5,064 matches
-
recuperarea umbrelei, care îi curmau somnul brusc, ca și cum ea ar fi vrut o confirmare că visul ei manifest și inocent de copil ar putea fi aievea. Câteodată, trezirea se producea când ea era deja jos din autobuz și cineva se repezea cu umbrela spre ușă, o striga, ea se întorcea în loc și întindea mâna către obiectul de care nu concepea că se va putea despărți vreodată. O ținea în dormitor atârnată în cuier, în timp ce restul umbrelelor se îngrămădeau într-un coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu face diferența dintre posibil și dorință. Și când zic posibil, sunt indulgent. Ce așteptam ca să urmez sfatul convivului din ajun? Nu putea fi altul decât destinul care mi-l trimisese. Trebuia așadar să chem un taxi și să mă reped la serviciul de urgență cu necunoscutul acesta căruia i se făcuse rău. Decesul ar fi constatat la spital. Chiar dacă o anchetă mi-ar repera amprentele în mașina lui, nu ar fi prea grav: aș spune adevărul, care era bizar, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
doi bărbați mă priveau și mâncau. „Aruncați-mi niște alune, dacă tot sunteți aici”, mă gândii. Creierul meu beat întârzie să declanșeze semnalul de alarmă. La dracu, sunt zbirii lui Georges Sheneve care fac de gardă! De câtă vreme? Mă repezii în bucătăria care nu era vizibilă din stradă. -Pregătesc căpșuni-mozarella-busuioc, zise Sigrid. E mai bun decât cel clasic cu roșii. -Perfect. Nu a observat că vocea îmi sun fals. Cu atât mai bine. Nu trebuia să-i spun că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
priviri în stînga și în dreapta, indivizi dubioși, civili, l-au snopit pe unul în bătaie pentru că era proaspăt ras, lifturile erau blocate, totul era abandonat, hîrțoage în toate încăperile, ici-colo cîte un revolver uitat din prea mare grabă. M-am repezit și eu să pun mîna pe unul, dar cineva mi-a luat-o înainte, se zgîrie pe ochi Roja, nu vă mai faceți sînge rău, dom’ Șef, îl încurajează Tîrnăcop, n-ați pierdut mare lucru, o să vedeți că adevărata Revoluție
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o vulpe. — îmi place că brusc ai devenit solemn ca un mareșal, îl laudă Regizorașul simțind că pune stăpînire pe situație, viața în sine e o negociere dură. — Echipă de doi bani, e de părere Comandantul, e ca și cum te-ai repezi cu capul înainte într un zid de beton convins că o să-l spargi. Dă-mi oamenii, și-ți garantez că n-o să-ți ceară nimeni socoteală, ce s-o mai lungim? — Și restul, unde sînt restul? Am înțeles că ei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
facem altceva decît să ne concentrăm la ce avem de făcut, să nu ne intereseze ce face restul lumii, să nu-i luăm în calcul, cum se spune. — E prea riscant, spune Sena cu jumătate de gură. De ce să ne repezim cu capul înainte, fără să știm despre ce e vorba? Hai, că nu sîntem nici noi de ieri de azi, zice Petrică, ne-am făcut temele. — Atunci să v-aud, spune domnul Președinte, ia faceți-mi voi o împărțire a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să fie trimisă să negocieze cu Piticul? Nu trimitem pe nimeni, ar fi cea mai mare prostie, s-a auzit vocea lui Timișoara, cum adică să ne tăiem așa ca niște proști craca de sub picioare? Tacă-ți fleanca, l au repezit cîțiva, de ce să nu trimitem? O solie n-are cu ce să dăuneze situației, poate fi cel mult ineficientă, și atît. Se vede că știați și voi niște chestii de artă militară, spune Roja scărpinîndu-și palma în colțul mesei. Cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și el din toate puterile, îi face semn dintr-o privire lui Tîrnăcop, ia verifică-l tu pe șmecherul ăsta de Timișoara, și Tîrnăcop parcă ar fi simțit dinainte ce avea să urmeze, nu așteapă nici o indicație în plus, se repede asupra lui, îl imobilizează cu mîinile la spate, vedeți ce are trădătorul ăsta în buzunare, și uite-așa ca să se spulbere suspiciunea care vă plutește deasupra capului, ce-ar fi să-l percheziționați chiar dumneavoastră, se întoarce Dendé în direcția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dinainte, nu putea continua la infinit circul cu mișcările de trupe din jurul Palatului. Încă te mai întrebi probabil cum de a mers treaba ca unsă, cățelușule, foarte simplu, totul a plecat de la greșeala ta capitală, de la faptul că te-ai repezit să dai ordine drastice de a se deschide focul la Timișoara, nu-ți puteai imagina nici în ruptul capului că Piticul te mințise cu sînge rece, cum nu o mai făcuse pînă atunci, într-o chestiune atît de importantă. Criminalule
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta proastă. — Haideți, nu mai fiți așa de pesimistă, încercă Poștașul s-o încurajeze. Se poate? spuse, desfăcîndu-și nasturii paltonului, făcînd un semn înspre cuierul plin de haine aruncate claie peste grămadă. — Vai de mine, cum să nu? zise Angelina, repezindu-se să elibereze un cîrlig, ar trebui să-mi fie rușine de toată dezordinea asta, începu să se scuze, dar așa e cînd nu-ți mai arde să faci nimic. — Dați-mi voie, spuse Poștașul reușind să-și agațe paltonul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
plîng de milă, nu alta, uite că mă și podidesc lacrimile văzînd cît ai suferit tu din cauza unei fufe, care nici măcar să te alinte ca lumea nu e în stare, ca să nu mă gîndesc mai departe. Îmi vine să mă reped la tine să-ți smulg părul din cap, îi mărturisește, animăluț mic, odorul meu, îi merge gura, i-auzi, cum să facem, să scăpăm de profitoarea de Delfina, de planuri din astea vă arde vouă, cine e? Să știi că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acum că ambele diversiuni care m-au întîrziat au fost puse la cale dinainte de cineva? — Poate chiar de tine, se hotărăște Milițică în sfîrșit să forțeze nota. De ce n-ar putea fi și asta o variantă? — Uite cine vorbește, îl repezește Roja. În timp ce voi stăteați bine mersi la căldurică și priveați la televizor ce năzbîtii mai fac teroriștii, alții își riscau pielea alergînd printre gloanțe. Asta nu mai făcea parte din plan, dom’ Roja, se aude și vocea Bulgarului, numai eu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cineva aflat în dosul ei și, înainte ca el să-și poată da seama ce se petrece, o mînă viguroasă îl apucă de umăr și-l trase înăuntru. Delfinaș îl privi în ochi, îi făcu semn să tacă și se repezi să închidă ușa la loc. Se cunoșteau de undeva? Se mai întîlniseră înainte? N-avea nici o importanță, deși trăsăturile chipului Delfinei îi aduceau aminte vag de una din fețele schițate de el în registrul cu coperți tari. Tunsă băiețește, cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prost, ajunse în pragul falimentului, printre colege se instalase o stare de invidie și răceală totală. Nu mai schimbau o vorbă nici măcar între ele, zile în șir situația rămînea neschimbată, simțea cum nori negri i se rotesc deasupra capului. îl repezea, nu mai era dispusă să stea de vorbă cu el nici măcar despre cum fusese călătoria. Asta-l interesa pe el? putea să-i fie rușine, îți vine și ție acuș’ rîndul, îl amenință printre dinți. Știi cu cine m-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aceeași clipă simți țeava rece a unui pistol lipindu-i-se de ceafă — Ce-aveți iar cu mine? încercă să se apere dînd să se întoarcă, schițînd intenția de a se răsuci pe călcîie. — Nici să nu te gîndești, îl repezi Gulie apucîndu-l ferm de încheietura mîinii, răsucindu-i dintr-o mișcare brațul la spate. — Ia-o mai ușor, ce naiba, crezi că am să fug, sau ce? scrîșni Santinelă printre dinți. Marș înainte, nici prin gînd să nu-ți treacă să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
straturile de ceapă iar gândurile-i cutreierau cine știe ce universuri sentimentale. Va, mai rămânea un piculeț liniștit, urmărea cu ochii lipiți o buburuză viu colorată ori un gândăcel preocupat de problemele sale diurne și deodată, ca un zmeu În miniatură, se repezea vijelios spre cârdul de rațe adormite și găini moleșite de căldura soarelui de vară, scoțând țipete ce se voiau Înfiorătoare. Orătăniile alergau bezmetice din calea viforului cald, mirându-se nespus de perfidia hultanului care putea lua orice formă umană. Atacul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cheală, cuvintele Ochenoaiei ocupându-i toată mintea: Fa adormito, cască ochii pe unde pășești și fii atentă să nu scăpi copchilu’ că-ți smulg tăt păru’! Acolo sus, copilul, ba se simțea expus tuturor atacurilor păsărilor cu dinți, care se repezeau vijelioase din cerul nopții, luând În Închipuirea sa cele mai ciudate forme și dotări, ba legănat de moș Ene, la marginea firescului, Întinzând mâna spre cerul luminos și prinzând, cu gingășie și delicatețe, două steluțe strălucitoare, așezându-le, cu iubire
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
plecăciune, o aștepta pe bunica Ileana, care venea cu mâinile la spate și câinele nu știa dacă Îi aduce ceva de mâncare pentru că a păzit-o toată noaptea sau vine cu o jordie să-l pedepsească pentru că iar s-a repezit la cloșca cu puișori. Victor a receptat semnalul diamantului său ca pe o nedumerire și a spus: Știi unde ne aflăm, mânzule? Pe Zare, dar mai Încolo nu mai știu. Ne apropiem de Blanaru, mai precis de satul Fântâna Blanarului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
oameni. Efectul este în cele mai multe cazuri hilar. „O stea - povestește Ștefan Aurel Drăgan - îmi tot făcea cu ochiul un semn nedeslușit, / dar nu-ndrăznea să mă subjuge / ...de la o vreme stă tolănită/ pe proaspăta brazdă a timpului...“ „Zăpada se va repezi spre aer / unde nu va fi aplaudată, / doar reumele și nasul roșu / dacă ar interveni...“ „Secera din cer își pierde vremea / râzând ca o nebună și aruncând cu ger.“ „Lângă uliță gângure nepătrunsul / câștigând cu rușine câte un petic.“ „Piatra
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
său, cuvântul de două litere (pe care îl voi transcrie în cele ce urmează cu majuscule, pentru a-l face și mai vizibil): „Mângâi cu privirea / Formele-ți rotunde / CA un cerșetor / O bucată rumenă / De pâine.“ (Mângâiere) „Și mă reped / Să mă-nfrupt / Din frumusețile tale / CA un vultur / Asupra prăzii sale.“ (Rapiditate) „Și când / Ne-am împăcat/ M-am bucurat / CA un naufragiat / Ce ajunge la mal / Nevătămat“ (Bucurie) etc. Curios este faptul că multe comparații se referă la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
până-n... degetele de la picioare.“ (Chiar cât un degetar?!) Urmează acțiunea de seducere: „Când el ieși din birou, Lia, zâmbitoare, îl salută, poftindu-l în lift. Traversând sala dinspre birou la lift, el se împiedică de mocheta ușor ridicată. Ea se repezi să-l ajute, se dezechilibră și veni cu sânul tocmai sub cureaua lui. Se îndreptă repede, sprijinindu-și însă o mână pe pieptul acestuia, fierbințeala palmei răzbătând instantaneu prin cămașa subțire de vară. Se scuză și, respectuoasă, se repezi în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se repezi să-l ajute, se dezechilibră și veni cu sânul tocmai sub cureaua lui. Se îndreptă repede, sprijinindu-și însă o mână pe pieptul acestuia, fierbințeala palmei răzbătând instantaneu prin cămașa subțire de vară. Se scuză și, respectuoasă, se repezi în lift.“ Cu un efort de imaginație, reușim să o vedem pe Lia „cu sânul tocmai sub cureaua lui“. Și dacă ne mai și amintim că sânul are un sfârc „cât un degetar“, n-o mai uităm niciodată pe seducătoarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de fantezii ale personajului narator: „Vroiam [corect: voiam, n.n.] să omor un om. Celălalt seamănă perfect cu mine. Are ochii tare mici și arcadele căzute, ca la clovni. De fapt, sunt identici. Trebuie să omor un om.“ „Apoi nevăstuica se repezi la mine cu o iuțeală incredibilă, mă placă scurt, ca la rugby, mă izbi cu capul de ușă. M-am înmuiat instantaneu... puncte negre... leșinam... cred că ușa era metalică. Mi-am revenit într-un târziu, cu furnicături în tot
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
găleată de apă. Îhî. Să nu pui găleata pe marginea fîntînii că iar o scapi. Îhî. Omul pleca la fîntînă, punea găleata pe margine și cînd cobora găleata de serviciu, își amintea de sfat. Atunci dădea drumul lanțului și se repezea la cealaltă găleată. Dacă găleata de serviciu mai era și plină, atunci se rupea lanțul, sau butucul, sau arcada lui Mitică. Candidatul Zamfir, care bătea coclaurile satului Zărceni, a văzut "om la fîntînă" și a grăbit pasul. Bună ziua, om bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui Gheorghe că-l va găsi "lat" pe Ilie, dar,... cum să spun, măcar oleacă șifonat. Sau chiar oleacă mai mult. Cînd a intrat în casa lui Neculai, prietenul de la destinație, Ilie era deja roșu bine la față. S-a repezit la Gheorghe cu ironie: Pedestru, ai? Eu am venit ca boieru'. Cît ai dat? încearcă Gheorghe o contralovitură. Nimic. Mi-au dat și o sticlă cu vin de Cotnari. Acolo lucreză amîndoi. Vreo poșircă. Crăpi de ciudă, nu? Află că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]