2,315 matches
-
regresive către anumite puncte de fixație se manifestă în toate realizările importante ale copilului, contribuind astfel la progresul capacităților sale. După cum spune o expresie populară citată de A. Freud (1965/1968), „copiii fac doi pași înainte și unul înapoi”. Aceste regresii salvatoare pot deveni simptom, având atunci valoare de formațiune de compromis (pentru eu) și de semnal de alarmă (pentru anturaj). Un exemplu clinic (Erikson, 1950/1974) ne poate face mai sensibili la manifestările patologice ale unei regresii care încetează să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unul înapoi”. Aceste regresii salvatoare pot deveni simptom, având atunci valoare de formațiune de compromis (pentru eu) și de semnal de alarmă (pentru anturaj). Un exemplu clinic (Erikson, 1950/1974) ne poate face mai sensibili la manifestările patologice ale unei regresii care încetează să mai fie un principiu de dezvoltare normală pentru a deveni o manifestare simptomatică, împiedicând astfel procesul de maturizare și, după cum spune A. Freud (1965/1968), putând constitui temelia unei formațiuni caracteriale de tip oral, anal, uretral sau
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a mărturisit că are obiceiul să schimbe familia de fiecare dată când copilul de care avea grijă devine prea mare. Din acel moment, copilul a manifestat o constipație puternică, având multiple semnificații pentru economia sa psihică. Constipația era semnul unei regresii, văzută ca reacție la decizia parentală de a o concedia pe dădaca mult iubită, precum și ca o manifestare a nemulțumirii. În același timp, toate acestea îi permiteau băiețelului să beneficieze, într-un moment de vulnerabilitate psihică, de îngrijirile și atenția
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
rigid. Acest proces regresiv inconștient permite abandonarea poziției oedipiene riscante, constând într-o rivalitate față de tată și o dorință fantasmatică de posedare a mamei, în favoarea unei poziții pre-oedipiene pe care Pierre o cunoscuse anterior și de care el se agață. Regresia implicată aici servește drept adaptare și, în același timp, drept apărare, erijându-se chiar în simptom patologic, întrucât nu mai reușește să „își facă datoria”, ci se constituie într-un punct de fixație care pune în lumină o intensă suferință
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
defecației”. La rândul ei, A. Freud subliniază importanța recurgerii la o astfel de mișcare de repliere, care dovedește suplețe în funcționarea individului și poate fi un răspuns benefic, dacă este temporară și spontan reversibilă. În schimb, este periculos să permitem regresiei să devină patogenă și/sau permanentă. Ajunși în acest punct al analizei, ne putem pune următoarea întrebare: regresia poate fi pusă în slujba procesului terapeutic? Ideea poate părea paradoxală, iar ea a făcut adesea obiectul unor neînțelegeri și chiar greșeli
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
suplețe în funcționarea individului și poate fi un răspuns benefic, dacă este temporară și spontan reversibilă. În schimb, este periculos să permitem regresiei să devină patogenă și/sau permanentă. Ajunși în acest punct al analizei, ne putem pune următoarea întrebare: regresia poate fi pusă în slujba procesului terapeutic? Ideea poate părea paradoxală, iar ea a făcut adesea obiectul unor neînțelegeri și chiar greșeli. Este esențial să recunoaștem că acest mecanism de apărare poate avea o valoare terapeutică, întrucât reprezintă o sursă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
chiar greșeli. Este esențial să recunoaștem că acest mecanism de apărare poate avea o valoare terapeutică, întrucât reprezintă o sursă de schimbare atunci când este integrat în tratament, atât la copil, cât și la adult. În acest context, putem sublinia aportul regresiei - nu ca fenomen care apare și dispare la comandă, tocmai pentru că este inconștient - atunci când e pusă în slujba transferului (Freud, 1915/1977). A. Freud (1965/1968) subliniază că „în ceea ce privește transferul propriu-zis, atât copiii, cât și adulții repetă prin regresie și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aportul regresiei - nu ca fenomen care apare și dispare la comandă, tocmai pentru că este inconștient - atunci când e pusă în slujba transferului (Freud, 1915/1977). A. Freud (1965/1968) subliniază că „în ceea ce privește transferul propriu-zis, atât copiii, cât și adulții repetă prin regresie și pun în scenă, în jurul persoanei analistului, relațiile lor obiectuale la toate nivelurile de dezvoltare”. Astfel, își face treptat apariția ideea însoțirii pacientului în regresie de către terapeut (Balint, 1968/1971; Winnicott, 1954/1969; Searles, 1955/1977). Dar, deși funcția de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Freud (1965/1968) subliniază că „în ceea ce privește transferul propriu-zis, atât copiii, cât și adulții repetă prin regresie și pun în scenă, în jurul persoanei analistului, relațiile lor obiectuale la toate nivelurile de dezvoltare”. Astfel, își face treptat apariția ideea însoțirii pacientului în regresie de către terapeut (Balint, 1968/1971; Winnicott, 1954/1969; Searles, 1955/1977). Dar, deși funcția de aliat pe care o poate căpăta regresia este recunoscută încă de la primele cazuri tratate de Freud, chiar dacă la Dora apare ca o formă puternică de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
analistului, relațiile lor obiectuale la toate nivelurile de dezvoltare”. Astfel, își face treptat apariția ideea însoțirii pacientului în regresie de către terapeut (Balint, 1968/1971; Winnicott, 1954/1969; Searles, 1955/1977). Dar, deși funcția de aliat pe care o poate căpăta regresia este recunoscută încă de la primele cazuri tratate de Freud, chiar dacă la Dora apare ca o formă puternică de rezistență, trebuie să notăm și derivele survenite ulterior, ca urmare a paradoxalei injoncțiuni: „Regresați!”, ca și cum ar fi vorba despre un proces pozitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
tipul „țipătului primar”, la practicile de „deprivare senzorială”, dar și la „tehnica activă” a lui Ferenczi care-l determină pe Freud (1915/1977) să amintească următorul lucru: „Tratamentul trebuie să se efectueze într-o stare de abstinență sau de privațiune”. Regresia nu este de fapt alegerea terapeutului, ci o mișcare avându-și originea în straturile de adâncime ale vieții inconștiente a pacientului și care se manifestă fără știrea acestuia. Tratarea pacienților psihotici arată clar că, o dată procesul terapeutic stabilit, el îi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
stau numeroase cazuri clinice, prezentate, printre alții, de Bettelheim în Fortăreața goală, de pacienta lui Sechehaye în Jurnalul unui schizofren, de Pankow în Omul și psihoza sa și de Barnes în Călătorie prin nebunie. N-ar trebui să vedem în regresie simpla inversare a unui progres în înțelesul lui patogen și răsturnarea sa percepută ca benefică. Balint (1968/1971) subliniază importanța regresiei în câmpul terapeutic. „Această recâștigare a încrederii și a speranței constituie punctul esențial pentru un nou început în direcția
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Pankow în Omul și psihoza sa și de Barnes în Călătorie prin nebunie. N-ar trebui să vedem în regresie simpla inversare a unui progres în înțelesul lui patogen și răsturnarea sa percepută ca benefică. Balint (1968/1971) subliniază importanța regresiei în câmpul terapeutic. „Această recâștigare a încrederii și a speranței constituie punctul esențial pentru un nou început în direcția mișcărilor progresive.” Regresia capătă astfel valoare de comunicare. Prin urmare, regresia ca mecanism de apărare se dovedește a fi de o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a unui progres în înțelesul lui patogen și răsturnarea sa percepută ca benefică. Balint (1968/1971) subliniază importanța regresiei în câmpul terapeutic. „Această recâștigare a încrederii și a speranței constituie punctul esențial pentru un nou început în direcția mișcărilor progresive.” Regresia capătă astfel valoare de comunicare. Prin urmare, regresia ca mecanism de apărare se dovedește a fi de o importanță fundamentală prin funcția sa intrapsihică și interpersonală. Ea se prezintă într-o evidentă diversitate de configurații, întrucât cele trei instanțe ale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
răsturnarea sa percepută ca benefică. Balint (1968/1971) subliniază importanța regresiei în câmpul terapeutic. „Această recâștigare a încrederii și a speranței constituie punctul esențial pentru un nou început în direcția mișcărilor progresive.” Regresia capătă astfel valoare de comunicare. Prin urmare, regresia ca mecanism de apărare se dovedește a fi de o importanță fundamentală prin funcția sa intrapsihică și interpersonală. Ea se prezintă într-o evidentă diversitate de configurații, întrucât cele trei instanțe ale personalității (sinele, eul și supraeul) pot recurge inconștient
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
supraeul) pot recurge inconștient la ea. Chiar dacă, de-a lungul întregii vieți, trebuie să întreprindem în mod constant un anume efort pentru a ne feri să regresăm înspre unul sau altul dintre momentele trecutului, să spunem totuși, în încheiere, că regresia poate avea și o valoare pozitivă. Regresia deschide într-adevăr eului o dimensiune consolatoare - și deci de gratificare narcisică -, față de care specialiștii aparținând curentului kleinian au manifestat o atenție deosebită (Segal, 1981/1987). Întreaga funcție a creativității cu rol artistic
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de-a lungul întregii vieți, trebuie să întreprindem în mod constant un anume efort pentru a ne feri să regresăm înspre unul sau altul dintre momentele trecutului, să spunem totuși, în încheiere, că regresia poate avea și o valoare pozitivă. Regresia deschide într-adevăr eului o dimensiune consolatoare - și deci de gratificare narcisică -, față de care specialiștii aparținând curentului kleinian au manifestat o atenție deosebită (Segal, 1981/1987). Întreaga funcție a creativității cu rol artistic sau terapeutic atât pentru pacienți, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
gratificare narcisică -, față de care specialiștii aparținând curentului kleinian au manifestat o atenție deosebită (Segal, 1981/1987). Întreaga funcție a creativității cu rol artistic sau terapeutic atât pentru pacienți, cât și pentru terapeuții lor ar putea fi astfel abordată prin prisma regresiei ce deschide numeroase căi spre sublimare... alt mecanism de apărare? Căci potrivit lui Freud (1916-1917/1981), „există un drum de întoarcere care duce de la fantezie la realitate: arta”. Retragere apaticătc "Retragere apatică" Definițietc "Definiție" Detașare cu rol de protecție, compusă din
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
puțin asupra conținutului propriu-zis. După Gergen și Gergen (1988), orice poveste, orală sau scrisă, se poate caracteriza printr-o dezvoltare a intrigii care poate fi evidențiată printr-o „analiză a intrigii”. Cele trei modele de bază vor fi atuncI: progresia, regresia și firul narativ constant, iar o poveste a vieții se caracterizează de obicei prin combinarea acestor trei modele. În unul dintre studiile realizate de acești autori, subiecți provenind din două grupuri diferite și-au spus povestea vieții, indicând punctele înalte
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
carierei, în care vorbește despre diversele posturi pe care le-a ocupat, în diferite părți ale lumii, urcând tot mai mult în ierarhia managerială. Diversele halte pe traseul activității lui profesionale sunt descrise cu maximă claritate, în termenii progresiei sau regresiei. Dacă problema succesului și a evaluării - de către sine și de către alții - sunt temele esențiale ale poveștii, activitatea lui David este descrisă cu patos, accentul este pus pe dedicare și pe implicarea personală, până la punctul de a defini unele dintre activitățile
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
evocare a muncii inițiatice, a studiului, a meditației, a reculegerii. Practic, este expresia tuturor activităților ce concură la nașterea spirituală sau la o a doua naștere. În psihologie, poziția fetală este considerată o atitudine defensivă, având de un sens de regresie, de întoarcere la perioada binecuvântată în care individul era protejat de toate atacurile și agresiunile. Astfel, dat fiind că este securizantă, ea constituie poziția privilegiată a celui care doarme. În sfârșit, în acest tip de vis, este important să vedem
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
semnificație simbolică puternică la nivel oniric și fantasmagoric. Evocă teama de a nu ajunge la capăt, de a fi antrenat în spirala obligațiilor și responsabilităților. Este în strânsă relație cu tema simbolică a înecului și întoarcerea la origini percepută ca regresie. Dar imaginea potopului are și o valoare pozitivă, de purificare. Baie primordială spală în plan inconștient persoana de rătăcirile sale și îi exorcizează culpabilitatea. Rouă Roua are o semnificație pozitivă, de fecunditate, fiind legată de apă, și de speranță, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
să intre în sine (de a-l înghiți); - intelectual: creând evantaiul reprezentărilor, prin descoperirea «bucală» a lumii (bebelușul care duce toate lucrurile la gură). În funcție de scenariu, visul poate evoca unul sau altul dintre nivelele amintite. Exprimă adesea o dorință de regresie la modul oral de organizare infantilă, fie la nivel fizic (a redeveni un bebeluș), fie afectiv (a rămâne în planul fuziunii). Prin imaginea limbii, visul pune accentul pe gust, pe o savoare plăcută sau neplăcută pe care o provoacă realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ascultării absolute și al abandonării definitive în mâinile lui Dumnezeu (tundere religioasă) sau ale țării sale (tunsoarea strictă a militarilor). Coada de cal, codițele, elasticele, panglicile au aceeași semnificație, dar trimit și la stadiul infantil. Pot fi deci indiciul unei regresii (voluntare sau impuse) la o epocă anterioară a vieții subiectului. Modul de pieptănare a părului este semnificativ pentru psihologia individuală, precum și pentru valorile societății, iar coaforul este agentul transformării respective. Părul este așadar un mod aparte de exprimare simbolică. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
se regăsește în faptul de a scuipa, semn al disprețului și respingerii, sau în curgerea balelor, expresie a invidiei și geloziei. În plus, balele sunt asociate atât cu bebelușul, cât și cu bătrânul senil, și marchează în ambele cazuri o regresie, o lipsă de control, o situație de dependență. Există însă cazuri în care scuipatul benefic și protector. Însoțește, din acest motiv, jurământul, sau lupta (boxerul care scuipă în mănuși, pentru a-și spori forța). A crea, artă A crea sau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]