18,995 matches
-
evoluția montărilor de operă. Fantastic! Drumul de la idee la dezvoltarea ei pe scenă este extrem de elaborat. Pe tărîmul descifrării poveștii se dau adevărate lupte. Acolo este miza. Acolo se întîlnesc noul, provocarea, căutările, citirea inedită, accentele modificate de lectura fiecărui regizor. De aici savoarea. Anvergura spectacolului, atît de complex și de complicat ca structură, este dată de anvergura regizorului. De nebunia lui. Ce se întîmplă pe scenele mari ale spectacolului de operă nu se mai petrece în teatru. Inovațiile, formulele absolut
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
descifrării poveștii se dau adevărate lupte. Acolo este miza. Acolo se întîlnesc noul, provocarea, căutările, citirea inedită, accentele modificate de lectura fiecărui regizor. De aici savoarea. Anvergura spectacolului, atît de complex și de complicat ca structură, este dată de anvergura regizorului. De nebunia lui. Ce se întîmplă pe scenele mari ale spectacolului de operă nu se mai petrece în teatru. Inovațiile, formulele absolut inedite - ca interpretare, ca spațiu scenografic - au spart orice șablon. Imaginația este pur și simplu în cel mai
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
iar filmele din competiție au avut din nou imperativul opera prima (sau opera secunda!). Secțiunea 3x3, foarte curtată la casele de bilete, a adunat anul acesta, în total, nouă filme (3x3, v-a ieșit la socoteală?!) purtând semnătura a trei regizori importanți și foarte controversați: Lars Von Trier, Wong Kar-wai și Kim Ki-duk, ultimul dintre aceștia mai puțin cunoscut spectatorilor de la noi. Și chiar dacă ați reușit, dragi cinefili, să puneți mâna în timp pe o parte dintre aceste filme (ex. The
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
tragedia lui cu altele, nucleul rămîne același: tema morții. În spatele unui limbaj ce aduce cu teatrul de păpuși, pentru copii, se află candoare, o mică bijuterie actoricească, susținută cu emoție și rigoare de trupă. Recviem este un spectacol-poem, construit de regizorul și dramaturgul Hanoch Levin plecînd de la trei povestiri ale lui Cehov, așa cum scrie în caietul program. Eu am recunoscut doar Vioara lui Rotschild, baza scenariului. Lamentația "viorii" este preluată aici și de alte cîteva instrumente ce cîntă live, un violoncel
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
Frunză. Lume multă la Sibiu. Pe străzi, peste tot, un du-te vino parcă fără încetare. Valuri care te înghit în numele teatrului. Am făcut parte din lungul cortegiu al spectacolului de stradă Satiricon, orchestrat din toate punctele de vedere de regizorul Mihai Ranin, cu o dăruire impresionantă față de teatru și față de profesiunea sa, am remarcat-o, încă o dată, pe actrița Ofelia Popii, am urcat în trena lui pe dealurile de la Ocna Sibiului ca să văd, pe ape, Banchetul, tot în regia lui
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
abkahasieni, armeni, evrei, canadieni aduși acolo de teatru și pentru teatru se mișcau și jucau pe ritmurile noastre cele mai autentice. Poate doar zongora lui Ion Pop din Maramu să mă fi făcut să mai uit amarul lăsat de comportamentul regizorului Andriy Zholdak față de spectatori și de Festival. Un regizor pe care, repet, îl apreciez enorm și de care mă simt artistic apropiată. N-am înțeles nici pînă acum, și nimeni din partea Festivalului nu a oferit scuze și explicații, nu știu cui aparține
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
pentru teatru se mișcau și jucau pe ritmurile noastre cele mai autentice. Poate doar zongora lui Ion Pop din Maramu să mă fi făcut să mai uit amarul lăsat de comportamentul regizorului Andriy Zholdak față de spectatori și de Festival. Un regizor pe care, repet, îl apreciez enorm și de care mă simt artistic apropiată. N-am înțeles nici pînă acum, și nimeni din partea Festivalului nu a oferit scuze și explicații, nu știu cui aparține vina, de ce s-a amînat patru ore începerea reprezentației
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
ar fi spus ce se întîmplă, că sînt probleme tehnice, că pauza durează o oră și așa mai departe, decideam ce fac în cunoștință de cauză. Cînd, în sfîrșit, a început prima parte, și mă bucuram de felul în care regizorul și trupa lui extraordinară reușesc să construiască atmosferă de teatru mare pe scenă, a urmat o pauză nesfîrșită, care mi-a fracturat orice formă de înțelegere. Și am plecat. Cred că respectul între creatori și spectatori trebuie să fie reciproc
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
e ticsit de intenții, dar se oprește la ele". Cît despre premiantul cu Palme d"Or din 2004, Michael Moore, cu documentarul lui anti-Bush, Godard susține că "indirect l-a ajutat pe Bush, într-un mod foarte pervers, de care regizorul nu e conștient; Bush e mai puțin idiot decît pare, iar Michael Moore nu e atît de inteligent pe cît se crede". Nici cinematograful lui Tarantino nu scapă de blîndul tir godardian: "Nici Tarantino nu merge pînă la capăt. Nu
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
câțiva tineri vor să numească o asociație Sacru și Profan, apoi Ființă și Timp, în vreme ce echipa de fotbal se numește Mizil Bulls; o bătrânică face o pasiune pentru canapeaua chiriașului; o întâlnire spiritual bizară și cam stânjenitoare dintre un consacrat regizor de teatru (e de ghicit aici Andrei Șerban) și publicul său; niște bătrânici se închină când metroul circulă pe sub o biserică, doi tineri muzicieni entuziaști visează la o trupă, dar le lipsește... violoncelul ș.a.m.d. Prozele realist-minimaliste ale lui
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
doresc să devin ubicuă și exhaustivă, cum nu mi-am propus să cultiv varza, fie ea și de Bruxelles, am făcut o selecție la sînge din împovărătoarea ofertă a festivalului. Am optat, cu alte cuvinte. Am ales cîteva nume de regizori care mă interesează: Silviu Purcărete � marele absent în carne și oase al acestei ediții, una din prezențele emblematice ale festivalului, un motor generator de întîlniri, de emoție, de amintiri � Mihai Măniuțiu, Tompa Gabor, Victor Ioan Frunză, Andriy Zholdak. Nu am
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
inconfort și sentimentul aiuritor că am ratat totul. O abatere de la selecția mea a fost spectacolul Recviem, o producție a Teatrului Cameri din Israel, o bijuterie, un comentariu plin de candoare, aș zice, asupra morții. Campionul prezențelor în festival este regizorul Mihai Măniuțiu, cu trei din ultimele sale puneri în scenă: Electra, o adaptare după Sophocles și Euripide, montată la Teatrul de Stat din Oradea, Moi, Rodin și Perșii, recentele premiere de la Teatrul �Radu Stanca� din Sibiu. Nu vreau să epuizez
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
reveni cu alte ocazii. Electra este, cred, poate cea mai complexă și incitantă propunere a lui Mihai Măniuțiu din ultimul timp. Un spectacol profund, tulburător, răscolitor. O demonstrație conținută a erudiției lui Mihai Măniuțiu-teoreticianul, a modificărilor de accente pe care regizorul le poate aduce, o motivată deplasare de lumi, de angoase, de problematici, o asumată vulnerabilitate. Mihai Măniuțiu face un popas creator, de ceva vreme, pe tărîmul textelor vechilor greci. Am văzut Bacantele la Tîrgoviște � cel mai tînăr și mai neliniștit
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
Măniuțiu face un popas creator, de ceva vreme, pe tărîmul textelor vechilor greci. Am văzut Bacantele la Tîrgoviște � cel mai tînăr și mai neliniștit teatru din peisajul nostru � iar în festival mi-am completat tripticul cu Electra și Perșii. Investigația regizorului conduce nu la întoarcerea în timp, ci la recuperarea lui, la aducerea lui în cel mai trepidant astăzi. De aceea, nu aș numi asta o actualizare, ci, mai degrabă, o nouă lectură făcută azi. Pentru că nu se urmărește forțat și
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
Mihai Măniuțiu de ceva vreme în mai toate montările � să nu uităm Iov-ul lor - este recognoscibilă nu doar în personajul său, Oreste, ci se regăsește în energia Corului, ca o prelungire, ca o marcă aproape chiar a relației dintre regizor și actorul său preferat, locomotivă. O astfel de prezență ca a lui Marian Râlea devine vitală pentru o trupă. Și asta se vede în Electra. M-am bucurat să o găsesc în distribuție pe Suzana Macovei, o actriță pe care
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
lui Vișa a luat și identitatea acestei actrițe cu un registru larg, cu mari disponibilități, pe care n-am mai văzut-o în mai nimic după aceea. Rolul Clitemnestra mi se pare o recuperare artistică importantă pe care o face regizorul Mihai Măniuțiu. Eu pun ediția de anul acesta sub semnul Electrei și al redescoperirii tragismului Greciei antice prin dramatismul sonorităților maramureșene, al montării lui Purcărete de la Craiova după A douăsprezecea noapte de Shakespeare � despre care am scris foiletonistic � al spectacolului
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
în scenă de Tompa Gabor la Nothingham, la Northern Stage Ensemble. Poveștile continuă în numărul viitor, cu surprizele și întîlnirile frumoase, cu dezamăgiri � și una dintre ele, majore, este faptul că n-am reușit să descifrez atitudinea lui Zholdak, un regizor care cred că valorează foarte mult pentru teatrul contemporan și pe care îl apreciez enorm, o atitudine ireverențioasă față de public și, în egală măsură față de Constantin Chiriac, directorul Festivalului. Despre toate acestea și despre multe altele, despre atmosfera spectacolelor de
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
valorează foarte mult pentru teatrul contemporan și pe care îl apreciez enorm, o atitudine ireverențioasă față de public și, în egală măsură față de Constantin Chiriac, directorul Festivalului. Despre toate acestea și despre multe altele, despre atmosfera spectacolelor de stradă orchestrate de regizorul Mihai Ranin, despre chitaristul care mi-a cîntat șapte zile și tot atîtea nopți sub fereastră, mie și tuturor trecătorilor din Sibiu, despre discreția primarului Klaus Werner Johannis, aflat, de altfel, în plină campanie electorală, despre reîntîlnirea cu austera liniște
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
Mircea Mihăieș În ziua de azi, Statele Unite n-au nevoie de dușmani externi. Au atât de mulți în interior, încât ar putea popula cu ei un stat european de mărime medie. Unul dintre ei se numește Michael Moore, scriitor și regizor, câștigător, la Cannes, al Marelui Premiu pentru filmul Fahrenheit 9/11. Titlul este calchiat după celebra carte a lui Ray Bradbury, Fahrenheit 451, temperatura la care iau foc cărțile. Fahrenheit 9/11 ar fi în opinia lui Moore "temperatura la
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
spune că singurul care a dat personajului său alura relaxat-elegantă (repet cuvântul) a simpaticului dandy petrecăreț, a fost Florin Diaconescu, întotdeauna excelent interpret, în sensul complet al cuvântului. De fapt, lucrul cu soliștii, integrarea lor în "pielea" eroilor este treaba regizorului, or regia lui Mircea Cornișteanu nu a pus o amprentă deosebită asupra spectacolului. Distribuția tânără, maleabilă, ne-fixată încă în deprinderi cimentate, putea deschide un câmp larg de acțiune regiei pentru materializarea unor idei, dar soluțiile de ansamblu au fost
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
povestea că - fascinat de condiția unui personaj care își schimbă vîrsta și sexul - lucrează (sau se gîndește) acum la un scenariu în care un boxeur de 24 de ani se transformă într-o tînără de 23! Almodovar seamănă cu tînărul regizor din propriul lui film, "Proasta educație", care stă la o masă și citește, cutremurat de emoție, fapte diverse. Cele două fapte diverse selectate de regizor(i) sînt absolut memorabile. Primul: o femeie s-a aruncat în bazinul crocodililor înfometați, care
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
de 24 de ani se transformă într-o tînără de 23! Almodovar seamănă cu tînărul regizor din propriul lui film, "Proasta educație", care stă la o masă și citește, cutremurat de emoție, fapte diverse. Cele două fapte diverse selectate de regizor(i) sînt absolut memorabile. Primul: o femeie s-a aruncat în bazinul crocodililor înfometați, care s-au repezit și au început s-o sfîșie; dar, în tot acest timp, din gura femeii n-a ieșit nici un sunet... Al doilea: un
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
preferat al președintelui Tarantino a fost, previzibil, și cel mai violent film al competiției - coreeanul "Old Boy", de Park Chan-wook, un thriller cu incest, răzbunare, claustrare, hipnoză, și tot acel balet sîngeros al cruzimii fizice, în care asiaticii sînt neîntrecuți. Regizorul coreean vede în violență "motorul societății contemporane; violența e azi în toate - în familie, în educație, în dragoste, între state și între clasele sociale". Un singur lucru a învins, la Cannes, violența asiatică: violența politică. Și violența interesului politic. Cazul
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
Michael Moore e un nume de rezonanță și un caz. Un nume premiat la Cannes, acum doi ani, pentru "Bowling for Columbine". Un cineast care - lucru neobișnuit în lumea documentarului - atrage lumea în săli și aduce încasări de milioane; un regizor pamfletar, gustat de marele public, dar detestat deopotrivă de conservatori (care îl consideră un impostor) și de intelighenția de stînga, alergică la populismul lui. Michael Moore, se vede cu ochiul liber, se simte bine în pielea de grăsan jovial care
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
atunci cînd a împlinit șaptezeci de ani și Ileana Predescu scrisese un text pentru revista noastră, care îl sărbătorea pe domnul Ciulei. Mi-aduc aminte, și în zilele acestea cu atît mai tare, acum cînd Festivalul de la Sibiu începe, de regizorul și directorul Teatrului "Radu Stanca", Iulian Vișa, discipol al lui David Esrig, un artist de o mare finețe, rafinat, cult, nebun după teatru. Prietenii lui, Constantin Chiriac și Virgil Flona, i-au transformat visul în realitate. Oamenii dau din pinteni
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]