1,256 matches
-
grăsime de măgar. Un pic de fiere de capră, cere sentențios Antiohus unuia dintre ajutoare, în timp ce toarnă în amestecul dezgustător câteva picături de sânge de liliac. — Pune și puțină pudră de viperă, îi sugerează Panthagathus. Se va desprinde mai ușor. Resemnat, Tiberius închide ochii și se lasă pe mâna lor. Odată bărbieritul terminat, Antiohus, înarmat cu o foarfecă de fier ale cărei lame clămpănesc amenințător, începe să mai scurteze șuvițele de păr ce cad peste urechi. — Ajunge! se impacientează la un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
biserici care străpungeau văzduhul, dar era greu să-i facă să înțeleagă. Le povesti despre câmpurile sălbatice din Nueva España unde mergeai și mergeai, dar nu vedeai decât agave și cactuși. În zadar. — Am descoperit că lumea... zâmbi Nishi parcă resemnat, e mult mai largă decât mi-am închipuit eu de aici, din Japonia. După ce Nishi isprăvi de povestit, veni rândul egumenului și al slujbașilor să le povestească despre întâmplările petrecute pe domeniul Stăpânului de la plecarea lor. Cam pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
norii sterpi coboară-n depărtare, Și-abia vibrează dincolo de zare Un tunet lung, cu prăbușiri de stâncă... Iar soarele s-arată alb și mat, Și-ntâia rază de lumină pare Un fulger mort, ce rătăcește încă Pe câmpul prăfuit și resemnat. Cerințe: 1. Explicați înțelesul cuvintelor zăvoi, sură, ghionoaia, crânguri, călători, se proclamă. 2.Construiți enunțuri utilizând cuvintele cu sens opus celor scrise cursiv în text. 3. Analizați adjectivele din primul vers. În miezul verii Elena Farago O fâșie nesfârșită Dintr-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Neagră, cerându-i să-i mobilizeze pe cei din trib și să-i ajute să caute mai multe pietre și lemne de foc, convinși că aceștia se vor arăta recunoscători În fața ingeniozității americane. Dar În loc să fie exuberant, Pată Neagră părea resemnat. Acum chiar trebuia să le spună. Nu pot ajutat. Dacă soldații găsesc pe voi, găsesc și pe tribul Karen, spuse el. Apoi omoară pe noi. O, nu, Îl asigurară prietenii mei, nimeni nu va da vina pe trib pentru că turiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gândirea lor e spusă După ani de trudă, ani, Sau un semn de întrebare La trei ipoteze șoc, Gata de înșurubare Cu parfum de busuioc, Ori în rol de exclamare Dup-un fapt mai însemnat, Care cere asumare, Când destinu-i resemnat. Orice-aș fi, sub coloritul Dat de cupa cu Cotnar, Vreau să văd sărbătoritul Tot așa, la centenar! 24 februarie 2004 REFLECȚII (CLI) Executăm în chip tăcut Tot ce străinul spune; Așa făcut-am și-n trecut, Speranța iar apune
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
strigă printre lacrimi. Voiam doar să fac rost de carne, spuse Odolgan, râzând, dar își agăță din nou arma la brâu. Balamber îl atenționă pe marcoman: — Ai un câine idiot. Riști să-l pierzi curând. Audbert, alb la față, suspină resemnat, dar și ușurat. — Veniți, zise el, îi spun nevestei să taie un porc. Dar o să trebuiască să așteptați puțin. încrețindu-și buzele pe sub mustața lungă și neagră, Balamber consimți; își îndreptă apoi spinarea, își aranjă pe talie brâul verde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mâna streașină la ochi, după care încuviință cu o strâmbătură de satisfacție, fără să spună nimic. Audbert dădu din cap, înghițindu-și nemulțumirea și spunându-și că era fără nici un folos să aștepte de la acele bestii un cuvânt de apreciere. Resemnat, adăugă: — Curând, însă, va trebui să părăsim drumul: am văzut în câteva locuri urme de cai, iar dacă vreți să ne ferim și mai departe de întâlniri, e mai bine să o luăm pe drumuri mai puțin bătute. — Bine. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl întrebă dacă într-adevăr voia să poposească acolo. — Sigur, unde altundeva? fu răspunsul bărbatului. Aici e apă, pășune pentru cai și mai ales liniște. Tovarășii săi descălecaseră și ei de pe cai și acum îi ușurau cu totul de încărcătură. Resemnat, Audbert descălecă, la rândul său, și, după ce legă bine frâele calului de un rug de mure, îi ceru lui Balamber să-i împrumute securea, cu intenția să o pornească printre copaci în căutare de crengi pentru foc. Balamber însă dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
burgunzi. Gualfard, care făcea eforturi ca să-și revină după cele ce aflase, suspină adânc, pe un ton răgușit, încărcat de mânie: — Așadar, trăsnetul v-a lovit numai pe voi. Hunul răspunse, ridicând din umeri. — E limpede, spuse, schițând un zâmbet resemnat. Zeul creștin îi ocrotește. Și de bucata asta de frânghie ce ai să-mi spui? Gualfard ridică brațul și îl întinse înainte, lăsând să se legene înaintea ochilor săi sfoara cu care fusese legată Frediana. Balamber își stăpâni cât putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săgeți, fără să-și atingă însă ținta, ajunsă de acum prea departe. Ambarcațiunea rapidă se îndepărta pe marea oglindă a apei. Printre înjurături, Geremar împungea și chinuia calul, cu privirea țintă spre fugari. Balamber, în schimb, își luă un ton resemnat și constată cu răceală: — Acum nu-i mai prindem. Să-i lăsăm în voia sorții. 20 Cântecul îndepărtat al unui cocoș îl află pe Aulus Sebastianus deja treaz și gata pentru ziua cea nouă și încărcată care îl aștepta. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aer: nu, nu-și va murdări sabia cu sângele unei ființe atât de mizerabile. Aceeași pedeapsă, ai spus? Bine. Fie cum vrei! Dădu imediat ordin să se ridice un alt rug, la câțiva pași de acela al lui Canzianus. Acesta, resemnat, nu mai zise nimic. între timp, o mulțime tăcută apăruse pe cărarea ce cobora de la sihăstrie. Sute de bărbați și femei, care, venind în urma călugărilor, își părăsiseră refugiul și coborâseră la vale în procesiune mută, refuzând să-l abandoneze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o alunge. Sebastianus îi studie cu ochii expertului: erau slăbiți, cu părul răvășit și cu bărbile lungi, în mod vizibil chinuiți de o lună de lupte și lipsuri: cu toate acestea nu aveau încă aerul de câine bătut tipic soldatului resemnat deja la gândul predării. Fiecare din ei își ținea alături arme. Văzu săbii ciuntite, securi tocite, țepușe fără vârf, buzdugane strâmbate și observă că doar câțiva dintre ei erau dotați cu scut sau cu cămașă de zale. își putu da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
auzi strigând cu voce puternică: — La ziduri! Urcați să vedeți! Sosește Etius! Un murmur confuz și nemulțumit se ridică dinspre miile de persoane adunate înaintea sa. Anianus însă, care se mișca prin curte cu energia unui războinic, nu părea nicidecum resemnat: întorcându-se spre cei care erau cel mai aproape de el, agită mânios cârja pastorală și din nou îi îndemnă, aproape cu furie: — Alergați și vedeți, vă zic! Convinși, oamenii, zeci de bărbați și femei se supuseră acelei vibrante chemări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Și atunci, cel mai bun mod de a o face e să folosim cât mai bine forțele pe care le avem la dispoziție. Ai, din întâmplare, un plan de rezervă? Legănându-se pe picioare, Theodoric scoase un suspin răgușit și resemnat: — Nu, admise, planul e bun. Rămâne de văzut dacă voi, în centru, o să rezistați. Rostise ultima frază cu un ton insinuant, privind ironic, pe sub sprâncene, înspre Sangiban. Acesta, firește, mușcă momeala. Chipul, de obicei palid, i se înroși și răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fervoarea sa, Etius îl măsură, reflectând. — O fi cum spui, Metronius, dar ce mă fac cu ei? Nu pot în nici un caz să-i trimit împotriva cavaleriei hune ori a celei ostrogote. Izbit de acea obiecție, dar în nici un caz resemnat, ofițerul plecă privirea pentru un moment, căutând parcă cel mai potrivite cuvinte pentru a exprima tot ce purta în sufletul său; ridică apoi capul, își drese glasul și, privind drept în fața sa, sugeră simplu: — Poate ar putea fi folosiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
problema dacă, frapată de construcția fetei de la tejghea, Adela nu ghicește cumva cauza entuziasmului meu, acum perimat, pentru ceea ce avea "animalul" în adevăr "superb". Doamna M..., lipsită de orice interes pentru ancheta noastră estetică, stătea cu o mână pe tejghea, resemnată. Adela ne privea pe rând, pe negustoriță și pe mine, zâmbind subțire. Fata de după tejghea arăta elocvent prin toată atitudinea ei că nu înțelege deloc pentru ce stăm acolo în fața ei, spectatori imobili și muți. Trebuia să ne justificăm prezența
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
prelung ca În final să-i facă observație. „Dumneata ai impresie greșită. Aici nu ne aflăm la „iarmaroc”...? „Am zis, zece zile! Bună ziua...”mai făcu ea dispărând În interiorul laboratorului, Închizând ușa zgomotos...! Nervos Nando Îi adresă câteva Înjurături În timp ce bolnavul resemnat, Încercă sa-și calmeze prietenul. „S’o lăsăm baltă, dragul meu...! Am alergat o Întreagă zi, timp În care puteam muri de câteva ori!! Dacă totuși, nu am reușit să mor ei bine - mă voi strădui să trăiesc! Moartea...? - o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alergătură sunt extrem de obosit și nu am chef de nimic, dar, va trebui totuși și astăzi să plec...! Dacă n-ai Încredere, vino cu mine...Va merge și Nando cu noi, el trebue să sosească dintr’un minut Într’altul...!” Resemnată, Carla Îl privi rugător. „Ai să poți veni să cinăm Împreună...??” „Oricum sper, ceva timp mai devreme. Să fac totuși o mică socoteală. Zborul cu avionul dus Întors aproximativ trei ore. Dela aeroport la locul de execuție a barăcilor și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fiind nevoit să asiste la propia lui moarte!! Se ambiționă, folosind ultima picătură de energie care-l ajută să se ridice În picioare. Amarnică iluzie de viață deoarece, În următoarele clipe o violentă rafală a vântului Îl doborî definitiv și resemnat așteptând clipa fatală! De teamă Închise ochii...!! Pierdut În imensitatea halucinantă a timpului, Tony Pavone ținu ploapele strânse până când durearea Îl sfătui să le deschidă. Simțea un accentuat leșin dela stomac iar sudoarea inconfortabilă destul de rece Îl sfătui să se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-l mai mic secret față de mine”. - Mai zise. „Nu fumezi...?” „Întradevăr...” „Ai fumat vreodată...?” „Nici măcar din curiozitate.” „Ești un om fericit, domnule.După cum ai observat, nici eu nu fumez... În schimb, uneori, mai consum câte un păhărel...” Tony Pavone zâmbi resemnat. Prima zi de muncă Începuse promițător.Cele opt ore de lucru se evaporase, urmau orele suplimentare.Nu avu timp să termine meditația deoarece Șeful Șantierului vizibil turmentat, ceru nota de plată, fără a schița nici un fel de gest de-a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În direcția ușii, punând mâna Încercând s’o deschidă. Din politețe Întrebă. „ Sunt puțin Întârziat, Îmi permite-ți să plec...?” Diavolul Împielițat, Îl privi câteva momente prin ochelarii săi fumurii, articulând. „Așteaptă-mă câteva secunde, te Însoțesc până la stația tramvaiului...” Resemnat, Tony Pavone privi cum strânge cele câteva hârtii de pe biroul său, având grijă În același timp de reșeul pe care fierbea o combinație de ceaiuri numai de el știute, pe care le pregătea drept urmare a nopții precedente de băutură, orgie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
necruțător stomacul lor suprasaturat de băutură alcolică. Propunerea Șefului de Șantier veni de la sine. „Nu putem pleca la drum flămânzi. Așa-i...? Să nu avem totuși ulterior discuții contraditorii, Îți atrag foarte serios atenția: Eu voi plăti toată consumația...! Gabișh...?” Resemnat, riscând multe neplăceri profesionale, Tony Pavone fu nevoit să-i astâmpere eterna poftă de băutură a Șefului de Șantier, ocupând o masă În centrul localului, cu gândurile suficient de Întunecate. Dacă ar fi Încercat să opună rezistență ori să motiveze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unor persoane isterice ce dădeau exemple de fantezie grotească, Încât sărmanii muritori așteptau momentul când pământul avea să explodeze În mii de fărâmițele...! Atena zgribulită de frig, refuza cu Încăpățânare să urce În locuința lor intuind cu groază, efectiv așteptând resemnată noul cutremur de pământ prevestit cu atâta certitudine de unii a tot știutori, care Însă, refuza să dea ascultare imaginației unor stupizi prezicători...! Tony Pavone o imploră. „Atena dragă, copil rău... O minune ne-a scăpat de la moarte, Destinul dăruindu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
VIII STARE DE URGENȚĂ După o jumătate de noapte de somn zvârcolit, plin de tulburătoare vise În care era de viu amestecat cu dărâmăturile clădirilor, plin de sânge, uneori chiar bandajat În totalitate aflându-se prizonier la subsolul unei clădiri, resemnat, așteptând să moară, se trezi În zorii dimineții pipăindu-se. Realizând Întradevăr grozăvia visului, răsuflă ușurat. Bucuria de-a trăi, Îl ajută să-și revină din șocul suportat, să aibă Încredere În el, În ziua de mâine...!! O lăsă pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ceva lucrări interioare la clădirile afectate de cutremur. E drept, acest lucru nu era bine plătit și În plus dureri de cap cu cine știe ce activist de partid ori alt mârlan din anturajul dictatorului Nicole Ceaușescu. Dar, decât nimic...! Atunci când urma resemnat să renunțe la această consistentă lucrare, ca de fiecare dată, neprevăzutul Îi veni În ajutor ...! Într-o splendidă dimineață de sfârșit de vară, un șef de echipă din formația lui de muncitori și care era curent cu necazul Șefului său
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]