2,221 matches
-
atroce și cu istoria lor pusă pe șotii nimicitoare, încă mai au idealuri! Căci nu-i de ici-de colo să străbați lungul și întortocheatul tunel al atâtor veacuri întunecoase, ca mai la urmă (într-o mână cu crucea răbdării și resemnării, iar în cealaltă cu candela plăpândă, dar mereu vie, a speranței de mai bine) să mănânci coliva tuturor celor trei imperii megieșe, care de care mai hapsân și mai al dracului cu aceste meleaguri și cu tot ce mișca pe
IDEALURILE DE AZI ALE ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364788_a_366117]
-
Topi-voi zăpadă ce te înconjoară" (Promisiuni), „Iubite, de mă vrei aproape,/ Tu caută-mă printre flori" (Punți de flori). Sunt poezii în care plinătatea viului vibrează tumultos sau tandru, sfios sau profund învolburat, iar uneori lăsa loc și unor resemnări, tristeți, nostalgii. „Sunt umbră și vis născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lavă încinsă ascult chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvaluie-n cântec." (Sunt). Întreaga ei ființă aspira spre iubire, iar poezia este pentru ea o adevărată
FĂRÂME DE AZIMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364791_a_366120]
-
trecut peste viața noastră. Îndiferent dacă suntem bogați sau săraci, sănătoși sau bolnavi, privim cu tristețe cum anii coboară din calendarul vieți noastre. Oftăm în fața oglinzi privind schimbările de pe chipul nostru, pe care nu îl mai recunoastem și spunem cu resemnare: Citește mai mult AM FOST ODATĂ...Silvia Kațz IanășiAjung pe malul mării și mă plimb pe faleza pustie. Sunt doar eu, vântul și marea. Mă așez pe o bancă și cu ochii privesc întinderea nesfârșită a cerului. În mintea mea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
trecut peste viața noastră. Îndiferent dacă suntem bogați sau săraci, sănătoși sau bolnavi, privim cu tristețe cum anii coboară din calendarul vieți noastre. Oftăm în fața oglinzi privind schimbările de pe chipul nostru, pe care nu îl mai recunoastem și spunem cu resemnare:... II. IUBIRI...ȘI IUBIRI, de Silvia Katz, publicat în Ediția nr. 2041 din 02 august 2016. Silvia Kațz Ianăși Iubiri... și iubiri Tuturor femeilor care au suferit din iubire... Dumnezeu a lăsat să cadă pe pământ iubirea, ca ea să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
tinerii morți în decembrie 1989. - Așa este, Adrian ! Împreună ați scris o pagină din istoria României. Mai rămâne să fie recunoscută ... în mare parte de către cei care au preferat să tacă în acele momente, să ducă o viață plină de resemnare, ascunzâdu-și lașitatea sub diverse motive : de exemplu familie, servici, locuință etc. (Va urma) ------------------------------------ Fragment din romanul „Viața în cerc” Referință Bibliografică: Liliana TIREL - VIAȚA ÎN CERC (2) - IADUL OAMENILOR / Liliana Tirel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 963, Anul III
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364964_a_366293]
-
sub care un giulgiu de stele acoperă infernul? Dante doarme pe un catafalc de nisip... Deasupra, moartea scrijelește piatra, topește timpul prin țurțuri, cu aripile căzute pe cruci și statui.. Șuieră prin aer nevrozele nopții, se sting lumânările-n uitare. Resemnarea așează tăceri pe inimă; mă bântuie cântecul deșertăciunii, o nouă zi de singurătate se naște în gol, pe marginea anotimpului, se-aude cum respiră în risipa clipelor, lipsită de culcușul moale unde voi topi întunericul, peste veacuri... Referință Bibliografică: Descântec
DESCÂNTEC DE PLUMB de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366326_a_367655]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > RESEMNARE Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Speranțele toate, cu Tine odată s-au dus. Întrebări au rămas fără răspuns. Soarele meu a apus. O noapte grea, ciudată, precum moartea m-a
RESEMNARE de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366377_a_367706]
-
mea, cântatătă duios în dangăt de clopot prin lacrima nesomnului ... Făra vise mi-s zorii ziua fără amiază, noaptea fără Lună și ochii mi-s prea grei de lumina ce abia mai pâlpâie peste amintirea viselor cu Noi... Referință Bibliografică: RESEMNARE / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2108, Anul VI, 08 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cora Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
RESEMNARE de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366377_a_367706]
-
rog, o atroce consecință a democrației originale, implantată pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu și pângărite de neoameni, o democrație în care majoritatea este sistematic umilită și jefuită de o minoritate găunoasă (românii get-beget, ireversibil marcați de răbdarea prefăcută în resemnare, admit să poarte în continuare, spre luminița de la capătul interminabilului tunel, jugul impus lor prin ticăloasele înțelegeri politico-financiare dintre străinii corporatocrați și alogenii ce-și zic buni români)... Tocmai aici este buba: De la sfârșitul celui de-al doilea război mondial
POLITCA-I O NENERNICIE PENTRU TOT OMUL DE OMENIE ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366383_a_367712]
-
fiu cel care în destin s-a hotărât ca-n viață să devin, un om și nu un ins,un oarecare, să-mi fie anii plini de rod bogat, să fiu stăpân pe soartă,nu argat sau rob împotmolit în resemnare. Aș vrea să fiu iubit și să iubesc întotdeauna sincer și firesc. E-atât de minunat E-atât de minunat să mă întorn în tinerețea mea,când dulce corn mă cheamă și în suflet blând răsună trezind în mine splendide-amintiri
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
doboară N-ai dreptul sâ te plângi câ mama ți-e povarâ, N-ai dreptul, clipa asta, s-o faci sâ-i fie tristâ. Nu, mamele nu plâng, nu aștepta să-ți ceară O clipă de iubire... o merită oricum... In resemnarea ei... își va vedea de drum Prin plânsu-i fără lacrimi... ieșit pe dinafară. Ea te-a purtat în pântec, te-a legănat în seară Dureri și lacrimi multe... de tine a ascuns Și ți-a zâmbit ș-atunci când sufletul i-
NU, MAMELE NU PLÂNG... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365616_a_366945]
-
Eu? de ce să am așteptări speciale, nu există așa ceva! până la urmă eu cam ce atitudini am avut? Compasiune, milă, regret, neputință , vinovăție chiar, tristeți, poate un tablou de trăiri dureroase în tăceri de o zi, două, trei și acceptarea cu resemnare, altfel cum? altceva ce? tot așa și acum, hai, liniștește-te, sigur e sfâșietor dorul și gândul că nu ne mai vedem, fii rezonabilă, totuși, mai devreme sau mai târziu tot acolo ajungem, pământul nu se oprește din drumul său
DANCING QUEEN! de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365665_a_366994]
-
o nemulțumită de sine, de lume, de proasta orânduire a lucrurilor - și pe alocuri gata să descopere chiar și unele conspirații celeste, dar reproșul nu este rostit în felul imperativ de odinioară al lui Arghezi, ci cu un fel de resemnare, care mi se pare a veni dintr-o superioară înțelegere a psihologiei umane, dar și a cosmosului. În acest capitol, pe mai multe pagini dedicate memoriei scriitorului Artur Silvestri, Ioana Stuparu ne aduce Mărturii tulburătoare despre personalitatea acestui scriitor, istoric
ÎNTRU „TIHNA PELERINULUI” CITIND „CUVINTE DE MĂTASE” de FLORICA GH. CEAPOIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365656_a_366985]
-
și cuvinte. Lumea din afară cade în interiorul eului, se presară ca o zăpadă de stele peste toate viroagele simțirii și muncelele gândurilor. Poemul răpanian nu poate fi comentat estetic, șoptește ori murmură, se învolburează în teamă ori se îndulcește în resemnare.” (Tudor Opriș) Lirismul ingenuu se reflectă în fiecare poem: „Da, mirare sunt toate! Aidoma credinței în umbra cea veșnică și neînțeleasă, fraged sub chiparosul rostirii, iată-mă într-o nouă și nesperată ipostază a inimii, temător și îndumnezeit ateu...” De
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Acasa > Versuri > Iubire > RESEMNARE Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Resemnată-s înspre toamnă La mijloc de crâng uscat; Lacrimi triste ale ploii Spălați-mă de dor secat! Fulg cu fulg și fără rimă
RESEMNARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365770_a_367099]
-
Resemnată-s înspre toamnă La mijloc de crâng uscat; Lacrimi triste ale ploii Spălați-mă de dor secat! Fulg cu fulg și fără rimă Mi se-așterne sub picioare; Timp trecut... și iarna vine; Pe a inimii cărare. Referință Bibliografică: Resemnare / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 709, Anul II, 09 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
RESEMNARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365770_a_367099]
-
Vei fi privit cu ură și dispreț de pui iubirea mai presus de toate. Să nu spui adevărul fiindcă doare, să-nveți să taci, să rabzi orișice ger și de nu furi ca să ajungi prosper suportă tot ce-nduri cu resemnare. În vremurile-acestea blestemate nimic nu mai e sfânt, nimic măreț, cinstitul este prost, hoțul isteț și-i socotit nebun cel ce se zbate. Anatol Covali Referință Bibliografică: Sinistre vremuri / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI
SINISTRE VREMURI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366093_a_367422]
-
înalț, și uit, și mai străbat o vale. În toamna toamnei mele e încă primăvară, Îmi înfloresc toți spinii în marea mea pustie, Peste deșertul vieții am mai clădit o scară. Cărarea-nlăcrimată e singura ce știe Că-mi sorb cu resemnare licoarea prea amară În care-am picurat un strop de poezie. INCURABIL Am înțeles... n-am să mă vindec niciodată de această foame și sete de frumos. Am să rămân așa nevindecată de durerile lumii, de durerea Ta și a
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
Aproape tot ce au publicat nu a fost bun nici măcar pentru „prezentul” de atunci, ne mai vorbind de viitor. Toată viața am fost un luptător, înțelegând faptul că trebuie să am un destin „drept” prin fapte, în folosul societății, fiindcă resemnarea este un viciu. Îmi amintesc că în anul 1980, soția mea și tata, în prezența mea, au scris o scrisoare nesemnată lui Adrian Păunescu, la revista Flacăra, în care era criticat Ceaușescu că înfometează țara. La Cluj nu se găsea
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]
-
de-un glas De-aici și dinafară, Înseamnă ceas de lung popas La crucea milenară. A fi uniți vecin-vecin De-un doliu cât o ceață, Înseamnă viață și destin De viață pentru viață. A fi uniți, unindu-ne-ar Durerea resemnării, Înseamnă-a fi o clipă doar Iisuși pe crucea Țării! Referință Bibliografică: Ori lupți, ori te stingi - grupaj liric dedicat Zilei Unirii / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1117, Anul IV, 21 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
ORI LUPŢI, ORI TE STINGI – GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI UNIRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361603_a_362932]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > NU RENUNȚ! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului NU RENUNȚ ! Doamne, cât ești tu de mare! Desigur, o să mă-nțelegi, Căci nu mai vreau în resemnare, Să mai trăiesc zile întregi. Cui ar folosi această renunțare? Ce mi-ar distruge un destin, Ar însemna o condamnare, Și asta nu ar fi puțin. Cum am luptat voi mai lupta, Așa am învățat, să lupt mereu. Căci nu
NU RENUNŢ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361663_a_362992]
-
liric mesager, Uneori chiar de nu ști-voi, Cum a ști încă mai sper... Mă înduplec și mă-nsânger În iubirea mea deschisă, Chiar de sunt respins ca înger Și mi-e moartea pre-decisă... Port demult cămașa morții Și a morții resemnare, Ard, sunt flacără a torții, Mă voi stinge,-s, lumânare... Dar azi, în zi de sfânt Crăciun, Fiți mai români decât sunt eu: Recuperați ce-aveți mai bun: Onoare, Țară, Dumnezu! Și cât mi-e dat să mai trăiesc, De
ÎN ZI DE SFÂNT CRĂCIUN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351844_a_353173]
-
Două sunt cauzele care explică viziunea vechilor greci asupra istoriei: a) Lipsa lor de libertate interioară, lucru care decurge din supunerea fără crâcnire în fața destinului inexorabil (moira). Această atitudine a alimentat din plin fatalismul timpuriu, iar mai apoi scepticismul și resemnarea stoică. (N.B.Creștinismul a fost acela care a inoculat dinamism și libertate în filosofiile despre istorie!) b) Prevalarea celebrei forme eline asupra conținutului. De-abia vechii evrei, acest popor aspru și hărțuit de asprimi, va crea o altă conștiință a
DRUMUL BUN ÎN VIAŢĂ NU ESTE APANAJUL EXCLUSIV AL NENOROCOŞILOR! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351800_a_353129]
-
-n public să afirm c-acest verdict e-o crimă-ngrozitoare. Dar iarăși zic, nu-i inutil, ba chiar curată nebunie, să mă opun unei voințe totuna cu ce-i dat să fie, când Însuși El a afirmat c-o resemnare neumană, că faptele de azi nutrite-s de sânul plin al sorții mamă? Am încercat și alteori să mă impun prin foc și pară și m-am ales cu eticheta că sunt mai crud decât o fiară. De data asta
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
iubito, în brațe și în gând, Cu dezmierdarea răstignitului pe cruce, Cu disperarea celui ce se-neacă înotând Într-un ocean în clocot ce-i gata să-l usuce... Te strâng, iubito, în vis și-n gând de drag Cu resemnarea unui călător pierdut Ce-abia se sprijină bătrân într-un toiag Pe ultimul lui drum prin mlaștină și lut... Te strâng de drag, iubito, în brațe și în vis Cu alinarea leului răpus de o leoaică Ce puii apărându-și
TE STRÂNG de ROMEO TARHON în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351903_a_353232]