1,027 matches
-
perete întreg de ferestre colorate. Trebuie să recunosc, e destul de impresionant. Ia uite la geamul ăla uriaș albastru, din mijloc. E senzațional! — Tripticul Bevington, spune femeia. Pur și simplu nu se compară cu nimic, nu? — Uau, spun, respirând adânc, a reverență, cu privirea la fereastră. E frumos. Chiar e. Îți ia piuitul. Doamne, ce înseamnă o operă de artă autentică. Când dai peste geniu adevărat, pur și simplu îți sare în ochi. Și eu nici măcar nu sunt expertă în domeniu. — Nemaipomenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
risipită inutil și se trezea În acordul final ca să o aplaude, mecanic. Candelabrul mare de cristal lumina prea tare ca să mai Îndrăznească să o privească atent, ea se rotea cu taburetul, Într-o iuțeală copilărească și, Înainte să-și exerseze reverența, Își plimba degetele nervoase pe obrazul Îmbujorat și-și controla nodul roz al panglicii de catifea care Îi strânge la ceafă părul lucios și negru. * Să Își fi amintit și de Ana Maria În seara când o purtase În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să intervină, să-i sugereze altele. Iluzia că ne-am cunoaște, dacă stăm alături. * El o privește acum pe violonista care se Înclină: firesc, grațios, distant. De la cine mai putea să Învețe acolo, În leagănul revoluțiilor, cum se face o reverență? Să mai existe o soră a unei bunici-străbunici care să-i fi descris protocolul de la curtea Marelui Duce În timp ce apa mai urcă o jumătate de centimetru În subsolul igrasios, inundând scaunele delabrate ale salonului Aubusson? Să mai fi reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o tragem din fața tancurilor și a resentimentelor noastre. Lasă. * Aplauzele au Început să slăbească, dar pe fețele din jur se vede același entuziasm perseverent. Mâinile din jur sunt antrenate În aceeași mișcare fără oprire. Dar știu toți că sunt ultimele reverențe reciproce: ale cuviinciosului public meloman, ale violonistei, ale pianistului. — ...parcă adineaori te grăbeai, șoptește Christa. Reacția lui derutantă, așa cum, de altfel, ea o și așteaptă. Să dărâme un scaun atunci când e o liniște desăvârșită. Să vrea să plece În toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ușa și te uiți În sus la fereastra deschisă a camerei tale. De acolo se varsă peste Hauptstrasse seara noastră de muzică, Sonate für Klavier und Violine. Zâmbetul Mullovei s-a mai răcit cu Încă un sfert de grad, dar reverența e la fel de grațioasă. Încununată de aplauze tot mai anemice, dispare În culise cu pasul ei tânăr și elastic, ducându-și cu o distincție armonioasă vioara. A ieșit din scenă, dar a rămas Încă În privirea lui mirată, Îndepărtată, Împreună cu nevăzutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sub poala rochiei ridicate cu grație, spectatorii din primele rânduri întrezăreau și minunatele vârfuri roz-pale ale pantofiorilor ei din mătase, simțindu-se cu totul răpiți de vraja acelor momente de revelații, până la ultimele note. În aplauzele frenetice, Nanone făcu o reverență, luă trandafirul din colțul decolteului și îl aruncă, întâmplător, ar fi putut să jure, chiar spre sofaua albastră. Generalul îl prinse din zbor, dovedind, în ciuda vârstei, reflexe rapide. Zâmbi și, înclinând ușor capul, îi căută privirea. Dar ochii primadonei trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și iubirea. Dansul lor evoca toate acestea, cu o mare expresivitate din partea domnișoarei Nanone. Astfel încât, în mod firesc, spectatorii aplaudară doar tinerețea, primăvara și iubirea. Mici buchete zburau din toate părțile spre podium. Nanone le mulțumea, executând o suită de reverențe din ce în ce mai elaborate. Lumânările aproape se topiseră și fumul lor o făcu, la un moment dat, să tușească. Imediat își făcu apariția pe podium impresarul, care încercă să solicite publicului înfierbântat o scurtă pauză necesară pentru înlocuirea lumânărilor și aerisirea sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prăvălea pe alee. Stătea sub bolta porții drept, cu fruntea descoperită și netedă, cu obrazul înseninat. Îi simți transfigurarea ca pe o mângâiere. O percepu cu sufletul și toată negura amintirilor se risipi. Iancu zâmbi, apoi făcu, pentru ea, o reverență cu multe înflorituri. Și clucereasa se trezi murmurând ca într-un extaz: ― Oh, evghenitu’ mamei! Să te ție Dumnezeu așa cum mi-ai apărut acum: curat, încrezător și plin de har. Zorii luminau deja fereastra și Iancu îi surprinse iluminarea. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doi copii mici și a ferocei lor mame și nici unul dintre aceste personaje nu avea să dispară. Oh, Aaaaaalison, dorința mea e sinceră... Muzica se stingea, când Luca s-a îndepărtat de ea cu un pas, ca să mulțumească printr-o reverență pentru aplauzele privitorilor, și atunci globul magic al lui Alison s-a spart. Mireasa și-a lăsat soțul pe ring ca să danseze cu una dintre mătușile lui preferate, ea refuzând toate celelalte invitații la dans, pe motiv că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
inscripția Forza Petrolul! își ridică ritualic palmele, către ei, plecându-și maiestuos, cu o gentilețe exagerată, fruntea lui lucie și netedă. Apoi, rostește: Sunt Arhanghelul Uriel. Pace și împlinire vouă, tuturor, dragii mei prieteni! Ciudat, arătarea jerpelită, aplecată în onctuoasa reverență, radiază în efluvii un parfum seducător difuz, ca de paciuli. Sile nu percutează, cum era și normal, horăind netulburat și uniform, de-a-mboulea, cu capul său cât o baniță, scăpat pe ceafă. Vierme se sforțează să nu lepede coșul, ogârjit de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
explicite, îl introduse într-unul din cele șase orificii ale butoiașului, își trecu din nou palma peste piesa mobilă de metal, care se învîrti câteva secunde lungi cu același sunet ascuțit, scârțâitor. În cele din urmă înmînă, cu o ciudată reverență, omului de pe ladă, arma scânteietoare. Într-o liniște care îți pulveriza oasele și în care, îmi amintesc și acum, tot ce se auzea era fojgăitul gândacilor uriași și sunetul slab scos de antenele lor când se atingeau una de alta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scaunul împodobit și l-am așezat în mijlocul cercurilor de cretă. Balena trona acolo ca o Venera din magdalenian, impunătoare prin proporții, dar căurînd-o mereu cu privirile speriate pe Puia, al cărei ajutor îl implora. După ce-am făcut câte o reverență în fața ei, i-am înmînat zoreaua și iadeșul. Balena se feri la început de ele, cu un gest încurcat, dar până la urmă le primi. Toate ne simțeam datoare s-o privim disprețuitor, chiar și în ciudata ei ipostază de regină
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca niște săculeți de aripile invizibile. Egor era acasă, sus, în camera lui. Ne privea de pe geam și ne făcu și-un semn cu mâna. L-am salutat și noi, cele mai multe zîmbindu-i dulce, bineînțeles ironic. Gemenele îi făcură și o reverență și-apoi pufniră în râs. De la foișor până la magazie era destul loc bătătorit ca să ne putem juca în voie. Acum era acum. În câteva minute trebuia să născocesc un joc interesant. Toată răspunderea zilei acesteia îmi revenea mie. Îmi suceam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
agitația prezentului. Instaurarea calmului taciturn peste sunetul fremătării cotidiene, stingerea acestuia în așezarea unui echilibru fără glas constituie fundalul ontic pe care reculegerea îl solicită aici pentru ca, abia astfel, în starea așezărilor selențioase, vocile tremurătoare ale trecutului să-și ceară reverența și respectul ce nu permit deplina lor uitare. Una dintre trăsăturile fundamentale ce delimitează opera de artă în raport cu celelalte creații este eclipsarea, postularea într-un plan secund a preocupării pentru utilitatea imediată, pentru disponibilitatea întrebuințării spre o finalitate pragmatică exterioară
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în salonul cu șemineu, să vadă dacă nu cumva Ștefan își pune la punct corespondența. Coboară iarăși scările, strângându-și tare albumul la piept. Ciocănește, apasă cu precauție pe clanță, ia te uită ! Ce stranie zi ! De uimire a greșit reverența. — ...despre ce i-ar fi răspuns Brătianu ambasadorului austriac, Czernin, à propos de zvonurile cu războiul ați auzit ? întreabă Titi Ialomițeanu. Ce șarmant îi este tăiată mustața blondă, cu reflexe arămii ! Ce formidabil de modern îi vine ! Și cât de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oprindu-ne pe noi să vorbim și pe ei să audă, și făcându-ne, printr-o crâncenă răsturnare de valori, să ne rușinăm de ceea ce-i mai bun în noi. Deprinderea de a zeflemisi distruge înțelegerea și sensibilitatea care înseamnă reverență. Să prețuim castitatea, nu ca pe un cod rigid, cenzorial, ci ca pe o formă de respect și blândețe, o respingere a promiscuității, un simț al delicatului mister al relațiilor umane. Să prețuim și să înfăptuim acele lucruri care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui? — Nu mi se pare grozav să apar dobitoc în ochii cuiva pe care îl respect. — Desigur, ai citit unele dintre cărțile lui. — Dac-aș fi avut o pălărie, mi-aș fi scos-o în fața lui, cu un gest de reverență. — Oricum, ai căzut la picioarele lui. — Mi s-au îndoit ochelarii. — Hai să ieșim să reluăm trânta și-or să se îndrepte. — Și vreau să mă uit bine la fratele tău. — La George? Încă mai am o vânătaie acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai rece totuși decât la Constanța, deși ne aflăm mai la sud. Mergem (cu autocarele) mai întîi la un mausoleu. Trecut mumificat. Manie a mausoleelor. Trec grăbit prin fața sarcofagelor de marmură și a vitrinelor cu arme feudale. Am făcut o reverență pioasă dinaintea vestigiilor trecutului, pot să mă plimb pe aleile însorite ale parcului! Mă întorc, după câtva timp, în mausoleu să-mi satisfac o curiozitate răutăcioasă. Vreau să văd ce figuri au scriitorii turci când se uită la tablourile unde
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la Berlin. Celebra bibliotecă a dispărut. Apoi, după ce Marius Ghica mi-a împrumutat cinci dolari, m-am răzgândit. Probabil, sunt și unii care merg din pricina rezonanței numelui. Știu că locul e vestit și vor să pună piciorul acolo. O mică reverență culturală. În timp ce iau micul dejun în "marele salon", aud la difuzoare buletinul meteo. Cerul e relativ senin, dar marea continuă să fie agitată. Vântul suflă cu o viteză de 8 grade pe scara Beaufort. Dacă e adevărat ce se vorbește
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
olografe îngălbenite prin arhive vasluiene. „Amintirile din sufragerie” sunt doar felul întâi și cu toată criza, autorul are o „cămară” plină pregătită să o dăruie flămânzilor de adevăr, hrăniți doar cu iluzii și alte manipulări ca desert. Deocamdată salutăm cu reverență revenirea domniei sale la serviciile hârtiei scrise și decizia de a poposi și în librării, amvonul milenar al strălucirii cuvântului pus în slujba binelui. În ce privește limbajul agresiv al autorului, îmi amintesc de o poveste în care „cine se supăra - i se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
un rozariu, șterpelit dintre prăzile de război. Era amănuntul care îl lovise în inimă pe studentul islamic și care îl întrista iar pe Omar cel matur. Femeile, așezate în contre-jour, pe câmpul înfrângerii de la Issos, sunt gata să facă o reverență la picioarele învingătorului Alexandru, îmbrăcat ca un băiețandru pregătit pentru carnaval: în tunică roșie, cu paftale de aur, dar cu tălpile goale printre șireturile unor sandale de războinic roman. La stânga și la dreapta lui sunt soldați uimiți pentru o clipă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fericire, stă bine cu rinichii. N-o să vrea pipi înainte de două-trei ore. În prag, se întoarse lăsîndu-și ochii să alunece de-a lungul pereților. Lângă fereastră, atârna o fotografie din tinerețe. Pe buzele Melaniei Lupu tremură un surâs. Făcu o reverență adâncă ținîndu-și cu degetele subțiri pardesiul și șopti: ― Adio, draga mea! * De după colțul vilei apăru Raul Ionescu. ― Nu e nimeni. Îi dăm bătaie! Urcară câteva trepte. Dascălu îngenunche în fața ușii. Scoase o lanternă și lumină scurt broasca. ― Rahat cu perje
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce aiureală!" ― Șantaj deci? ― Îhî! O chestie extrem de simplă. Urmează să decideți. ― Nu puteți să-mi cereți asta! ― Am făcut-o, dragul meu, e inutilă orice discuție. Știu ce se petrece acum în sufletul dumitale. Renunțase brusc la pronumele de reverență. Surâdea și vorbea cu o voce neașteptat de caldă: îți faci scrupule, conștiința clocotește, cuvinte mari, incendiare, îți ard creierii: datorie, trădare etc. Oricum va trebui să treci peste ele. De ce nu vrei să te menajezi? Alexandrii își aprinse crispat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o undă melancolică m-a purtat către robustul argonaut Patrocle, gardianul Lizucăi din peripețiile Dumbrăvii minunate. În cele din urmă, nu este nevoie să fii un om pentru a aduce lumină în jurul tău, iar simbioza dintre Tintin și Milou este reverența pe care Hergé o face acelor căței fără de nume care ne însoțesc în drumul către moarte, emanând haloul unic al bunătății care se devotează până la capăt. Și poate că tot din același spațiu al cinematografului, din același rezervor care îi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
văzut. Observi, și în același timp ești observat. Ești singur și în același timp ești mulțime; o mulțime care te privește cu ochii tăi, care te ascultă cu urechile tale. Situația te împinge să te joci. Nu reziști, faci o reverență ironică și le spui "celorlalți": "Bună seara, domnilor, sânt încîntat de cunoștință. Vă rog să mă scuzați că v-am tulburat". Vrei să pari bine dispus, ca să-ți ascunzi emoția, și, jumătate în glumă, jumătate în serios, încîntat ca un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]