1,027 matches
-
lui Hristos umple toate sufletele de bucurie. Doar ea este fără de răutate. Este o biruință de taină, care se descoperă tuturor: și viilor, și morților. Victoriile pământești arată mai bine văzute de departe; când le privești mai de-aproape, sunt respingătoare. Cât despre biruința lui Hristos, nu poți spune când e mai frumoasă. De departe, te minunezi cât e de strălucită, de curată, de plină de har; de aproape, te uimești ce dușmani cumpliți a înfrânt, ce mulțime înlănțuită a eliberat
Agenda2005-18-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283646_a_284975]
-
bărbatului nu-i dă decît apă și pentru spălat și pentru băut. O urăște și este invidioasă pe ea. "Pe lîngă toate ea era geloasă pe fata vitregă fiindcă aceasta era frumoasă și bună, în timp ce a ei era urîtă și respingătoare." Într-o zi de iarnă, cu ger și zăpadă mare, ea o trimite în pădure după fragi, îmbrăcată într-o rochie de hîrtie. Îi dă un colț de pîine uscată, sperînd că fata va muri de foame și frig. " Ajungînd
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
contestîndu-i valoarea, ci de un întreg curent de opinie care îi este potrivnic. E ca și cum un cîmp al psihologiei colective îl alungă mereu în firida autorilor nefrecventabili. Și cum trăim într-o lume în care ideile lui Nae au aerul respingător al delictelor de opinie, gîndurile îi sunt atît de inadecvate sub unghi ideologic, încît impresia prăfuită a unui gînditor depășit ți se strecoară temeinic în suflet. De aceea, cînd te apuci să-l citești, o faci cu convingerea că îndeplinești
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
modificând benefic traiectoria sau retrăgându-se când deznodământul implacabil o cere. Un model am zice de comportament comunitar, complet opus terorismului unor paparazzi de duzină ce nu pregetă să-și hăituiască victimele, spre a apuca "exclusivitatea" unor subiecte, pe cât de respingătoare, pe atât de ieftine. Textele excelează printr-un inimitabil scrupul al autenticității, începând cu precizia cronologică și topografică și terminând cu frisonanta abundență a detaliilor (de interior, ambient, vestimentare, sufletești) și proprietatea termenilor de specialitate, când e cazul. Aflate sub
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
celebrele călătorii ale romanticilor în sudul Europei! Cântată pentru prima oară la Londra în 1833, simfonia Italiana e întru totul versiunea muzicală a cuvintelor lui Felix Mendelssohn (nepotul filosofului iluminist Moses Mendelssohn) despre muzică: "Chiar dacă orice altceva pare gol și respingător, până și cea mai mică implicare în muzică e atât de absorbantă și ne duce atât de departe de oraș, țară, pământ și toate cele lumești, încât e cu adevărat un binecuvântat dar de la Dumnezeu". Concerte mitteleuropene în Grecia, și
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
și apoi pulverizate după reguli incerte pe care protagoniștii încep să le priceapă. La mijloc sunt evreitatea, inadaptarea și problema conștiinței. Narând la persoanele întâi și a treia, Anton cercetează etic convertirea lui Raul Siriopol. Cum nimic nu pare mai respingător decât evreul antisemit, Raul este suspectat că datorează celebritatea artistică mondială unui pact cu imoralitatea. O întreagă anatomie a oportunismului este refăcută în acest roman al metamorfozelor. Campania de reedificare etică și identitară a celorlalți se va răsfrânge într-o
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
zi i se adaugă sentimentul pierderii definitive a momentelor solare din copilărie. Lumina zilelor din copilărie licărește tot mai slab în amintire, în vreme ce în față se ivește tot mai clar perspectiva mormântului, a gropii cu șobolani. Nimic nu este însă respingător în acest tablou sumbru. Șlefuitor de cuvinte, Constantin Abăluță știe, precum marii pictori, să expună cele mai sumbre viziuni într-o perfectă armonie estetică. Fiecare cuvânt are rostul său, atmosfera este de melancolie resemnată, niciun strop de patetism nu tulbură
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
și "pro-occidentali". Cu ce-or fi domnii Stoica și Quintus mai "democrați" decât Năstase, Roman ori Meleșcanu o vor spune doar săpăturile arheologice ale viitorimii. Realitatea cruntă de azi demonstrează că sunt o apă și-un pământ. Adică, același noroi respingător. Regimul Constantinescu le-a scos din cap românilor, pe multe decenii de-aici înainte, că poate exista o viață politică morală sau că valorile democrației occidentale sunt superioare băltirii penibile și resentimentare de pe malurile Dâmboviței. Așa după cum a evoluat în
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
cu gardul ghimpat al nesimțirii. Soluția de onoare a guvernanților de azi ar fi renunțarea de a participa la alegerile din noiembrie. Auto-sancționarea ar fi singura modalitate de a spăla rușinea în care s-au afundat, ca într-un mâl respingător, vreme de patru ani. Iar dacă poporul se va năpusti să-i voteze pe iliescieni, cu atât mai rău pentru popor!
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
Dați-mi un exemplu contrar din vreo țară contemporană, și-mi retrag imediat afirmațiile. Democrația a ajuns, în cele mai multe situații care-mi vin în minte, o vorbă de ocară. De la prim-miniștri hulpavi, cinici și obsedați de putere, la senatori respingători și prin cum arată și prin ce spun și fac, la șefi de stat nu numai incompetenți, ci și lași (vezi, la noi, comportamentul lui Iliescu în cazul Bîstroie), toți îți închid gura cu votul democratic și cu "încrederea electoratului
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
de vedere estetic trilogia lui Bujor Nedelcovici și în ce măsură ne mai interesează problematica ei. Cele două componente nu pot fi separate cu ușurință. Pe de-o parte pentru că Nedelcovici nu e dintre aceia a căror scriitură să fie atît de respingătoare încît orice discuție să se poată opri la nivelul formei. Pe de altă parte, pentru că unui asemenea roman, problematizant, filosofic, dostoievskian, nu i se pot aplica exigențe îngust estetice. Ar fi simplu, de fapt simplist, să spunem că e un
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
fi ratat un subiect gras. În concluzie: interzicerea canalului OTV este, în sine, un lucru bun. Felul în care s-a acționat denotă, însă, un imens amatorism. E obligatoriu că deîndată să se pornească și cercetarea veritabilului protagonist al acestei respingătoare manifestări a spiritului primar, agresiv și intolerant: Corneliu Vadim Tudor. Altminteri, vom începe să ne dăm cu pumnii în cap că n-am făcut ce trebuia. Atunci când o vom face, vom fi demult masați pe stadioane, în bătaia mitralierelor lui
Antisemitismul fara antisemiti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14762_a_16087]
-
fi atins pentru nimic în lume de nevasta unui prieten. Numai că, în chipul cel mai sincer, prietenia mea pentru soț înceta cu câteva zile înainte. Poate că n-ar trebui să numesc asta senzualitate. Căci adevărata senzualitate nu-i respingătoare. Să fim indulgenți și să spunem că e vorba de o infirmitate, de un fel de incapacitate congenitală de a vedea în dragoste altceva decât actul. O infirmitate, la urma urmei, confortabilă. Unită cu facultatea mea de a uita, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
propună lovirea comunismului și a partidului ce-l întruchipa în totalitatea sa, ci doar determinarea unei breșe în partid, prin separarea masei comuniștilor de odioasa conducere. Aceasta se putea face prin demascarea într-o manieră convingătoare a aspectelor celor mai respingătoare ale tiraniei lui Ceaușescu, respingătoare chiar în opinia masei membrilor de partid. Cu asemenea ochi trebuie citită „Scrisoarea”, situând-o în contextul acelor timpuri, pentru că numai așa poate judeca cineva un act politic. „Scrisoarea” demasca necruțător violarea Constituției și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
partidului ce-l întruchipa în totalitatea sa, ci doar determinarea unei breșe în partid, prin separarea masei comuniștilor de odioasa conducere. Aceasta se putea face prin demascarea într-o manieră convingătoare a aspectelor celor mai respingătoare ale tiraniei lui Ceaușescu, respingătoare chiar în opinia masei membrilor de partid. Cu asemenea ochi trebuie citită „Scrisoarea”, situând-o în contextul acelor timpuri, pentru că numai așa poate judeca cineva un act politic. „Scrisoarea” demasca necruțător violarea Constituției și a drepturilor omului, denunța absurditatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
era obligat să știe, că există un caz grav Treptow. Nu mai vorbim de pretenarul lui Treptow, consilierul prezidențial Talpeș. Toți acești înalți responsabili ai statului român au împiedicat arestarea și judecarea unui ins acuzat de una dintre cele mai respingătoare infracțiuni: abuzul sexual asupra minorilor. Motivul, invocat desigur cu aere de mare politică, în discuțiile dintre marii noștri oameni de stat, va fi fost: „Ce, ați înnebunit? Vreți să ni-i punem în cap pe americani, acuma, când bate Praga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
transformarea lui în umbră, iată că am ajuns să evadăm în Ceaușescu! De la o vreme, nesfârșite „dezbateri” și „dosare” despre politica, economia și moartea lui Ceaușescu, cu osebire despre decembrie ’89 văzut dinspre vechiul regim, readuc în prim-plan figuri respingătoare ale ceaușismului, care sunt „cu respect” lăsate să pună aceeași placă, veche de zeci de ani, fără ca nimeni să-i contrazică „verde în față”, așa cum ar merita. Gen. Stănculescu, între înmormântarea soției lui, sinucisă sub lozinca „Fiți blestemați!”, și jurizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
unul de altul, și ea nu-și dădea seama. Tom, băiatul mamei! șopti ca și cum l-ar fi simțit lângă ea. Pe noră și pe Invalid îi uită, ca și cum ar fi dispărut din cameră, și camera întreagă cu mesele soioase și respingătoare, dispăru și ea, înlocuită de gândul acum clar și luminos în mintea ei că Tom e undeva pe aproape și-o caută, sau o așteaptă, ceea ce era totuna. Aveau să se-ntâlnească negreșit, foarte repede. Asta era presimțirea ei, visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
competențelor, ceea ce este comun muritorilor, care nici nu se înalță, nici nu se scufundă, nici nu se ostenesc să gândească, nici să simtă, ci se ofensează de orice lucru. Ai vrut să fii clasic... bun câștig ai făcut. Clasicul este respingător; a ști să faci e respingător. Shakespeare amestecat cu Racine ar fi absurd. Arta este ceva inferior, jos, de disprețuit. Arta pentru artă? Porcării! Arta docentă? Porcării, de asemenea. Este preferabil să agiți măruntaiele sau capetele, chiar dacă ar fi mai
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nici nu se înalță, nici nu se scufundă, nici nu se ostenesc să gândească, nici să simtă, ci se ofensează de orice lucru. Ai vrut să fii clasic... bun câștig ai făcut. Clasicul este respingător; a ști să faci e respingător. Shakespeare amestecat cu Racine ar fi absurd. Arta este ceva inferior, jos, de disprețuit. Arta pentru artă? Porcării! Arta docentă? Porcării, de asemenea. Este preferabil să agiți măruntaiele sau capetele, chiar dacă ar fi mai puțin artistic posibil; să fii aplaudat
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
bun caz, și numai dacă sunt invitați la vreun talk-show, catadicsesc să ridice neputincios din umeri - forma lor supremă de compătimire a nefericiților care i-au trimis să huzurească în ctitoriile lui nea Pingelică. Altminteri, completamente rupți de realitățile (recunosc: respingătoare) ale unei societăți în descompunere, ei trăiesc în universul paralel al încăperilor capitonate, perfect izolați de vuietul dizgrațios al străzii: prea ocupați de propriile afaceri și învârteli, obsedați de a-si "luxa" adversarii și de a-și compromite discret aliații
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
compromite discret aliații, comunica numai prin secretare, se arătă, fugitiv, prostimii doar înconjurați de bodyguarzi. Singurul muritor de rând care se apropie, cât de cât, de ei este șoferul automobilelor din ce in ce mai luxoase în care-și plimba augustul trup. Cât de respingătoare e clasa politică românească - sau, în orice caz, o bună parte a ei - o dovedesc și reacțiile lamentabile ale opoziției la cuvântarea primului-ministru britanic, Tony Blair. Trebuie spus de la început că discursul acestuia în fața Parlamentului României a fost absolut extraordinar
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
face pe oameni să simtă diferite stări - credeam că e descrisă ca veselă sau tristă în funcție de tempo sau titlu." (p. 124) E limpede că starea acestei doamne nu este de invidiat. Alături de aceste trei mari categorii umane - iubitorii de muzică, respingătorii ei și indiferenții -, mai putem distinge o clasă specială: cei care și-au descoperit mirabile aptitudini muzicale în urma unui accident: de exemplu, cei care au fost loviți de trăznet sau care au trecut prin moarte clinică și care, după ce și-
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
cumpere bocanci și se dăduse în asemenea măsură în spectacol în magazin încât „mi s-a făcut frică de ea, mi s-a făcut rușine, m-am purtat în după amiaza aceea ca un adevărat antisemit, în varianta cea mai respingătoare, evreul antisemit.” Cartea lui Sartre, avea să explice într-un interviu, „a jucat un rol decisiv mai puțin în modul în care am devenit evreu decât în acela în care am devenit francez. M-a ajutat să respir în Franța
Sub semnul adorației by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5939_a_7264]
-
eliminarea din școală a unui copil al candidatului, pentru furt. Pierduse orice frână, orice conștiință a nedelicateții, ar fi fost în stare să furnizeze date la darea în judecată a unui profesor, spre a-i lua catedra. Ioanide îl considera respingător, totuși nu-l brusca. Îi plăcea să-l privească din când în când, să-i admire, zicea el, perfecția abjecțiunii. Ceilalți n-aveau exact aceeași părere despre Gonzalv. Obiectivul Dan Bogdan, care își formula judecățile prin compilație, era impresionat de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]