1,222 matches
-
vor spune: „Iată mormântul unui războinic viteaz, cândva de mult omorât de mâna strălucitului Hector.“ Așa cum și mormântul lui Ahile se va arăta corăbierilor, de departe, în zarea țărmului, celor de azi și celor ce vin după aceea în timp. Relicve ale unei glorii neîncetate, dăinuind cât și marea, ținută vie de un cânt statornic. Fără a cărui stăruință peste generații orice mormânt ar fi mut. Se deslușește și aici prezența unei forțe: ceea ce a existat în triumful puterii și avântului
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
astru, cu o stea pierdută în goalele întinderi cosmice, între uriașe depărtări. Numai că, în spațiul acela, corpurile cerești au între ele o relație structurală, se constituie într-un cosmos geometric, în ansambluri concentrice și, între ele, coerente. Pe când insulele, relicve răzlețe ale unor străvechi emergențe și prăbușiri, nu. Sunt fiicele vitrege ale mării, având a se mulțumi cu propria lor viață, osândite la a fi doar ele însele. Iar pe de altă parte, astrele se află în eternă mișcare, în timp ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange, fastuoasă și ciudată, nesupusă firii, cu oase de roșu coral și ochi de perle albe, un giuvaier al mării. Cântecul acesta este mai sus de sfera omenescului și a pieirii, străbate în el închipuirea cosmică a acelui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită de uitare sau de lenta agonie a amurgului. În ea nimic nu este palid, stins sau mohorât. O lume și un timp fără alte relicve decât câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii este plin de durere și de moarte, dar acestea, oricât ne-ar spune despre omenesc, sunt întâmplare trecătoare și sunt împrejmuite de statornicia fără soroc a lumii care le cuprinde și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
vor spune: „Iată mormântul unui războinic viteaz, cândva de mult omorât de mâna strălucitului Hector.“ Așa cum și mormântul lui Ahile se va arăta corăbierilor, de departe, în zarea țărmului, celor de azi și celor ce vin după aceea în timp. Relicve ale unei glorii neîncetate, dăinuind cât și marea, ținută vie de un cânt statornic. Fără a cărui stăruință peste generații orice mormânt ar fi mut. Se deslușește și aici prezența unei forțe: ceea ce a existat în triumful puterii și avântului
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
astru, cu o stea pierdută în goalele întinderi cosmice, între uriașe depărtări. Numai că, în spațiul acela, corpurile cerești au între ele o relație structurală, se constituie într-un cosmos geometric, în ansambluri concentrice și, între ele, coerente. Pe când insulele, relicve răzlețe ale unor străvechi emergențe și prăbușiri, nu. Sunt fiicele vitrege ale mării, având a se mulțumi cu propria lor viață, osândite la a fi doar ele însele. Iar pe de altă parte, astrele se află în eternă mișcare, în timp ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange, fastuoasă și ciudată, nesupusă firii, cu oase de roșu coral și ochi de perle albe, un giuvaier al mării. Cântecul acesta este mai sus de sfera omenescului și a pieirii, străbate în el închipuirea cosmică a acelui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
devin nuclee denominative polarizante, structurînd adevărate familii toponimice: Broșteni, Mahalaua Broștenilor, Lunca Broștenilor, Plasa Broștenilor, Groapa Broștenilor, Balta Broștenilor, Moșia Broștenilor, Ulița Broștenilor, Biserica Broșteni etc. O altă direcție de evoluție se manifestă prin transfer semantic, pînă la stadiul de relicvă toponimică: Cîmpul Cotroceni → Strada Cîmpului, Heleșteul lui Brîncoveanu → Strada Heleșteului, Broscăria → Strada Broscăriei, Apa Lînăriei → Strada Lînăriei, Stuful Bellului → Fundătura Stufului etc. Straturile toponimice urbane se manifestă diferit în urbanonimie. Adrian Rezeanu le numește ipostaze toponimice, rezultate prin extinderea semantică
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
conotația „uriaș“. Jidovu, înregistrat de mai multe ori ca microtoponim, pare a fi un nume de persoană, care este la origine un adjectiv sau un genitiv substantival, extras din forma derivată Jidovina, prezentă în mai multe macrotoponime și care însemna „relicvă arheologică a construcțiilor făcute de vechii uriași legendari“. Jidvei ar putea fi un antroponim derivat cu sufixul diminutival -ei din Jidov (ca Andrei, Matei, Zebedei etc.) cu sincoparea, frecvent întîlnită, a lui o neaccentuat. Jidovnița e dublu sufixată (cu -na
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a toponimelor compuse Apa Moldei, Fundu Moldei, alături de formele Moldova, Moldava (în care toponimele scurte devin genitive cu sufixul ov, av, înțelese greșit ca făcînd parte din bogata serie a toponimelor terminate în -ova, -ava și înlocuind formele scurte, devenite relicve, atestate apoi sporadic), prima fiind folosită de romîni, iar cea de-a doua de slavi, așa cum sunt utilizate și astăzi. Evident, așa cum se întîmplă frecvent cu etimologiile, îndeosebi cu cele privitoare la toponime, discuția rămîne deschisă și așteaptă noi probe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-se un toponim identic. Această origine este susținută de faptul că, așa cum arată V. Pîrvan, sciții și agatîrșii s au întins pînă pe valea superioară a Oltului, pe Tîrnave și pe Mureș. C. Diculescu, celebru pentru ușurința cu care găsea relicve germanice în limba romînă, presupune că Olt provine din germanicul Lot, prin metateză, care se întîlnește frecvent în ramurile nordice ale germanilor, îndeosebi la goți, care au trecut în mai multe valuri pe teritoriul romînesc. Krahe, susținut de R. Vulpe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
toate păcatele, Daniel, ducându-te la mănăstire nu faci decât să fugi de lume, vrei să te păstrezi curat la suflet și la trup, dar sfințenia se câștigă clipă de clipă în lupta cu păcatul, nu se păstrează ca o relicvă, Rochia albă cu buline roz ne-aduce pe-o farfurie dulceață, în cealaltă mână ține un coș cu pâine albă, încerc distrat să-i fac loc pe masă, dând la o parte cărțile, rochia albă cu buline roz se-așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din piept, aș aprinde o țigară îmboldit numai de simplitatea sacră a gesturilor sale tot astfel precum el însuși, Janos, s-a apucat de fumat, după cum mi-a mărturisit-o, din cauza prețioasei tabachere pe care a păstrat-o ca o relicvă întreaga adolescență, așteptând momentul maturității revelatoare, când avea tot dreptul s-o folosească fără să ceară voie, Cum l-am cunoscut pe meșterul Luca, vorbește el într-un târziu, de fapt o întâmplare stupidă ne-a adus față în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Probabil că eram și foarte aproape de fapte, ca să le pot transfera În opacitatea expresiei, căci, nu-i așa, pentru un novice, realul se cucerește mai Întâi În fapte, pentru a fi păstrat apoi În expresie. Expresia este o reamintire, o relicvă; este urma a ceea ce a fost, nu a ceea ce este și nici a ceea ce va fi. Cum să pun În expresie ceea ce nu există Încă? Expresia este pieptenele din poveste aruncat În fața morții. Abia când Începem să avem sentimentul acut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
jalonăm acești martori (Îndosariind scrisorile) de-a lungul diverselor etape traversate și, astfel, mergem Înainte: continuăm să trăim Într-o agonie cotidiană, insesizabilă, tocmai din cauza martorilor ce ne dau sentimentul securizant; poate că există și acum acea scrisoare a ei, relicvă rătăcită În fundul unui scrin feciorelnic la mama acasă; o s-o Întreb cu prima ocazie, când mă Întorc acolo; da, ea avea Într-adevăr acea stranietate a unei ființe coborâte din cadru, din cadră, cum spunea mama ca să remarce frumusețea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
murdară și întunecată - într-un cuvânt, gotică. Contrasta cu cei doi zgârie-nori care o încadrau mai ales prin acoperișul plat și prevăzut cu balustradă, cât și prin faptul că obloanele ferestrelor erau în marea lor majoritate închise. Construcția era o relicvă a epocii victoriene și fusese pe rând școală cu internat și sanatoriu de nebuni. Școala de Muzică și Arte din Manhattan, căci acesta era numele ei astăzi, ar putea fi sălașul a zeci, sute sau poate mii de spirite. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spuse el blând. - Serios? se miră ea, zâmbind și adăugând în șoaptă că, n-o să-ți vină să crezi, ea și soțul ei au avut o barcă. Dar am pierdut-o la divorț. Capitolul XV Academia de Călărie era o relicvă a vechiului New York. Simțind mirosul puternic de grajd, Amelia Sachs privi pe sub arcadă în interior la cai și, mai ales, la călăreții care arătau maiestuos îmbrăcați aproape la fel, cu pantaloni cafenii, jachete negre sau roșii și șepci de catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Regent Street“ era bătut În cuie pe un stîlp de bambus, lîngă potecă. Jim Îl ignoră, așa cum făcea și cu celelalte semne asemănătoare pe care era scris „Piccadilly“, „Knightsbridge“ și „Petticoat Lane“, și care marcau principalele poteci din lagăr. Aceste relicve ale unei Londre imaginare - pe care mulți dintre deținuții britanici născuți la Shanghai nu o văzuseră niciodată - Îl intrigau pe Jim, dar Într-un fel Îl plictiseau. Doar pentru că discutau mereu despre Londra antebelică, familiile britanice mai vîrstnice din lagăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bradul din coceniște Înălțat până la cer, pe Bitancu, spre lumea albastră a zorilor. Invitați de colegii lor sovietici, astronauții americani aflați În vizită la Moscova au adus un omagiu memoriei lui Gagarin. Recent, pe Muntele Athos, călugării uneia din mănăstiri, relicvă istorică datând din secolul al XI-lea, s-au revoltat și au amenințat cu incendierea clădirii. Evenimentul pare a fi un reflex al schismei intervenite În ultimii ani, pe tema calendarului religios. Unchiul iese din grajd ținând În mână găleata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să și le imagineze pe toate, se chinuia iar și iar să simtă ceea ce lui nu-i fusese dat și i se Întâmpla ca, În timp ce se gândea, să-și frece inconștient sfârcurile cu degetul. I se păreau o farsă, o relicvă jalnică. Apoi se simțea cuprins de un val de compătimire profundă pentru toți bărbații și femeile, de parcă diferența dintre sexe nu era decât o glumă răutăcioasă. Avea senzația că venise timpul să i se pună capăt, cu ajutorul iubirii și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rămurișul unui arin. Armin și cu mine scormoniserăm prin toate movilițele din jurul stratului de mușchi, bătuserăm cu cizmele ogoarele proaspăt arate, înconjuraserăm toată balta, semănând cu restul unei oglinzi de apă, împrejmuită de trestii și copaci, rămasă acolo ca o relicvă din peisajul mlăștinos al unei ere glaciare. Armin a arătat cu mâna înspre Studebakerul care parcase pe drumul din câmp, a și întrebat dacă nu era mașina noastră și, cînd mi-am aruncat privirea într-acolo, l-am descoperit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de fratele și cumnata lui, și a scris alte cărți, cu deosebire volumele autobiografice Un băiețel și altele și Note despre un fiu și frate, primite cu căldură de o lume literară acum dispusă să Îl prețuiască așa cum prețuiești o relicvă rămasă dintr-o altă epocă. Dar nu a mai dus la bun sfârșit nici un alt proiect literar important și tot mai multe din cărțile lui au Încetat să mai fie publicate. A fost mai bine că nu a știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nici o vorbă cu ăștia“ și „ăștia nu mai au ce căuta la noi în casă“ -, bunicii pe linie maternă și cei trei frați, precum și singura soră a mamei mele, au prins viață pentru mine numai din povestiri și din câteva relicve. Abstracție făcând de sora care se numea Elisabeth, dar pe care o strigau Betty și care se căsătorise „în Reich“, mama mea era singură. Bineînțeles, existau rubedenii kașube, dar alea trăiau la țară, nu erau tocmai germane, și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
odată, puteai să ai totul, aproape totul. Vitrine încă mai ieri sărăcăcioase se lăudau cu mărfuri dosite până atunci. Cine avea ceva pus deoparte, dădea repede de bani noi. În aparență, ai fi zis că nevoia era doar mimată, o relicvă înșelătoare a trecutului. Și, pentru că tot ce ținea de trecut fusese devalorizat, tot omul privea cu curaj, chiar dacă nu tocmai fără efort, spre viitor. Nu știu ce anume mi-am cumpărat de cele patruzeci de Deutsche Mark cuvenite fiecăruia, în numele dreptății care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
punând ochiul la gaura cheii, am Început să fredonez confidențial Mon ami Pierrot. Din pașnicul răgaz pe care luptătorul Îl câștigă În toiul unei bătălii cum este viața m-a deșteptat puritanismul demodat al colonelului Harrap. Într-adevăr, ghiujul bărbos, relicvă a piraterescului război purtat În Cuba, m-a luat pe după umeri, m-a ridicat la o Înălțime considerabilă și m-a lăsat jos În fața toaletei pentru domni. Am ripostat pe loc: am intrat Înăuntru și i-am trântit ușa-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]