2,703 matches
-
uitare, ca și cum nici n-ar fi trăit, iar Monsignor murise. Amory se maturizase cu Încă o mie de cărți și o mie de minciuni. Îi ascultase nesățios pe cei care se pretindeau atot știutori, dar habar n-aveau de nimic. Reveriile mistice ale sfinților, care-l umpluseră cândva de teamă evlavioasă În ceasurile tăcute ale nopții, Îi provocau acum o ușoară repulsie. Cei de teapa lui Byron și Brooke, care sfidaseră viața stând pe piscuri, se dovediseră În final a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
veghind asupra noii generații, tineretul ales din lumea haotică, nedisciplinată, hrănindu-se Încă din greșelile și visele pe jumătate uitate ale politicienilor și poeților morți. Acum venise aici o generație nouă, care striga sloganurile vechi și Învăța vechile credințe În reveria zilelor și nopților lungi; o generație sortită să intre până la urmă În vârtejul acela gri-murdar, ca să-și urmeze iubirea și mândria; o generație nouă, dedicată În mai mare măsură decât precedenta fricii de sărăcie și adorării succesului; crescută ca să constate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vreme să se interiorizeze. Lecțiile cu Contesa durau două ore pe zi, în rest își petrecea timpul singur, încercând să găsească diferite forme de expresie pentru sentimentele pe care le descoperea treptat în adâncul ființei sale generoase. De cele mai multe ori reveriile lui ajungeau la Contesă (Contesa lui, nu asta). Domnul Popa reflecta la sensul vieții, la moarte, la felul în care se purtase cu nevastă-sa, cu Mișu, cu Mariana. La felul în care banii ne schimbă și ne înrăiesc. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la pământ pe marmura rece și-și mirosi genunchiul. Întotdeauna fusese fascinat de mirosul genunchiului, un miros de piele moartă, un miros de adolescență. Abia acum realiza domnul Popa că fusese toată viața un mic artist. Avusese mereu înclinații spre reverie și introspecție. Cunoaște-te pe sine însuți! îi spusese Contesa. După noaptea în care fusese inițiat în tainele trupului de o țigancă bătrână de pe șantier, domnul Popa nu-și mai admirase niciodată corpul gol în oglindă. Acestea sunt picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fețele felurite ale creației. Personalitatea fiecăruia o colorează deosebit după eterogeneitatea senzației și modului propriu de a-i reacționa temperamental. Tocmai în excluderea acestei expresii temperamentale stă inferioritatea inspirației suprapământești în care se complace lirismul britanic. În contemplația cosmică sau reveria transcendentă, întocmai ca în actul rațional al abstragerii, spiritele se identifică. Cu acest înțeles poezia engleză e asemănătoare științei; și ea evoluează într-un cadru omogen și general. După cum o teoremă de geometrie elementară îmi dezvăluie din acest moment al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui Ion Barbu se ridică dintr-o zonă lutoasă arsă până la regimul de cristalizare perfectă. Aventura poetului este a lui Nastratin Hogea la Isarlîk, drumul unui reîntrupat în mistica bogomilică a unui hogea răspopit. Imaginarul poetic recompune un univers de reverii a unei fantome a idealului. În locul cetății Meka, Ion Barbu și-a construit o așezare de câmp și apă, de târg și port, cetatea sa fragilă de vis: "alba Isarlîk". Este golul, nimicul și gratuitul, locul în care se trezește
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îmi vindecă tristeți nespuse regrete, lacrimă, durere. Și dacă inima pornește spre-albastra cerului cărare, din alte zări pace primește să-mi facă ziua sărbătoare. Și dacă glasu-mi se răsfață prins în buchet de bucurie, pe bolta cerului agață minune, zâmbet, reverie. Și dacă-n suflet mor speranțe de vântul rece spulberate, deschid seiful cu restanțe din întâmplări adevărate. Și dacă peste tot și toate eu te aleg pe Tine Doamne, pe drumul lung înspre cetate mă plimb la braț cu mândre
La bra? cu toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83380_a_84705]
-
ofere ceea ce-ți lipsește: recompensa, după o perioadă de muncă susținută! Banii se duc, oricum. Viața ne trece, vrem-nu vrem. Ce ne rămâne și nu ne poate lua nimeni, niciodată, sunt amintirile! Mulțumesc, Domnule Nicola, pentru cele mai frumoase reverii venețiene! Timișoara, 02.04.2017 Corina-Lucia Costea Referință Bibliografică: Călător prin timp / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2314, Anul VII, 02 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CĂLĂTOR PRIN TIMP de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364292_a_365621]
-
mersul grațios, Spre mine zâmbitoare și splendidă, Totul mi se pare enorm de grandios, Ființă de gheață ce rămâi candidă. Te ascult în nopțile târzii de insomnie Spunându-mi cuvinte dulci, de miere, Reintru pentru clipe în farmec și în reverie Iar gândul mai aproape mi te cere. Te văd întruchipată în tot ce e frumos, În fulgi de nea, în mari poeme, Iar sângele în vene tresaltă furtunos, Când oare gândul va înceta ca să te cheme? Nimic nu se va
O SPUN DESCHIS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364466_a_365795]
-
LA MULȚI ANI! Dragi colegi e ziua mea Ați hotărât să fiu sărbătorit, La mulți ani! Îmi veți cânta Așa cum e obișnuit. Vă dau în dar și eu Un caiet cu poezii, I-am găsit un titlu greu Neprevăzut, „Adverse Reverii”. Ani am adunat șaizeci Nu par a fi chiar mulți, După ce prin viață treci Observi că sunt ani trecuți. 19 ianuarie 2001 Referință Bibliografică: La mulți ani! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie
LA MULŢI ANI! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364497_a_365826]
-
pas înapoi pe aleea îngustă, să culeg lăstari să-i înclin în ce parte vreau să arăt nonacțiunii că iarna are suflet, arde și ninge sunt de neoprit colinda pune zilei de mâine masca mimând porții egal între anotimpuri peste reveria ultimei opriri înăuntrul din mine aprinde istovitor poarta liniștii iernii * prin seva gorunului trece nisipul frunții preaplinul de nea al cuvântului fulg alb * din iarnă rămâne doar suspinul sunetul liniștii mă veghează strivindu-mă candela arde Referință Bibliografică: Liniștea iernii
LINIŞTEA IERNII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361569_a_362898]
-
-nfrigurare planuri să-i ofer o fl oare Ea timidă și confuză mă privea din depărtare. Copleșit, aveam motive, mă gândeam c-aș vrea amor, Dar în zi de primăvară orice vis e trecător Clopotul singurătății m-a trezit din reverie Căci vedeam cu ochii minții pământene peste mie! AȘTEPTÂND PRIMĂVARA Au răsărit fără veste ghiocei de-un alb aprins Bate vânt de primăvară peste-un crâng fără cuprins Soarele încremenit nici nu arde, nici nu-ngheață La-ntâmplare-au apărut
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
cântă obiectele, de ce se taie aripile sunetului uman și i se dă rezonanță țiuitului pieselor electronice?! Câtă vreme, însă, ne cântă Marina Florea, nu suntem orfani de cântece, iar spectacolul muzical ne mai cheamă la întâlnirea cu frumusețea și plăcerea reveriei sonore! Marina Florea este o artistă neanalizabilă în privitul rece, neapropiat, neatașabil, Marina Florea e o artistă care trebuie privită cu ochii sufletului și auzită cu mintea supusă inimii! Cântă strigător la vis! Dinamizează gesturi scenice neverbale decât în eleganța
MARINA FLOREA. CHIAR ŞI NUMAI UN CÂNTEC AL EI POATE VINDECA MUZICA UŞOARĂ ROMÂNEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363822_a_365151]
-
922 din 10 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Trup fără nume imagine robustă gândul lăuntric ce naște mâhnire scrutează privirea mintea lucrează riduri pe tâmple albul cu negru griul neutru suflet de veghe în ziduri fără chei se pierde în reverie un pom un om fără alee s-au așezat speranțe pe fir de ață viața cuvinte pe piscurile albite însă noi în ce credem în sfinții în pahare în lumea noastră în ape tulburi sorbim confuzii ne înecăm cu liniștea
NE ÎNECĂM CU LINIŞTEA ÎN ADÂNCURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363913_a_365242]
-
de pleoapă. * Oprește ticăitul inimii la miezul nopții, când hoții de buzunare se plimbă senini pe bulevarde; când secundele trecute-n veșnicie, uită de spaimă și somn. * Să nu te strecori printre fraze când poeții cad pradă unor stări de reverie, (poate chiar de nebunie), amintindu-le ( între două tăceri) de înflorirea rănilor în ceasornice ce adulmecă vânătoarea... * Oprește destrămarea și lasă-mă să-mi ascult înserările, cu chemările lor languroase, în locuri în care se vinde pământul și cerul, la
OPREŞTE DESTRĂMAREA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363009_a_364338]
-
taină... A fost tare uluit, pe MESIA când L-a visat Ce-i spunea : "Martiniene, pe Mine M-ai îmbrăcat ! Pentru că lucrezi talantul prin toată Milostenia, Îți dau un loc în A Mea Slavă, în Împărăția Mea !" Trezit din Sfânta Reverie, la Preot a alergat Și Mărturisindu-și Crezul, în DOMNUL s-a Botezat ! Ajuns Episcop la Tours, DOMNUL prin el, făcea Minuni ! De-aceea l-A trecut în Ceruri, printre Sfinții cei străbuni ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg. Izvoarele & Șc.
SF.AP.MC.AQUILA ȘI PRISCILA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363025_a_364354]
-
în seara asta, la “cafeneaua cu citire” cum frumos îi spune Cristina Stefan, cea care a organizat această întâlnire a noastră cu poezia și frumosul. M-a încântat mai întâi locația, un spațiu parcă special creat pentru a îndemna la reverie, intim și elegant în același timp, numai bun pentru a discuta lejer și fără pretenții despre poezie, artă și bucuria de a citi. Despre oameni ce să mai spun... Începând cu Cristina Stefan, prietenele mele Mioara Băluță, Carmen Ștefania Luca
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
martie. - Angela? întrebă bărbatul nedumerit și plin de uimire, îndreptându-se spre poartă cu ochii mijiți a somn. Ora era destul de înaintată, iar profesorul de matematică tocmai se pregătea de culcare. Avea un obicei de a se lăsa prins de reverie în fiecare seară, astfel încât trecerea sa către lumea viselor era extrem de facilă. Deschise poarta intrigat și o găsi pe Angela roșie în obraji și cu ochii un pic tulburi. - Poate din cauza gerului de afară, gândi el. - Mi-am uitat la
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
plăceri, Parcă mă văd micuță, de parcă am fost ieri, Printre cireși în floare și adieri de vânt Sub ploaia de miresme căzută pe pământ. Iar florile de măr - mistere, puritate - Prin părul meu se-așează, ca o eternitate Trăiesc o reverie și-n tainice tăceri Se-ntorc visele albe din alte primăveri... MAI RĂSFOIESC O FILĂ... Mai răsfoiesc o filă din timpul cel de ieri Și-atâtea amintiri în minte-mi năvălesc, Tablouri nerostite ușor mă copleșesc Fragmente de visare-n
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
copilărești plăceri,Parcă mă văd micuță, de parcă am fost ieri,Printre cireși în floare și adieri de vântSub ploaia de miresme căzută pe pământ.Iar florile de măr - mistere, puritate -Prin părul meu se-așează, ca o eternitate Trăiesc o reverie și-n tainice tăceriSe-ntorc visele albe din alte primăveri...MAI RĂSFOIESC O FILĂ...Mai răsfoiesc o filă din timpul cel de ieriși-atâtea amintiri în minte-mi năvălesc,Tablouri nerostite ușor mă copleșesc Fragmente de visare-n catifelate seriCoboară lin
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
românească se înveșmântează atât de frumos, în portul popular, ca interpreta Aneta Stan care nu numai frumos se poartă, ci iubitor de frumosul inedit! Iar glasul ei își face drum spre inimi, ca fluviul în brațele mării! El lasă urmele reveriei în memoria auditivă, precum superbitatea portului ei, în oglinda privirii. Interpretează cântece misionare, alinătoare și chemătoare la poveste. Le caută, le alege, le culege! Creează cântec, interpretează cântec, plămădește și înnobilează cântecul cu versuri de poem! Aceasta o face cu
ANETA STAN. ÎŞI FACE DRUM SPRE INIMI, CA FLUVIUL ÎN BRAŢELE MĂRII...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361091_a_362420]
-
neputinței de a împiedica deznodământul, dar și întrebările mute pe care și le adresează omul, fără a primi răspuns: “Cobor, inert și palid, în neagra-mpărăție, / Cobor, oră cu oră și an cu an. Străbat / Tăcerea, Nemișcarea ... și-o rece reverie. Nimic nu simt. Ciudata-ncercare s-a-ncheiat. / Ce-i viața? Am fost tânăr? Bătrân? Un oarecine? / Iubire? Soare? - Unde-s? Treci, trup abandonat. / Rotește-te spre-adâncuri. Porți vidul în retine / Și-n jur uitarea crește mai densă, ceas de ceas - / Visez
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
colții, în lătratul demagogic tot mai vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». îmi ascult
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
picioarele tale îmi plac! îmi spui. - Deși gândurile îți zboară departe, foarte departe, te simt aproape! îți răspund, zâmbind. O zi se stinge, o nouă zi se naște. - Deși sunt pesimist, privesc multe în culori roz: ochelarii aburiți, plimbările lungi, reveriile, amintirile ocultate, limbajul plantelor și sărutul buzelor tale. Culorile ascunse din doruri se simt în mirosuri și-n vis, un copil mucalit îți zâmbește, îți plac stânjeneii, viața are sens, doar, când iubești. - Să nu renunți niciodată la lumina iubirii
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
le face posibile (dealtfel unul din avantajale acestei forme moderne de a publica). Și iarăși atingerea fugară a verii și a nostalgiei mării: „Pe mări micșunele ning pescărușii fulgi“ (Mare sudică, Ion Pillat). Tot pe linie poetică se înscriu și reveriile Poetului Mărturisitor (Adrian Botez) - „doar către Tine - Duhu-mi se-umilește/ și cântec neaflat silabisește“), precum și frumoasa descriere a culorilor pastelate ale orașului sfânt Ierusalim (autoare Lucreția Berzintu). Scriitorul Dan Lupescu ne atrage apoi din nou în lumea palpabilului, prin reportajul
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]