165,466 matches
-
și nimic despre chinul meu. Să nu minți niciodată și să nu te prefaci. Asta te va salva în fața Dumnezeului Vieții. Să nu îi crezi, să nu crezi banii lor mincinoși. Doar tata te iubește. Și Iisus Hristos. Îngerul a ridicat piatra Îngerul a ridicat piatra mea și cum bate Îngerul nu bate nimeni. Eu dezleg blestemele mele, dacă răul nu se va mai face, Și iert tot. Mi-am pus piatra în mîna Îngerului. Mi-am pus viața în mîna
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
meu. Să nu minți niciodată și să nu te prefaci. Asta te va salva în fața Dumnezeului Vieții. Să nu îi crezi, să nu crezi banii lor mincinoși. Doar tata te iubește. Și Iisus Hristos. Îngerul a ridicat piatra Îngerul a ridicat piatra mea și cum bate Îngerul nu bate nimeni. Eu dezleg blestemele mele, dacă răul nu se va mai face, Și iert tot. Mi-am pus piatra în mîna Îngerului. Mi-am pus viața în mîna lui Iisus. Poem pentru
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
Buzea Să simt ceva fără însemnătate ca torsul, și fără greutate ca somnul și ca scrisul, ceva care nu doare la unduitoare fără venin, respirând, atingere, ci mângâie, ca oboseala bună prin care se ajunge la liman, calmând, să nu ridice porii. Să învelesc în ape calde, în cuvinte înghit, dar nu sfărâmă forme, le pipăie lăuntrul cu miezul lor de dincolo de rău, cu moliciune încă fără puls. Ceva asemeni îngerului propriu mântuitor, lumină să fie, ca umbră să te cheme
Sfânta Ecaterina by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/6431_a_7756]
-
Marta Petreu TATĂL NOSTRU Tatăl nostru care ești în ceruri dă-le morților mei un pămînt ușor dă-le viilor mei viață dă-i mamei nostre bucuria de a avea urmași [i ridică-ne nouă celor blestemați blestemul sîngeriu de mamă în care stăm ca bivolii înjugați dă-i mamei noastre ceea ce i-a lipsit vindecă rana laptelui ei supurînd peste lume ca noaptea cerul înstelat sînge sînge îndurerat Asfințește. Cer copt vișiniu
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
noastre ceea ce i-a lipsit vindecă rana laptelui ei supurînd peste lume ca noaptea cerul înstelat sînge sînge îndurerat Asfințește. Cer copt vișiniu. Tu fără nici un motiv fă ce ți-am cerut. Pur și simplu. Așa cum ai făcut lumea Si ridică blestemul sub care îmbătrînim din prima zi dă-le viilor mei viață dă-le morților mei un pămînt ușor ușor Așa. Pur și simplu CÎNTEC DE LEAGĂN Noi n-am fost scăldați în sînge negru ca Siegfried Dar pe noi
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
cobori pe o funie de povești la ultimele dai peste matca ruinată pînă aici unde ai mers împotriva scrisului lasă ceva îl va opri iată o fațadă dintr-un colț al ei ai privit de nenumărate ori cum asfaltul se ridică la cer ori un morman de cer împrăștiat pe asfalt o fațadă o cazma de lumină scăpată din Grădinile Raiului aici la o palmă izbitură îndelung exersată din desișurile vitrinelor primești o vizită nedorită chipul tău flamă subțiată topită în
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
viață, Lungi coliere petrecînd pe-o ață Perle ce-n veci ne leagă c-un alint Și-adăpostesc în vraja grea a lor Sufletul tău și-al meu, ca-ntr-o văpaie Lin pîlpîind, care deși se-ndoaie Iar se ridică-n cerul rupt de nori Frumoși, lin strecurînd dulci curcubeie Deasupra coapselor ce ni se-ncleie...
E vremea broderiilor de ger… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6642_a_7967]
-
lumea peste mine. tot mai adânc sub piele, ca molii înfometate lumea peste mine. așa că mă duc în parc. mă așez pe o bancă. leg de mine în glumă o sfoară de bună seamă nesfârșită și imediat încep să mă ridic spre norii catifelați. dar ce frumos tălpile pornesc prin aer. nici nu trebuie să-mi desfac mâinile. mă ridic cu o ușurință uimitoare. doar că bine ar fi să prindă cineva capătul sforii. să nu rămân aruncat între ceruri și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
mă așez pe o bancă. leg de mine în glumă o sfoară de bună seamă nesfârșită și imediat încep să mă ridic spre norii catifelați. dar ce frumos tălpile pornesc prin aer. nici nu trebuie să-mi desfac mâinile. mă ridic cu o ușurință uimitoare. doar că bine ar fi să prindă cineva capătul sforii. să nu rămân aruncat între ceruri și fără întoarcere. și eu ușor, ușor, ca un zmeu de hârtie creponată, mă ridic în cerul de primăvară și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
să-mi desfac mâinile. mă ridic cu o ușurință uimitoare. doar că bine ar fi să prindă cineva capătul sforii. să nu rămân aruncat între ceruri și fără întoarcere. și eu ușor, ușor, ca un zmeu de hârtie creponată, mă ridic în cerul de primăvară și lumea, jos, jos, își frânge marginile ca vârâtă într-un sac. și mă așez ca pentru rugăciune între nori, au fost doar carnea peste trupurile roase de vânturile aspre el se așază și-și umezește
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
Emil Brumaru E-o mare greșeală de zîmbet Cînd mergi prin livada cu vișine: Ai putea să le faci să se rupă Dintre frunze, pe trup să te mișune; E-o mare greșeală de suflet Să ridici pîn’ la gură o piatră: S-ar muia în trecutul tău umed, Ți s-ar scurge din mîini dintr-o dată Și-un izvor te-ar cuprinde de glezne. E-o mare, oh, mare greșeală, Deși ți se pare-așa lesne
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6561_a_7886]
-
stradă, care l-a dus pe vinovat la Poliție. Infractorul neputând da lămuririle necesare asupra provenienței jemperului, acesta a fost confiscat și depus în camera nr. 26 la comisarul Diacon. Păgubașii să se adreseze la biroul menționatului comisar, pentru a ridica obiectul confiscat. Blana a fost restituită proprietarului, iar delincventul care are la activul său câteva furturi însemnate, a fost predat Tribunalului penal. Arestarea unui apaș la baia Sofia În ziua de 22 Martie c. și-a făcut apariția la baia
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
chei cu semnătura "Ertel Werke", 1 pardesiu simplu de culoare cenușie, 1 săcușor cu diferite instrumente de pietrărie, 1 ceas de argint marca "Stupenda", 1 minge, 1 tabacheră de argint Tuia, 4 chei la 1 lănțujel. Aceste obiecte pot fi ridicate de păgubași în timpul orelor de oficiu la Prefectura Poliției, Camera No. 8. Afară de acestea au fost prinse animale fără stăpân și se află: 1 râmător pestriț, cam de 10 săptămâni la Diacon Ana, str. Câmpiilor No. 70, 1 râmător cam
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
ce te deschisei după căderea lui Manole?... SENZAȚII ...în timp de boală, pe când, răcit stai în pat: rotunjimea căldurii ceștii de ceai pe care ți-o pui pe piept, în dreptul inimii; ...când ești sănătos, bun de petrecere - căldura cămășii abia ridicată de sub talpa fierbinte a fierului de călcat și aruncată pe umeri... FUMĂTOAREA, VEIOZA 1 Miez de noapte sau poate trecut de el. La colțul străzii - vinișoarele vineții prin falangele cvasistrăvezii ale prostituatei ce aprinde chibritul în scoica palmelor 2 la
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
roșia penumbră - mască pe obrazul rănit de iubire - până ce întunericul, lumina totuna sunt. Își schimbă-n continuare locuința, în case tot mai mici, apoi la hotelul final, spre-a retrăi acea melancolie-adâncă, miza criminalului Sfinx. Sunt gheare ce nu se ridică. Simfonia de cameră nr. 33 pentru 12 instrumente. Pământul Vestului e-ntocmai ce pare, în vreme ce solul românesc e alchimic, în orice se preface, și nu știi, mereu în altceva, se preschimbă, de pildă, în alb, și-amintirea unei țări străbune
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
mi-e dor de cum te bucurai tu la ski, cum resimțeai fericirea alunecând pe zăpada sticloasă, amator dar hotărât să revii iarnă de iarnă am un tablou de la mama într-una din camere cu un peisaj de la Balcic și de câte ori ridic ochii spre el te văd la plajă inspirând aerul fierbinte și briza mării Citind jurnalul tău mă speriasem de imaginea ta despre femei superficiale, crude, ingrate, împărțindu-și timpul cu greu între soți și amanți, nu te apreciază, nu te
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
ca Niciodată, Când Păstorii Armâni nu mai avură spor. Un străin, cu numele Simon Petru, le vorbise lor Despre Zeul Necunoscut și Mântuitor Asemuindu-l, dându-i numele Mielul: [Oina al nostru Fiul de Mioară, Imaculat ca neaua, ca ghiocelul Ridicându-se între iarnă și primăvară.] Astfel căzu comerțul cu turme, Izvorul belșugului ce nu părea să se mai curme, A secat și-au sărăcit Armânii Zăcând cu buzele arse, pe gunoiul stânii. Până când, un grec din Gnosa lui Pitagora Și-
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
mai consideră mare rușine, Simbolul Istoriei a rămas Roata întoarsă, Peste noapte tragodia devine farsă. De două mii de ani dospește-acest gunoi La temeliile Creștinătății în care ne-am născut și-o să pierim cu toții: Și neamurile vechi și semințiile mai noi. Ridică-te, Mândra mea Păgânătate, Să-mi fac loc și eu într-o cetate în Munții Traciei la bravele Cete Unde stăpânea Tata Mare-al meu, Regele Dromichete! 11.X.2009 Către sinele meu Prin toate primejdiile m-ai trimis și
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
ai pus pe toate Piscurile-Cogaione efigia. De la Râpii Cei Pioși până la neamul Carpilor îți flutură steagul hlamidei pese moși, strămoși. La mesele Cinelor Tale ne ștergem buzele de sfânta grăsime a crapilor Cei pescuiți de Apostolii Tăi nepofticoși Brațul drept ridicându-se la subsoară dezvelit de pânza blândei cămăși. Când vine Curierul de finele anului Crește frunza, cade frunza, De la Vânju Mare la Vincea-Vînja Până la Sita Arăpușilor, Cernerea Repausării, Până la Insula Corfu și toate Cicladele Semănând rodul pământului și gustându-ne
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
de hartă polară ) și pașii tăi vor ezita o clipă-două apoi ahtiați brusc de luciul liniilor de cale ferată te vor duce hai-hui într-acolo unde ochii-ți mai văd doar un punct cald pur orbitor Chiar acum și aici ridicăm paharul cu licoare vărsăm un strop ca să-și amintească și morții de noi apoi cântăm cântăm fericiți ca și când nimic și nimeni nu ne-ar mai despărți pe noi cei de aici de ei cei de dincolo ca și cum îi și vedem
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
aici de ei cei de dincolo ca și cum îi și vedem la rându-le fericiți cum cad puțin pe gânduri cu privirea dusă departe-departe prin locuri de demult - pământești - doar de ei știute doar de ei bătute cu piciorul Și iarăși ridicăm paharul cu licoare și vărsăm un strop pentru ei și-i vedem parcă prin străvezimea licorii cum la rându-le varsă un strop pentru noi și se bucură și se bucură laolaltă cu noi Nord Traversez linia de tramvai am
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
to touch hallelujah * văd în zori un vârf de munte acolo o revăd pe Aila ea cântă cu tony și muzica ei mă îmbrățișează ca o răbufnire de val pe malul mediteranei mii de săgeți înspumate glasul Ailei s-a ridicat deasupra ei și din vârful acela de munte se prăbușește ca o acvilă regală nu pot să privesc zborul dar zborul Ailei mi se lipește de privire cu el o să călătoresc mereu până când zborul se va preface în lumină lumina
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
Doina Ruști Drept în față, prin geamul curat ca lacrima, se vedeau scalpurile atârnate pe o prăjină. Nane ridică puțin perdeaua, încercând să vadă dincolo de părul care părea smuls în mare grabă și pus la uscat. Erau cinci peruci negre, blonde și castanii, iar printre ele se zărea profilul zâmbitor al peruchierului. De la Sf. Nicolae, după înscăunarea lui Hangerli
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
hârâită, "Nane, ia uite-te mă, Nane, cine intră la peruchier!" Pe scândura galbenă, printre două maluri de zăpadă curată, pășeau două picioare robuste, înfășurate în piele cărămizie, și care erau absolut de neconfundat pentru orice om din București. Nane ridică ochii spre capul vărzos al siluetei mari și șuieră la rândul lui bucuros de descoperire: "Moașa Coropișniță!" Cei doi băieți trecură strada, ocolind în ultimă clipă o sanie care luase viteză, apoi se proptiră lângă vitrina cu peruci, încercând să
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
emoții generale. Un balon cât casa, în fâșii galbene și roșii, se lăsase în fața ospătăriei lui Barbărasă. Iar de marele balon era atârnat un coș de nuiele, pe care Țenefațem îl apucase cu amândouă mâinile. Își aruncă înăuntru caucul, apoi, ridicându-și poalele hainei, își făcu vânt peste balustrada de răchită. N-apucase nimeni să se dezmetecească, nici măcar cei doi băieți nu-și dădură seama când și cum balonul uriaș trecu pe lângă nasurile lor înghețate, plutind pe deasupra acoperișurilor roșii, apoi dincolo de
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]