2,173 matches
-
piciorul cerșetorului. “Oare câte, din tot ce a fost, mai funcționează?” - se surprinse Irina întrebându-se. Dar șuieratul locomotivei, care vestea apropierea de stație, îi acoperi cu sonoritatea sa, gândul. Zgomot metalic de roți pe șine, imagini fugare; din nou retina era rănită de deznădejdea pe care o degajau alte ziduri și ferestre cu geamurile sparte, ce se încăpățânau să rămână încă în picioare, în acel imens ocean verde al primăverii pe sfârșite. Și stridența contrastului, îi dădea impresia unei reîntoarceri
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
759 din 28 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului nu există păsări care să plângă înlăuntrul oului în pana cu care își acoperă golul nu plânge păunul omul cu sternurile altcuiva pare el să fie lacrimă nu e plâns în sânul retinei durerea vederii este zvârlită prin timpan ierburilor care dorm în sufletul său sinele de om mușcă din furia vulcanilor cu viermi din truda cariilor se plânge el fără să audă e musai să fie noapte în strigătul gol să se
ATAC LA PERSOANĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348886_a_350215]
-
mai existe / decît prin venele lor albastre / fragile / de pe la tîmple.” ( “Spectru”) Și o altă poezie, care nu are nevoie de comentariul meu: “Piatra și marmura / își scot inima la vedere / Ca un soare alb trimite săgeți / ce se strecoară în retină / Lumina îngheagă arcul de triumf / se unduiește în torsuri / în bărbi încîlcite / în sîni și pe pulpe / în vis de zeițe și zei nenăscuți // Inima parcă începe să tremure.” (“Michelangelo”) POEME CU CEASURI ȘI FLORI UNELTE ȘI INOROGI , SENTIMENTALE , MIRESME
POEME CU CEASURI SI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348877_a_350206]
-
Prier Nu-i numai viață în prier. În tot acest tablou feeric, În zile stinse de-ntuneric Cohorte-ntregi de gâze pier. Iar fluturi cu aripi pictate, Dansează lent pe un covor De flori în iarbă și-apoi mor, Lăsând retinele pătate. *** E primăvară numai în natură E primăvară numai în natură, Cum spune fila prinsă-n calendar; Pentru români din deltă la clisură, Sunt numai jale, chinuri și amar. Din când în când, chiar apa ce-i hrănește, Mânată de-
UN ALTFEL DE PRIER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348944_a_350273]
-
de medici și asistente - acum știa cine sunt - se precipită spre ușă și, în scurt timp, se simți luată și purtată pe brațe până în sala de alături, de unde se auzeau întruna zgomotele metalice. Durerea ascuțită, lumina reflectorului care-i ardea retina, un plescăit vâscos într-una din tăvițele renale, apoi întoarcerea în saloul în care o asistentă se străduia să-i pună o perfuzie, în venele ce se spărgeau, învinețindu-i pe suprafețe întinse brațele. Apoi, din nou, tăcerea aceea nefirească
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
-mi chip // pe inimi de vânt // pe strigăt de lună // pe izvoare fără hodină... // cum să-l mai adun // într-un „umn de nisip”?!... și concluzionează fără a cădea în patetism lamentabil: „Zadarnică trudă // să-ți făurești un chip // pe retina timpului // pe zborul clipelor // și sfâșietoarea rugă... a nenăscutului.” ( Sfâșietoarea rugă a nenăscutului). Devorată de iluzie și destrămare - poeta își condensează trăirile în nenumărate titluri de poezii care-i nuanțează neliniștea spirutuală , neliniște cu reverberații semantice, estetice în spațiul poetic
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
înv. Angela Gavrilă. Plini de imaginație, elevii au reușit să încarce propriile lucrări nu doar cu culoare, ci și cu emoție și simplitate. Să nu uităm că pictura, acea culme a delicateții sufletului uman, va pătrunde cu frumusețea ei dincolo de retina ochiului și va naște mereu un cântec divin pe notele căruia vom păși desculți către cer. Felicitări adresez și eu tuturor elevilor participanți, cadrelor didactice ce veghează la formarea lor, organizatorilor și invitaților speciali, datorită cărora acest eveniment a fost
CONCURSUL JUDEŢEAN DE PICTURĂ CULORILE BARĂGANULUI EDIŢIA A VI-A, 2013-2014 de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346911_a_348240]
-
dintre ideile călăuzitoare ale acestui dialog. Cu alte cuvinte, așadar, o ușă masivă și grea, brodată în vitralii, lasă ochiul să descopere încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
a contemplării, a privirii întrebătoare, care cunoaște secretele adânci, perene ale lumii. În viziunea lui Andrés Sánchez Robayna, poetul este cel care vede și înțelege, este ochiul înțelept, ce răzbate dincolo de aparențe. Iar actul estetic, rezultatul reflectării celor prinse de retină pe ecranele meditației. Ca urmare, instrumentele producerii textului, jocul sensurilor lui aparțin, cu precădere, într-o primă instanță, zonelor senzoriale, vizibilului. Pasiunea autorului, cunoscută și performată, pentru artele plastice, dialogul pe care-l instituie (cum s-a observat, de altfel
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
copacii de pe marginea drumului de viață și ascult glasurile lor care tușesc de fumul de mașini, care câteodată îi îneacă. Și ei așteaptâ frunze de viață salvatoare. Mă opresc pe loc și așez cuminte imagini pe felii de timp, prin retina ochiului meu în drumul meu de viață. Semnul trecutului îmi spune prin această amiază, că acolo în taină, am în imagini un depozit de gânduri. Cărțile imagini le orâduisc pe rafturile din inimă și suflet, fiecare acolo unde au atins
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
Toate Articolele Autorului Pe Faleza Inferioară lumea se plimba liniștită admirând ceea ce, din când în când, ni se pare un spectacol inefabil al naturii: Luna plină, cu mult mai apropiată de Pământ decât în mod normal, mărită parcă anume pentru retina noastră obișnuită, de altfel, cu firescul. M-am oprit în loc nu o dată, să-i admir chipul de copil jucăuș care, într-o încântare mută, privea șăgalnic apele curgătoare ale Dunării. Luminată și senină, părea ancorată în mantia cerească, privind spre
LUNA MĂRITĂ ŞI MAGIA EI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348319_a_349648]
-
carbonizate, și vedenia aia-i dă fierbințeli de satisfacție... Să sufere, să plătească, să... Telefonul o trezește din beția gândurilor demente: ''- Aura?''... Răspunde ca în vis, că ea este la telefon. În nări, visul simte mirosul de carne arsă, iar retina păstrează imagini de coșmar: cele două schelete... Telefonul o dezmeticeșe. Se cutremură de bucurie că... nu s-a întâmplat nimic... Că încă nu s-a întâmplat nimic... E bine, pentru că are timp să pună totul la punct! Vocea din aparat
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
Autorului Lumina mi-a înghețat pe trup, în diminețile când îmi căutam amintirile... Azi, am împachetat iluziile și le-am vârât sub nori, nu mai vreau să aud zgomotele unor vise ce mă obosesc ... Deschid pleoapa sufletului și văd pe retina clipelor cum nemărginirea ne înnoadă firul vieții. Dorul îmi învelește tăcerea - tremur de dragoste. Încep să simt emoțiile pictate de visurile unui copil, pierdut în jocul iubirii, în apusuri sărutate de îngeri. Gust liniștea ca pe un nectar ce se
GUST LINIŞTEA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348515_a_349844]
-
eseuri-compoziționale unice, pictoriale sinestezice, exprimând dorurile înfocate ale muritorului, ca piese ale unui puzzle existențial destinat îndumnezeirii... Pictorul Mihai Cătrună răspunde prezent oricărei provocări, tratând cu maturitate, înțelegere și altruism fiecare demers artistic. Un cavaler al penelului, ce zugrăvește pe retina iubitorului de arte plastice, crâmpeie de culoare, suprapunând fericirea și împlinirea, peste valențele visului transpus în realitate. Acestui Artist și Om extraordinar, familia ARMONII CULTURALE îi mulțumește, urându-i ca petalele de timp, adunate în zâmbete și gânduri de recunoștință
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]
-
mai existe/ decît prin venele lor albastre/ fragile/ de pe la tîmple.” ( “Spectru”) Și o altă poezie, care nu are nevoie de comentariul meu: „Piatra și marmura/ își scot inima la vedere/ Ca un soare alb trimite săgeți/ ce se strecoară în retină/ Lumina îngheagă arcul de triumf/ se unduiește în torsuri/ în bărbi încîlcite/ în sîni și pe pulpe/ în vis de zeițe și zei nenăscuți// Inima parcă începe să tremure.” (“Michelangelo”) 2. „Unelte și inorogi, sentimente. miresme amare” „Oare cum e
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
zi mi-a propus să ne așezăm la masă. Ea, timidă pe scaunul din fața mea, a început să răsfoiască o carte. Nu vedeam ce era scris, dar inconștientul din mine a început încet să-mi arate imagini după imagini, pe retina aburită de esența parfumului care se degaja cu fiecare pagină, pe care fetița o întorcea. Mi-am deschis de data aceasta calculatorul și încurajată de privirea ei, m-am întors în timp și, fericită că personajele îmi apăreau în toată
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
Mi-e dor de tine, mamă! Poezie bilingva (turca- romana) autor Urfet Sachir Mi-e dor de tine, mamă, Mi-e dor de nu se poate! Mi-apari în vis, în noapte Și-atunci te simt aproape. Mi-ai ocupat retina În zilele-mi toate. Te strig, în noapte, mamă, Te strig și ziua toată, Dar nu-mi răspunzi. Bag samă Că numa-n vis s-arată Chipul tău de înger, Surâsul tău din cer. Mi-e dor de tine, mamă
MI-E DOR DE TINE, MAMĂ! -- POEZIE BILINGVA (TURCA- ROMANA) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376897_a_378226]
-
prelingea pe lângă el, nesocotindu-și măsura. La început numărase apusurile. Apoi, adunase răsărit după răsărit. Diminețile fiind mai reci, iar el, odihnit, îi pria socotitul. Până la urmă totul alunecă în nebăgare de seamă, înecat în cenușiul nesănătos din preajmă... Oricum, retina-i slăbită percuta arareori un soare alb-argintiu, ușor de asemuit cu luna... Nici urechile nu-l mai slujeau ca odinioară. Chiar de se voiau avide capcane de sonuri vestitoare, îi ofereau din afară, în răstimpuri, doar câte un glas de
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
chiar neîncăpătoare și aerul irespirabil, i se-ntâmplă. Într-o frântură de secundă până ce lumina se stinse, îi apăruse figura în oglinda stăpânită de aburul subțire al ochilor săi. Oasele feței închipuiau un zâmbet hidos. Memoria vizuală îi fixă pe retină imaginea fioroasă a chipului descărnat, însoțindu-i gândul din urmă: Prezentul continuu... am reușit! * De dincolo de oglindă, Zeit rânji cu cinism: -N-a durat prea mult... ce efemer... cât de perisabil... Acum, alt efort, altă conferință, în alt oraș... cu alt
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
scrum din pâine, din lacrimi, din paharul cu apă, din ale dimineții sinistre cafele; dorul e chipul morții, e al morții sibilinic discurs, ce se insinuează în rugăciune, ce susură, necontenit, în ecou, în auz, ce stăruie pe ale amintirii retine; dorul e strigătul meu peste abis, hohotit și confuz... Doru-i distanța de neconceput, de nestrăbătut dintre mine și tine. 2015, ianuarie Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu, Dorul / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1486, Anul V, 25 ianuarie 2015
EUGEN DORCESCU, DORUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377057_a_378386]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > BIORITM Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1547 din 27 martie 2015 Toate Articolele Autorului pe strada pavată recent surâd gingaș porumbei doar eu le văd retina/perlă a încrederii/ palmele muncitorilor se șterg aspre de cer trec orice tristețe ca pe un nor spre nisipul efemer din vitrine îmi zâmbesc pantofii Cenușăresei rochia croitoresei este atât de zdrențuită încât cuvintele scot limba printre franjuri mă îmbie
BIORITM de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377090_a_378419]
-
că nu-și ținea gura închisă o clipă. Reprezentantul azilului - un doctor tinerel, emoționat de interogatoriul Procurorului agresiv, explica faptul că omul vorbea non-stop, înșirând cuvinte cunoscute, dar, mai ales, necunoscute. După ce ultimele secvențe ale filmelor se retraseră estompate pe retinele privitorilor, Procuroul avusese o izbucnire acuzatoare, de ai fi zis că sărmana îngrijitoare era vinovată în primul rând pentru bolile celor trei suferinzi, chestiunea cu uciderea lor premeditată fiind o urmare firească a năpastei aduse de ea asupra urgisiților acelora
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
cu fulare albe la gât sunt ca și cei de anul trecut și nu sunt cerul acesta ca o perlă albastră la degetul mic al infantei este același și nu este ciudat aceste două imagini nu se mai suprapun pe retină ceva între timp s-a schimbat ne-au năpădit ghioceii în tâmple și toporașii albaștri ne-au mai crescut cioturi ne-am mai uscat așa-i de când lumea în luna lui Martie nu poți să te scalzi de două ori
ASTENIE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378029_a_379358]
-
file albe prăfuite În slove sacre cu lacrimi pecetluite, Cerul ninge speranțe peste mine, În picături de brumă rece Au înghețat clipe pe pleoape cu tine, Pe gene așteaptă iarna din mine să plece. Cu tine se zbat vise-n retină Cu privirea ta ce-a mușcat din mine, Bâjbâie-n beznă rază de lumină Cu timpul ce vine și se pierde cu tine. Vise noi scrâșnesc înfășate-n ger Frânturi de gând în nori îneacă uitarea Dureri se sparg în
ÎN RAMURI DE GÂND de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378042_a_379371]
-
a fi străină, Într-o lume atât de plină. DINCOLO DE LIMITA CĂDERII Te privesc prin zidul tăcerii, Dincolo de limita căderii, Admit că viața ne desparte Deși ești așa de departe, Aproape te simt fiind în libertate, Tu lumină desprinsă din retină, Mă călăuzești printr-o iubire continuuă. Iubire, desfă-ți aripile să pot zbura, Azi m- am- nălțat pe un țărm, de lumină, Într-o clipă marea va devenii divină. Îmi încarc inima cu stropi de lumină, Cât sunt de mic
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]