1,877 matches
-
caracter eminamente sexual, micromâncărimea cea mai sexuală de la nivelul feței este, fără umbră de îndoială, următoarea: De altfel, zona afectată de micromâncărime este numită „arcul lui Cupidon”. Ea se află la mijlocul gurii, pe buza superioară. Acolo apar mâncărimi atunci când este reprimată o dorință sexuală. În șanțul buzelor se formează primul arc sinaptic, probabil prima legătură între trup și creier, în momentul primei alăptări. În acel moment nou-născutul simte, complet inconștient, prima dorință sexuală. O dorință refulată de a săruta sau „de
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
pe el „utenticul”, o plantă care crește acolo unde trăiesc cei mai simpli și mai adevărați oameni. Cei mai seducători dintre noi cultivă „utenticul”. Ne oferă buchete întregi din această plantă, sub forma gesturilor simple, pe care nu și le reprimă. Acum, când redactez această lucrare, în vreme ce lucrez la Montréal cu un grup care se ocupă de studierea carismei, descopăr că cel mai iubit și mai respectat politician din Québec a fost cel care, pe scena politică a țării lui, avea
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
dintre sexe, unele zone ale trupului sunt mai flexibile la femei decât la bărbați, fapt tradus limpede de mișcările picioarelor femeilor, mai ales în zona maleolelor (la nivelul gleznei). Apoi, exprimarea culturală va face ca unele gesturi feminine să fie reprimate cu strictețe și, prin urmare, dorința se va exprima altfel prin intermediul trupului. Syner și Syna ne vor dovedi acest lucru la momentul potrivit. Atunci când se doresc, bărbatul și femeia înaintează inconștient unul spre celălalt, dar o fac după reguli puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
am descris până acum trupul, sigur că nu este observat, trăia. Există și situații în care dorința se exprimă mai violent, situații în care impulsurile sunt mai prezente. Unele micromâncărimi sunt foarte elocvente... și ușor de citit. Efectul trebuințele instinctive reprimate asupra părții inferioare a trupului Creierul nu ezită să dea ordine picioarelor, ordine care sunt adesea imediat reprimate, ordine lizibile pentru cei care au învățat să le citească... Aceste două mișcări foarte rapide (în general, mai puțin de două secunde
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
a-și duce până la capăt cercetările astfel încât rezultatele lor să fie cât mai durabile, precum și indiferența lui uluitoare față de atracțiile celebrității. Cea din urmă nu a fost atât expresia unei firi fericite, cât a strădaniei sale constante de a-și reprima vanitatea, de a smulge din sine, după modelul înțelepților stoici, orice urmă de îngâmfare. Merită să fie invocate câteva fapte care ilustrează această atitudine. În perioada lungii sale tăceri de un deceniu, care a premers apariția Criticii rațiunii pure, Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
el vrea să ne ajute să ne aducem aminte. Dacă Moose ar fi rămas în afara acțiunii până la sfârșitul romanului, l-am fi putut uita (Wolfe, 1985, p. 143). Admițând că aceasta a fost intenția lui Chandler, nu pot să-mi reprim uimirea că un scriitor cu ingeniozitatea lui a găsit o soluție atât de discutabilă. Deși memorabil ca apariție, Moose Malloy n-a beneficiat din partea scriitorului de atenția pe care un personaj cu datele sale ar fi meritat-o din plin
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ale decăderii morale: doctorii și avocații. Oile negre sunt acum doctorul Vincent Lagardie, primul soț al preudo-mexicancei Dolores Gonzales, și Lee Farrell, „unul dintre cei mai abili avocați din întreaga țară în materie de procese scandaloase”. Scriitorul nu-și poate reprima tentația de a-l transforma pe Lagardie într-un asasin, iar în privința lui Farrell, cele câteva linii de portret ți-l fac instantaneu antipatic. Agresiv, cu sânge rece de reptilă, el nu se sfiește să-l pună în dificultate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
refuzate (aici, agresivitatea) izbucnesc din când în când intempestiv. Autorul redă mărturia unui bărbat de 30 de ani care, după 4 ani de psihanaliză, a conștientizat caracterul reacțional al inalterabilei sale amabilități: „Am descoperit, în timpul analizei, cât de tare îmi reprimam agresivitatea. Înainte, toată lumea mă vedea ca pe o persoană foarte amabilă, foarte blândă; eram practic incapabil să zic «nu», să mă opun direct cuiva, eram terorizat de violență; totodată, aveam uneori accese de violență și de furie incontrolabilă, care mă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
moduri de comportament sau chiar printr-o organizare patologică a personalității”. În acest caz, vorbim despre o „cuirasă” sau „platoșă a eului”, destinată, în opinia lui Reich (1933/ 1971) „să îl apere împotriva amenințărilor lumii exterioare și a pulsiunilor interioare reprimate”. Itc "I" Identificaretc "Identificare" Definițietc "Definiție" Asimilarea inconștientă, sub efectul plăcerii libidinale și/sau al angoasei, a unui aspect, a unei proprietăți, a unui atribut al celuilalt, care conduce subiectul, prin similitudine reală sau imaginară, la o transformare totală sau
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apasă realmente greu pe umerii ofițerului, se exprimă prin greutatea acestei piramide resimțite fizic de subiect în timpul visului. De aici rezultă că în procesul de introiecție, severitatea amiralului-supraeu a mers mână în mână cu construirea ofițerului-eu care încearcă să-și reprime pulsiunile, de unde suferința psihică exprimată prin această strivire între dorințe și interdicții și necesitatea - ce se face rapid resimțită - de a se elibera de această introiecție oarecum stânjenitoare. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ceea ce le golește de întreaga lor putere de evocare. Nici un sentiment nu riscă să apară în fața a ceea ce nu este recunoscut ca o încăierare. Cum poate fi explicată sărăcia exprimării la Marie? Corman (1970) semnalează la acest copil o agresivitate reprimată față de frați, ceea ce explică nerecunoașterea temei planșei în cauză. Dar această apărare împotriva propriei agresivități va ceda în cele din urmă în fața unei imagini plăcute totuși („Zâna”), în care Marie vede o încăierare între Lăbuță-Neagră și un Albișor, exprimându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
afecțiunea poate fi provocată de o uitare voluntară. „Bolnavele, scrie el, își amintesc cu toată precizia de eforturile lor de apărare, de intenția lor de a «alunga» acel ceva, de a nu se mai gândi la el, de a-l reprima.” Se poate însă ca afectele „înțepenite” (este chiar termenul lui Freud) să provoace o conversie isterică (1910/1991). Ne vom referi în cele ce urmează la cazul domnișoarei Lucy R., analizat de Freud (1895/1965). Notăm o posibilă alunecare a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dă lui Freud (1911/1979) ocazia să explice paranoia prin proiecția numită apărare primară. Faimoasa transformare a iubirii în ură - îl iubesc / îl urăsc - conducând la „el mă urăște” ține de proiecție. După Freud (1911/1979), „o percepție internă este reprimată și conținutul ei, înlocuind-o, suportă o anumită deformare, după care ajunge în conștient sub forma unei percepții venite din exterior”. În acest caz, subiectul percepe la celălalt ceea ce nu poate recunoaște în el însuși. El revendică acel lucru perceput
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
greșită: acestea sunt capcanele semnalate de Freud (1895/1979) în studiul său consacrat proceselor psihice normale. Iar în acest caz nu acționează nici o apărare. Mai dificil este să distingem între raționalizarea-apărare (deci inconștientă) și justificarea unei conduite care ar trebui reprimată prin argumente așa-zis obiective, dar despre care știm că sunt menite să înșele, situație în care putem vorbi despre rea-credință. Mucchielli (1981) susține echivalența dintre raționalizare și rea-credință: în opinia lui, orice raționalizare ar fi destinată celuilalt. El se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
noul pact fundamental de așezare a țării, ca un factor, care ar asigura, dacă ar fi respectat, libertatea, avutul, liniștea individuală și colectivă, fără de care nu poate fi organizare temeinică, căci forța națiunilor, a spus Auguste Comte, constă nu a reprima, dar a convinge și a disciplina libera cugetare a tuturor categoriilor de cetățeni care împreună constituie cetatea nebiruită pe care se reazămă Conducătorii. Alte probleme frământă întreaga omenire în ceasul de transformare geografică, etnică, istorică pe care o trăim. Războiul
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
de condiții imuabile. Personajele nu pot deveni „eroi”, creatori de acțiune și destin, ci doar victime, figurând în desfășurări impuse din afară. În romanul Ghiocul (1934), ideea de predestinare e sugerată încă din titlu. Preotul Valeriu Darie luptă să-și reprime structura pasională, dar până la urmă cade în păcat. Personajul - urmărit și în Înălțarea la cer (1938) - este dominat de o etică a ispășirii, retrăgându-se în sihăstrie și murind, simbolic, pe creasta unui munte, cu iluzia „înălțării”. Alternând cu povestea
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
constituit din dorințe nesatisfăcute, din gânduri reprimate sau din dorințe nepermise, el are un caracter amenințător, deranjant și dureros. De exemplu, impulsurile referitoare la moarte sunt în general refulate. Ostilitatea, agresivitatea, chiar și ura nu sunt exprimate deschis. Subiectul își reprimă strigătele, își controlează furia, afișează un zâmbet umil în loc să îi spună în față oponentului său (șef, coleg, prieten, partener) despre dezaprobarea, suferința și exasperarea sa. Unei persoane ce dorește să își păstreze locul de muncă îi este imposibil să îi
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
când cel ce visează își înfruntă dușmanii. Însă atunci când agresează o persoană nevinovată, un copil, pe cineva apropiat, un animal de companie (vezi cuvintele respective), este vorba de o simbolizare mai complexă. Visul manifestă fie pulsiuni negative (Umbra), și deci reprimate de conștiința sa morală, care nu se pot exprima în viața cotidiană, fie necesitatea de a fi «violent», dur, brutal, pentru propriul bine sau pentru binele altcuiva. Astfel, în primul caz, poate fi vorba de sentimente negative față de cineva apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Ceea ce nu poate fi perceput în mod conștient în realitate se exprimă cu ocazia activității onirice. Mânia este adesea refulată. Educația ne constrânge să ne-o reținem, întrucât constituie un comportament neadaptat din punct de vedere social. Trebuie să ne reprimăm strigătele (vezi acest cuvânt) și lacrimile. Prin intermediul visului, mânia poate fi însă exteriorizată, fără nici un risc pentru persoană sau pentru cei din jur. În această privință, visul îi arată subiectului ce anume îl supără sau îl agresează. Pune accentul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Oltea Doamna” din Iași, după care urmează cursurile Facultății de Drept la Universitatea București. A fost soția lui Mihnea Gheorghiu. Debutează în 1943, cu poezia Amintire, în „Revista tineretului” din Iași. Conștientă, probabil, de natura înzestrării sale, poeta își va reprima ambiția de a se impune în domeniul creației originale și se va dedica traducerilor. Climatul spiritual al epocii o va îndrepta mai ales spre literatura rusă și sovietică. Treptat, se apropie însă și de alte literaturi și transpune în românește
BOLDUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285805_a_287134]
-
În forțele Sale, puterea de a suporta și de a depăși limitele suferinței. În cazul oricărei terapeutici, cuvântul este suportul care redă valorile morale pierdute. El este cel care Înlocuiește deznădejdea cu speranța, neîncrederea cu certitudinea, trezind În individ forțe reprimate de suferință și care, mobilizate prin intervenția terapeutului, vor contribui la redresarea pacientului. Este momentul unei de precizări. Cuvântul din sfera comunicării, nu are aceeași semnificație și funcție ca În utilizarea sa terapeutică. Cuvântul poate răni (insultaă sau poate vindeca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoana o resimte În mod dureros, ca pe o schimbare interioară a naturii sale, chiar dacă va adopta, formal, normele noii sale cetăți-gazdă. Exilul poate lua forme diferite. Fie că este vorba de părăsirea cetății sale de către o persoană nemulțumită, revoltată, reprimată sau urmărită de către legile comunității, fie că este vorba de izgonirea din cetate a unei persoane care nu mai este dorită de instituțiile, legile sau concetățenii săi. În primul caz, exilul este Înstrăinare. În al doilea caz, exilul este izgonirea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prejudiciu celor din jur, dar nici propriei persoane, realizarea unui acord Între interesele sale și ale celorlalți. Evitarea actelor negative este de regulă asociată sentimentelor de rușine, păcat, dezonoare etc. Acestea sunt educate prin cultură, care are rolul de a reprima instinctele, sau pulsiunile primare ale individului, În care Își au originea acțiunile iraționale ale persoanei. În sensul acesta, B. Malinowski afirmă un fapt esențial: „cultura Începe cu reprimarea instinctelor”. Orice educație este un act formator, de tip represiv-modelator al personalității
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
psihomorale este incontestabilă, dar ea face, din punct de vedere practic, fie obiectul sociologiei, fie al justiției. Acest aspect se datorează interpretării acestor tipuri de manifestare, În special a celor exterioare ca abateri de la norme, motiv pentru care ele sunt reprimate. Prevenirea lor se face prin educație, cultură, instrucție școlară, religie. Toate acestea demonstrează Încă o dată caracterul specific al patologiei psihomorale și diferențele care o opun patologiei medico-psihiatrice. Negarea nebuniei Nebunia este o experiență sufletească. Ea este interioară persoanei umane și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca un „strigoi”, într-un ospiciu, modelând din zăpadă - simbol lejer - o statuie. Detaliile morbide abat romanul în sfera patologiei, speculată într-o anecdotică insistentă, ce dă în vileag lecturile predilecte ale prozatorului. Tentat de analiza psihologică, el nu-și reprimă deloc, în pasajele descriptive, gustul pentru metafora susceptibilă să împânzească liric o narațiune care, urmând acest făgaș, se diluează treptat. SCRIERI: Al treilea, București, [1943]. Repere bibliografice: Al. R. [Al. Raicu], Mircea E. Balaban, „Studio Teatrul Național”, 1943-1944, februarie-martie; Pompiliu
BALABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]