zhen. În săptămâna următoare după nuntă, Cixi s-a retras de la regență. Chiar și după ce Guangxu și-a început oficial domnia, împărăteasa Cixi a continuat să influențeze deciziile și acțiunile sale, în ciuda faptului că locuia mai multe luni ale anului la Palatul de Vară. Weng Tonghe a relatat că în timp ce împăratul participa
Împăratul Guangxu () [Corola-website/Science/331142_a_332471]
-
magnații danezi, Contele Gerhard al III-lea și Contele Johann I de Holstein-Kiel. Christopher a fost forțat să abdice și a fost exilat, în timp ce ducele Valdemar de Southern în vârstă de 12 ani, a fost făcut rege al Danemarcei, sub regența Contelui Gerhard. Până în 1329 Christopher trăit în exil, însă haosul în creștere în republica magnaților din Danemarca și fricțiunile dintre Gerhard și vărul său Contele Johan de Plön, fratele vitreg al lui Christopher, i-au dat lui Christopher o altă
Christopher al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331278_a_332607]