133,552 matches
-
fără să își mai amintească de unde a plecat și fără să ghicească în ce port va ancora. Pe 30 ianuarie 2004, răspunzînd invitației Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București și cu sprijinul Ambasadei Poloniei în România, Polanski a revenit în cetatea lui Bucur pentru a-i fi decernat titlul de Doctor Honoris Causa al UNATC. Un moment important, de consemnat de filmologia locală. Polanski este al doilea polonez care primește acest titlu din partea școlii de film românești, după Zanussi
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
sau, poate, din cauza vizibilității reduse, Dumnezeu n-a observat că (,) clasa demnitarilor, pătrunsă de fiorul cam necunoscut al patriotismului, dorea să dea acest test de sacrificiu, drept care nu a pus vreun trâmbițaș din Apocalipsă să sune a pauză de publicitate - revenim în câteva secunde 2); precizare: la televiziune submultiplii secundei sunt minutele... Și astfel a început bejenia distinșilor demnitari spre “dulcele târg”, via Focșani, având și scopul nemărturisit al spulberării credinței multor pesimiști cum că ei n-ar fi în stare
Omătul, demnitarii și Hora Unirii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13149_a_14474]
-
de tranziție. S-ar părea că procesul este același și că, din nou, problema nu este de a combate, de a ironiza, făcînd din ele subiect de studiu politologic ori de operă literară, acele principii liberale, capitaliste, la care am revenit după comunism, ci doar instituțiile, unele cu totul false, altele doar imperfecte, a căror formă au luat-o, încă o dată, la noi principiile. Ne uităm în jur și vedem lumea lui Caragiale într-o versiune încă mai urîtă; remarcăm peste
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
În București îl susține o inocentă speranță (moare ultima). Acum e posibil să se reapuce de învățământ. Devorează în continuare cărțile, din disperare și pentru că se plictisește acut. Are nevoie de stimuli rafinați. Renunță la clasici, parcurge Foucault, Derrida, Bourdieu. Revine uneori la Kafka. Citește febril Jurnalul lui Cărtărescu și se dezice de literatură. Se îngrețoșează de livresc, se plictisește de postmodernism, citește mai departe Școala de la Târgoviște, Simona Popescu. Renunță definitiv la cititul eseurilor critice. Are crize de identitate culturală
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
Kelly Murgoci (în „Transilvania”, 1984, nr. 4), s-a mai semnalat un singur articol despre aceasta, acela al lui Iuliu Moisil, Doamna Agnes Murgoci (în „Natura”, 1930, nr. 6). Originară din Scoția, însă născută în Adelaide (Australia), Agnes Kelly a revenit în Scoția, a studiat la London Bedford College for Women și la University College (cu licența în zoologie), în 1900 a obținut titlul de doctor în filozofie la Universitatea din München, aici cunoscându-l și căsătorindu-se cu George Munteanu
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
mare. Din păcate, nu lipsa de talent dar de exercițiu face ca acest roman să nu contureze o narațiune reușită. Romanul are numeroase greșeli și neglijențe, atât stilistice cât și de construcție. Redactorului de carte ar fi trebuit să-i revină responsabilitatea de a sugera autorului cum trebuia prelucrat romanul în amănuntele respective. La un moment dat spune foarte frumos și perfect adevărat Ozias: „Adevărul e slab. O poveste inventată care stă în picioare e de o mie de ori mai
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
cunoască alte vecine. Se putea să nu-i placă, și atunci? Și unde să ducă păsările? Fiindcă, bineînțeles, n-avea de gând să desființeze găinile. Nu i se părea posibil să trăiască fără să crească ceva în curte. Omul insistase, revenise de câteva ori, mărise oferta, dar ea tot nu se lăsa convinsă. Portăreasa îi spusese că e în drepturile ei și că, prin lege, n-o puteau da afară. Dar îi era tare frică să nu se schimbe legea, trăim
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
Lewis, Capra, Cukor, Bertolucci, Carné, Lyne, Jacquot, Rappeneau, Deray, Altman etc. la care întîlnim intruziuni dintre cele mai dezinvolte, abuzive și tulburătoare, în reprezentarea dramatică de Rotrou, Goldoni, Brecht, Pirandello, Shakespeare, Molière, Giraudoux, Ionesco, Corneille, Weiss etc. un loc aparte revenindu-i subgenului dramatic al „impromptu”-ului, procedeului de piesă în piesă, care dublează iluzia „comică”, diferenței dintre a povesti și a arăta în interiorul genului dramatic. În reprezentarea picturală, ilustrată între alții de un Manet, transgresiunea metaleptică este apropiată de citat
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
în omagiu adus apărătorului ei; nu lipsesc aici alte nume și pînze celebre semnate de un Velasquez, de un Greuze sau de un Van Eyck, care asociază metalepsa cu punerea în abis și efectul de specularitate; un loc deosebit îi revine „ekphrasis-ului” ca descriere metaleptică a unui tablou real sau imaginar asumată de un text literar. Datorată, desigur, unei priviri democratice asupra domeniilor și genurilor, este de semnalat prezența unor referiri la transgresiuni și intruziuni operate de televiziune prin emisiuni binecunoscute
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
spre „vagul” consolator, spre „uitarea” absolutorie: „Forme de spumă se-alungă, fantome de nave,/ proiecții de păsări, foștii delfini./ Doar atît îmi rămîne? Doar linia vagă/ a încovoierii de ceruri peste trecut?/ Mă întreb, și capul îmi cade în piept,/ revin la uscat, viața mi-o îndemn să se ducă pe pași./ Merg cu marea pe urme, căci se aude/ veșnic alături și în spate foșnetul de mîngîieri al uitării” (ibidem). E clar că uscatul apare suspectat ca o obligație absconsă
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
fantasmă. Depășind trama oarecum demonstrativă, cu protuberanțe ideatice, a discursului său, autorul Desprinderii de țărm își dezvăluie, la un moment dat, sub egida ei, o față mai nemijlocit confesivă, empirică, precum o detentă. Hățurile angajării conceptuale slăbesc, un anume firesc revine la drepturile sale, operația carteziană cedează pasul derulării spectacolului habitual al trăirilor, parcă spre a răspunde observației lui Bachelard, după care „un adevărat poet” dorește ca „imaginația să fie o călătorie”. Imaginarului cosmic i se substituie un imaginar al „călătoriei
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
nu era convins că România își ținuse promisiunile. Ionel Brătianu a părăsit Convenția de la Paris, guvernul a demisionat și abia succesorul său, un guvern de coaliție națională, a semnat tratatul minorităților, și asta, după aproape un an de tergiversări. Ca să revin de unde am plecat: chiar dacă dubla alegere a lui Cuza s-a dovedit cu noroc pentru noi, românii, grăbind procesul Unirii Principatelor, nesocotirea, ca regulă generală, a tratatelor internaționale pe care le semnăm, nu ne face cinste. Astfel de lucruri se
“Să-și vază de trebile ei, Europa” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13180_a_14505]
-
macrostructura narațiunii. Nuvela Magie albă nu aduce, din păcate, nimic nou, decât eventual la nivelul subiectului. Apropierile cele mai numeroase par să fie de micul roman Popi, în primul rând prin atmosfera orientală comună. Aici fundalul îl constituie Istanbulul, unde revine Ștefan, care tocmai a împlinit patruzeci de ani, funcționar într-o comisie mixtă ce căuta o soluție în relațiile tensionate greco-turcești. Moldovean de origine, ca și autorul, el se află într-un grav moment de cumpănă, de criză a vârstei
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
din Harry Potter, decît să încremenească, țepene, într-o postură de început. Așa încît dispar și reapar după un timp. Privitorului i se cere doar răbdare. Orișicît ar călători, odată imortalizat în poză sau portret, modelul nu se pierde, ci revine tot acolo, pentru că așa-i e datul. Fiindcă portretul sau fotografia imortalizează cu adevărat. Cu cît mai multe fapte memorabile ai făcut, cu atît ai fost mai des reprezentat. Iar asta, după moarte, îți conferă libertate de mișcare. Fiindcă portretele
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
Orchestra, condusă de Mathias Rüegg, cu un program intitulat All that Strauss - adică, un fel de variantă-jazz a tradiționalelor concerte de Anul Nou ale Filarmonicii vieneze. Dificila misiune de a-i familiariza pe vienezi cu ambianța jazzistică românească i-a revenit lui Harry Tavitian. Versatului pianist constănțean nu i-au trebuit decât câteva minute spre a-i captiva pe auditori. Imersiunile sale spre zonele ancestralității muzicale furnizează combustibilul necesar unor noi sinteze melodico-armonico-ritmice, filtrate prin spiritul blues-ului și al avangardelor
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
pe o temă de Erik Satie). Judecând după aplauze și după bis-urile solicitate de numerosul public, s-ar zice că seara inaugurală - consemnată în program ca recital Tavitian/Mihaiu/Bălănescu - a fost de bun augur. Alex Bălănescu avea să revină, în gala a doua, cu un cutezător recital de vioară solo, urmat de solidul grup al bucureșteanului Garbis Dedeian. Competența post-coltraneană a acestui reedsman înnăscut marchează întregul său repertoriu, alcătuit pentru P&B doar din compoziții proprii. Demers susținut cu
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
fi nu numai o disciplină oarecare academică, un pur exercițiu intelectual, ci - poate în primul rând - un mod de viață. Ca pe vremuri, în cazul lui Platon, Epicur sau Aristotel... Cartea a avut un succes considerabil și recenzii serioase. N.M. - Revenind la atașamentul dvs. față de România... I.K. - Aș spune că în urmă cu exact patruzeci de ani am avut prilejul, la Sinaia, în Castelul Pelișor, să vorbesc în limba română, pentru prima dată în viața mea. Am vorbit, atunci, despre emoțiile
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
opta pentru mister. Dezvăluirile ajută prea puțin: nu fac altceva decît să curme gîndurile ulterioare, în vreme ce misterul ne obligă la speculații. Scopul este să încurajezi imaginația, nu să-i reduci posibilitățile. (ed. cit., pp. 238-239) În 2004, Barry Gifford va reveni în România, pentru el o autostradă pierdută, dar de care este în chip misterios atras... La Teatrul Act se va monta în regia lui Alexandru Dabija Trilogia Camerei de Hotel și Editura Hauspresse va publica primele traduceri, începînd cu nuvelele
În căutarea tatălui pierdut by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13223_a_14548]
-
dominația financiară este riscantă, fluxul putând oricând să se inverseze dacă oligarhiile americane vor fi nemulțumite de repartiția profitului. Chiar și strategic SUA au greșit. Fostul partener în „echilibrul terorii”, Rusia, nu a fost definitiv dezmembrat, deși premisele au existat, revenind acum în forță pe scena mondială. Cu China, alternanța de fermitate și relaxare nu a generat o relație definită, o interdependență tranșantă. Iar pilonii politicii mondiale americane, Japonia și Germania (reconstruite de SUA după ultimul război mondial) manifestă tendințe centrifuge
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
Liga este un film stilat. Manierat. Ba chiar elegant. Numai că eleganța - vai! - nu mai e la modă... Tot spiritul filmului stă în replica memorabilă a lui Dorian Gray atunci cînd, ciuruit de gloanțe, se mîntuie de ele precum Isus revenit dintre morți; “Ce-i cu tine?”, îi strigă asasinul său, uluit de ne-moartea personajului. “Sînt complicat!”, îi răspunde acesta, cu un surîs înțelept... Nu și Liga, dacă la asta vă așteptați: filmul lui Stephen Norrington este un clasic film-catastrofă
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
cu mintea, sufletul, onoarea, averea, libertatea și chiar trupul”, considerându-se mai mult decât un duhovnic și mai mult decât un medic (p. 45). Îi place când călugării pe care îi apără îl numesc „arhiepiscop judiciar”, dar cel mai frecvent revine la echivalarea identității lui de avocat neprofitor cu identitatea misterioasă a unui călugăr alb. Autodefinirea sa e memorabilă și această fantasmă judiciară plutește, ca o întruchipare a demnității, a curajului și a onoarei, pe deasupra tuturor paginilor: „Eu sunt călugăr alb
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
sentimente și oameni împreună: premiera lui Tompa cu Jacques sau supunerea și lansarea volumului Conversație în șase acte cu TOMPA GABOR, o nouă carte a Floricăi Ichim din colecția, deja cunoscută, “ Galeria Teatrului Românesc”, colecție începută cu Vlad Mugur. Voi reveni cît de curînd asupra acestui dialog, important ca orice tip de confesiune a unui artist pentru care “teatrul nu poate fi decît teatrul”, cum puncta, undeva, Eugène Ionesco. Și încă ceva major, ce se înscrie în tema “Coincidențe” a acestui
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
este, la prima vedere, modelul de invidiat al unei femei de succes. Un C.V. beton (a lucrat ca funcționară a ONU în Bosnia, ulterior a absolvit New York University, a activat în cîteva importante firme de avocați din metropola americană pentru ca, revenită în țară, să modereze un talk-show de televiziune și să se implice cu rezultate spectaculoase în organizarea și conducerea unor ONG-uri) și un fizic pe care singură și-l asemuiește cu cel al actriței Rene Russo, iată o combinație
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
care m-am ocupat de multe ori pînă în 1989 spre marea indignare a sovieticilor, iar după aceea recoltînd multe aplauze din partea patrioților de la Chișinău, unde mi-a apărut, în 1998, culegerea de studii Limbă și politică în Republica Moldova. - Să revenim puțin la Institutul Român din Freiburg. Mi-aduc aminte că am citit undeva un articol al dumneavoastră despre directorul acestui Institut. - Vă referiți la “Buletinul Bibliotecii Române” din 1989, unde am publicat un necrolog în amintirea lui Virgil Mihăilescu, întemeietorul
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
Mircea Dinescu și, puțin mai înainte, trecuse pe acolo Ana Blandiana. Au mai fost mulți alții. - Cei numiți de dumneavoastră au venit de mai multe ori. Țin să subliniez aici un fapt esențial. Dacă Seminarului de romanistică din Heidelberg îi revine un merit în a fi făcut publicitate pentru literatura română (penultimul ambasador român, Domnul Tudor Dunca, l-a numit “un cap de pod al culturii române în Occident”, atunci o mare parte din acest merit îl pot revendica cunoscutul critic
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]