1,193 matches
-
în epocile dominate de reprezentări religioase - ar fi supus omul unui irepresibil regim de forță. Ontologia ierarhică specifică universului religios ar falsifica esența omului, care este aceea de ființă liberă, înzestrată, spre deosebire de alte animale, cu puterea de autodeterminare 1. Prin repulsia sa manifestă față de încarnările istorice ale Evangheliei creștine, Nietzsche a cochetat la început cu pozitivismul științific. El căuta astfel să-și întemeieze obiectiv genealogiile culturale. În mod paradoxal, tocmai aceste genealogii probau inexistența unei istorii a faptelor, fără recurs la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Lazarus avansează ideea că varietatea sentimentelor apare în urma diversificării unei emoții în funcție de contextul psihologic. Mai întâi, evenimentul este sau nu pertinent pentru individ. În acord cu modelele însușite, emoția este pozitivă sau negativă; de exemplu, păianjenul este deseori obiectul unei repulsii, însă reprezintă o atracție pentru un entomolog. Eveniment PERTINENȚĂ Emoție Neutru CONFORMITATE Emoție pozitivă Emoție negativă IMPLICAȚIE A EGOULUI indiferentă care distruge imaginea de sine Bucurie Mânie cultivând imaginea de sine autodistrugere Mândrie Teamă/anxietate afecțiune reciprocă alienare Dragoste Tristețe
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
posibilități neverosimile; în acest context, afirmația sa conform căreia „decât întâmplări posibile anevoie de crezut (äýíáôá ?ðièáôá), trebuie preferate mai curând întâmplările imposibile cu înfățișarea de a fi adevărate (?äýíáôá å?êoôá)”1, pare a anticipa într-o oarecare măsură repulsia anumitor autori moderni față de realsimil. Oscar Wilde, de pildă, remarca paradoxul că există romane atât de asemănătoare cu viața de zi cu zi, încât nimeni nu poate crede în plauzibilitatea lor. Și tot el, cu ironia inconfundabilă, afirma că adevărul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poeților! -, care îi ironiza, se știe, pe cei ce încep să povestească „Doamna marchiză a ieșit la ora cinci”, pentru Arghezi întregul mecanism pus în mișcare de literatura realistă este, deopotrivă, monstruos și seducător. Există, întocmai ca la Valéry, și repulsie, dar și fascinație în această repudiere. După ce ridiculizează apoi dimensiunile exagerate ale romanelor de acest fel („ceva gros la cotor și cu coperți”), scriitorul nostru își manifestă repulsia tocmai față de acele trăsături ale realismului de care, în practica poetică, el
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
realistă este, deopotrivă, monstruos și seducător. Există, întocmai ca la Valéry, și repulsie, dar și fascinație în această repudiere. După ce ridiculizează apoi dimensiunile exagerate ale romanelor de acest fel („ceva gros la cotor și cu coperți”), scriitorul nostru își manifestă repulsia tocmai față de acele trăsături ale realismului de care, în practica poetică, el însuși s-a lăsat, nu de puține ori, sedus: banalitatea materială, de structură și îndeajuns de evidenta vulgaritate. Dacă citim cu atenție un alt articol polemic, celebru și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ipostaze i se substituie convenția propriei „persoane” a autorului. Ar fi poate mai just să ne limităm la a explica „fobia” aceasta față de eul propriu (corelată, firesc, cu opțiunea pentru pura subiectivitate ce are ca patrie limbajul și visul) prin repulsia provocată de textele propagandistice din deceniul anterior, din care transpar cu claritate nu atât implicațiile negative ale tranzitivității, cât pericolul dispariției definitive a adevăratei poezii. În plus, nu trebuie să trecem cu vederea împrejurarea că, la Nichita Stănescu vom întâlni
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
literaturii anglo-saxone. Dar mai este ceva. Dacă „mopete știe că nu-și va scrie niciodată marele său roman”, ci alege, de bunăvoie, să se joace „cu vorbe cu înțeles rău”, este - bănuim - și pentru că există, deopotrivă, la el, atracție și repulsie pentru proză (poate că proza i se pare prea emfatică, dacă ne gândim numai la sensul vechi al termenului, care ne trimite, pe filiera etimologiei, cu gândul la „imn”); sau poate i se pare pur și simplu „mincinoasă”, dispusă să
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
meu la treizeci de ani, în urma căreia textul și existența, frumos separate al’dat pe fața și reversul colii, au fuzionat într-o bandă a lui Möbius care ar putea la o adică să se numească texistență. De atunci durează repulsia mea față de modernism și încercarea mea de a înțelege (personal) ceea ce s-a numit postmodernism, și în care eu nu văd un curent literar, ci chiar depășirea oricărei idei de curent, direcție în artă, tot ce ar putea duce la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
În fond însă, Gaittany, lipsit de imaginație și foarte sugestionabil, luând în serios pe oricine se exprima cu convingere, se invada de motivările de fantezie ale lui Ioanide, închipuindu-și că un om ca el poate avea realmente astfel de repulsii, absurde pentru altul. - Îmi pare rău, bătu el în retragere, regret mult, am fipetrecut o oră plăcută. Ioanide însă nu părea el însuși convins de rațiunile lui, încît căuta să le consolideze. Întrebă superfluu la ce oră era ceaiul. I
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
critic: "Mare dobitoc!" Cu toate acestea, el însuși începuse a crede în posibilitatea pretextelor sale. Însă în realitate lucrul era mai simplu: singura cravată pe care o putea pune într-o astfel de împrejurare i se rupsese în mână. De unde repulsia complicată împotriva casei Saferian Manigomian. A doua zi, Gaittany lămuri societății că Ioanide nu poate veni "luna asta", fiindcă îl supără apusul soarelui. Răsunară felurite râsete și chiote, numai Saferian, întins pe sofa, zâmbi cu împăciuire din buzele lui groase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
uneori spunând că este o țară în decadență, viitorul fiind de aci înainte al națiunilor tinere. 10. Ar primi numitul să intre în Mișcare? Direct, cred că nu, ba ar fi chiar surprins dacă ar fi solicitat, având în vedere repulsia lui de acțiunea politică. De aceea sunt de părere că s-ar comite o eroare să i se facă propuneri. Singurul chip posibil deocamdată este de a se cita idei din cursurile sale, de a fi astfel prezentat încît opinia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-și poate îndeplini datoriile sale de criminal până la capăt, de G. Călinescu aceea luase hotărârea a ridica la rangul de căpetenie pe Jack, un bandit în plină bărbăție, care se dovedise a nu fi cunoscut femeia până atunci. Jack avea repulsie de femeie și de dragoste în general, era virgin ca un ascet, un adevărat călugăr devotat unei comunități de apași. Banda avea legislația și ceremonialul său, credea, într-un cuvânt, într-o religie neagră, și scena de debut era impresionantă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bărbat mai tânăr cu care vorbea îndelung era acum Demirgian, față de care nu demonstra deloc vreo atenție excepțională. Acesta se purta cu Sultana corect, ca un funcționar față de patroană. Nasul cocoșat al lui Demirgian nu producea totuși nici un fel de repulsie și Sultana considera adesea cu interes pe tânărul comis-general, a cărui iscusință i se păru remarcabilă, mai ales în chipul de a ocoli severitățile fiscale. Află că Demirgian urmase Academia Comercială și Dreptul în timpul când era la Saferian, și-l
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spus, corectă Pomponescu, c-a fost o agitațiecare l-a împiedicat să țină curs. . Pomponescu reuși a determina, prin sugestie, pe un partizan, să strecoare într-o gazetă știrea "turburărilor de la cursul arhitectului Ioanide". Rectoratul școlii fu nevoit, cu toată repulsia de a scoate un eveniment din neant, să dea un comunicat "că nu se petrecuse absolut nimic la acea școală", motiv de întrebări și acesta pentru curioși. . - Ce s-a petrecut la cursul dumitale? Întrebă Gulimănescupe Ioanide, privindu-l cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
strigă ea către fecior. Acesta, înclinîndu-se ușor, îi întinse un mic pachet, frumos legat, în care se aflau semințe de floarea-soarelui, spre a fi înmînate condamnatului la moarte. Ioanide primise și el avizul de a vedea pe Tudorel. Dată fiind repulsia lui pentru înfruntarea momentelor dureroase, ezită. Însă madam Ioanide dădea semnele unei oboseli morale grave. Luând de braț pe arhitect, ea zise: - Prietene, doi copii pierduți este prea mult pentru mine.Nu pricep nimic, nu știu ce e bine de spus și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trei, probabil că va interesași pe a patra. - Din punct de vedere logic, spuse Ioanide cu o melancolică nepăsare, fără umbră de ironie, raționamentul e infailibil. Asta e o chestiune. A doua mi se pare următoarea: nu privești căsătoria cu repulsie. - Cum oare aș privi-o astfel? Tu însuți te-ai căsătorit. . - Nu asta. Am vrut să spun, tu, în situația în care te afli, nu repudiezi cu totul ideea căsătoriei. . - Nu m-am gândit niciodată să mă căsătoresc. . - Vorbesc de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prevenise că totul fusese un simplu proiect. Important era a se câștiga G. Călinescu adeziunea fetei. Gonzalv începu așadar să vină cu copiii de mână în casa Conțescu și să aibă întrevederi cu nepoata acestuia. Nepoata nu părea să aibă repulsie pentru copii, dimpotrivă, îi mângâia, era exuberantă cu ei. Totul părea a fi în regulă. Indispoziția mergea în altă parte. Fata nu gusta conversațiile în timp ce Gonzalv era căsătorit. . - Dumneata, zise ea, vrei să te căsătorești. Prea bine! Căai mai fost
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îl cunoșteai pe Gavrilcea... . - L-am asistat odată ca martor într-un proces. Nu mai am raporturi cu el. . - Atunci cine îl cunoaște de aproape? . - Cred că tot Gaittany. . - Bine zici! Din această conversație rezulta că Indolenta nu hrănea nici o repulsie pentru Munteanu și Gavrilcea, admirând fără rezerve pe deținătorii puterii efective. Ca și Gaittany, avea cultul reușitei practice în viață, motiv care o făcea să se încline fără examen critic în fața învingătorului. Indolenta, care era foarte amatoare de muzica lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și la Pomponescu. Acesta din urmă mai înțelegea însă că viața ridică, în ciuda prevederilor noastre, forțe obscure și vii, care și când sunt absurde se pun în calea celor bătrâni. Gavrilcea și tagma sa erau dintre acestea. Pomponescu, cu toată repulsia, din pur calcul, ar fi dorit să conjure aceste forțe noi, să le aduleze și să se lase acceptat de ele, cu rezerva mentală că mai târziu le-ar fi domesticit și sfărâmat. Acum însă avea sentimentul că jucase rău
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ministrului. . Ar fi spus Gonzalv de ar fi fost posibil, însă Conțeștii erau tari peste tot, ar fi însemnat să reclame unui Conțescu abuzurile lui Conțescu. Și de altfel lucrul era delicat și faptul de a denunța un bolnav producea repulsie. În asemenea materie, Gonzalv nu era delicat, se temea numai de a nu indispune. Însuși Conțescu îl convocă de altfel lângă fotoliul său. . - O să vorbim într-o zi despre chestiunea dumitale. Poate am să te recomand suplinitor la catedra mea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Într-adevăr, tot ce săvârșește arhitectul, până și malițiile și vicleniile, dezvăluie o detașare, o dezinvoltură aproape neverosimilă la un adult, iar ceea ce pare la el mizantropie este, în realitate, doar nonconformism. Când vorbește despre "esența vieții reale" cu amara repulsie, afirmând incompatibilitatea dintre aceasta și lumea sa ideală, arhitectul - suflet plin de candoare - se referă concret la alde Hagienuș, pentru care un conflict temporar, "o dragoste, o ură, o încăierare dintre doi oameni" sunt mai importante "în sfera îngustă în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ablația bilaterală a lobilor temporali, maimuțele prezintă un comportament bizar: le dispare teama de șerpi și alte vietăți sau obiecte, ce le produceau frică anterior și prezintă explorarea orală a tuturor obiectelor, chiar și a celor ce le provocau cândva repulsie. Tot după lezarea feței inferioare a lobului temporal se modifică comportamentul sexual. Se instalează o hiperfuncție sexuală, animalul alegându-și ca partener sexual alte specii și chiar obiecte (fetișism). Stimularea cu electrozi implantați cronic a diferitelor structuri ale rinencefalului (sistemului
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
aserta C. Noica, „o școală în care profesorul nu învață și el, este o absurditate”. Fiindcă de la plictis și indiferență e un simplu pas pănă la frustrare și angoasă. Și pentru că tot este blamat, tot irită și naște controverse, dezvoltă repulsii intestine, Mihai Eminescu, închei prin căteva cuvinte ale sale care ne invită să nu uităm că „în fiecare om universul se opintește”.
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
mari sau mai mici. Ca relații simpatetice, interafective, relațiile interpersonale sunt analizate, studiate pe dimensiunea atracție-repulsie-indiferență. Din acest punct de vedere, în relația dintre A și B distingem următoarele situații: • A și B manifestă simpatie reciprocă; • A și B manifestă repulsie reciprocă; • A și B manifestă indiferență reciprocă; • A manifestă simpatie față de B, iar B manifestă repulsie față de A; • A manifestă repulsie față de B, iar B manifestă simpatie față de A; • A manifestă indiferență față de B, iar B manifestă simpatie față de A
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Din acest punct de vedere, în relația dintre A și B distingem următoarele situații: • A și B manifestă simpatie reciprocă; • A și B manifestă repulsie reciprocă; • A și B manifestă indiferență reciprocă; • A manifestă simpatie față de B, iar B manifestă repulsie față de A; • A manifestă repulsie față de B, iar B manifestă simpatie față de A; • A manifestă indiferență față de B, iar B manifestă simpatie față de A; • A manifestă simpatie față de B, iar B manifestă indiferență față de A; • A manifestă indiferență față de B
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]