695 matches
-
europene. Cele două cărți dedicate acestui subiect sunt: Psihologia conduitei, Editura Științifică, București, 1972 și Psihoantropogeneza. Concepția psihologică a lui Pierre Janet despre om, Editura A’92, Iași, 1997. Preocuparea și pasiunea cu care a tratat această temă au avut reverberații dincolo de cadrul național. În 1970 primește din partea lui Glenn W. Conrad, Ph. D, de la Child Guidance Center, New York, solicitarea de a-i trimite articolul Problema memoriei și timpului în concepția psihologică a lui Pierre Janet, publicat în „Revista de Psihologie
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
lui Antipa.”. Personajul însuși pare a fi o creație a sa. Nu poate simți povară materialității, deoarece transfera totul în ficțiune sau în poveste: ,, Am uitat, spune Felicia încet, era să uit frunză de dafin. Față din dafin, spune Antipa.” Reverberațiile actelor creatoare îi transformă pe artiști într-un fluid spiralat al carui început mitic ține de planul cosmic. Descendentă înseamnă, însă, degradare. Istoria 16 este percepută subiectiv, deformata de cronicari ,, Axenti Ivanovici Poprișcin - consilier titular (...) nebunul care scria un jurnal
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a pus În palme un porumbel alb și a dispărut fără nici o explicație: „renașterea“ lui Oreste: cel crezut mort apărea Îmbrăcat În alb, pe o scară care părea să coboare din cer, În sunet de clopote tibetane care aveau o reverberație perfect potrivită cu momentul recunoașterii dintre sora și fratele revenit printre cei vii. Mulți ani mai târziu, la București, după ultima reprezentație cu Electra, am plantat copăcelul alb din spectacol (era un mesteacăn care În decor simbolizase nașterea, primenirea) la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vată - nu suportam contactul uscat și scârțâitul lor - care erau vârâte Între gingie și limbă pentru bunul mers al operației; pe geamul din fața ochilor mei neputincioși se zărea o transparență, un peisaj marin mohorât sau niște struguri cenușii, tremurând din cauza reverberațiilor seci ale tramvaielor din depărtare, sub un cer sec. „In den Zelten achtzen A“ - adresa aceasta dansează din nou ca un troheu În mintea mea, urmată imediat de deplasarea făcută În șoaptă În taxiul electric bej care ne ducea acolo
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
stârnit alte emoții și am purces la aceste comentarii. Localul, care a găzduit duminică, 16 mai 2004, manifestarea amintită, are rezonanțe culturale deosebite, căpătate în timp, pe care leam cunoscut și la care am participat direct în tinerețea mea. Aceste reverberații cultural-artistice de prim rang readuc în memoria colectivă a generației mele manifestări multiple ce i-au îmbogățit spiritual pe ieșenii care au participat la ele, fie făcând parte din formațiile de tradiție ale Ateneului, fie doar ca spectatori. Noua sală
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
diferită ar fi sfera lor, așa cum nu putem ignora, în fizică, interrelațiile dintre două corpuri diferite. Păstrând o optică obiectivă admitem că psihiatria este și trebuie să rămână o știință, după cum literatura este artă. Tot atât de adevărat, un anume registru al reverberațiilor ambelor subiecte se intersectează. Nu putem închide ochii în fața unor precedente care s-au înscris în această zonă a intersecțiilor, pentru că am omite pe de o parte studiile lui Freud, Adler, Jung, Schneider, pe de altă parte pe Shakespeare, Dostoievschi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Mai întâi: cine sunt reprezentanții noștri pe lângă Dumnezeu? Se vede că hirotonisirea nu este suficientă ca atestat de bună conduită și, mai cu seamă, de bună alcătuire intelectuală și afectivă. Cazul de la Tanacu este ilustrativ; dar nu unicul. El are reverberații sociale. Dacă așa se prezintă un "psihiatru" impostor, un amator, cum este făptașul principal al acestei nenorociri, cum se prezintă un psihiatru calificat neînzestrat cu dar duhovnicesc? Se prezintă, bineînțeles, mai puțin criminal. El ar fi recurs la altă gândire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
această voință dorește se și împlinește în raport cu cel care i se închină. Aici consubstanțialitatea spirituală devine progresiv o asimilare, o înghițire și mistuire a nucleului prezenței sufletești care adoră. Un astfel de nucleu pulsativ este răpit și asimilat total de reverberațiile copleșitoare a celui invocat întru venerare. Portretul sculptat sau pictat au rolul de a concretiza și permanentiza, nu prezența entității idolatrizate, ci fereastra spre aceasta. Este vorba despre înțelegerea acestui gen de creație drept breșă, sincopă, parateză, decupare ce funcționalizează
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nivelarea individului sunt elemente ce pot fi înlocuite cu un „model al inimii ca locuință ideală și ca apropiere înțelegătoare de esența ființei umane”. În Dovezi de iubire ce nu se mai termină (1981) narațiunile devin din nou instantanee cu reverberații reflexive, parabole concomitent acide și vibrante, în care primează lupta dintre sinceritatea, candoarea personajelor și ipocrizia, falsitatea unei ambianțe corupte, lipsite de armonie și frumusețe. Ridiculizarea sloganelor politice, ironia, afirmarea „dreptului de a gândi liber” sunt emblematice. Regăsirea sinelui, recuperarea
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
Bjørnstjerne Bjørnson (1958). Talentul, dovedit în atâtea tălmăciri, pare absent în poeziile proprii, incluse în antologia Din scrinul vechi..., unde se mai află niște versificări modeste, descriptive, ale unor teme sau momente ocazionale, mai degrabă un fel de jurnal fără reverberație lirică. SCRIERI: Două sărbătoriri literare feminine: Ricarda Huch și Isolde Kurtz, București, 1934; Cântecele de cruciată ale lui Walther von der Vogelweide, Fălticeni, 1934; Marele negustor german, Fălticeni, 1938; Sippenfeindschaft und Wiedervergeltung im Nibelungenlied, Fălticeni, 1938; Gh. Bogdan-Duică, germanistul, București
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
oricît am vrea să fim atenți la celălalt, îl receptăm parțial. Rămîne un rest incomprehensibil, căci dacă putem să-i transmitem celui ce ne ascultă opinii, caracterizări, nu-i putem transmite și suferința provocată de o vorbă, de un gest, reverberațiile lor în sufletul nostru. * Am discutat lung cu Nicu Nicolescu despre nevoia de comunicare, ce nu se poate realiza decît în regim de sinceritate, pe bază de încredere reciprocă. „A nu comunica, a te reprima mereu, a persista în izolare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
este un prozator care nu este poet? Primele porți, carte de poezie, este În același timp și cartea unui intens fior epic. Trăirea unui spațiu În devenire, a unui timp care se face, Înaintează, primește În acest proces alte culori, reverberații ale devenirii naratorului, iată senzația pe care o are cititorul. Sunt infinit bucuros, ca cititor și ca prieten, pentru apariția cărții Dumneavoastră. O consider un eveniment. În aproape fiecare frază a ei, ca Într-o tufă adorabilă, o pasăre ar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care a rostit cuvintele, au încetat brusc vâjâitul și huruitul care urcaseră de pe fundul gropilor și făcuseră aerul să vibreze. Parcă le-ar fi tăiat cineva de la rădăcină cu un topor. Ce întrerupere neașteptată și ciudată! Fără nici un avertisment, fără reverberații. Într-o clipă mi-a dispărut presiunea din urechi. Era cât pe-aci să mă dezechilibrez din pricina asta, dar mi-am revenit foarte repede. Mă dureau parcă urechile de atâta liniște și nici nu mi se părea de bun augur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
conving, m-am dat jos din pat și am privit pe fereastră. Mi-am dat seama imediat ce se întâmpla. Sub fereastra mea, trei bătrâni săpau o groapă adâncă. Vârfurile cazmalelor se ciocneau de pământul înghețat bocnă și scoteau sunete stridente. Reverberația lor în urechile mele mi se părea ciudată. Poate din pricina frigului. Sau poate pentru că mi s-au întâmplat prea multe în ultima vreme și nervii mei erau încordați la maximum. Ceasul arăta aproape ora zece. Niciodată nu m-am sculat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce urmărește Spiridon cu “revoluția” dsale diseminată prin manuale școlare de istorie, enciclopedii, analize etc : Omul nou al tranziției, un hibrid mafioto-criptocomunist, fără scrupule,avid de îmbogățire rapidă, frauduloasă, bolnav de putere și glorie facilă . Asta este consistența matricei în reverberație cu mintea dilematică a tânărul școlar . (Conform modelului recomandat) Să nu pierdem firul analizei : Pag. 131 (reiterată) Ștefan Prutianu : “Eu sînt cel care a lansat ideea creării Frontului Popular Român , încă de pe 27 noiembrie 1989 ... Pag. 139 (reiterată) : Casian Maria
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
misterului cosmic”, pe care îl evidențiază în toate componentele operei lui Blaga, inclusiv în filosofia sa. Gândirea magică și gândirea mitică - consideră exegetul - își au sorgintea în copilărie și în orizontul satului, văzut mai apoi ca sat-idee sau sat-suflet, cu reverberații multiple în lirica blagiană. Întoarcerea poetului, suprasaturat de cultura filosofică europeană, în acest univers are semnificația unui gest ritualic de cufundare în lumea fabuloasă a poveștii și a mitologiei biblice, în „centrul lumii”, singurul loc în care omul se află
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
cântă și bocesc; una dintre ele „trimite vorbă”, prin mortul din casă, tatălui ei, stins cu doi ani înainte. Faptele, la Pavel Dan, sunt nu numai temelia epicului, dar și repere psihologice reflectorizante. Altfel spus, faptele sunt, în același timp, reverberațiile unor suflete elementare, primitive, dar aici „primitiv” nu înseamnă numaidecât nedezvoltat sau naiv. Clasicii nutreau aspirația declarată de a descoperi în individ universalul; D. are în vedere un uomo particolare, inflexibil, instinctual, concret, de unde insistența într-un anumit „detectivism”. Prozele
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
discursive, cu o structură de tipul premise-concluzie, unde premisele iau forma unor povești-alegorii cu personaje simbolice, cu ambigue implicații livrești, biografice ori filosofice. Tratat de tehnica renunțării (1982) cuprinde proză poetică: poeme în stil aforistic, variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile ei sufletești, „istorii”, false povești-parabole abstracte cu personaje emblematice (filosoful și zeița). Scrisoarea lui Hipparc (1984) este un lung poem ermetic-filosofic în douăsprezece capitole, un babilon livresc scris într-un limbaj abstract, neologic, în cadențe largi, amintind de sonurile peanilor
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
succesiune de monologuri interioare, rechizitorii sau justificări, în Din aproape în aproape (1989), cronică de familie, frescă a anilor ’40-’50 și totodată roman de moravuri, primează epicul debordant, cu accente senzaționale. G.-C. semnează și un volum de publicistică, Reverberații (1971), în colaborare cu Alexandru Guțan, precum și romanele pentru copii Alte culori, alte anotimpuri (1973) și Caruselul primăverii (1986). SCRIERI: Liliacul cânta în surdină. Ars amandi, București, 1968; Aldebaran, București, 1970; Reverberații (în colaborare cu Alexandru Guțan), București, 1971; Alte
GHIRVU-CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
G.-C. semnează și un volum de publicistică, Reverberații (1971), în colaborare cu Alexandru Guțan, precum și romanele pentru copii Alte culori, alte anotimpuri (1973) și Caruselul primăverii (1986). SCRIERI: Liliacul cânta în surdină. Ars amandi, București, 1968; Aldebaran, București, 1970; Reverberații (în colaborare cu Alexandru Guțan), București, 1971; Alte culori, alte anotimpuri, București, 1973; Fluturi pentru iarnă, București, 1977; Aniversarea, București, 1980; Haina vântului, București, 1981; Cum trece timpul, București, 1983; Caruselul primăverii, București, 1986; La urma urmei, București, 1986; Din
GHIRVU-CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
în versuri a Mitropolitului pribeag Dosoftei), Ion Neculce și Miron Costin, trecând prin N. Bălcescu, A. I. Odobescu, Ion Ghica (Rușii țaru-și schimbă, dar năravul ba), Alecu Russo, Mihai Eminescu (cu multe pagini din publicistica poetului, selectate predilect dintre cele cu reverberație în contemporaneitate: Fantasmagoria imperială rusă, Strein în țara lui, Primejdia rusă și biruința dreptății românești, Ideile națiunii trebuie să conducă etc.) și I. L. Caragiale (Exilul voluntar al lui I. L. Caragiale) până în actualitate, cu paginile lui Pamfil Șeicaru (Pricinile actualei pribegii
ALMANAHUL PRIBEGILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285290_a_286619]
-
pasăre din cea de a doua tagmă, ocupă, prin întâmplare, tronul creează o dizarmonie a lumii, o "încălcare a ordinii legice"11; la fel, impunerea grotescului hibrid Struțocamila pe tronul împărăției patrupedelor este percepută ea însăși ca o anomalie cu reverberații cosmice (vezi plângerea Inorgului...) Monarhia Corbului, ca și cea a Strutocamilei sunt împotriva naturii, deci nu au cum să fie legitime. Depășind net desenul pe care planul divin li-l impusese în cartea lumii (a cărei imagine o reflectă bestiarul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ignorând, adesea, orice precedență, o circulație precară a unor manuscrise incomplete sau viciate (fiindcă de editare rareori putea fi vorba în condițiile unui monopol bisericesc), inexistența unui mediu propice receptării, a unui număr rezonabil de știutori de slovă, suficient pentru ca reverberațiile evenimentului extraordinar al nașterii cărților să nu se piardă în neant, ci să închege o tradiție". 14 Virgil Cândea, Rațiunea dominantă, p. 271. Cărturarul își duce mai departe ipoteza, exemplificând-o și prin câteva cugetări ale lui Alexandru Mavrocordat, dintre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ignorând, adesea, orice precedență, o circulație precară a unor manuscrise incomplete sau viciate (fiindcă de editare rareori putea fi vorba în condițiile unui monopol bisericesc), inexistența unui mediu propice receptării, a unui număr rezonabil de știutori de slovă, suficient pentru ca reverberațiile evenimentului extraordinar al nașterii cărților să nu se piardă în neant, ci să închege o tradiție". 50 Virgil Cândea, Rațiunea dominantă, p. 271. Cărturarul își duce mai departe ipoteza, exemplificând-o și prin câteva cugetări ale lui Alexandru Mavrocordat, dintre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
tratați cu violență și sunt victimizați. Toate aceste situații ating sentimentul valorii personale. Demnitatea umană este internă (modul în care te autopercepi) și externă (modul în care ceilalți te percep). Reprezintă o experiență obiectivă și subiectivă în același timp, prin reverberațiile emoționale create de situația obiectivă. Ea depinde de modul în care persoana este văzută, percepută și tratată de către ceilalți și în acest sens este rezultatul unui proces social. Experiențele relative la demnitate sunt cotidiene, trăite în fiecare zi de către persoana
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]