1,047 matches
-
colțul din natură" zugrăvit fără menajamente, predilecția pentru mediile insalubre, pentru, în genere, problemele umane dificile sînt certe ecouri postromantice în prozele lui Macedonski (Pe drum de poștă, Dramă banală, Nicu Dereanu, Între cotețe). "În lirică se pot detecta doar reminiscențe livrești sau reverberări ale spiritului poetic la ideologia curentului (...). În Noaptea de februarie capătă relief teza determinismului social, conform căreia mediul marchează decisiv destinele umane ("își urma osînda vieții într-a vițiului muncă" - spune liricul). Apologia femeii decăzute, împinsă la
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
prin excelență, adică puterea, eficiența, izvorul vieții și al fecundității.” ( Sacru și profan) Cititorul este îndemnat să pătrundă într-o lume în care neverosimilul este posibil, supranaturalul făcând parte din natural, iar distrugerea apocaliptică a orașului din finalul romanului, cu reminiscențe biblice, sugerează ideea că întreaga istorie a acestuia este de fapt istoria existenței umane căci, așa cum arată scriitorul, „Macondo nu este atât un loc, cât mai curând o stare de spirit”.
Macondo într-un veac de singurătate by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2950_a_4275]
-
de metri, de-a lungul căreia mă opream în dreptul fiecărei case. Principala preocupare, încununată de puerile satisfacții, consta în reîntâlnirea cu simpaticii mei amici ... piticii de grădină - mai mult sau mai puțin vizibili printre ierburi, flori, arbori sau tufișuri. Sunt reminiscențe din imemorialii ani 1950. Probabil cei mai întunecați prin care a trecut patria mea în secolul trecut. Și totuși, amintirile referitoare la acele vizite îmi rămân iluminate de un soare strălucitor, ca și cum ar fi anticipat lumina ce mă aștepta la
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
Un iz de izbă năpădită de buruienile grădinii,-n care se uscă pătlăgeaua, tomata, roșia, paradaisa. Un paradis de care-i sigur că se alege paradiciul. Pătlăgeaua e pătlagină, acum, paradaisa s-a părăginit" (Iz). De la registrul indigen se trece, reminiscență a compensatoarei reverii simboliste, la unul exotic: "- Dragul meu, privighetoarea asta (căci astfel se traduce cuvîntul turc biulbiul) ar face bine să-și găsească vreun Don Ruy, seńor de Ruisenor, valsator de salsa sau latino, și să dispară, împreună cu el
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
cele din urmă și pe capitaliști și pe comuniști, deopotrivă. Pe de altă parte, este adevărat că mult timp absolutismul - monarhic și religios - s-a întemeiat pe teoria dreptului divin, asumându-și astfel geneza doctrinară din absolut. Există și astăzi reminiscențe de legibus solutus în special în fundamentalismele religioase, dar nimeni nu mai- ia azi în serios această justificare. În fapt, trei sunt punctele de tangență cu absolutul, și mai multe nu s-au evidențiat încă: știința, religia și filozofia. Nu
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
vor fi cu totul eliminate nu e cu putință. Chiar și o societate complet raționalizată, clădită pe premisele luminoase ale regulilor democratice, așadar o societate populată de un soi de roboți cărora li s-a inoculat imboldul de a respinge reminiscențele obscure ale ceremoniilor religioase, chiar și o astfel de societate va fi pătrunsă de obiceiuri amintind de solemnitățile liturgice. De aceea, cu toate că în Occident ritualurile par să fi fost eradicate din spațiul public, ele continuă să înflorească nestingherit, atîta doar
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
plăcut Suflete moarte, dar așa cum îți place un lucru clasic: cu deferență, fără entuziasm. S-ar putea lua de mână cu tartorul Iluziilor literaturii, care m-a întrebat zilele trecute dacă chiar îmi mai place Don Quijote sau e numai o reminiscență culturală. Cum nu și-a dat seama că dacă Gogol e un mobilier „aurit, cu picioare curbate”, el nu mai avea, chiar că nu mai avea de ce să scrie Orbitor 3!? „...o capodoperă e cartea care, la a zecea citire
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4056_a_5381]
-
omenesc, meșterul lui suprem fiind deus sive natura. Ca expresie finală a fermentației pe bază de entelehii secrete, vinul e prelungirea miracolului lumii, de aici predilecția cu care e folosit în ceremonii religioase. Oricît de secularizată ar fi mintea românului, reminiscența ritualică a vinului nu i s-a șters din deprindere, dovadă sentimentul aparte cu care duce paharul la gură, conștiință pe care o pierde de îndată ce în locul vinului preferă berea, tăriile sau lichiorurile. Apoi, de la virtuțile liturgice vinul trece lesne la
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
mai de sinteză", dar și a evitării - parțiale, cel puțin - a unei judecăți de valoare. Prima specie are numeroase exemplare autohtone, a doua, doar cîteva. Iar aspirația mea la hibriditate n-are șanse să se petreacă prea curînd, deși există reminiscențe ale unei treceri bruște din (2) în (1). Așa că, fiind doar cronicar, îmi vărs cenușă în cap pentru trei filme pe care le-am văzut cu întîrziere, dar de care merită scris: Culmea furiei (noutate DVD), plus Piscina și Reconstrucție
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
proastă încît fiecare rînd al cărții îl citești cu mintea impregnată de rana amintirii lui. Pe de altă parte, se poate întîmpla și invers: un om încîntător în pielea lui cotidiană îți poate înșela intuiția, acoperind dezastrul cuvintelor scrise cu reminiscența farmecului său. Mai există însă o posibilitate: aceea în care cunoașterea omului să fie una de bun-augur, și asta pentru că personalitatea lui te poate predispune, în momentul în care citești cartea, spre o anume dispoziție sufletească. În această privință, principiul
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
e și acum prezent. Când vorbește în public, George W. îmi amintește cumva de Bruce Willis, care nici în multiplele Die Hard, nici în super-dramaticul Armageddon nu a fost în stare să scape de rânjetul șugubăț atârnat în colțul gurii, reminiscență probabil a începuturilor lui artistice ca actor de comedie. E adevărat că sunt obișnuit să văd zâmbete nelalocul lor pe fețele politicienilor, președintele României fiind unul dintre aceia pentru care funcția politică pare o permanentă glumă, dar sincer să fiu
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
zemos, mocirlos, lășcos”, ori e copleșit de „satisfacții unsuroase”. Radu Țuculescu e convingător în registrul burlesc, reușindu-i exemplar o savuroasă microbiografie a turnătorului de altădată, ajuns politician în epoca postrevoluționară. De asemenea, povestirea oferă două finaluri, nu doar ca reminiscență a fentării cenzurii ca odinioară, ci o soluție postmodernistă. Lașcu se transformă kafkian într-o lighioană, lângă soția oportunistă, fie - propune un al doilea scenariu - se denunță pe sine „prin gura întredeschisă, șuierul împrăștie duhori, precum o mlaștină în care
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
Dar totodată același eu liric refuză, prin întreg palpitul său interior, să admită că iubirea ar consta într-o "aventură thanatică". (Aici s-ar impune, în paranteză o remarcă. S-ar putea ca asocierea Eros/ Thanatos să fie o penibilă reminiscență a uneia dintre cele mai banale experiențe fiziologice, aceea care indică - în cazul extazului erotic, al orgasmului - ceea ce francezii designează prin la petite mort. Dar ar fi o explicație dintre cele mai triviale, căci voluptatea carnală, extazul simțurilor care anulează
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
ar putea să suscite comentariile lingviștilor și editologilor, dar care, la lectură, dă rezultate mai mult decât acceptabile. Avem în fața ochilor un text care, renunțând la toate elementele învechite din limba lui Radu Rosetti - cum ar fi „u” mut final, reminiscență a latinismului cipariano-bărnuțian -, a păstrat caracteristicile graiului moldav cultivat de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca și particularităț ile fonetice și ortografice ale limbii scriitorului. Chiar dacă, editologic vorbind, soluțiile alese de îngrijitori pot fi combătute pe rând, rezultatul final este
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
locale, printre care și o variantă "actualizată" a steagului lui Ștefan cel Mare. În varianta popularizata de fosta conducere de la Chișinău, drapelul păstrează culoarea roșie și capul de bour, insă înlocuiește soarele dintre coarne cu o stea în conci colțuri, reminiscența a apartenenței la URSS. De altfel, desi stema oficială a Republicii Moldova respectă adevărul heraldic și păstrează simbolurile autentice (cap de bour, trandafir, soare, luna), grupările "moldoveniste" care resping apartenența și asocierea cu România folosesc același drapel "modernizat", mai precizează Expres
Gafa lui Victor Ponta în campanie, la Suceava by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30363_a_31688]
-
că poveștile Mamei Gîsca scrise de Charles Perrault sînt mereu scrise și rescrise, după cum cerea academicianul de odinioară, în noi maniere, tot mai marcate de fantasme, de constelații psihice și mituri personale, de ingenioase jocuri intertextuale, de ecouri, aluzii și reminiscențe, de refrene obsedante.
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
vioiciune: "numesc intelectual o funcție fără întrebuințare", definiția burgheză a intelectualului rupt de mase, bineînțeles. Cunoști definiția asta, foarte spirituală, ce-i drept?... Așa că un intelectual, reluă interlocutorul revenind la loc, se mai îndoiește și el din când în când, reminiscențele culturii burgheze nu dispar ușor, dar nea Costică care trage la șaibă n-are timp de așa ceva, de îndoieli adică, și noi cu toți Costicii aceștia trebuie să facem treabă, să facem o societate nouă, optimistă și robustă, și iată
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
secvențe standard. Deznodămîntul e apariția inevitabilă a limbii de lemn. Cu cît o noțiune este mai abstractă cu atît matca evolutivă care a dus la formarea lui e mai ștearsă din memoria vorbitorului, iar rostul etimologiei e de a trezi reminiscența actului concret din care a apărut acel cuv`nt. Urmarea este că pînă și cele mai țepene expresii capătă un suflu de viață. În schimb, ignorarea firului etimologic preschimbă un termen într-un clișeu aseptic, fără fermenți intuitivi. Nu mai
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
cârpă aprinsă/ azvârlită pe geam.// O fată cu lacrimi calde pe obraz/ urcă pe scara pe care sunt eu." Scepticii ar putea invoca prezența în volum a câtorva poeme mai degrabă irelevante, a câtorva piese destul de slabe ori a unor reminiscențe astenice din cărțile anterioare. Lucruri observabile cu ochiul liber, admit. Dar, atâta vreme cât nu am folosit o grilă atomistă referindu-mă la amplele calități ale Ștrumfilor, nu le voi răspunde nici acum punctual. Fiindcă discuția se poartă în jurul unui autor alături de
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
stil al lui Derrida, bazat pe o amfibologie fără sfîrșit, aproape insuportabil, ca de altfel și prefața lui C.M. Ionescu, amîndurora potrivindu-li-se de minune "împletitura" de "jucăuș și ambiguu" sub semnul căreia începe atît una, cît și cealaltă. Reminiscență din Barthes, structuralism, post-structuralism și deconstructivism, acest stil manierist încearcă să facă mai degrabă din lume un text decît din text o lume și, obligîndu-te, într-un fel, să citești lumea, te dispensează, în alt fel, să o iei în
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
de privilegiul special de a avea dreptul de a judeca pe delincvenții proveniți dintre supușii săi ori din regatul lui, fugiți în alte provincii ale imperiului, care puteau fi extrădați în acest scop de autoritățile romane, este posibil ca această reminiscență să fi persistat și asupra urmașilor săi. De altfel, în anul 67, Vespasian va proceda la fel cu Irod Agrippa II, trimițându-i spre judecată supuși de-ai săi, arestați de autoritățile romane. Așadar, Pilat nu face decât să respecte
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
pendulare între centrele de putere și între varii concepții politice a favorizat dezlănțuirea naționalismului (pe urmele aberantului național-comunism), a antisemitismului (ridicol, deoarece numărul evreilor din România este mai scăzut decît oricînd), antimaghiarismul (evident, desuet) și chiar antiamericanismului (ca o altă reminiscență a ideologiei comuniste ce și-a găsit drept alibi antiglobalizarea). Altfel spus, găsim sechelele cu tendințe reconstitutive ale vechiului centralism care apasă precum o umbră grea plăpîndele înjghebări democratice, atitudinea civică abia salvată din marasmul totalitar. Obiectivele "rebelului", fixate încă
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
evrei din generațiile mai noi. Norman Manea, de pildă, recunoaște în mesajul de recomandare a cărții: "Printre nu puținele lacune ale biografiei mele postbelice este și viața cotidiană în ștetl - vibranta agora iudaică a Europei de Est - pe care nici măcar reminiscențele de familie nu o puteau înlocui. Am recuperat-o, parțial, ca atâtea alte lacune, prin marii ei rapsozi Șalom Alechem, Ițic Manger, Chagall și Babel". Victor Rusu observă într-un loc că omul are la dispoziție două modalități de a
Întoarcerea în Paradis by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7684_a_9009]
-
Alexandru Ștefan Într-o chinuita și nefericită scriitura, hibrid născut parcă din reminiscențe textuale de Ionel Teodoreanu, Mihail Drumes și Sandra Brown, dar și din proprii propensiuni literare, provocînd limitate (re-)sentimente lectorului, eposul "Jumătate dragoste" se nutrește din tematica substanțială a erosului, în cazul de față autoarea întreținînd o clară afinitate cu
Jumătate literatură by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17863_a_19188]
-
înaripații de pe morminte,/ lacrimile orfanilor le-am lins că o cămilă în deșert,/ sîngele viu l-am strîns" (Cîntec de spurcare). Să recunoaștem că ni se oferă o colecție de cruzimi atingînd virtuozitatea, prin despuierea minutios-fantastă a sinelui de orice reminiscența divină ("N-am nici un Hrist, nici nu voi șterge tălpi sfinte de mucenic" - Maria Magdalina) și, în cele din urmă, a sinelui de sine: De-atîta timp Maria Magdalina sapă-n mine cu lopata de sticlă și mă caută că pe-
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]