1,005 matches
-
Madame Bovary, în care explică și exemplifică acribia fenomenală a lui Flaubert într-o descriere de natură, mergând până la caracteristicile plantelor ! Sugestia lui Nabokov : tocmai „realismul detaliilor” face dintr-o pagină de Flaubert o operă de artă, capabilă deci să rezoneze cu un orizont de așteptare diferit, eventual chiar cu unul idiosincratic la „realism”...) Este ceea ce se întâmplă, cred, în (neo)realismul românesc, pentru că, inutil să mai spun, noi n am avut în Cinema nici măcar un realism pur și dur, darmite
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pierdut pe drum... Cred că e un film care, de această dată, va merge mai bine în România decât în afară, spre deosebire de, să zicem, Hârtia va fi albastră și cu siguranță 4, 3, 2. Deoarece chiar este o poveste ce rezonează cu generația celor pe care-i vedem în film. O generație foarte interesantă din multe puncte de vedere, nu doar pentru că majoritatea regizorilor despre care vorbim fac parte din această generație - cel mai „bătrân” fiind Cristi Puiu, care are deja
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
după standardele autohtone ! Cred că filme precum Boogie ar putea să readucă publicul în săli, pentru că, deși nu este mainstream, nu este formulaic, este adevărat, iar spectatorii (mai ales targetul celor de 30 și ceva de ani) ar putea să rezoneze cu povestea... Pentru că e vorba, până la urmă, despre ce s-a întâmplat cu viețile lor (după Revoluție) și pentru că este vorba despre oameni obișnuiți. Nu este nimeni excepțional în această poveste și aici am putea vedea încă o eventuală polemică
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
60. Ajutat și de sursa literară, care propune o dilemă morală într-o manieră consistent modernă, psihologică și chiar introspectivă pe alocuri, Pădurea spânzuraților vorbește despre un caz de nesupunere militară din urmă cu 50 de ani, dar tonul său rezonează atât de evident cu o sensibilitate cinematografică actuală (în acel moment), încât devine greu să-l plasezi în categoria ecranizărilor în costume. Imaginea (realizată de Ovidiu Gologan, care lucrase și pentru La moara cu noroc) este uluitoare, furnizând câteva momente
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
totuși, cum ar putea fi depășit acest dialog al surzilor? Cum poate un teolog al istoriei deveni credibil în rândul istoricilor? Dincolo de asumarea metodelor istoriografice moderne, teologia istoriei sau filozofia creștină a istoriei, ca să aplanăm orice aprehensiuni docte, nu poate rezona în spațiul specialiștilor în istorie dacă aceștia nu au credință, fie ea și cât un bob de muștar. Împăcarea teologiei cu istoria postmodernă a făcut totuși pași importanți, în SUA existând chiar la un moment dat, așa cum vom vedea, o
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
așa cum vom vedea, o asociație a istoricilor evangheliști. 1.4. Istoricul și credinciosul Cum se împacă profesia istoricului, angajat într-un efort de descoperire și restituire a adevărului în limitele criteriilor științifice, cu profesiunea sa de credință? Sau cum poate rezona profesia de istoric cu vocația de creștin? Răspunsul n-ar fi o problemă în limba germană, unde cuvântul Beruf înseamnă atât profesie, cât și vocație, cu condiția să faci ce-ți place. Pentru profesorul american de religie Van A. Harvey
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
după-amiază rece de noiembrie. Apoi au încetat să se mai umfle. Draperiile nu erau acolo noaptea trecută, zise scriitorul. Nu le recunoști? întrebă scriitorul. Amintește-ți. Curentul de aer zbârnâi deasupra noastră și sunetul vag al unui fel de puls rezonă în toată casa. Pulsul persista. Se auzea prin pereți și apoi în tavan, deasupra noastră. Pulsul se afla în competiție cu sunetele detectate de DCE-uri, dar apoi pulsul a ieșit în prim plan. Am închis ochii, dar scriitorul mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Polirom Iași, - o poveste culeasă dintr-un număr de dosare ale unora dintr-un penitenciar care schimbă destine - este și devine, parcurgând-o, o cronică vie a prezentului din care amintirile unui locatar de la un cămin de bărtâni face să rezoneze o răspundere socială pentru ceea ce gândim să perfecționam. Dacă aceasta carte ar ajunge în cât mai multe biblioteci ale căminelor ar acoperi un gol care există, după părerea Doamnei Adriana Andreiaș Micu, care în fond este autoarea, doamna Dumitrescu - dirijoarea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
el, alegătorul, trebuie să respecte legea, trebuie să dea socoteală pentru faptele sale, trebuie să se încadreze în limitele bunului-simț, iar alesul său nu. De aceea și azi la noi este «atâta jale n casă », cum zicea Goga.” Observând cum rezonează puterea la reacțiile mulțimii, la dorințele ei imediate, putem afirma că România este de fapt condusă de un autoritarism popular, care a înlocuit autoritatea statului. De aceea, a și câștigat alegerile d-l Iliescu în câteva rânduri: pentru că este popular
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să speculeze mentalitatea remanentă a românului, pentru că după dezamăgitoarea experiență a Schimbării (din 1996) - nu a ezitat să-i spună ceea ce acesta dorea să audă. Partidul d-lui Iliescu nu are nici o consistență doctrinară și programatică, mulțumindu-se doar să rezoneze la reacțiile psihologice ale electoratului, cu scopul vădit de a prelua Puterea. Altfel spus, PDSR-ul este un partid oportunist, o asociere conjuncturală de interese politico-economice. Pentru România revenirea lui la putere ar însemna o nenorocire, țara pierzând șansa finalizării
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Același Antoine de Saint Exupéry, din care am mai citat aici, spunea, pe bună dreptate, că adevărata libertate nu există decât în activitatea creatoare. Nu există, într-adevăr, un limbaj al fericirii în afară libertății că instinct universal. Scriem pentru că rezonam acestei impulsiuni și pentru că altfel nu putem... Dumnezeu însuși, săturat probabil de singurătate și inerție, a făcut lumea jucându-se liber, adică scriind-o în voie, când mai bine, când mai rău. Prin scris toți căutăm o utopie salvatoare, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și inconștientă”... În viață, cred eu, cel mai sfânt este să-ți urmezi inima, altminteri riști să fii tras într-o mie de direcții în funcție de mediul și oamenii care te înconjoară și la un moment dat te trezești că nu rezonezi cu prea mult sau prea mulți din jur, deși în aparență viața este perfectă. Paradoxal, când lucrurile merg „uns” urmezi calea aproape din inerție și sunt rari cei ce se opresc din drum, respiră adânc și decid să schimbe direcția
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu Laura și, în final, înapoi în Marea Britanie. În cele din urmă, traseul nu a ieșit chiar așa am descoperit că pentru a cunoaște cu adevărat o țară este important să petreci mai mult timp în același loc pentru a rezona cu oamenii și obiceiurile locului. Mulți turiști trec ca un fulger printr-o țară străină, fac traseul turistic, vizitează câteva muzee și pleacă spre următoarea țintă, într-o competiție virtuală de „am văzut-o și pe asta”. Fără dubii, călătoritul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
McKenna au studiat îndelung efectele substanțelor amazonice pe creierul uman; Pablo Amaringo, autor al cărții Ayahuasca visions, fost șaman amazonian care își descrie experiențele prin imagini; Howard Charing, unul dintre autorii cărții Plant Spirit Shamanism, cu al cărei conținut am rezonat în mod direct; Robert Venosa, pictor vizionar, un Dali al zilelor noastre; Jan Kounen, regizor al filmului Renegade (sau Blueberry în SUA). Slujba mea, printr-o coincidență mai mult sau mai puțin întâmplătoare, se va încheia la începutul lui iulie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Am urmărit evoluția alor noștri din sală. În asistență - multe doamne de vârstă respectabilă, coborâte parcă din niște viniete de la începutul secolului: fețe destinse, lornioane, pene de struț la pălărie. În „prezidiu” - zâmbetul cât toată fața al directorului Institutului Italian, rezonând cu subtilitate la vocabulele românești. A fost o bună ocazie de a mai afla și unele „trucuri” ale meseriei. Nicolae Prelipceanu, de pildă, mi-a spus, înainte de a urca pe scenă, că preferă să-și citească versurile din picioare, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Rusiei Mari, în timp ce Elțîn, bătrân, bolnav și căzut în patima alcoolului, simbolizează mai degrabă slăbiciunea postcomunistă și „democratică” a țării lor, „înfrângerea” ei în fața Occidentului. O „umilință” pe care mulți nu i-au iertat-o. Deși trăiesc în mizerie, masele rezonează mai degrabă la retorica imperialistă a KGB-iștilor reveniți la pârghiile de comandă și nu agreează pledoaria în numele drepturilor omului sau limbajul pragmatic al tinerilor liberali... În spatele hotelului nostru, în fața gării, statuia lui Ernst August - un principe al Hanovrei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să cadă unde nici nu te-aștepți ? Nu de comunicare și comuniune ține aceasta? Sau, nu și de comunicare-comuniune ? Cu cât lumea exterioară nu-i rămâne indiferentă insului care n-a sosit acolo decât prin hazardul divin, cu cât el rezonează mai mult și în alt chip decât ceilalți la toate acestea, cu atât noua lume, cea a creației, sau, mai exact, a recreației, este iluminată de soarele lăuntric al geniului. Se poate astfel spune că lumea Ipoteștilor trece în poezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la Ipotești, era ca intrat în vârtejul unei ape din care nu putea ieși, oricât de bun înotător ar fi fost. Nu se știe nimic despre atitudinea copilului din oraș, dar se știe că natura încă nealterată a Ipoteștilor a rezonat perfect cu structura lui romantică. Copilul, care căuta singurătatea cu orice preț, a găsit-o dacă nu cumva ea l-a întâmpinat pe la opt ani, în stare pură, pe întinderea moșiei (420 hectare !) cumpărată de familia poetului în 1847. Există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
copilului ca o lume, ca unica lume mult mai complex alcătuită și cu alte zări, mai vaste 35. Când e rupt de aceasta, copilul se simte frustrat: O rai al tinereți-mi, din care stau gonit !36 În fapt, poetul rezonează la sursa primordială a universalului din om; în aceasta constă puterea geniului, în a vedea lucrurile de foarte sus și de foarte departe. Așa după cum s-a mai spus, lumea reală își construiește sensuri noi: lumea de sensuri a unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
simfonică. Somnul poetului, redat lui însuși, se înconjoară de străji muzicale, ca de un zid nestrăbătut în calea patimilor stinse 178. Totul culminează cu armonia cântecului celest care înfioară inima lui Dumnezeu, îmbătrânit până și el de timp, dar care rezonează Prin nopțile-nstelate o musică de vis/ Ce-nundă fața-i veche cu-n dureros surâs/ Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră/ De cugetă lumi nouă cum cugetă o liră/ Dulci melodii și doruri...179 Cerul și îngerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
definiție muzical, clopotul, care poartă în el mai degrabă sonorități lumești (anunță miezul nopții, incendii sau moartea cuiva), este convertit de poet la stadiul muzicalității sale tipice (inițiale). Reverberând până departe în aerul naturii, el împle cu glasul lui sara194. Rezonând cu natura romantică a poetului, sunetul clopotului provoacă în sufletul îndrăgostitului o stare aproape explozivă: arde-n iubire ca para195. Același sunet dă prin reverberațiile sale magnetice, propagate în unde sonore ce fac aerul să vibreze, un soi de melancolie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
viața fiecăruia s-au intersectat oameni care ne-au făcut, măcar o dată, un bine, ne-au sprijinit la necaz, chiar și cu o vorbă bună care ne-a alinat suferința, alții ne-au arătat compasiune sau milă și astfel, au rezonat pe frecvența durerii noastre, unii chiar ne-au sprijinit material în lipsuri, alții ne iubesc cu neputința de a interveni în clipa nevoii noastre. Am folosit expresiile “unii”, “alții” pentru că fiecare dintre noi avem limitele firești impuse de condiția umană
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
aplauzelor cu o plecăciune, cu fața prietenoasă și satisfăcută.- Am jucat rolul acesta în '56 la Teatrul Mariinski. Sunteți un cunoscător al artelor dramatice? ă Sunt un admirator al lui Gogol. ă Douăzeci de ruble, mârâi cămătarul, făcând chitara să rezoneze în timp ce o punea jos. ă Douăzeci! Hoțule! Băutor de sânge! Jidanule! M-a costa de zece ori pe atâta. I-a aparținut lui Sarenko. ă Douăzeci de ruble. ă Numai monolgul singur face douăzeci de ruble. ă Dar nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aici. Dar sunt alte fete, Mein Herr. Nu ați vrea să petreceți ceva timp cu Raia din nou? Sau poate că Raia nu a fost pe gustul dumitale? ă Nu aveți vreuna mai tânără? Simți cum râsul lui Fraulein Keller rezona cu propria sa corupție. Îi făcea scârbă însă continuă jocul. ă Aici nu avem virgine, dacă asta insinuați! ă Lilia era cea mai tânără dintre fete? ă Lilia, oh, Lilia, numai la Lilia vă e gândul. Dar chiar și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe bancheta din spate a unui taxi care circulă În zona Pieței Bucur obor. Eu Însă nu le permiteam să iasă decât sub formă de lacrimi și rotocoale de fum. Pentru că, odată ajunse afară, cuvintele se propagă sub formă de unde, rezonând cu orice ființă sau lucru pe care le Întâlnesc În cale, modificând fiecare atom din Univers, spre binele sau spre răul acestuia. Pentru că, odată ce au ieșit afară, nu le mai poți Întoarce. Într-o zi, mergând spre cenaclu, am simțit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]