1,252 matches
-
-a din latină, precum ouă < lat. ova, plural de la ovum > rom. ou. De fapt, în româna veche și în graiuri pluralul în -ă la neutre este frecvent (lat. adjutoria > v.rom. ajutoară > ajutoare). În română și în italiană, există și relicve ale declinării imparisilabice latinești în opoziția dintre singular și plural: lat. homo homines > rom. om oameni, it. uomo uomini. Româna cunoaște în multe cazuri (de obicei la substantivele care fac pluralul în -i) și alternanțe fonetice, care dublează, printr-o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și sunt, fiindcă editorii inculți de mai tîrziu le-au preluat, crezînd că sînt fapte de limbă. După 1900, Maiorescu a aderat în totalitate la principiul fonetic, încît a renunțat defintiv la grafeme precum â și ĕ și, desigur, la relicvele etimologizante, precum forma sunt. Această evoluție a sa nu a constituit însă o lecție decît pentru puțini dintre numeroșii critici de mai tîrziu, aceștia fiind, cu foarte puține excepții, mult sub nivelul intelectual reprezentat de el. În problema împrumuturilor neologice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
târziu, această „idee” a programului iconografic alcătuit, probabil, de mitropolitul Grigore Roșca. Hagiografia va fi o inițiativă viabilă în vechea noastră literatură, reapărând fie sub forma unor texte originale, fie în prelucrări, cu rol de „localizare”, prilejuite de „naționalizarea” unor relicve aduse de prin alte părți (ca și moaștele acelui Ioan cel Nou). Persistența, transformată în consecvență, a unui mod de a recepta și de a crea capătă, pentru această fază a literaturii noastre - când Mucenicia Sfântului Ioan cel Nou, redactată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
la Gherla, de pildă, când rugăm autoritățile penitenciare să ne deschidă vechea Zarcă - sau ceea ce a mai rămas din Zarcă (ea nu mai este folosită astăzi, întrucât condițiile sunt imunde; spațiul acesta este plasat într-o subterană, conservată totuși ca relicvă a vremurilor trecute) - comandantul ne spune întotdeauna: „Dar de ce vreți să mergeți acolo, întrucât Zarca nu mai este folosită?”. „Vreau să vadă cum arătau Gherla și Sighetul în realitate (îl lămuresc eu pe comandantul Gherlei), nu doar memorialul-muzeu pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
noastre flămânde și însetate de darurile dumnezeiești. Ne-a spus și despre marile necazuri ce le are de suportat Biserica atacată direct de comuniști, care profanau vestigiile Sale sfinte. S-a bucurat că aveam grijă cât de cât de această relicvă ortodoxă. L-am rugat să nu ne uite în rugăciunile sale. Ne-a îmbrățișat cu lacrimi în ochi și a plecat îngândurat, așa cum venise. Domnul Trifan, care fusese la muncă pe câmp, s-a bucurat mult când i-am spus
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe unde am fost și ieri, răspunde un alt duh trândav, ca că nu obosească purtând turmele de nori. Asta ar fi explicația că în Retezat plouă mai mult ca oriunde în țară. Etnografii și folcloriștii ar putea aduna multe relicve ale spiritului arhaic, dacă n-o fi prea târziu, din aceste locuri. Gheorghe Calciu Am fost băgat iarăși într-o cameră mare, unde erau studenți care trecuseră prin Pitești. Mulți purtau în suflet tarele supliciilor. Cei din grupul Țurcanu nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de rîpă, coroana de copac stă cufundată, parbriz pe umbra Munților Dobrogei, înclină hotarul din față, hotar cu scurgerea turmei de oi, bordul lateral în crengile nucilor, polițistul fuge și rămîne urcat pe scară, la școală bustul sadovenian, pe coastă relicva piesei antiaeriene, nici funcțională nici monument, ultima în plasa fumurilor stepei Dunărea. Ora 13,56, în microbuzul Galați Bîrlad, în autogara "Dumitru" Galați, ventilatorul! față de tabel pleacă anticipat, Doamne, m-ai lăsat să-l prind! "La nea Mitică. Vin roș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
călătorie nu i au Îngăduit Mariei Mihăescu să mai ajungă la Fălticeni. A plecat În lumea de dincolo cu regretul de-a nu-și fi Îndeplinit această dorință. 574 hotărâm ce ar fi de făcut 92. Am pregătit și alte... relicve, ca: 1 medalie mare cu ocazia Expoziției din 1906, cu capul regelui Carol I93. O alta mai mică, de argint, cu capul lui Traian - comemorare de 1800 ani, și capul lui Carol I, de 40. Nu știu dacă v-ar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Început predarea unei istorii a poporului german. Învățământul de istorie apărea sub forma specializată, rolul său În ansamblu fiind acela de a ritualiza tradiția, de a veghea la respectarea calendarului revoluționar, cu celebrarea martirilor și a sfinților, precum și la muzeificarea relicvelor și a eroilor. Socialismul științific În căutarea unei noi legitimități. Socialismul științific era prin excelență știință justificărilor, specializată În fundamentarea „teoretică” a deciziilor politice ale liderilor de partid, cărora trebuia să li se găsească un corespondent În corpusul de dogme
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
împărți și ele în două subgrupe principale, în funcție de caracterul acțiunii explorării, și anume: a) metode de explorare directă a realității, în esență metode de învățare prin cercetare, prin descoperire așa cum sunt: observația sistematică (independentă sau dirijată), experimentul, cercetarea documentelor și relicvelor istorice, efectuarea de anchete, studiul de caz, studiile comparative, elaborarea de monografii, explorarea prin coparticipare la evenimentele vieții cotidiene etc.; b) metode de explorare indirectă a realității (bazate pe contactul cu substitutele obiectelor și fenomenelor reale), din care fac parte
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
Buzele îi erau palide și întotdeauna reci; și când, închizând ochii, i le atingeam, copilărește, cu buzele mele, mă sfredelea un fior rece, ca o spadă; cred că e senzația pe care o încearcă pelerinul când îngenunchează ca să sărute o relicvă sfântă, dătătoare de viață nouă. Umerii ei frumoși, gambele lungi, aveau aceeași paloare și răceală. Nu am văzut-o niciodată complet dezbrăcată. Era subțire, foarte subțire, cu picioare lungi, pură și foarte puternică. Nu mă îmbrățișa niciodată, dar uneori îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-o simt încă o bună bucată de timp, și în felul ăsta eram în stare să izgonesc frica. Voiam ca, deocamdată, să rămână acolo, ca un lucru, un simplu obiect, un talisman, o piatră magică, un inel vrăjit, o relicvă prețioasă, ceva ocrotitor, duios și pur. Pentru că acum nu-mi mai rămăsese nimic altceva pe lume decât Hartley, făptura ei distinctă, nealterată. Da, James alterase întotdeauna totul, tot ce fusese al meu. O alterase pe mătușa Estelle. I-am vorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă hazardasem să discut asemenea chestiuni cu James. Probabil că eram beat de-a binelea. — Eu nu-l privesc ca pe un paradis budist. Budismul tibetan a fost total corupt din multe puncte de vedere. Era pe vremuri o splendidă relicvă umană, o legătură vie cu lumea antichității, o țară extraordinară, neviolată, cu un patrimoniu unic religios și folcloric. — Așadar, vorbești în calitate de amator de antichități? James înălță din umeri. Examina niște fluturi de noapte care zburau în jurul lămpii. — Sunt niște superbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nici o fotografie recentă a lui James. E limpede că pregătirile lui pentru călătorie au fost extrem de minuțioase. Nu a rămas în apartament nici o hârtie personală. (Mă întreb dacă colonelul Blackthorn o fi îndepărtat ceva documente?) Nu am putut găsi nici o relicvă interesantă, nici o scrisoare veche, fotografii, facturi, nimic. Testamentul a fost împachetat împreună cu un decont al băncii lui James, privind investițiile. Nu exista nici o dovadă că James a folosit vreun avocat. Testamentul fusese scris de mâna lui. Martorii păreau a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
oarecare măsură, ceea ce a spus că va realiza: a intrat în armată și a devenit poet. Poemele se găsesc aici, în sertarul de sus al biroului, care în rest e gol. Toate îngrijit dactilografiate, adunate în câteva mape. Neîndoielnic, o „relicvă personală“, dar fără nici un fel de dispoziție, nici o scrisoare orientativă. Toby Ellesmere, despre care cred că am mai spus că a intrat acum în branșa editorială, a aflat de existența lor și mi-a telefonat de două ori, cerându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
amărăciune în glas. Un fior rece îmi străbătu tot trupul. Sprijinit în baston, îi priveam cu dragoste și mirare de mamă... „ .. Măi, „băieți”, măi... cum v-ați dat și voi cu bătrânețea.!” Și ei ca și noi, sunt bătrâni... niște relicve ale vieții..!, murmură cu tristețe în glas, un alt coleg, și, tot el continuă un șir de reflecții... ...Viața trece. Timpul și sufletul se cufundă ca un val... Anii se crestează pe scoarța copacului care îmbătrânește... Picătură cu picătură viața
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
castanii. Bieții copaci... și ei păreau niște octogenari obosiți, cu trupul supt de vlagă, retrași în lumea infinită a împărăției gândurilor. Am închis ochii strâns.. până la durere. Pentru o clipă, halucinantă... m-am văzut, ca într-un mic muzeu al relicvelor vieții.. un carnaval al pârdălniciei vieții și a luptelor noastre zi cu zi, în scurtul circuit al vieții. O senzație de pustiire și tristețe nemărginită ne învălui. Da, așa este..!, murmură unul din colegi, adăugând cu un zâmbet trist. „Memento
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai multe zone de tranziție, În care apa și uscatul poartă o luptă surdă. Arbori și animale, cu toatele gigante, căci până la un prag fotosinteza e favorizată de bioxidul de carbon, cad În mlaștină, unde devin prada imperfecțiunii unor organisme primitive, relicve ale vechilor vremi. Care nu știu să respire, adică să folosească oxigenul, ci doar să fermenteze. Iar biomassa, lemn și carne, nu ajunge iarăși bioxidul de carbon și apa din ajun, ci petrol și gaze, unde carbonul e sechestrat de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
indian până în anul 1947) se află rămășițele unei culturi urbane avansate, pentru acele timpuri, care prosperase în Valea Indusului, între anii 3000 și 1800 î.Hr. așa cum a fost localitatea Mohenjo-Daro, lângă localitatea Harappa și portul de coastă Lothal. Printre puținele relicve găsite la Mohenjo-Daro, unul dintre cele mai întinse site-uri de orașe ale civilizației din Valea Indusului, aflate pe teritoriul statului Pakistan, se numără un bust de piatră al unui preot cu barbă și o figurină de bronz a unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
nu au reușit încă să se pună de acord asupra naturii religiei din acea vreme, nici asupra cauzelor pentru care respectiva civilizație s-a stins suprapopulare, schimbări de mediu, inundații, epidemii sau atacuri ale invadatorilor. Trebuie să menționez că la relicvele de la Mohenjo-Daro enumerate mai sus se adaugă și cele existente la Muzeul de la Taxila, localitate situată în zona nordică, în apropierea capitalei Islamabad și a orașului Rawalpindi. Exponatele de o deosebită valoare arheologică și istorică constituie dovezi redutabile ale milenarei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a aflat într-o continuă expansiune. În anul 1057, budismul a fost declarat religie oficială. Ținuturile birmane au început să fie presărate cu mânăstiri budiste, decorate cu aur, argint și culturi multicolore, împodobite cu covoare brodate. Stupele clădiri ce adăpostesc relicve sfinte au devenit caracteristice ale artei birmane; cea mai celebră și mai venerată stupă a fost pagoda Shwezigon, finisată în timpul domniei lui Kayanzittha, fiul lui Anawrata, și care adăpostea osul frontal și un dinte a lui Buddha. În orașul Pagan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
întinsă lenevos cu țigara aprinsă în mână. Deși plecarea i-a fost precipitată, tata a reușit totuși să ia cu el două capete de expresie, unul neiscălit, din școala Băncilă, altul semnat Georgescu în stil impresionist. Le păstrez, împreună cu puținele relicve care ne-au mai rămas după dezastrele prin care am trecut. În acest cabinet copiii nu aveau acces decât cu motive bine întemeiate. Ajutată de Soltana, mama gătea în bucătărie. Mâncarea noastră preferată era șalăul pe maioneză. La desert, un
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
români, anume a existenței limbii pelasge ca limbă originară, cu nucleul de formare în Carpați. S-a demonstrat pe baza studiilor transdisciplinare, dincolo de istorie sau arheologie, de consemnările în documentele antice sau mai târzii, și pe baza celor mai vechi relicve ale unui craniu găsit întro peșteră din vestul Banatului, relativ recente (2002) analizat și de laboratoare din Norvegia și din S UA, că acesta reprezintă cel mai vechi craniu al omului european modern datând de 34-36 de mii de ani
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
la mică adâcime, circa o jumătate de metru (Să fi fost mutată piatra? Să se fi refăcut podeaua?). Pun două cozi de greblă sub piatră ca s-o deplasez prin rostogolire. Nu există aproape nicio ladă ca lumea, cutia de relicve lipsește. Ar fi bună cutia cea mare a milelor de lângă ușă, dar e încuiată. Mă hotărăsc să șterpelesc două giulgiuri violete pentru culcuș (500?). Obosit, ar fi bine să dorm câteva ore. Deocamdată nu mai fac observații meteorologice.) După-amiaza: Am
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
sanctificat la sfârșitul secolului al XV-lea pentru că ar fi fost omorât În scopuri rituale de către evrei, În 1475) a fost de-sanctificat după jumătate de mileniu. Episcopul din Trento (nordul Italiei) a interzis cultul lui Simon, a ordonat scoaterea relicvelor sale din biserică și a declarat oficial că acest sinistru episod, care de-a lungul secolelor a costat viața multor evrei, a fost o mare fraudă <endnote id="(262, p. 189)"/>. Similar, În 1985, au fost interzise pelerinajele la mormântul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]