4,965 matches
-
folosite și practicate. Poeții tineri aleg modele lirice ale revoltei sociale și convulsiei expresioniste, iar prozatorii, variantele multiple ale unui neorealism cu puternice implicații existențiale. Singurul domeniu în care postmodernismul a avut efecte pe termen lung, de ordin conceptual și retoric, este cel al criticii. Și e firesc să fie așa, deoarece, lăsând deoparte inserarea comentatorului în propriul text și tonul său adesea ghiduș, conștiința culturală și achizițiile teoretice ale "optzeciștilor" noștri sunt de admirat și valorificat. Trebuie însă precizat că
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
Dacă asta căutăm, firește. Pentru că a urmări / vâna sinusoidele de stil și a secționa demonstrațiile în numele unei gramatici altminteri destul de meschine, ar fi - din punctul de vedere al adevăratei lecturi - o monstruozitate. De altundeva decât din sume nesfârșite de exerciții retorice, de altundeva decât din tatonări și eschive se degajă farmecul acestui atât de neobișnuit - atunci ca și acum - volum de debut. Și totuși, de unde atracția? Nu cunosc multe cărți în care o gândire absolut impecabilă sub aspect matematic să fie
Spiritul sau litera ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9700_a_11025]
-
volumul IX al ediției critice de la Editura Minerva). E adevărat că D. Bolintineanu nu este un mare publicist, pentru că e lipsit de vehemența polemică și satirică a unui Cezar Bolliac sau C. A Rosetti, e lipsit de angajamentul istoric și retoric a unui N. Bălcescu sau Alecu Russo, nu e nici un la fel de mare memorialist ca Ion Ghica, nici un la fel de bun epistolier ca V. Alecsandri, dar, luate împreună, toate aceste dimensiuni secundare ale scriitorului reușesc să construiască un personaj Bolintineanu de epocă
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
își unea huiduielile și blestemele cu ale aurolacilor Tranziției. Atitudinea aceasta era la fel de bine marcată în poeziile de mare ori îndoielnic efect. Cele dintâi o expuneau amestecată cu obsesiile intime ale creatorului, urcând împreună cu ele din subconștient. Celelalte o declamau retoric, utilizând aluzii străvezii și făcând jocuri de cuvinte puerile, cu numele unor vedete ale zilei. Prin urmare, nu gesticulația anti reprezintă cheia evoluției/ involuției lui Marius Ianuș, ci nivelul (de adâncime sau de suprafață) la care ea se transformă în
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
facem, nu?! Maiorul, om cu mare experiență, se convinse În final că nea Victor are dușmani, că nu este om rău și nici pe departe prost, Îl privi omenește și un zâmbet moldovenesc Îi Înflori În colțul gurii. Apoi Întrebă retoric: N-ai nimic? Se auzi vocea pădurarului Zota, un brunet cu o mustață frumoasă și care tremură ușor: Ba are, dom’ maior! Are cel mai bun vin de pe la noi și nu cred eu că ne va lăsa așa să plecăm
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să plecăm, eu acasă și tu acasă? De ce stai tu cu mine până la orele acestea, hai spune? Rică o Învălui Într-o privire caldă și expresia de pe fața lui răspundea de la sine, dar spuse: Consider că este o Întrebare pur retorică, nu? Cum, nu știi că aș sta cu tine toată viața și chiar mai mult pentru că te iubesc! Și de ce mă iubești? Ce-s cu aceste Întrebări? Te iubesc pentru că te iubesc, pentru că ești cea mai frumoasă fată din viața
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
arată că încercările de a ține în frâu corupția sunt la fel de vechi precum corupția însăși<footnote Riley, S.R. (1998), “The political-economy of anti-corruption strategies in Africa”, The European Journal of Development Research, 10, June, p. 152. footnote>. În ultimii ani, retorica anticorupție s-a aflat în creștere în majoritatea guvernelor, adesea ca răspuns la atenția crescută a massmediei și a activismului societății civile, cât și datorită acțiunilor întreprinse de anumite agenții internaționale pentru a lupta împotriva corupției<footnote Kaufmann, D. (1999
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
și În „Împărăția cerurilor”. Viața mi-a purtat pașii pe alte drumuri, cu multe răscruci și Întrebări fără răspunsuri. Conștiința mea a căpătat alte dimensiuni, căutând În fiecare zi alte adevăruri despre divinitate. Și nu pot să nu mă Întreb retoric: „Oare drumul spre rai este pavat, Întotdeauna, cu intenții bune?”... De-ar fi un gram de adevăr! De-ar fi... August 2013 (septembrie 1969) - evenimentul... Câteva gânduri destre o carte... A fost Într-o zi de toamnă, toamnă ce-și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
putuse să o învețe până la vârsta ce o avea, încât ruperea de cei pe care i-a considerat tot timpul ca fiind părinții săi, familia lui, ar fi o greșeală de neiertat. - Ce argumente poate aduce partea adversă, întrebă el retoric, în sprijinul afirmației pentru care face atâta caz, că acest copil, pe numele său Vișinel Carabăț, nu este fiul legitim al acestor oameni, așa cum reiese din actele aflate în posesia bulibașei Iorgu Stănescu? S-a văzut, nu o dată, că tagma
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
case doar cu un an înainte. Ca într-un vis frumos, își amintea cum în curtea ei erau pomi înfloriți, trandafiri, regina nopții și multe alte flori preferate. Acum curtea era năpădită de buruieni, ceea ce o făcea să se întrebe retoric: Unde o fi gospodarul? De ce o părăsise? Olgăi i se părea atât de departe familia fondată pe dragoste și bună înțelegere. Victor nu mai era Victor. Se irita din te miri ce! Deși ea făcea eforturi vizibile în acest sens
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-i munca? Știe pă dracu' să-i pieptăne!", mârâie Cateluța cuprinsă de o sfântă mânie proletară. Își revine însă, reîntorcându-se la termos. Îl cercetează, aruncându-și ochii în interiorul lui. Iar oftează. De data asta parcă mai cu amărăciune. Întreabă retoric: "Știi tu, bă, Vijulie, ce era în termosu' ăsta?". Bărbatul își suge un picuț gingiile, măcar aparent la modul meditativ, apoi neagă, dând scurt din cap. "Era apă dă la o mânăstire. Mi-o adusese coana Ivenița. O știi? Aia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai aleargă foamea-n țară, ba vă mai trageți și vile și merțane, cu lova strânsă dă dincolo. Păi, o fi rău?", perorase indignat dom' Sandu. "Și normal că nu-i rău!", se grăbi să răspundă domnul director Ciucurel întrebării retorice a ministrului secretar de stat. Acesta urmase, ridicând pilduitor arătătorul: "Plus fondurile europene! Da? Ploaie dă biștari ce a curs peste țara asta ca acu', n-a mai căzut niciodată. Așa... Și cine să chinuie să tragă tot banu' ăsta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pentru a reprezenta ceva definibil în final. Sau simțim pur și simplu un gol în suflet, neînțelegând în final ce reprezintă viața, sau suntem obosiți și ceva din interiorul nostru ne determină în mod inconștient să ne punem aceste întrebări retorice. Cu siguranță, pentru cei mai mulți dintre noi, vine acel moment, când începem să ne trezim parcă dintr-o letargie lungă și să evaluăm ceea ce am realizat pe parcursul vieții și dacă ceea ce am realizat corespunde într adevăr cu valorile și dorințele personale
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
-i determina pe alții să joace rolul pe care ei l-au scris. Gândiți-vă ce câștigați când sunteți bolnavi? Ceea ce faceți, este să arătați că boala voastră are mai multă putere decât voi în a vă hotărî destinul. Întrebarea retorică este: Cine îi conferă bolii o asemenea putere? {i exemplele pot continua până la nesfârșit. Cei mai mulți se folosesc de boală pentru a atrage atenția asupra lor și ca să nu par agresivă o să spun, că o fac în mod conștient și de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
în toată splendoarea ta. Mulți ți-au spus că ești fantastic, dar tu nu ai crezut, oare de ce? Îți spun eu prietene. Pentru că era ceva ce venea din exterior, nu din interiorul tău și nu aveai cum să crezi. Întrebări retorice, pe care cei mai mulți și le pun sau nu și le pun, depinde de fiecare în parte. Eu am căutat mereu răspunsuri la aceste întrebări. Poate doar eu, cine știe? Dar tu prietene, care e ști în posesia acestei cărți, pe
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
diferiți unii de alții. Ce-i determină pe unii să fie sănătoși, puternici și învingători, iar pe alții slabi și învinși. Oare să fie dualitatea care ține în echilibru viața poate, cine știe să-și răspundă lui însuși. Sunt întrebări retorice care își pot afla răspunsul doar în interiorul fiecărui individ în parte. Acolo sunt ascunse toate secretele noastre, totul este să începem să ne vedem și să ne ascultăm în interior. Adevărul este ceea ce simplifică lumea, nu ceea ce crează haos. Nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Ada Brumaru Înțeleg abia acum, când David Ohanesian nu mai respiră lângă noi, că el plecase de mult, voluntar, de pe scena teatrului de Operă. Rămăsese încă o "prezență" viguroasă, retorică, emanând o vitalitate contagioasă și un spirit critic neșovăitor. Venea la Operă, în sală, ca spectator inițiat, cu aceeași pasiune cu care își trăise acolo înzestrarea "a fi" mereu alt erou în fabulele lirice unde baritonul este - cel mai adesea
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
lichid strălucitor ca uleiul folosit la mașina de cusut. „D. “ a mărturisit că cel mai tare dorea femeile imediat după menstruație, dar că, de obicei, Îi „ieșeau“ mai multe din relațiile cu bărbații. Era ea „o bisexuală adevărată“, Întreba plăcuța retoric, „o lesbiană cu tendințe homosexuale masculine“ sau „altceva, ceva nedescoperit până acum“? Răspunsul final era unul vag și afirma, pur și simplu, că Bert sau Bertha era „Sexul Gri nr. 1982 “. Formele variate pe care acest sex putea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nuiele și mi-l Întinse. Doamne, ce plăcut a fost Înotatul ăsta, am spus eu, ștergându-mă cu prosopul. Am luat un pahar cu mojito și am sorbit din el. Era foarte revigorant. —Nu-i așa că e genială piscina? remarcă retoric Lauren. Se ghemui În prosop pe canapeaua din fața lui Tinsley, iar eu, Într-un balansoar vopsit Într-un violent albastru Latino. Am observat că spătarul scaunului era Încrustat cu un superb sidef. —Ce faci, Tinsley? am Întrebat-o. Tinsley părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu blănuri, păreau totuși cu mult Întrecute de rusoaice la capitolul găteli. Valerie și grupul ei s-au așezat la o masă chiar lângă a noastră. —Nu-i așa că Îmbrăcămintea lui Ralph Lauren e minunată de purtat În zăpadă? Întrebă retoric Marj. Îmi place mai mult să o port la Aspen, obiectă Valerie. De ce nu suntem noi la Aspen? —Mie Îmi place la nebunie aici. Unde altundeva mai poți purta fără teamă nurca albă a lui Ralph? replică Marj, mângâindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
întrebat, ție nu? — Ba da, categoric. Legătura non-erotică dintre bărbați, despre asta e vorba, nu-i așa? I se mai spune și amiciție. — Da, da, așa e. — Cu cât mai puțin erotism, cu atât mai bine, nu crezi? Această întrebare retorică fusese însoțită de un fior sinistru, pornit din străfundurile ființei lui și care urcase pe șira spinării, terminându-se în chica de păr cânepiu. Ironia era că, pe măsură ce aspectul i se apropia tot mai mult de acela al unui androgin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care îi e soț. Probabil cel mai luminos creier al umanității din toate timpurile a fost cel al homosexualului Leonardo da Vinci. Are C.V. Tudor curajul bucal să spună și despre el „Dumnezeu să-i binecuvânteze fundul!”? În ciuda clănțănelilor lui retorice, C.V. Tudor știe foarte bine că Michael Guest reprezintă America în toată puterea ei. Dacă refuză să intre în contact cu el, ambasadorul o face nu numai pentru că îi repugnă grosolănia și jegul moral, ci, în primul rând, pentru că Washingtonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
informator al Securității, în actuala stare de lucruri, asta nu-i va diminua capitalul politic, dimpotrivă. Oricum, C.V. Tudor și Adrian Păunescu fac o echilibristică morală uluitoare pentru a-și umfla capitalul politic: pe de o parte, adună voturi cu retorica nostalgică naționalist-ceaușistă, pe de alta, își compun și niște figuri de persecutați de Securitatea lui Ceaușescu! O specie aparte de demoni, incub-sucub, violatorul sodomizat. Ei sunt talonați îndeaproape de alt echilibrist, traseistul țărănisto-pesedisto-peremist George Pruteanu, pertuul dlor Liiceanu, Pleșu, Manolescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
scăunel atunci când în intimitatea pantalonașilor ăia de stofă zace un asemenea monstru de mazăre revoltată. Ca să n-o mai pun la socoteală pe tovarășa Stănescu, care, cu simțurile ei antrenate în detectatul spurcăciunilor, a rostit cu o forță crudă întrebarea retorică „care s-a căcat pe el“ și apoi, ca o consecință implacabilă „că pute de-mi mută nasu’“. Întrebarea era, firește, retorică, pentru că tovarășa nu se aștepta să-i și răspundă cineva. Așa că, deja cu crucea pe umăr și proba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe tovarășa Stănescu, care, cu simțurile ei antrenate în detectatul spurcăciunilor, a rostit cu o forță crudă întrebarea retorică „care s-a căcat pe el“ și apoi, ca o consecință implacabilă „că pute de-mi mută nasu’“. Întrebarea era, firește, retorică, pentru că tovarășa nu se aștepta să-i și răspundă cineva. Așa că, deja cu crucea pe umăr și proba strivită de scăunel, și în chiuiturile bezmetice ale poporului meu care o dădeau ca victimă sigură pe Angelica, tovarășa ne-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]