1,181 matches
-
constrângerii la cea a cooperării, discuțiile privind regulile, legile sau etica pot fi extrem de furtunoase, cu diferențe de opinii crâncen susținute. Radicalismul moral este în floare, judecată în alb și negru nu lasă nici o speranță nuanțelor de gri, proprii relativismului moral, mai realist. Caracteristici afective Unii adolescenți pot trăi ceea ce St. Hall, părintele hebeologiei (cercetarea științifică a vârstei tinereții), a denumit, în urma studiilor sale de la începutul secolului, ca fiind ”furtună și stress”. Fie că sunt stări depresive sau confuzie
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
ele sunt elementele de referință care ne ghidează în lume. Dacă nu am admite corespondența între gîndurile noastre și lucruri, lumea ar fi pentru noi indescifrabilă, iar a nega lumea și a suprima orice relație cu ea conduce la delir. Relativismul nostru intelectual în materie de logică nu este nimic altceva decît recunoașterea relativității lumii. Economia nu este ramura economică a metafizicii. Simplu, ea este o disciplină care, ca multe altele, se fondează pe concepția globală pe care ne-o formăm
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mai apoi: J.S. Mill, M. Weber și K. Marx. În tot cazul, tradiția neoclasică a încercat să impună legi artificiale și cvasi-mistice, ca și cum știința economică ar fi o religie. Este, oare, ea într-adevăr o religie? Știința econo-mică suferă de relativism ideologic, schimbîn-du-și mereu opiniile după gustul publicului și mai ales al politicienilor. Deci nu poate fi o religie. Ea variază după epoca și locul unde e studiată, numai în secolul precedent cîte rețete miraculoase ne-a oferit, cîte promisiuni de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
care să ne ajute în practica științifică sau în alegerea teoriilor. Or, pînă la urmă, prea multă "filosofie nefolositoare" poate cauza, cînd tu ai de rezolvat atîtea probleme concrete și presante, cum ar fi șomajul, inflația, deficitele etc. Scepticismul și relativismul nu țin de cald în astfel de situații. Aceasta nu înseamnă să neglijăm prin-cipii și teorii care și-au dovedit pertinența, generalizări reușite în urma unor îndelungi experiențe, însoțite inclusiv de eșecuri. Știința este, în opinia mea, o instituție prea complexă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ideologice au fost demult denunțate. E într-adevăr dificil de crezut că doar clasa dominantă este supusă iluziei, falsei conștiințe, din dorința de a-și raționaliza interesele. Susținînd destrucția "unității ontologice obiective a lumii", Mannheim repune la loc de cinste relativismul punctelor de vedere, ca și Simmel. Viziunile asupra lumii sunt în conflict. De aceea discursurile sunt puternic ideologizate. Paradoxul e că discursul asupra ideologiei este el însuși ideologizat, deci nu poate exista pretenția unei discuții obiective asupra ideologiei. Mannheim numește
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de discurs asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două concepții asupra lumii, în același timp etice, ideologice, politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială se organizează după o logică proprie, ce nu este reductibilă la voința, dorințele și ale-gerile
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
vede lumea pe dos, rămînînd la suprafața lucrurilor și la o înțelegere reducționistă a ființelor, ea reprezintă o simplă pregătire a cunoașterii și nu o cunoaștere propriu-zisă (gnosis). Este, dacă vreți, o preistorie a științei. Adevărata știință începe abia o dată cu relativismul și cu microfizica, cu genetica și teoria generală a continuităților semantice, cu teoria holografică și etologia comparată cu ipoteza bootstrap și teoria stringurilor ș.a. Astfel, vine "ziua cînd omul va descoperi prin cunoaștere științifică și experiență și manifestare pămîntească ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
moralitatea constrângerii la cea a cooperării, discuțiile privind regulile, legile sau etica pot fi extrem de furtunoase, cu diferențe de opinii crâncen susținute. Radicalismul moral este În floare, judecata În alb și negru nu lasă nici o speranță nuanțelor de gri, proprii relativismului moral, mai realist. Regulile "oficiale" sunt Încă ascultate din respect față de autoritate sau din dorința de a-i impresiona pe ceilalți. Dorința de conformare la normele vârstei atinge acum un apogeu. Este "paradoxul" pe care Îl gazduiește această etapă, dat
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
promovat prin întreaga sa operă se opunea exaltării romantice și postromantice a artisticului și religiosului, adică a valorilor care particularizează culturile. Nu este greu să ne închipuim cum ar fi reacționat Russell chiar și față de versiunile cele mai moderate ale relativismului cultural din zilele noastre. Orientarea generală a gândirii lui Russell se exprimă foarte bine în atitudinea lui față de religie. Este o atitudine ce se integrează pe deplin în tradiția liberei cugetări, cu tot ceea ce are aceasta patetic și, totodată, problematic
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
la izomorfism și asemănare, la imagini fidele. Întrucât rezultatele cunoașterii și formării realității, în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, nu mai corespund conceptului de reflectare, teoria reprezentării intra într-o profundă criză. Confruntarea cu perspectivismul, pluralismul și relativismul duce la o schimbare de paradigmă. Această schimbare în problema reprezentării este legată de demersul kantian, conform căruia noi nu cunoaștem lucrurile în sine, ci construim o lume în conștiința noastă. Reprezentarea, precizează Pierre Glaudes [1999, p.XXI], este o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
convinși de valoarea universală a modelului democratic american. Sunt împotriva establishment-ului, împotriva Statului-Providență, vor să schimbe ordinea lucrurilor, statu-quo-ul și cred că pot face acest lucru prin intermediul politicii. Declarîndu-se drept continuatori ai filosofului evreu Leo Strauss, neoconservatorii americani critică relativismul cultural și moral al anilor '60 și consideră că democrația, ca sistem politic, nu are nici o șansă să se impună dacă rămîne slabă și nu se opune tiraniei, prin natura ei expansionistă, chiar prin forță. Regimul politic este cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
expansionistă, chiar prin forță. Regimul politic este cel care modelează caracterul oamenilor, iar valorile morale, virtuțile civice, spiritul de dreptate trebuie reașezate la baza democrației. Iluminismul este acuzat de a fi îndepărtat aceste valori, de a fi născut istoricismul și relativismul, refuzînd să admită existența unui Bine superior, care se reflectă în bunurile concrete, contingente, al căror etalon de măsură trebuie să fie. Pentru Leo Strauss, emigrant din Germania, un om care a văzut cu ochii lui sfîrșitul Republicii de la Weimar
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
linia" adevărului" (ibidem, 107)80. Pompiliu Crăciunescu (2000, 69 et all.) reproduce desenul "quadraturii cercului" și îl relaționează la preocuparea obsesivă a lui Eminescu, mai ales în intervalul 1880-1883, pentru definirea individului (am adăuga, pentru înțelegerea și salvarea lui de la relativism): "Ineditul acesteia [...] constă în dominanța ideii de tensiune dinamică (s.a.) pe care, sugerează Eminescu, orice entitate o presupune". Individul este existentul care are un singur punct de gravitație sufletul. Nu este ceva static, punctul de gravitație aleargă acolo unde dezechilibrul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Mihai Eminescu, București: Editura Libra. o avatar GUILLERMOU Alain [1963] (1977) Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu, traducere de Gh. BULGĂR și Gabriel PÎRVAN, Iași: Editurea Junimea, Colecția "Eminesciana" (La Genèse intérieure des poèsiesd'Eminescu, Paris: Librairie Marcel Didier). o relativism IORGA Nicolae (1977) Istoria literaturii românești. Introducere sintetică, București: Editura Minerva. o influența în opera lui Mihai Eminescu. IRIMIA Dumitru [1979] (2012) Limbajul poetic eminescian, Iași: Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Prefață de Mihai ZAMFIR (același titlu pentru prima ediție
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dimensiunilor, denunțată inclusiv autoironic [E foarte curios să vedem cum Eminescu își bate joc astfel, într-o măsură, de propria lui filozofie. Dar sub aparențe grațioase și amuzate, bucata ascunde o semnificație profundă. Această parodie nu e un simplu joc. Relativismul, sub semnul căruia e scrisă întreaga nuvelă, își găsește aici confirmarea: Eminescu este sceptic față de propriul lui scepticism. Filozof, el își face meseria denunțînd iluzia universală a lumii. Pisică filozof, el ar predica aceeași dogmă, iar pisica devenită popă ar
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prin capacitățile noastre de intuiție și speculație. Pe de altă parte, noi înșine sîntem invitați să observăm că facultățile de percepție și analiză ale unui reflector nu diferă cu nimic de cele ale unui individ obișnuit, ducînd spre același insurmontabil relativism existențial. În această ecuație jamesiană se întîlnesc, simbolic, trei entități ale relației artistice: scriitorul (personificat de Vereker), textul (sugerat de personajul principal, în dubla lui variantă de conștiință reflectoare și, totodată, aparțină-toare a narațiunii) și cititorul (ascuns în lectorul neștiut
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
paradigma modernă se îndepărtează: "În ultimii aproximativ o sută cincizeci de ani, termeni precum modern, modernitate și, mai recent, modernism, ca și o seamă de noțiuni înrudite, folosite în contexte artistice sau literare, au fost pătrunși din ce în ce mai mult de sensul relativismului istoric. Acest relativism este, în sine, o formă indirectă de critică a tradiției. Din perspectiva modernității, artistul este cu sau fără voia sa rupt de trecutul normativ cu criteriile lui imuabile, iar tradiția nu mai are autoritatea de a-i
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
îndepărtează: "În ultimii aproximativ o sută cincizeci de ani, termeni precum modern, modernitate și, mai recent, modernism, ca și o seamă de noțiuni înrudite, folosite în contexte artistice sau literare, au fost pătrunși din ce în ce mai mult de sensul relativismului istoric. Acest relativism este, în sine, o formă indirectă de critică a tradiției. Din perspectiva modernității, artistul este cu sau fără voia sa rupt de trecutul normativ cu criteriile lui imuabile, iar tradiția nu mai are autoritatea de a-i oferi modele de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
analiză a toleranței În lumea contemporană Acceptată sau nu ca valoare morală, considerată fie principiu Întemeietor al unei noi etici - minimaliste - În zorii postmodernității, fie „un rău necesar” sau chiar o „soluție imorală” ce ar institui domnia arbitrarului și a relativismului În ansamblul social, toleranță rămâne fără dubiu una dintre marile provocări ale exprimării umanului Într-o lume dominată de violență și nesiguranță. Incertitudinea trezește sensuri și deschide Întrebări care nu solicită un răspuns ci răspunsuri, nu așteaptă o singură soluție
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
contrariază, față de care ai argumente consistente de a te disocia, dar nu o faci din respect pentru dreptul individului la identitate și diferență, bineînțeles dacă se Înscrie În limitele umanului. „Toleranța e soluția socialmente convenabilă a unui dezacord.” Nu este relativism. A tolera nu Înseamnă a fi de acord ci doar a accepta că este posibil să nu fii deținător al Întregului adevăr - și, desigur, nici a adevărului absolut. Mircea Dumitru afirmă fără echivoc, În aceeași dezbatere: „...toleranța trebuie cultivată și
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
vârf, este Încă un teren virgin pentru teoria etică”. IV. Pentru o etică a responsabilității Responsabilitatea - principiu fondator al unei noi etici Dacă adăugăm la acest vid moral, În care se găsește omenirea În fața civilizației tehnologice a viitorului, și un relativism al valorilor ce caracterizează timpul nostru, constatăm că ne aflăm În fața unei urgențe deosebite: edificarea unei etice pentru era tehnologică. Este o urgență de a o edifica acum pentru că, mai mult ca niciodată, viitorul se construiește În prezent sau
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
derizoriu modelul umanist, cultivat în mod tradițional în cadrul învățământului superior. Vocația despre care vorbim, ilustrată exemplar de către distinsa profesoară și cercetătoare de la Universitatea ,,Al. I. Cuza" Iași este aceea a studiului intelectual care construiește caractere. De prea multe ori, presiunea relativismului cultural și a mecanismului financiar-mediatic-politic anihilează verticalitatea presupusă a intelectualilor, transformându-i în jalnice marionete. Or, rostul veritabil al formării tinerelor generații și al activității de cercetare nu este bifarea contabilă a unor proceduri, ci edificarea și verificarea, de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de a spune povești este atît de dezvolatată încît ne vine să spunem că diferența față de celelalte animale nu este de grad, ci de natură. În orice caz, capacitatea omului de a spune povești este de nestăvilit. CONTINGENȚA LUMILOR ȘI RELATIVISMUL Putem oare explica apariția, nașterea unei lumi pe pămînt? Fiecare lume își inventează poveștile care să-i arate că existența sa este indispensabilă, o necesitate. Guayakii, aborigenii australieni, Kogii, aztecii, omul modern de asemenea, cred că este imposibil să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
că totul este moral, totul este permis? Această atitudine este, din punct de vedere uman, imposibilă: presupunînd că este imposibil ca o ființă umană să nu aibă imposibile, teoria asupra posibilelor-imposibilelor nu este relativistă. E o teorie critică, nu nihilistă. Relativismul este o falsă problemă. CAPACITATEA OAMENILOR DE A CREA LUMI ESTE LIMITATĂ? La finalul celei de-a doua serii de studii, se impun cîteva observații, chiar sintetice, despre demersul nostru. Am ales să ne oprim la ceea ce provoacă teamă lumilor
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
170 Lumea ca întreprindere 178 Cinismul complexității lumii 183 Suntem condamnați la a ne dori să fim din ce în ce mai moderni? 185 Pentru a schimba lumea avem nevoie de un proiect? 187 Un animal care spune întruna povești 191 Contingența lumilor și relativismul 193 Capacitatea oamenilor de a crea lumi este limitată? 196 III. NEBUNIE POETICĂ 198 Sunt nebuni, sunt liberi? 199 Imaginea drumului 200 Munca istoricului împotriva libertății umane 201 O capacitate unică de a prezice trecutul și prezentul 205 Critica determinismului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]