757 matches
-
scoți asta În evidență decât alte fapte colective, precum bolile sau păcatul. Și când văd aripa unui avion cu reacție nu văd doar metal, ci metal călit de acordul multor minți care știu presiunea și velocitatea și greutatea, socotind cu riglele lor de calcul indiferent dacă sunt hinduși sau chinezi sau din Congo sau Brazilia. Da, În general era o persoană inteligentă și de bun-simț, de bună seamă de partea cea bună a multor chestiuni. — Și Înainte astea te interesau. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Margotte În apartament pentru că Îi permitea să păstreze legătura cu Ussher. Dar observa unele din aceleași calități, calitățile lui Arkin, la acest Lal foarte diferit, mai negricios, mai mic, mai bărbos, a cărui Încheietură nu era mai lată decât o riglă. Atunci Shula-Slawa coborî pe scări. Lal, care o zări primul, avu o expresie pe chip care Îl făcu pe Sammler să se Întoarcă imediat. Se Îmbrăcase Într-un sari sau ceva care semăna cu un sari, găsise o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
încrederea în propria structură creatoare. Cred că este de-ajuns. Ce este poezia autentică? Nu există un notariat special de legalizare pentru poezia autentică și e foarte bine că nu există așa ceva. Poezia (valoarea ei) nu poate fi măsurată cu rigla și cântarul. Nici la kilogram sau litru. De aceea, eu mizez pe altceva: pe acest killer instinct al poetului. Simt forța unui poet și a poeziei sale, atunci când percep al său killer instinct de creator, energia lui, tăria lui, vibrațiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
prin sfiala sa, la acea epocă, de a folosi numerele complexe, a căror teorie riguroasă nu o stăpânea încă. Disquisitiones mai cuprind și teoria împărțirii cercului. Aici apare marea descoperire a lui Gauss, din vremea studenției lui: posibilitatea înscrierii cu rigla și compasul a poligonului regulat de 17 laturi. De la Euclid, geometrii cunoșteau numai triunghiul echilateral, pătratul, pentagonul, poligonul regulat cu 15 laturi și multiplii acestora, din doi în doi, ca înscrieri executabile cu linia și compasul. Gauss umple această lacună
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
noastre?" Acesta se trezi și răcni la ei: "Ca un rahat, ca un mare rahat". Șeful institutului intră cu doi activiști de partid în atelier. Aceștia se uită în dreapta și în stânga. Fetele mimează că lucrează la planșetă, inginerii trag de riglele de calcul de parcă ar trage la galere, activiștii zâmbesc ca tâmpiții, pe inginerii noștri îi umflă râsul pe mocnite, doar nenorocitul de șef pare să sufere de parcă ar fi făcut pe el. Activiștii se opresc la o planșetă, la una
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se distribuiseră loturi private, adică, mai exact, loturi cărora partidul le zicea în folosință, fiindcă nu erau ale lor. Într-unul dintre pătratele acelea, măsurate de un inginer, cu o ureche mai mare și una mai mică și cu o riglă uriașă, i se dăduse și lui o postată de țarină. Eu voi semăna porumb. Pentru mămăliga familiei mele, se răsti, în larma mulțimii din sală, un goldăneștean din deal. Uite așa, au să-mi crească! Așa, cât niște stâlpi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care și merită, mama, care este tot ce există. Desenez pe milimetrică și pun pe placaj, care, iarăși desenat, e tăiat de băiat. Prima oară am folosit indigo, dar nu-mi place, nu ies perfecte cum trebuie. Așa că desenez cu rigla și compasul o dată pe hârtie, apoi pe lemn iar desenez. Nu-mi place să desenez cu mâna liberă, fiindcă îmi place simetria. mileurile pentru mama Pe la nouă-zece cos niște mileuri pe care le trimit la mama, care ori le vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Mi-am tot chinuit mintea în ’90 ce se va întâmpla cu aceste catedre din orașe neispititoare. Cine și de ce le-ar mai ocupa, o dată ce legarea de glie nu mai e politică de stat și absolvenții nu mai stau cu rigla lângă o hartă să socotească distanța între locul de repartiție și cea mai apropiată gară. Lipsa de soluție se vede deja, cum nu se poate mai clar. În facultatea mea, ca și în a multor altora, au dispărut copiii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
I-ai cunoscut bine pe ai mei. Pe cine iubea cel mai mult Marcu Vancea? — Pe maică-ta. Mă rog, nu despre asta e vorba. — Pe tine, probabil. — Ba eu cred că pe Sonia. Iar Mircea Claudiu nu conta. Sloiul, rigla de calcul, ăla era altă specie. Scrisoarea de amenințare numai eu o știu. Dovedește asta că papașa mă iubea cel mai mult? Poate, dacă spui matale. E verosimil că numai eu știam despre scrisoare? Hai că e, recunoaște. Să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, se hlizea către un nevăzut, făcându-i aceluia semn vesel cu o revistă ce-o avea în mâna înmănușată. Rafilă, nedumerit, gemea, din când în cînd, scărpinându-se cu o riglă pe spate, pe sub cămașă. - Așadar - zâmbi, în cele din urmă, oficiantul - dacă dumneavoastră susțineți că sunteți în persoană, respectiv dacă-i pe bune, atunci semnați și eu vă tai chitanța. Fac și calculul pă normale, că nu e cazul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și nu-mi vine să cred că le-a dispărut culoarea vie a musculaturii pictată în secțiune, iar forma simțurilor estetice a devenit o mâzgălitură. * * * F ie din cauza Lunii care stătea lipită de geamuri, fie din cauza hârjâitului de joagăr al riglei cu care Niftode își scărpina spatele știulete, Căpcăunu, cu capul în mâini, îl rugă pe Fați: Du-te și cumpără un antinevralgic. Continuați șopti apoi stins, ghemuit într-un ungher în care Luna nu-l putea vedea, cu degetele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lui întortocheată, lacurile pe care se scurg șirurile de bușteni, fermele înșirate de-a lungul drumului numit Svångremmen sau Svältbältet, Lyckan și Hugnaden și Nåden și toate celelalte. Și crestele, unde noul inginer silvic a desenat zonele de despădurire cu rigla, mlaștinile prelungi, verzui, iazurile care de aici, de sus, sunt negre ziua și se albesc spre seară. Și satele cu fiecare gospodărie, pe care eu nu le pot vedea, dar știu că se află acolo, ghemuite în pădurea de conifere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
psihologice sunt „marafeturi uzate” și nu trebuie aplicate în practica creației. Principiul adecvării personajului cu mediul, al legăturii artei cu realitatea este exemplificat printr-o povestire plină de tâlc despre viziunea artistului (un școlar pus pe șotii) asupra pofesorului cu riglă și nas mare: „el puțin ne importă - ce simțim noi la vederea lui, aceea importă și aceea o avem aici întreagă”<footnote Ibidem, p. 37. footnote>. Cultul senzației în locul analizei psihologice la Caragiale a fost observat de Tudor Vianu în
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
lipicioasă. Din același carton presat maro a fost și ghiozdanul care m-a cocoșat patru ani și mai bine. El era într-adevăr greu, pentru că îndesam în burdihanul lui penarul de lemn, călimara și o puzderie de cărți, caiete, maculatoare, rigle, compasuri. Se mai adăugau și doi săculeți de pânză, unul gri, altul bej, pe care îi bălăngăneam pe lângă mine. În sacul gri erau cipicii croșetați din lână groasă, pestriță, de umblat prin clasă, chiloții negri și tenișii albaștri pentru sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
sau a unui avort.) Pe de altă parte, sau, mai bine spus, pe cealaltă parte, viermișorul acela era acolo. Exista ca atare. Și, în momentul în care, pe jumătate dezbrăcată, îl cuprinse cu degetele tremurânde și îl măsură cu o riglă, își aminti fără să vrea de fratele ei Steven, pe care îl surprinsese făcând exact același lucru cu cocoșelul lui, cu cincisprezece ani înainte. Asta nu era o chestie pe care să o poată ignora. Evident că viermișorul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se distinge clar de labia minora. Viermișorul pare a căuta lumina, iar clitorisul de deasupra se retrage în gluga sa de carne. Observații: creșterea de 1,5 mm este, până la urmă, suspectă. Asta mă face să mă îndoiesc de acuratețea riglei de șase inchi din setul de geometrie Oxford.“ „Miercuri, 15:30. (În toaleta de la bibliotecă, fapt căruia se datorează și caracterul succint al însemnării.) Lungime: 10 mm. Aspect: respingător, are o mică deschizătură. Observații: mi-e silă, mi-e silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu doi, Iza scria foarte frumos, vedeam literele din caietul ei, caligrafiate cu grijă, stătea singură în banca fruntașilor, i se umpluse pagina, iar când a întors-o, am văzut că pagina nouă n-avea marginea trasă, și-a scos rigla, a așezat-o la patru pătrățele distanță de marginea foii și, înainte să tragă linia, m-a privit direct în ochi, iar când mi-a zâmbit, am încurcat numărătoarea, nu mai știam, douăsuteșaizecișidouădemii - și mai cât, și am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de marginea foii și, înainte să tragă linia, m-a privit direct în ochi, iar când mi-a zâmbit, am încurcat numărătoarea, nu mai știam, douăsuteșaizecișidouădemii - și mai cât, și am simțit că roșesc, și atunci, în timp ce Iza trăgea linia, rigla s-a mișcat, iar vârful creionului a alunecat de pe foaie, și atunci am văzut că și Iza a roșit, plecându-și capul, iar mie, cum stăteam acolo, cu mâinile ridicate, mi-a venit deodată în minte că poate sunt îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mama, n-avea obiceiul să mă pândească, dar n-aș fi vrut să-mi descopere ascunzătoarea asta, de aceea am împins la loc sertarul, la fel de grijuliu cum îl scosesem, pe urmă m-am ridicat, mi-am pus creioanele colorate și rigla lângă caiet, de parcă într-adevăr îmi făceam temele, și abia atunci am scos din buzunar soldatul meu de plumb, în timp ce desfăceam cârpa, am auzit cum scârțâie scaunul din bucătărie, și atunci mi-am zis că s-o fi ridicat mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Eram acum, ridicat în picioare, în centrul atenției. Îmi amintesc că tremuram din toate încheieturile. Toți colegii râdeau și se strâmbau la mine. Asis tenta mi-a luat brațul, mi-a măsurat pata, în cruciș și-n curmeziș, cu o riglă de plastic și a clătinat din cap. A vorbit puțin în șoaptă cu învățătoarea. După aceea ne-a dat pauză. După o vreme mi-au repetat IDR-ul, numai mie, fără să știe colegii din clasă. Mi-a ieșit la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
el, Sever îl salută cu un foarte respectuos "bună ziua, domnule profesor!", la care celălalt îi răspunse familiar cu un "salut, inginere!" și se opri puțin, ca să schimbe împreună câteva vorbe, apoi o porni mai departe cu pași măsurați parcă cu rigla și dispăru pe ușa facultății de matematică, iar Sever și Victor își văzură la rândul lor de drum. Cine era? vru Victor să știe, după ce se îndepărtară de universitate. Profesorul Barbilian, îl lămuri Sever laconic. N-ai auzit de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fascinația morții. Dar, după cum vom vedea, legile dandysmului sunt mult mai numeroase și mai nuanțate. Iar istoria sa, câtuși de puțin Încremenită. Alături de hoinar (le flâneur) și derbedeu, dandy-ul se opune din răsputeri unei lumi mediocre, a „turmei și riglei” (Flaubert), a cumintelui musiu Prudhomme. Chiar dacă societatea Îi tolerează, cu un amestec de Îngăduință, dispreț și chiar admirație, doar pe dandy, În timp ce pe vagabonzi Îi reprimă fără ezitare, viața primilor nu e lipsită de un suflu tragic. Ba chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și simplu te apucă mila. L-o fi așteptând nevasta, s-a răcit tocana, copiii ăia trebuie și ei bătuți... Aici, în casă, nu poți camufla un singur ac! Ziduri perfecte, fără o nișă, o singură cămară, coridoare trase cu rigla, șase dulapuri, câte unul de familie. ― Rămâne de văzut, oftă Cristescu, îndreptîndu-și spatele. ― Adică nu mă credeți? ― Vai de mine, eu cred absolut tot ce spuneți dumneavoastră. Totuși, vom continua cercetările. ― Sînteți invitatul meu, aveți toată noaptea la dispoziție. În
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din primele pagini găsi câteva liniuțe, cercuri și triunghiuri trasate cu cerneală peste text. Numai că textul vorbea doar despre un orășel lipsit de importanță din Asia Mică și desenele ar fi putut să fie mâzgălitura unui copil Înarmat cu riglă și compas. Evident, dacă liniile aparțineau unui cod, doar un expert le-ar fi putut descifra. Aici m-a bătut, se gândi ea cu ură, netezind suprafața geamantanului. Aici nu e nimic. Dar simțea că n-o trage ața să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
genetice să aibă o topologie compactă - aceea de bandă a lui Moebius, de pildă, sau de toroidă. Copil fiind, nu putea suporta degradarea naturală a obiectelor, distrugerea, uzura lor. Astfel, păstră ani de zile cele două bucăți rupte ale unei rigle din plastic alb, reparându-le la nesfârșit, lipindu-le cu scotch. Îngroșată din cauza straturilor succesive de bandă adezivă, rigla nu mai era dreaptă, nici măcar linii nu putea trage cu ea, nu mai era bună la nimic; el totuși o păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]