1,919 matches
-
Dacă am realiza că „ortodoxia este radicală, nu conservatoare” (Andrew Louth), am putea simți mai bine importanța înrădăcinării, a adăpării la izvoare. Evident, rădăcinile ortodoxiei nu sunt în pământ, ci în cer și pretutindeni acolo unde suflă Duhul. Dar despre relativitatea formelor istorice ale tradiției știm foarte puține, întrucât rămânem partizanii unor mitologii locale. Elocvent pentru relația ortodocșilor cu tradiția (care înseamnă predare, cu lecții de dictare și traducere) este motivul „limbii sacre” care circulă în unele medii bisericești. Încăpățânarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în domeniul literaturii comparate și al istoriei artei, s-a transformat într-o ideologie autohtonistă în toată puterea cuvântului, care prefăcea dezbaterea unor ipoteze într-o vulgată. Protocronismul pretindea că românii au prioritate absolută în aproape toate domeniile, de la teoria relativității la psihanaliză, de la cibernetică la estetică, de la literatură la inginerie. Conform unei linii de gândire imediat adoptate, românii au fost cei care au inventat, descoperit, inițiat sau imaginat aproape tot ce e omenesc. Era o experiență catarctică într-o cultură
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pecetluită de „veșnica taină”, omul, „finit” în alcătuirea lui, nu poate decât să bâjbâie printre atâtea lucruri „insondabile și minunate”. Tot ce obține el este un „sens împăienjenit”. Sondând cu încăpățânare insondabilul, vânătorul de năluci, care nu-și pierde simțul relativității, scapă de anxietăți și printr-un surâs nastratinesc, prin (auto)ironie, dar mai ales prin replierea în credință. Dacă filosofarea se pierde în prelungi bâjbâiri printre indescifrabile noime, credința incendiază orizontul mirării cu luminoase viziuni: „Orice miracol e cu putință
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
posibilității experienței în genere, care poate fi socotită independentă de cercetarea fundamentelor metafizice ale științei exacte, este aceea dacă principiile celei dintâi au fost sau nu afectate de evoluții științifice ulterioare, cum sunt cele pe care le-a reprezentat teoria relativității și teoria cuantelor. Merită să fie semnalat că argumentele acelor autori care contestă existența unei relații interne strânse între „Analitică” și teoria științei naturii a lui Kant erau îndreptate nu numai împotriva adversarilor filosofiei transcendentale, bunăoară a empiriștilor logici, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
științei naturii, interpretarea lui Watkins conduce la unele concluzii care o apropie de cea a lui Buchdahl. Watkins admite, ce-i drept, că principiile metafizice ale științei naturii, formulate de Kant, nu constituie un cadru adecvat pentru teorii fizice ca relativitatea sau teoria cuantică. El susține, totodată că, dacă aceste principii nu sunt într-o relație deductivă cu principiile filosofiei transcendentale, evidențierea inadecvării lor, drept condiții de posibilitate ale științei exacte a naturii în genere, nu s-ar resfrânge în nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
științifice este caracterizată de Reichenbach drept un proces de „dizolvare a sinteticului a priori”. Ideea kantiană a sinteticului a priori a fost o eroare, însă una istoric justificată. (Reichenbach admite că dacă Immanuel Kant ar fi trăit în epoca teoriei relativității și a mecanicii cuantice el ar fi abandonat probabil ideea că există o cunoaștere sintetic-a priori.) Programul lui Kant de a căuta un sintetic a priori, dezvăluind premisele logice ale cunoașterii, este, așadar, condamnat la eșec. Dacă o propoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
valabilitatea obiectivă a cunoștințelor din viața de fiecare zi și din știință. Bilanțul acestor analize ar putea fi formulat spunând că acea reflecție metodologică care a fost stimulată de schimbările profunde în fundamentele științei exacte a naturii, produse de teoria relativității și mecanica cuantică, s-a desfășurat pe linia conceptului cunoașterii orientat spre formă, un concept care a primit pentru prima dată contururi clare în filosofia transcendentală a lui Kant. Într-un al doilea pas, trebuie să se sublinieze, totodată, opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în partea introductivă a acestui studiu. Se pune, totuși, întrebarea dacă această reflecție nu este în măsură să justifice, într-o variantă slăbită, ideea unei condiționări a priori a cunoașterii noastre empirice. Încă Reichenbach sublinia, în studiile sale consacrate teoriei relativității, că putem distinge două sensuri în care anumite concepte și principii sunt caracterizate drept a priori: sensul de precondiții necesare și imuabile ale experienței în genere și sensul de elemente constitutive ale cadrului în care se dezvoltă cunoașterea științifică într-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
concepte și principii sunt caracterizate drept a priori: sensul de precondiții necesare și imuabile ale experienței în genere și sensul de elemente constitutive ale cadrului în care se dezvoltă cunoașterea științifică într-o anumită perioadă a evoluției ei istorice. Teoria relativității a arătat că primul sens trebuie să fie abandonat, dar cel de al doilea trebuie să fie reținut. Ca și în mecanica clasică, în teoria relativității anumite concepte creează cadrul descrierii realității fizice și fac în acest fel posibile toate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care se dezvoltă cunoașterea științifică într-o anumită perioadă a evoluției ei istorice. Teoria relativității a arătat că primul sens trebuie să fie abandonat, dar cel de al doilea trebuie să fie reținut. Ca și în mecanica clasică, în teoria relativității anumite concepte creează cadrul descrierii realității fizice și fac în acest fel posibile toate enunțurile particulare ale teoriei. A spune despre aceste concepte că sunt a priori înseamnă a afirma că ele sunt elemente constitutive fundamentale ale descrierii teoretice a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rezolvarea cu succes a unei mari varietăți de probleme științifice. Este ceea ce se poate spune despre conceptele de spațiu-timp-mișcare ale lui Newton în raport cu conceptul de mișcare al fizicii aristotelice și medievale, despre conceptul de spațiu-timp curbat al teoriei generale a relativității în raport cu conceptele newtoniene sau despre conceptul de undă de probabilitate al mecanicii cuantice în raport cu conceptul de traiectorie a mișcării unei particule din fizica clasică. Opțiunea unei comunități științifice de a adopta un nou sistem de concepte drept cadru constitutiv și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Humanitas, București, 2000, p. 311. 2. Întrscrisoare adresată prietenului său din tinerețe Maurice Solovine (30 martie 1952), Einstein caracteriza semnificația pe care o are pentru el succesul unei teorii fizice de un grad atât de înalt de generalitate ca teoria relativității în termenii următori: „Chiar dacă axiomele teoriei sunt formulate de oameni, succesul unei asemenea întreprinderi presupune un grad înalt de ordine a lumii obiective, pe care nu am fi câtuși de puțin îndreptătiți să o așteptăm a priori.” (A. Einstein, Lettres
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
De ce stăruie oare Kant asupra înțelegerii datoriei morale drept imperativ necondiționat al rațiunii pure? Se poate presupune că ancorarea obligației morale în rațiunea pură i-a apărut lui Kant drept singura cale de a o scoate din regimul contingenței și relativității, de îndată ce el nu a mai gândit această obligație ca ceva impus din afară de către o instanță transcendentă. Kant pare să fi crezut că moralitatea, ca și cunoașterea cu valoare obiectivă de altfel, nu ar putea fi cu adevărat asigurată decât
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
literar, științific, administrativ sau publicistic, este un proces complex, care presupune o seamă de cunoștințe și abilități. Sunt texte Întinse pe mai multe volume (Comedia umană a lui Balzac, de pildă), În timp ce altele ocupă doar o jumătate de pagină (teoria relativității descoperită de Einstein). Sunt autori care scriu ușor, „dintr-o suflare”, cum se spune, dar Întâlnim autori de texte care trudesc din greu pe marginea manuscrisului. De exemplu, Eugen Barbu declara că a scris romanul Groapa În zece variante, În timp ce
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cere dezvoltat sau reexaminat (Rovența-Frumușani, 1995, p. 32). Clasificarea speciilor stilului științific se face, În cele ce urmează, ținând seama de dimensiunea textului. Criteriul acesta este destul de vag, fiindcă, se știe, nu dimensiunile unei lucrări științifice impun valoarea ei. Teoria relativității a lui Einstein Încape pe o jumătate de pagină, În timp ce alte contribuții pot Însuma mii de pagini. O altă precizare care se impune este că granițele dintre aceste specii sunt destul de flexibile, ca și genurile literare, de exemplu, despre care
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
formulată de academicianul Solomon Marcus (2002): Plagiatul a fost, pe de o parte, eludat, tolerat și stimulat, pe de altă parte, diabolizat, pus la stâlpul infamiei. Să intrăm În normalitate și să judecăm proprietatea intelectuală cu rigoarea, dar și cu relativitatea inevitabilă. Să stigmatizăm plagiatul, mai cu seamă În formele sale grave, extreme, dar nu și pe plagiatori, pe care trebuie desigur să-i judecăm, să-i pedepsim, dar nu să-i Înlăturăm, ca pe niște paraziți. Acum, a devenit o
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
în cadrul aceleași structuri; amplificarea numărului de prevederi, normative, reguli și reglementări, care să asigure gestionarului căile de acțiune pentru utilizarea corespunzătoare a resurselor în vederea creșterii eficacității. Din practică au rezultat o serie de caracteristici ale controlul intern, și anume: procesualitatea; relativitatea; universalitatea. a) Procesualitatea controlului intern Controlul intern este un proces, și nu o funcție. Toate funcțiile conducerii, inclusiv funcția de audit intern, includ activități de control, care contribuie la evaluarea procesului managerial. Mai mult chiar, fiecare activitate trebuie să aibă
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]
-
asemenea situații când managerii intenționat creează structuri complexe, greu de controlat. Pentru realizarea unui control eficient, auditului intern îi revine sarcina de a recomanda proiectarea de structuri simple, descentralizate și flexibile care să nu îngreuneze verificarea și respectarea procedurilor. b) Relativitatea controlului intern Oricât de bine ne-am organiza, nu putem pretinde că vom fi la adăpost de toate neregulile sau disfuncționalitățile/abaterile care pot să apară de la un ecart stabilit. Dacă totuși controlul nu există, și se știe bine acest
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]
-
mai avansat. În concepția modelului CoCo controlul intern este reprezentat de resursele organizației, procedee, instrumente, sarcinile, cultura și tot ceea ce ne putem imagina, adică tot ceea ce putem întreprinde pentru a atinge obiectivele, dar acestea nu vor fi atinse niciodată, datorită relativității. Modelul prezintă grafic aceste lucruri sub forma unui pentagon în care menționează calitățile pe care trebuie să le avem pentru ca fiecare de la nivelul său să stăpânească bine activitățile, așa cum rezultă din figura 2.3. Una dintre prerogativele importante ale controlului
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]
-
comun, dintre local și exotic, dintre actual și ancestral, dintre cult și folcloric); se fac încercări de „hegemonizare” spirituală prin vehicularea masivă a unor conduite, valori, registre langajiere, literare, etice etc. dintr-un anumit perimetru cultural; se face pledoarie pentru relativitatea valorilor și se cultivă gustul incertitudinii și paradoxurilor ideatice, ideologice, culturale; se cultivă individualismul, angrenându-se o cultură pe „măsură”, în concordanță cu gusturile, apetențele, posibilitățile publicului. Cybercultura actuală ne întoarce oarecum în situația oralității culturale, dar la o altă
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
didactice se pot realiza la nivelul unor spații nelocalizabile, după cum unele lucrări de laborator se pot realiza în „locuri” virtuale, bine garnisite cu tot instrumentarul de specialitate și asistate de cei mai buni specialiști în domeniu. Vom putea desluși teoria relativității chiar sub „îndrumarea” binecunoscutului fizician, eventual în „prezența” celor care l-au continuat sau l-au contestat. Conceptul de mijloc de învățământ trebuie reformulat în concordanță cu „obiectele” virtuale, deosebit de operaționale, dar mai puțin materiale. 7. Strategiile didactice se vor
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de posibilități predeterminate Real Lucruri persistente și rezistente Virtual Ansamblu de probleme Actual Soluție particulară la o problemă aici și acum Realizare Potențializaree Actualizare Virtualizareee Polul latent Polul manifest Societăți naționale Sistemul mondial al societăților Indivizii (eurile) Umanitatea Problematica individ-societate Relativitatea identităților personale Relativitatea societăților Problematica RealPolitik-umanitate Învățare/moduri de gândire Computer/ instrumente IT Conținutul curriculei Internetul și tendințe în cunoaștere Distribuirea „spațială” a cunoașterii pe internet (ex: gândire critică pentru rezolvarea problemelor Impactul internetului în societate și economie (pretinde cunoștințe
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Real Lucruri persistente și rezistente Virtual Ansamblu de probleme Actual Soluție particulară la o problemă aici și acum Realizare Potențializaree Actualizare Virtualizareee Polul latent Polul manifest Societăți naționale Sistemul mondial al societăților Indivizii (eurile) Umanitatea Problematica individ-societate Relativitatea identităților personale Relativitatea societăților Problematica RealPolitik-umanitate Învățare/moduri de gândire Computer/ instrumente IT Conținutul curriculei Internetul și tendințe în cunoaștere Distribuirea „spațială” a cunoașterii pe internet (ex: gândire critică pentru rezolvarea problemelor Impactul internetului în societate și economie (pretinde cunoștințe și abilități pentru
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ci reprezentări urâte ale realității”. Granița abstractă punctată între cele două aspecte aflate într-un continuu contact de tip coincidentia oppositorum (frumos/urât) prezintă o dublă semnificație și poate fi privită din unghiuri diferite de perspectivă. Ținând cont și de relativitatea universală a cosmosului în care trăim, putem vorbi, așadar, despre frumusețea considerată absolută care poate degenera propriu-zis (determinantă fiind vremuirea sau alte evenimente ce marchează ființa spiritual sau fizic) sau doar din perspectiva personală a unei persoane. Frontiera acestor concepte
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
mai curând o imagine, una din câte pot să existe, chiar dacă uneori nu știm a cui imagine este. De altfel, nu întotdeauna o imagine este imagine a ceva anume. Privind ca în oglindă cele lipsite de sens înțelegi mai bine relativitatea care le este proprie. Le poți recunoaște atunci într-o altă lumină, aparent mai nesigură sau mai estompată. Și devine sesizabil ceea ce în primă instanță nu se vede, de pildă caracterul lor echivoc, o anume dedublare pe care o suferă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]