1,588 matches
-
mai riguroși și austeri în modalitatea lor de a profesa și de a trăi credința sunt cei care tind să arate o religiozitate mai degrabă de rutină decât una deschisă unor oportunități noi. Cu alte cuvinte, nu este suficientă o religiozitate bazată pe principii stabile și sigure pentru a fi fericiți în momentele dificile, deoarece tocmai indivizii care se închid într-o viziune ideală a spiritualității lor sunt cei care riscă să piardă din vedere motivațiile vocaționale ale vieții. Dacă ne
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
dacă se consideră și aspectele mai puțin edificatoare, cum ar fi dubiul sau crizele de credință, siguranța lor religioasă riscă să se prăbușească. Cu alte cuvinte, dacă se iau în considerație acele variabile specifice ale modului lor de a trăi religiozitatea, viața lor spirituală pare să fie mai vulnerabilă și mai puțin solidă. S-ar putea spune același lucru și referitor la fericire: chiar dacă ei sunt fericiți în vocația lor, nimeni nu pune în dubiu acest lucru, este de asemenea adevărat
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Nick Mason înainte, la pasajele cele mai nervoase de tobe. Să ne dezvăluie el câți centrimetri lasă exact între tălpi David Gilmour, când își începe nimicitoarele sale solo-uri de chitară. Pinky le arăta, ce să facă? Ăia verificau, cu religiozitate, fiecare informație primită, învățau pe de rost, haleau tot. În scurtă vreme, îl solicitau la aniversările și petrecerile familiale până și părinții, foștii profesori, persoane străine, cărora doar li se povestiseră despre el, devenise o autoritate. I se dusese buhul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
n-o putem gândi decât în clipele neutre. Fără "călduri" nu depășim câmpul percepției, adică nu vedem nimic. Ochii servesc pe Dumnezeu numai când nu disting obiectele; absolutul se teme de individualizare. Intensificarea nu importă cărei senzații este semn de religiozitate. Un dezgust maxim ne dezvăluie Răul (calea negativă spre Dumnezeu). Viciul e mai aproape de absolut decât un instinct nefalsificat, deoarece participarea la divin este posibilă în măsura în care nu mai sîntem natură. Un om lucid își măsoară "căldurile" la fiece pas, spectator
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și din fața cărora dispari, ca să nu le pătezi infinitul cu obiectul prezenței tale. Privirea pură a melancoliei este modul cel mai ciudat prin care femeia ne face să credem că a fost cândva tovarășa noastră în Rai. Melancolia este o religiozitate fără nevoia Absolutului, o lunecare din lume fără atracția transcendentului, o slăbiciune pentru aparențele cerului egală insensibilității la simbolul acestuia. Posibilitatea ei de a se dispensa de Dumnezeu - deși îndeplinește condițiile inițiale ale apropierii de el - o transformă într-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
părăsit. Mâhnirea este veghea la nivelul unei inimi de diavol. Nevoia apăsătoare de a te ruga și neputința de a te adresa totuși cuiva... Și apoi cealaltă nevoie: de a te trânti la pământ, mușcîndu-l înfuriat și vărsîndu-ți turbarea sau religiozitatea negativă a cărnii. Să fie creierul alee pentru îngeri ce poartă potcoave, de nu pot să-nțeleg ecoul lui vulgar și divin? Sau se vor fi aprins plînsurile? Ori vânturi ce-ntețesc incendiul lacrimal al lumii? Când zăresc cerul, îmi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oamenii cei mai primejdioși sânt acei a căror sănătate e atinsă. Istoria e mânată de oameni care-și pipăie necontenit pulsul. Elementele care definesc boala: excesul conștiinței; paroxism de individuație; transparență organică; luciditate crudă, energie proporțională "pierderii"; respirație în paradox; religiozitate vegetativă, reflexă; orgoliu visceral; vanitate rănită a cărnii; intoleranță; delicatețe de înger și bestialitate de călău. Un Dumnezeu care cerșește la poarta Raiului pare a fi orice bolnav. De altfel, nu e ca și cum s-ar fi infiltrat în fiecare din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
asimilează liniștit și călduț devenirii, aruncîndu-te pradă timpului. Destinul, ca o lunecare orizontală, este negația goticului și a complexelor de viață născute din el. Neamul românesc n-a trăit sub semnul spiritului gotic. De aici: pasivitatea, scepticismul, autodisprețul, contemplația domoală, religiozitatea minoră, anistoria, înțelepciunea, care constituie aspectul negativ al specificului nostru național, aspect din păcate central. Așa ne-am trăit noi o mie de ani și așa va trebui să nu ne mai trăim miile ce vor urma. Numai furia devenirii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este ieșire din noi înșine, și ne-am fi adaptat perfect condiției noastre minore. Sîntem prea obligați față de geniul lui și față de tulburarea ce ne-a vărsat-o în suflet. Adâncimea sufletească a unui popor se măsoară după gradul de religiozitate. Pasiunea religioasă exprimă tensiunea unui suflet. Acele neamuri, care n-au cunoscut perioade întregi ale vieții lor dominate cu exclusivism de o religiozitate crescută până la nebunie, suferă de un nivel interior extrem de scăzut. Nici un popor mare nu moștenește o religie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce ne-a vărsat-o în suflet. Adâncimea sufletească a unui popor se măsoară după gradul de religiozitate. Pasiunea religioasă exprimă tensiunea unui suflet. Acele neamuri, care n-au cunoscut perioade întregi ale vieții lor dominate cu exclusivism de o religiozitate crescută până la nebunie, suferă de un nivel interior extrem de scăzut. Nici un popor mare nu moștenește o religie și o acceptă ca atare. Ce e drept, latinii, germanii sau rușii au primit din afară creștinismul. Decât, ei l-au transformat într-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
neutră sau rece. În afară de faptul că nici o formă a spiritului nu reușește să-și mențină valorile atașate - o lungă durată - de un fond sufletesc, și acestea se cristalizează autonom, constituind o lume dezrădăcinată și moartă, există pentru deficiențele ortodoxiei explicația religiozității noastre aproximative. În România sânt mulți oameni care cred în Dumnezeu; în trecutul nostru cred că n-a fost nimeni să se îndoiască. Numai că religiozitatea românească este minoră, nepasionată și, mai cu seamă, neagresivă. Câți n-au făcut un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se cristalizează autonom, constituind o lume dezrădăcinată și moartă, există pentru deficiențele ortodoxiei explicația religiozității noastre aproximative. În România sânt mulți oameni care cred în Dumnezeu; în trecutul nostru cred că n-a fost nimeni să se îndoiască. Numai că religiozitatea românească este minoră, nepasionată și, mai cu seamă, neagresivă. Câți n-au făcut un merit din toleranța noastră și au transformat o insuficiență în virtute! Adevărata religiozitate este fanatică, profetică și intolerantă; ea înseamnă primii creștini, Inchiziția și Sfântul Sinod
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trecutul nostru cred că n-a fost nimeni să se îndoiască. Numai că religiozitatea românească este minoră, nepasionată și, mai cu seamă, neagresivă. Câți n-au făcut un merit din toleranța noastră și au transformat o insuficiență în virtute! Adevărata religiozitate este fanatică, profetică și intolerantă; ea înseamnă primii creștini, Inchiziția și Sfântul Sinod al Rusiei țariste. (De aceea, ateism militant există numai în Spania și Rusia.) Cine se pătrunde de revelație nu mai poate tolera nimic în afară de absolutul ei și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai repede ortodoxia în el? Creștinismul nostru e pastoral și, într-un anumit sens, neistoric. El se desfășoară, ce e drept, pe un plan colectiv: dar nu stimulează și nu determină un sens ascendent al comunității. N-are nimic gotic religiozitatea autohtonă. În ea predomină cenușiul picturii bizantine; sufletul nostru religios se îmbracă în culori afumate. Dacă am fi fost cu adevărat niște credincioși activi, trebuia să fim astăzi mult mai departe în mersul nostru. Dar pulsațiile în andante definesc toate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
el nu da nimic pe visuri, și tâlcuirile le-ntrebuința numai ca un mijloc - ademenitor pentru ca supranatural - pentru mângâierea și liniștirea sufletelor omenești. Și totuși erau vise în cari {EminescuOpVII 309} el credea cu evlavie - visele copiilor. În naiva sa religiozitate el credea că, pe când visele oamenilor vrâstnici erau născute din dorințele lor egoistice, visele copiilor care nu cunosc asemenea dorințe, nu puteau fi decât insuflarea îngerului păzitor. În aceste el încifra un fel de înțelepciune care-n faptă nu era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
seculare ca pe un refuz tacit al categoriilor universale ale experienței religioase 4. Dacă experiența creștină a lumii este reglată între polul sacru și cel profan, logica seculară exclude această ritmare teodramatică a spațio-temporalității. Deși pledează de jure pentru conservarea religiozității în spațiul privat, logica seculară a modernității exclude de facto religiosul prin recursul la câteva procedee subversive. Unul dintre acestea este impoziția linearității aritmice în experiența timpului 1 și a omogenității asimbolice în experiența spațiului. Acestea sunt două trăsături pe
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
treia etapă se referă laalegerea indicatorilor. Indicatorul este acel element simplu de comportament (sau de altă natură) care poate fi detectat în realitatea empirică. Dacă, de exemplu, observăm că un om frecventează regulat biserica, acesta va fi un indicator ar religiozității persoanei respective. Firește, plecând de la noțiunea de „religiozitate” - privită ca un concept de tip variabil -, putem găsi și alți indicatori: lectura cărților religioase, adoptarea unor gesturi de ritual (semnul crucii, pentrucreștini), răspunsurile la întrebările dintr-un chestionar legate de atitudinea
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
acel element simplu de comportament (sau de altă natură) care poate fi detectat în realitatea empirică. Dacă, de exemplu, observăm că un om frecventează regulat biserica, acesta va fi un indicator ar religiozității persoanei respective. Firește, plecând de la noțiunea de „religiozitate” - privită ca un concept de tip variabil -, putem găsi și alți indicatori: lectura cărților religioase, adoptarea unor gesturi de ritual (semnul crucii, pentrucreștini), răspunsurile la întrebările dintr-un chestionar legate de atitudinea religioasă etc. După cum se vede, indicatorii pot fi
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
caii și câinii de vânătoare. Filozofia îl lăsa totalmente rece și îi era perfect egal dacă universul ieșise din apă sau din foc. Prin educație A face nani (fr.). se închina în biserică, mai cu seamă de față fiind Hangerlioaica, religiozitatea intrând în politica oricărui apartenent la o clasă privilegiată. În imaginația sa, ținută secretă, vedea pe Dumnezeu și pe sfinți ca pe niște călugări de o igienă dubioasă. Ideea morții nu-l afecta decât social. Așa de popular în aparență
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că problema depășește competența istoricului religiilor, cu atât mai mult cu cât procedeul este Încă În stadiul inițial ( /8). Desigur, Eliade vizează aici contextul lumii moderne, radical secularizate, În care „experiența religioasă e camuflată În contrariul ei, o spiritualitate anti religiozitate, opacitate” ( ). Problema „incognoscibilității sacrului” În realitatea profană constituie un element important În concepția lui M. Eliade despre dialectica sacrului și, În același timp, un element de unitate al beletristicii sale. „Misterul măștii” sau a camuflajului poate funda o adevărată metafizică
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cripticul, iar sacralizarea cu actul semnificării lui. Rezultă de aici că orice poate să Încorporeze sacralitatea, adică orice poate deveni o hierofanie” ( / 24). Aceste considerații pertinente pot fi rezumate sub forma unei concluzii clare: „sacralitatea nu este un privilegiu al religiozității. Mai mult, Însuși sacrul de factură mistică a putut să apară pentru că a existat mecanismul psihologic general al semnificării și sacralizării laice. Așadar, sensul religios al sacrului, deși dominant timp de secole, nu este și unic; el poate fi considerat
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
evidență geniul sculptorului și, mai ales, comuniunea sa cu spiritualitatea poporului român. În studiul Permanența sacrului În arta contemporană Eliade observă că, este un fenomen general În arta secolului nostru și anume „hierofanizarea materiei”, ceea ce vrea să sugereze descoperirea unei „religiozități cosmice”, un tip de experiență religioasă care a dominat lumea Înainte de iudaism. Această „religiozitate cosmică” a fost uitată În occident, dar n-a fost uitată de Brâncuși, ca și de strămoșii lui din Carpați: ei simt În piatră o forță
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Permanența sacrului În arta contemporană Eliade observă că, este un fenomen general În arta secolului nostru și anume „hierofanizarea materiei”, ceea ce vrea să sugereze descoperirea unei „religiozități cosmice”, un tip de experiență religioasă care a dominat lumea Înainte de iudaism. Această „religiozitate cosmică” a fost uitată În occident, dar n-a fost uitată de Brâncuși, ca și de strămoșii lui din Carpați: ei simt În piatră o forță,o prezență sacră. La orele de istoria religiilor poate fi prezentată maniera În care
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
fără sprijin de stat pentru religie tind să aibă niveluri mai mari de participare la biserică. Motivul acestei stări de lucruri nu este greu de înțeles: bisericile care trebuie să intre în concurență pentru membri tind să creeze mai multă religiozitate și mai multă participare. Într-adevăr, acesta este motivul pentru care biserica oficială a Suediei a făcut lobby pentru a fi de-oficializată în anul 2000; fiind o parte lipsită de receptivitate a birocrației de stat, biserica pierdea legătura cu
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cât de bine îl stăpânește pe Aristotel! Dar să vedeți totodată ce înseamnă să treci prin cultura mare și să o părăsești pentru asceza analiticului și logicului. Oamenii ăștia își refuză sinteza! Asceza logicii, la fel ca cea religioasă,devine religiozitate fără religie: intrare în puritatea unui gând fără obiect. Dar să vedeți unde ajunge cartea lui Hintikka, unde ajunge Hintikka cu problema lui "știu că știu". Ajunge la bietul Schopenhauer, pentru care problema lui "știu că știu" se reduce până la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]