1,186 matches
-
o nouă funcție perversă a venerabilului concept de mimesis, în condițiile în care nu de puține ori Lumea pare că începe să imite Cartea. Oricum ar fi, s-ar părea că avem de-a face cu un șir nesfârșit de „revanșe”, episoade dintr-un turnir nesfârșit, din moment ce realul se articulează ca replică a ficțiunii, considerată, la rândul ei, multă vreme reprezentare a realității. Autorul și cititorul cunosc astăzi, deopotrivă, condițiile „contractului ficțional” și nu ezită să-și recunoască complicitatea. Ei colaborează
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Franța, prin numărarea de buletine de vot propriu-zise, rezultatele sunt aproximate cu o precizie uimitoare, așa cum s-a întâmplat la turul doi al alegerilor prezidențiale din 1974, deja menționate, dar și la cele din 1982, când Mitterrand și-a luat revanșa în fața lui Giscard d’Estaing, câștigând însă tot la un scor foarte strâns. Aici n-au mai fost oameni care să accepte să vorbească și să spună adevărul, n-au fost operatori care să mai omită ori să înlocuiască unii
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Împreună neom desface.” Prieteșugul nu este numai o soluție a timpului, o figură a senectuții potolite, prieteșugul este și o cale de a ieși din starea de chin. O salvare prin schimbarea de regim a pasiunii: diminuarea voită a intensității, revanșa rațiunii asupra sentimentului. Alexadrescu aspiră la starea de frăție cordială: „A! dacă-n astă lume ceva putea fi-n stare S-aline, să adoarmă un chin sfîșiitor, O știu, ar fi frăția-ți acea mîngîietoare, Acel simțiment tînăr ce eu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ești nonOK) Aceasta este poziția "datului la o parte" (Berne, 2006, p. 114). Sunt, în general, acei oameni care își disprețuiesc partenerul (de viață). Ei se identifică cu ceea ce este grandios, glorios. Caută, cu prioritate, originalitatea, ieșitul în față sau revanșa. Persoana caracterizată prin această poziție fundamentală de viață este excesiv de sensibilă la critică, agresivă și lăudăroasă. Nu suportă să nu fie prețuită, să greșească sau să fie lipsită de apărare. Nu are considerație pentru ceilalți: îi devalorizează sau nu are
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ei. Destinul este "normalitatea" unei biografii din punctul de vedere al libertății, este fapta libertății înțeleasă ca prevalență a secvenței "de depășit-de atins" asupra limitei interioare. * Dacă moartea este latura egal distribuită a "naturii din noi", care se manifestă ca revanșă a limitei interioare în fața oricărei depășiri, înseamnă că destinul, ca celebrare a secvenței "de depășit-de atins", este răspunsul paradoxal la întîlnirea iminentă cu limita de nedepășit a morții. Ca soluție a libertății, destinul este o încercare de a înfrînge democrația
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
jucăriile și feeriile lumii. Cu un instinct sigur, îmi simțise nerăbdarea și în fiecare gest al meu putea citi graba recuperării. Acum aflase că intrând pe terenul iubirii mele vinovate mă putea hărțui în voie și că își poate lua revanșa pentru absența mea din viața lui. Și el așteptase, altfel și fără să știe, clipa aceasta. Credeai că e atât de ușor?" părea să-mi spună. "Vrei să câștigi în două luni ce ai pierdut în nouă ani? O, mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urmă deghizajul inaparenței, intra cu pas semeț în palatul lui, în peștera lui cu comori. Toată ființa lui fusese retrasă strategic din lume în vederea scrisului. Senzația pe care ți-o lăsa, când mâna cu mișcări ușoare venea să-și ia revanșa pedepsitoare asupra încăpățînării buzelor, era de orgie a verbului. La Sorin, scrisul a devenit un soi de organ, singurul prin care ― după ce toate celelalte simțuri au fost absorbite și aneantizate în el ― a mai rămas să se producă contactul lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Gauche MRG (Mișcarea Radicalilor de Stânga), cu scopul de a crea un front comun la alegerile prezidențiale din 1974. Candidatul de stânga unită, Mitterrand a pierdut în fața lui Giscard d'Estaing la aceste alegeri însă, strategia unificării și-a luat revanșa la alegerile din mai 1981 când Mitterrand l-a învins pe Giscard d'Estaing printr-o diferență semnificativă. Mai mult, PS a câștigat alegerile parlamentare printr-o majoritate mare de voturi în iunie același an. Stânga se afla la putere
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
oferită de bătrâna care se va transforma într-o tânără ispititoare). Alte elemente antagonice: tinerețea și senectutea, frumusețea și urâțenia, originea nobilă și cea umilă, care implică bogăția și sărăcia.442 Satisfacția naratoarei nu poate fi tăgăduită. și-a luat revanșa în spațiul ficțiunii, deoarece l-a subjugat pe cavalerul libertin și, astfel, pe toți din tagma lui, având posibilitatea, prin surogatul ei - bătrâna, de a se imagina din nou tânără și frumoasă.443 Independența feminină, cel puțin în istorisire, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îi conferă detalii aparte, individualizează mai mult personajele și modifică sensibil deznodământul. Dacă ceea ce povestise corăbierul semăna mai mult cu un fabliau, istorisirea aprodului devine mai acidă, mai virulent critică, căci el se dorește un spirit justițiar și propune o revanșă împotriva decăderii clerului, înfățișându-le ascultătorilor săi, ceata veselă și certăreață în același timp a pelerinilor, pedeapsa veșnică, de pe cealaltă lume, de care se vor învrednici călugării cerșetori, față de care nutrea o vădită antipatie: aceștia vor viețui sub coada lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
depindea de zestrea pe care o avea, nu era luată în considerație pentru calitățile reale deținute, devenea un simplu obiect în posesia masculină. Descrierea fetei o apropie, prin trăsături, de tatăl ei, violarea la care este supusă reprezentând astfel o revanșă pe care tânărul diac o ia, copila devine un succedaneu al părintelui lacom și viclean. Asistăm mai mult la o violare a proprietății cuiva, decât o violare a unei femei. Tânăra simbolizează și recompensează în același timp făina sustrasă, ceva
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
calcul integritatea femeii agresate, soția morarului, practică sau aplică o „violență sexuală și o exploatare” 934 . Mama tinerei este violată fără a ști identitatea agresorului, nu consimte cu nimic la acest act, devine, asemeni fiicei ei, un simplu obiect al revanșei masculine.935 Așadar, atât soția, cât și fiica nu pot fi privite în totalitate ca niște donne demonicate, avide de plăceri și cedând tentației oferite de cei doi tineri, ci ca niște biete femei abuzate, ofensate de bărbații dornici de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
oferită de bătrâna care se va transforma într-o tânără ispititoare). Alte elemente antagonice: tinerețea și senectutea, frumusețea și urâțenia, originea nobilă și cea umilă, care implică bogăția și sărăcia.442 Satisfacția naratoarei nu poate fi tăgăduită. și-a luat revanșa în spațiul ficțiunii, deoarece l-a subjugat pe cavalerul libertin și, astfel, pe toți din tagma lui, având posibilitatea, prin surogatul ei - bătrâna, de a se imagina din nou tânără și frumoasă.443 Independența feminină, cel puțin în istorisire, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îi conferă detalii aparte, individualizează mai mult personajele și modifică sensibil deznodământul. Dacă ceea ce povestise corăbierul semăna mai mult cu un fabliau, istorisirea aprodului devine mai acidă, mai virulent critică, căci el se dorește un spirit justițiar și propune o revanșă împotriva decăderii clerului, înfățișându-le ascultătorilor săi, ceata veselă și certăreață în același timp a pelerinilor, pedeapsa veșnică, de pe cealaltă lume, de care se vor învrednici călugării cerșetori, față de care nutrea o vădită antipatie: aceștia vor viețui sub coada lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
depindea de zestrea pe care o avea, nu era luată în considerație pentru calitățile reale deținute, devenea un simplu obiect în posesia masculină. Descrierea fetei o apropie, prin trăsături, de tatăl ei, violarea la care este supusă reprezentând astfel o revanșă pe care tânărul diac o ia, copila devine un succedaneu al părintelui lacom și viclean. Asistăm mai mult la o violare a proprietății cuiva, decât o violare a unei femei. Tânăra simbolizează și recompensează în același timp făina sustrasă, ceva
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
calcul integritatea femeii agresate, soția morarului, practică sau aplică o „violență sexuală și o exploatare” 934 . Mama tinerei este violată fără a ști identitatea agresorului, nu consimte cu nimic la acest act, devine, asemeni fiicei ei, un simplu obiect al revanșei masculine.935 Așadar, atât soția, cât și fiica nu pot fi privite în totalitate ca niște donne demonicate, avide de plăceri și cedând tentației oferite de cei doi tineri, ci ca niște biete femei abuzate, ofensate de bărbații dornici de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
încă, lovește cu măciuca un alt copil care voia să-l sperie, deghizat în fantomă. Acesta se răzbună tot cu bâta. Fratele mai mare al lui Niculae, Achim, organizează un duel între acesta și adversar în care primul își ia revanșa. Începerea ostilităților este trâmbițată de fratele-arbitru astfel: „Repede-te în el, ...pe mă-ta de urât!” Un tânăr, Birică, fură o fată. Fratele ei, Victor Bălosu, și Birică se bat pe câmp. Miai e bătut de Năstase care înșela oamenii
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
a muncii de creație. Orizontul său de așteptare se tulbură de promisiunea unui alt fel de literatură. Literatură „apocrifă”, nerecunoscută oficial. Capriciul devansează interesul pentru soliditate și profunzime, fragmentarismul se substituie clasicei ordonări de cuvinte. E vorba, firește, de o revanșă psihologică: scriitorul lucrează În direcția propriei sensibilități. Un roman poate fi o construcție mentală. Jurnalul intim - doar una trăită. O transcriere a vieții, o retrăire a ei. Prin studiu, prin meditație. Urechea internă a scriitorului Îi dictează un alt ritm
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ca text potențial, ca écriture livrée au hazard, ca modalitate de exprimare paralelă, ca alternativă existențială, ca gen al incertitudinii, ca memorial al absenței, ca falsificare (prin Înfrumusețare, prin adecvare la adevăr), ca lipsă de imaginație, ca procedeu literar, ca revanșă psihologică, mărturie maniacală, diversiune teoretică, În fine, răstălmăcire, rea-voință, tăgăduire, efemeridă, capriciu, unicitate, document, autoreferențialitate, meditație, transparență, modă, strategie, tehnică, metodă, slăbiciune, eșec, autodenunț... toate, măști ale acestor oameni interiori, ale acestor oameni de interior, acceptând, poate orgolios, și o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Românească se restrângea la simpla "înlocuire" a lui Radu cel Frumos cu Laiotă Basarab. Nici o altă confruntare cu turcii nu mai era pomenită după 1476 și astfel se confirma, indirect, evoluția deja anunțată spre încheierea păcii cu Imperiul Otoman 91. Revanșa domnitorului asupra unei istorii nedrepte s-a consumat într-o altă lecție, în care citim că "domnia lui Ștefan cel Mare reprezintă o adevărată culme a creației în arhitectura bisericească a Moldovei"92. Manualul editurii Humanitas a distribuit altfel informațiile
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
despre comunism. Mai ales încadrările în tipologia generală a fenomenului, de genul decupajelor cronologice, sunt cele mai expuse la simplificări consensuale. În toate narațiunile de uz didactic citate, tonul evocării perioadei comuniste este unul de blam, mergând de la dorința unei revanșe istorice până la acuzarea directă a vinovaților. Micile pete luminoase strecurate uneori în aprecierile legate de "realizările" regimului (de exemplu, nivelul de viață mai bun decât acela din timpul povestirii) nu reușesc să schimbe această impresie, adăugându-i, cel mult, un
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
profesorul ?" Copilul: Cine mi-a pus pioneza pe scaun ?" Această inversare a relației de autoritate continuă într-un anume mod ritualurile de "răsturnare" practicate în Evul Mediu, prin care, cu ocazia carnavalului, "nebunul" încoronat rege, săracul înnobilat își lua o revanșă socială (la modul ludic) prin această intervertire de statut. Pentru o receptare adecvată a glumei este indispensabil ca locutorii să folosească un cod comun, să fie complici în opinii, mentalitate, experiență; dacă interlocutorul nu împărtășește universul social, național, cultural al
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
catharsisul individual și național Una din moștenirile apăsătoare ale comunismului este ura generalizată datorată ideologiei confruntării (noi/vs/ei, dușmanii de clasă) și codificării arbitrarului (F. Thom, 1996:160-163). Or, după distrugerea ordinii comuniste fiecare cetățean dorește să-și ia revanșa, "să sfideze legea într-un Far-West fără șerif, într-o societate compusă din gangsteri și asistați" (F. Thom, 1996:242). Tipurile sociale ale societății comuniste poziționate în raport cu puterea și resursele: nomenklaturistul, activistul, specialistul și contestatarul sînt înlocuite de tipuri noi
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dar nu mai poartă barbă bulgărească; Bonifaciu VIII e ciorbagiu; papa Nicolae al III-lea, papugiu; papa Alexandru vânează șoareci; iar papa Sixt face alifii pentru sfrinție". Odinioară sărmani înțelepți îmbrăcați în zdrențe, poeții și filozofii își câștigă aici binemeritata revanșă, în conformitate, de fapt, cu rangul la care tindea să îi ridice umanismul Diogene, Epictet ori Villon duc viața unor "adevărați seniori". Iar dacă tonul cu care ne este înfățișată vesela parodie a infernului din Cartea a doua rămâne unul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fost pusă în mod direct în practică, cu anexări teritoriale pe seama și-n dauna statelor mici, monede de schimb, dacă se poate spune așa, întru satisfacerea intereselor Celor Mari sau a „concilierii” relațiilor dintre ele. În același timp, tendințele de revanșă vor cunoaște o accelerare la scară continentală, ajungându-se la complicații care inevitabil vor duce la izbucnirea celei de-a doua mari conflagrații mondiale. Statele cu o asemenea direcționare și conduită în politică externă erau, în primul rând, Germania secondată
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]