1,192 matches
-
toate problemele inerente fizicii și astronomiei, acesta a înfruntat și problemele cunoașterii în general. Aristotel, dacă ar fi trăit în epoca noastră, și-ar fi schimbat opinia, afirmă Antonio Rosmini. Toate cauzele ce duc la materialism, la scepticism și la relativism, susținea el mai departe își au originea în greșita interpretare a surselor cunoașterii. Nu întîmplător, de aceea, încă din anul 1830, Rosmini va publica la Roma, în capitala catolicismului, prima sa lucrare filosofică. Este vorba despre "Noul eseu al originii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
le-am înfulecat toți cu o poftă nebună... Mama ne păstrase și nouă câte o atenție... 4 decembrie 2003 Note de jurnal: tristețea bătrâneții fără orizonturi. Fiindu-ne bine ACUM, din toate punctele de vedere, (subscriu aici unei doze de relativism), ignorăm că există semeni de-ai noștri în mare nevoie. Pe acești semeni nu am dori să-i întâlnim în drumurile noastre, pentru că nu ne face plăcere să acceptăm că ei există. Ne facem că nu-i vedem când își
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
punct de referință pe teren românesc era studiul Tehnica criticii și a istoriei literare de G. Călinescu (1939), de care istoricul literar clujean se desparte polemic. Acceptă postulatul relației dintre critică și istoria literară și primatul esteticului, dar respinge sever relativismul deschis de conceptul de critică și istorie literară creatoare, care duce la contestarea statutului istoriei literare ca știință: „Analizând nu opera de artă în elementele ei obiective, ci rezonanța pe care această operă o are în sufletul lui, un istoric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
ani la denunțul isteț al sofiștilor” (Doctrina Substanței, București, 1986, vol. I, p. 63) ; „După două mii cinci sute de ani de goană inutilă după certitudine, mi se pare necesar să ne întoarcem la întrebările și îndoielile sofiștilor, mai ales că relativismul proclamat de ei este reluat astăzi de știința cea mai sigură, de fizica modernă însăși” (ibid., p. 117) ; „Dialectica a împiedicat necontenit, prin obsesia absolutului și a purității, care dusese la nașterea ideilor, o analiză efectivă a realității necesare” (ibid.
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
oficială”. În Angelicum, octombrie-noiembrie, pp. 126-145. Aceleași reproșuri apar În articolul lui Labourdette: „Misterele subiectivității interesează mai mult decât adevărul impersonal” (ibid., p. 360). Sau, două pagini mai departe (p. 362): „Pseudofilozofia pe care o inspiră, inconștient, metodele istoriei este relativismul, În sensul puternic al unei teorii sau, Încă și mai mult, al unei atitudini intelectuale care Înlocuiește noțiunea metafizică de adevăr speculativ prin aceea, mai modestă, de adevăr istoric”. Daniélou et comp. sunt așadar etichetați drept „istoricizanți” și așezați În descendența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Paris și în Statele Unite. Științele cognitive, o spun cu toată franchețea, nu și-au ținut promisiunile acelor ani, oarecum ca antropologia, care a intrat cam tot atunci în declinul său postmodern, mizând, alături de mai toate disciplinele socio-umane, pe rebeliune anticanonică, relativism, deconstructivism fără limite și abolire a oricărei metanarațiuni. Mai bine zis, metanarațiunea morții metanarațiunilor a devenit forma hegemonică a unui demers epistemologic și chiar metafizic îndreptat împotriva Proiectului Luminilor și incapabil de a mai gândi cunoașterea ca un tot complex
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
orice întrebare sînt precedate de formula: „Cu nevrednicie...” „Mergi la biserică?”, l-am întrebat azi, cînd a trecut pe la noi, văzîndu-l „pus la costum”. „Cu nevrednicie, mă duc”, mi-a zis el. În felul acesta de a răspunde e un relativism extrem. Formula ține, probabil, de „semiotica bătrîneții”. Nu știu de unde și-a însușit-o, dar sînt sigur că motivul care l-a făcut s-o asimileze e scăderea puterii. Brațele încă-i sînt viguroase, în schimb picioarele și le urnește
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sanitare față de obiectul bășcăliei, o complicitate fără rest cu derizoriul. Bășcălia reprezintă astfel nu dereglarea unui mecanism retoric, nici faptul unei deficiențe a discursului, ci un viciu cognitiv. Aceste excese constituie expresia unei forme de negare perma- nentă echivalentă unui relativism deopotrivă moral și axio logic. Ar mai fi de adăugat aici o deformare care face parte dintr-un set de deformări analizate de către Tzvetan Todorov în L’Esprit des Lumières. Tzvetan Todorov este de părere că obiecțiile cu privire la spiritul iluminist
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
țară moartă după metafore și compuneri libere” Abrevieri Surse teoretice Numele oficial al Codului moral comunist este: Codul eticii și echității socialiste, al normelor muncii și vieții comuniștilor. Din titlu, libertatea individuală, morala publică, diferită de cea privată, ca și relativismul și pluralismul își pierdeau sensul. Există politicieni care pretind că sunt „Trimiși” sau „Revelați” și există oameni care par să îi creadă. Atunci când abundă judecățile de tipul „unii sunt îngeri, alții satane” e firesc ca lumea să caute „Cavaleri ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
organizarea de tip patriarhalxe "„patriarhal" și masculinitate axe "„masculinitate" impusă constituie forme de oprimare și de îngrădire a libertății și pentru bărbați. Prin urmare, ieșirea din această rețea de dominație trebuie făcută în colaborare. Teoretizările feministelor radicale își asumă însă relativismul și perspectivismul. Ele sunt elaborate relativ la o singură categorie, cea a femeilor. Chiar acest fapt este la rândul lui criticat: nici o orientare nu se poate pronunța în numele femeilor în general, ci doar în numele unui grup cu anumite experiențe și interese
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
etica afacerilor acoperă toată plaja dintre cele două extreme: de la (i) "etica" și "afacerile" sunt concepte divergente și exclusive, până la (ii) afacerile nu pot fi făcute decât în respectul valorilor morale. Între aceste limite se poziționează (iii) teorii care subliniază relativismul eticii, starea efectivă, factuală a eticii generată de diferențele mari între practicile morale și valorile mai mult sau mai puțin diferite de la o cultură la alta. 3.1.1. Scheme conceptuale moderne și postmoderne despre etică Etica postmodernă a afacerilor
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
acord cu situații și cicumstanțe. Insă, cum ar mai putea evolua lumea, cum ar putea să se îmbunătățească acțiunile și practicile morale ale umanității sunt întrebări care nu-și găsesc răspuns în contextul teoriilor teleologice. Ca urmare, criticile suscitate de relativismul etic, avansat de aceste doctrine, scot în evidență faptul că, deși practicile morale pot să difere de la o societate la alta și de la o cultură la alta, principiile etice fundamentale rămân aceleași. În plus, relativismul etic vulnerabilizează autoperfecționarea și progresul
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
Ca urmare, criticile suscitate de relativismul etic, avansat de aceste doctrine, scot în evidență faptul că, deși practicile morale pot să difere de la o societate la alta și de la o cultură la alta, principiile etice fundamentale rămân aceleași. În plus, relativismul etic vulnerabilizează autoperfecționarea și progresul individului și al insituțiilor create de acesta. După cum neconfirmate și contrazise de realitate sunt și convingerile utilitariste, ca cea a lui Sir Roy George Douglas Allen: "ceea ce este cel mai bine pentru cei mai mulți"39, care
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
stimulează nu atât cunoașterea prin gândire, cât emoția concretă și nemijlocită. Exprimându-ne cu ambivalența clasică a limbii lui Esop, se întâmplă acum și cel mai bun și cel mai rău dintre lucruri, instrumentul religiei radicale fiind și acela al relativismului moral. La întrebarea de a ști dacă această revoluție mediologică se va îndrepta, "către dreapta" sau "către stânga" expectativă iacobină instabilă răspunsul on-line al islamului riscă să încurce ițele, în măsura în care informatica și teocrația pot face casă bună. Așa cum îmi spunea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sau, poate, În primul rând - pentru istorie. Efectele ei nu au fost, Însă, numai pozitive. Interesul pentru orice formă de alteritate, prestigiul particularismului și al pluralismului au dus la estomparea noțiunii de ierarhie, la multiplicarea sistemelor referențiale și la un relativism axiologic, care a subminat considerabil ideea de Adevăr și unicitatea criteriilor de judecată. Acestea sunt Împrejurările În care a avut loc Întâlnirea, de care spuneam, dintre istorie și antropologia straussiană, produsă În Franța deceniului 7 al secolului trecut. Această confluență
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
respinge posibilitatea unor forme vizuale sau muzicale ale narațiunii și exclude textele în care nu apare un narator explicit sau care nu reprezintă evenimentele în mod retroactiv. O poziție incompatibilă cu studiul transmedial al narațiunii se regăsește și în doctrina relativismului radical care consideră că media este autoconținătoarea sistemelor de semne și că resursele unui mediu nu pot fi comparate cu resursele altor media. Așa cum, în accepția relativismului lingvistic, două limbi nu pot transmite aceleași valori semantice, în accepția relativismului medial
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
O poziție incompatibilă cu studiul transmedial al narațiunii se regăsește și în doctrina relativismului radical care consideră că media este autoconținătoarea sistemelor de semne și că resursele unui mediu nu pot fi comparate cu resursele altor media. Așa cum, în accepția relativismului lingvistic, două limbi nu pot transmite aceleași valori semantice, în accepția relativismului medial două medii diferite nu pot transmite sensuri similare și nu pot folosi dispozitive similare. Acest mod de înțelegere a narațiunii în relația ei cu transmedialitatea cunoaște o
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
doctrina relativismului radical care consideră că media este autoconținătoarea sistemelor de semne și că resursele unui mediu nu pot fi comparate cu resursele altor media. Așa cum, în accepția relativismului lingvistic, două limbi nu pot transmite aceleași valori semantice, în accepția relativismului medial două medii diferite nu pot transmite sensuri similare și nu pot folosi dispozitive similare. Acest mod de înțelegere a narațiunii în relația ei cu transmedialitatea cunoaște o formă radicală, în care semnificatul nu poate fi separat de semnificant și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
religia au avantajul extraordinar de a relans-a o preocuparea pentru problemele cardinale, pentru Big Questions. Din nefericire, umanitățile s-au fragmentat și auto-deconstruit la infinit în ultimele decenii, pierzându-se progresiv în detalii din ce în ce mai puțin semnificative, în solipsism și relativism. Acesta este rezultatul crizei profunde din centrul umanismului. Religia și știința ne pot readuce la momentul în care, înainte de a se despărți complet, atât ele, cât și științele umane, își puneau stăruitor marile întrebări. V. N.: Sigur că da. Vorbeam
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
îmi inspiră mare încredere blogurile. Sunt rare cazurile când pe bloguri găsesc și altceva decât grafomanie narcisistă și pseudocronici impresioniste. Eu simt nevoia avizului unui om de meserie, cu o cultură solidă în domeniu și nu numai. Am oroare de relativismul generat propovăduit ca un fel de corolar de neocolit al postmodernismului. Altfel, păreri avem cu toții. Citesc cronici de teatru sau literare apărute în reviste cunoscute, pentru că am încredere că acolo nu intră oricine și orice (mă rog, e vorba despre
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lecția de cinema a lui L.P., care zice la un moment dat (parafrazez) : Crima [lui Niki, n.n.] este singura care poate întoarce lucrurile la ordinea morală. OK, care mai este condiția de existență a ordinii morale într-o lume a relativismului moral ? îl întreb pe L.P. Care se eschivează. Și nu, nu-l interesează efectul asupra publicului (rumoare în sală)... Și totuși, vă place să-l provocați deși vorbiți despre o conștiință flască a românilor , nu este un paradox ? Și papucii
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
viziune", adică o versiune a Apocalipsei care se ocupă obsesiv de sfârșit, fără niciun fel de așteptări legate de un proaspăt început.17 În locul ideologiilor moderne sau al "Marilor Narațiuni" rămâne un vid ideatic pe care frânturile postmoderniste viciate de relativism și scepticism nu-l pot umple. Chiar și istoricitatea existenței umane este relativizată, truism explicat de Derrida, pe urmele lui Jan Patocka, prin refuzul acceptării responsabilității, aceasta fiind acceptată numai de "acela care are credința că istoria contează"18. Odată cu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
rarefiat al principiilor, ne justificăm, prin ele, lipsa de imaginație, sau de curaj, ne ascundem, viclean, după ele, când nu le folosim drept armă retorică împotriva unor preopinenți antipatici. A-ți lua distanță față de principii trece drept dovada unui incalificabil relativism. E un abuz etic, un scandal. Să ne lămurim. Principiile sunt bune. Sunt de neocolit. Cu condiția ca recursul la ele să nu devină un reflex găunos, o rețetă mecanică, un substitut al dreptei judecăți. Principium înseamnă „început“, „introducere“. Există
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ci lichidarea de sine. Oblomovismul e o sinucidere amânată. Și e o încercare disperată de a evita „frigul“ lumii. Cât despre Ilia Ilici, el întruchipează, în același timp, farmecul și dezastrul mentalită ții răsăritene. O mentalitate care se năruie în relativism din cauza unei supra licitări a absolutului. Răsăriteanul nu știe să fie rezonabil. Contemplativitatea lui nu exclude curioase forme de isterie. Sentimental și crud, el își pierde adesea inima tocmai pentru că o idolatrizează. „Îi murise inima“, spune, la un moment dat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
90 etc.“ În general, gesticulația morală se desfășoară grandios mai ales când nu există riscuri, când poți arbora postura granitului etic, fără să te expui vreunei consecințe inconfortabile. Sub regimurile autoritare, eticul „se amână“ sau devine apanajul unei minorități. 2. Relativismul moral. E la antipodul gesticulației. Posturii monumentale a moralității „de scenă“, relativistul îi răspunde cu cearcănul ironic al caragialescului: „A se slă bi!“ Să nu ne luăm prea în serios! Ne mișcăm într-o zonă în care lucrurile nu se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]