7,801 matches
-
din cioburile poemelor (cu rare, totuși, inserții biografice), identificarea, normal, a temelor și a esteticii în care se înscrie combinîndu-se cu prinderea alunecărilor spre rigoarea clasică, spre puritatea muzicală a versului, aversiunea pentru suprarealism (de așteptat de la un apărător al rigorii clasice și al "inteligenței poetice"), din care salvează doar libertatea asociativă. Un loc aparte îl ocupă vechii membri ai "Cercului literar" și cei formați în atmosfera Sibiului anilor '40-'50: în primul rînd Radu Stanca (evocat într-un portret emoționant
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
punem, cît de cît, un palid, un firav sistem de valori într-o mică perioadă de deschidere, atunci în anii '67-'71-'72. Am pus în circulație niște nume, pe Mircea Eliade, pe Vulcănescu. Dar cum știți, cu tertipurile de rigoare, fiindcă altfel nu se putea. Îi introduceam ba în revistele noastre, ba punînd un citat în chip de apărare pe pagina întîia și după aceea băgînd aceste lucruri admirabile, care erau interzise. Am încercat atunci refacerea firavă a unui sistem
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
stărilor de vid, prin consecință, unul al anticonstrucției. în cei șase ani cît a condus Călărașii, evident ,,casa noastră", pe toată plaja și la toate nivelurile, în plan cultural această zonă a fost una realmente deșertică, o pată albă (la rigoare, neagră sau roșie) pe harta unei Românii care, oricum, nici în ansamblu, cu alte cuvinte la nivelul cel mai larg al ,,casei noastre", nu se simțea prea bine. Din 1997 și pînă acum, adică în mai bine de trei ani
Vocația demolării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16865_a_18190]
-
și care își onorează numele în special în accepția lui din logica matematică. Fantezia, ludicul, subiectivitatea, umorul, într-un cuvînt stilul vioi ploieștean nu intră în formula acestei reviste ce pare alcătuită de universitari matematicieni și filosofi, cu gravitate și rigoare, dar fără éclat. În publicistica noastră culturală ea își rezervă de aceea un loc aparte, ca releveul unei construcții multifuncționale printre peisaje colorate. De o atenție deosebită se bucură, firesc, oamenii locului. În nr. 4, printre aceștia - P.P. Negulescu. Redacția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
un spirit închistat, "rău", "inchizitorial". Dimpotrivă. Activitatea d-sale ne oferă atîtea dovezi de generozitate, încît unele considerații elogioase mai vechi i-ar putea fi imputate drept imprudențe. Virgil Ierunca a preferat a greși prin încredere decît prin mefiență. La rigoare, i-am putea reproșa acum ceea ce își reproșează, după toate probabilitățile, el însuși: încrederea excesivă în numele unor adaptabili mai "abili", din categoria celor înclinați "a suge de la două oi", deși fisurile puteau fi observate de timpuriu. Exemplu frapant: Eugen Simion
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
O scoică./ Într-o zi doica îi spuse:/ De ce tolerezi să fii întrebuințat/ La poluri diametral opuse?/ Fă un memoriu! Și atunci/ Scaunul îndată compuse/ Exact ca în comediile lui Plaut/ O sonatină pentru flaut; de altfel/ Era și de rigoare, scaunul avînd trei picioare... Și-așa mai departe. De fapt niște compuneri livrești, și-atît... Cel mai mult însă lui Nego îi plăcuse sonetul Pana de herete pe care i-l închin de asemeni și care nu fusese decît " o tragere
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
adevărul în integralitatea sa. A urmat, apoi, o nouă generație, care a pornit de la principiile pozitiviste ale criticii scrupuloase a izvoarelor (pe care le-a și editat), străduindu-se - prin apel la documente autentice, scoase la lumină și comentate cu rigoare - să restabilească adevărul, cu luminile și umbrele sale reale. Iorga își declara cu mîndrie apartenența la această școală istorică modernă prin metodică, în care îi integra și pe Ion Bogdan și Dimitrie Onciul. Ideea o va relua într-o conferință
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
Feroe - care pînă acum îți evocau doar ceva vag, pe o hartă - capătă, brusc, concretețe și densitate emoțională. E puterea cinematografului. Altă secțiune interesantă a fost Forumul independenților (filme de pe glob produse fără umbrela unor mari studiouri, filme nonconformiste, sfidînd rigorile comercialului). Sau secțiunea Filmelor cehe produse în ultimul an. Sau secțiunea Din Estul Vestului, în special cu filme rusești și poloneze, dar și sîrbe, croate, ungurești (judecînd după numărul producțiilor noi, se pare că la est de vest cinematografia e
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
făcut-o, de exemplu, Orwell, Soljenițîn, Goma, asiaticii, central (sud) americanii... Se vorbește despre "reîncarnare" și (re)trăirea unor biografii anterioare; dacă e ceva adevărat aici, atunci Prizonierul lui Vasile Iancu e o dovadă. Cartea e un roman-document sau, la rigoare, un roman-colaj. Speciile nu sînt deloc reprezentate în proza noastră de azi; ceea ce s-a (în)scris aici - între 1970 și 1990 - e fals sau constituie diversiuni menite să acopere un plagiat, o dezinformare, să lanseze un zvon. Vasile Iancu
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
geometrică și de revărsări panteiste, arta lui Ciubotaru are toate datele unei viziuni de arhitect, dar și pe acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină, întotdeauna, pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei. Există, în această dorință de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
în totalitatea ei, dar și o spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. Intre convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și libertate, între construcție și disoluție, pictura lui Florin Ciubotaru este un factor unificator. Un vas comunicant care echilibrează tensiunile. O punte!
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
tehnologiile de toate felurile care din ele derivă - să nu înăbușe verticala ființei?" Răspunsul e greu de dat, un lucru însă pare limpede pentru M.Ș.: "există un loc privilegiat, în care dacă te plasezi (ajutat, firește, de uneltele de rigoare: pe de o parte, de limba maternă cu infinitatea ei conotativă; pe de altă parte, de limbajele formalizate cu rigoarea lor denotativă), ai toate șansele de a surprinde - și de a cuprinde - câmpul tensional în care capătă contur și din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
însă pare limpede pentru M.Ș.: "există un loc privilegiat, în care dacă te plasezi (ajutat, firește, de uneltele de rigoare: pe de o parte, de limba maternă cu infinitatea ei conotativă; pe de altă parte, de limbajele formalizate cu rigoarea lor denotativă), ai toate șansele de a surprinde - și de a cuprinde - câmpul tensional în care capătă contur și din care se va zămisli lumea ce ne va sta în față; iar acest loc privilegiat este infinitezimalul punct de intersecție
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
ideologie în timp ce respingi alta. Lipovetsky izbutește, pe parcursul unei bune porțiuni din volum, să creeze impresia că, dimpotrivă, un angajament de acest tip nu e neapărat necesar; cu alte cuvinte, că se poate scrie despre femei și bărbați cu detașare și rigoare, nu cu vehemență partinică. Concluzia studiului său, din păcate, anulează fără putință de recuperare morga retorică pe care autorul și-o arogase pe parcurs. Chiar dacă nu ai vederi feministe, finalul îți lasă oarecum sentimentul de înșelăciune, de păcăleală: pozînd în
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
privind profilul optim, ce promite consacrarea eficientă a unei personalități pentru un fotoliu în Parlament. Iar opinia publică, informată prin rapoarte de specialiști asupra activității Parlamentului, ar putea judeca în cunoștință de cauză realizările efective ale acestuia, calitatea de claritate, rigoare, eficiență a legilor votate în România, comparativ cu legile din țările vecine, înainte de a ajunge să le simtă în mod direct efectele. Desigur, formula editorialelor publicate de cotidianele importante și formula talk-showurilor organizate de posturile de televiziune sunt expresia îmbucurătoare
Situarea României în lume by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/16961_a_18286]
-
să treacă în planul al doilea sau, în orice caz, să-și diminueze din importanța covârșitoare. Se vede, în aceste momente de criză, că factorul prezidențial continuă să rămână un element de tensiune în viața socială și că marginalizarea (la rigoare: desființarea sa) nu poate fi decât un gest pozitiv pentru viața României. Se observă, în fine, că necontenita critică pe care am făcut-o instituției de la Cotroceni era adânc înrădăcinată în trista realitate de azi, a prăbușirii domnului Constantinescu. Oricât
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
mai concentrată. Aceasta mi s-a întipărit în minte și m-a făcut să înțeleg că nu se scrie cum îți trăznește prin cap, ci trebuie chibzuit și muncit la scris". Așadar, patima creației se desfășura cu tot chinul de rigoare, doar că se apela la serviciile unui scrib. Se povestea că scotea de prin 1858, aproape anual, cîte o mică broșurică, într-un tiraj de zece mii de exemplare, în 8-16 pagini, cu aceleași pilde și ziceri altfel formulate, și că
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
în jugul "operelor de căpătîi", al operelor care atestă un neam, ținîndu-i de fundament/.../. Era fatal să lucreze, în cele din urmă, la un "dicționar". Era în destinul său. Căci verva lui - cotidiană și scripturală - nu se baza doar pe rigoare, ci chiar pe mucenicie. Tot mai mult desenul său biografic seamănă cu al lui Șincai. Cu aceleași fervori și cu aceleași decepții. Și unul și altul și-au purtat "opera" în desagă, sperînd s-o vadă tipărită nu pentru ei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
comedie Cum se face... (pentru care Antoaneta Zaharia a primit Premiul de interpretare). Împreună cu Patrizia Barbuiani, elvețianul Markus Zohner a propus HA!HAmlet - o lectură semipantomimată a capodoperei shakespearene, temerarul experiment trădînd însă o limitată capacitate de invenție (precizia și rigoarea fiind însă profitabile la workshop). Regizat de Harald Demmer la Theater im Bauturm, Köln, Top Dogs al elvețianului Urs Widmer tranșează în expresivitate corporală drama "dulăilor de elită" ajunși și ei șomeri. Prezent la ultimele ediții cu spectacole memorabile, Teatrul
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
standard. Cititorul este astfel pus în gardă și trebuie să urmeze socratic etapele înțelegerii despre și despre. Normal, științific, comentariul autorului s-a bazat pe o bibliografie de trimitere. Ea este ofertată la sfârșitul medalionului, cu toate cerințele academice de rigoare. Din păcate, nu se găsește în textul cursiv. A fost, sențelege, sublimată! Mai cred că autorul și-a formulat ab initio o țintă ș să informeze cu orice preț și, eventual, să comenteze. Nu să analizeze, ori să dezbată! (În
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
savant orchestrate, cu participarea unor personaje de înaltă calificare profesională. Revenirea în prim-plan a securității (aflată, pe față sau mascat, la conducerea mai tuturor instituțiilor financiare din România) dovedește că unica organizație independentă din vremea comunismului (Ceaușescu nefiind, la rigoare, decât șeful absolut al unei mafii ce-a funcționat în subterană pe toată durata bolșevismului român) a fost și singura capabilă să se organizeze și să treacă la acțiune. Or, securitatea a făcut ceea ce știa să facă mai bine: să
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
-l facă să știe exact cîtă frumusețe și cîtă întristare are fiecare spectacol al său. Nunta lui Krecinski este poate cea mai împlinită și mai profundă punere în scenă a sa, în care nimic nu este demonstrativ, în care există rigoare și nebunie, în care deciziile sînt conținute și asumate, în care dispare aerul cuminte și școlăresc care-i însoțea, uneori, montările. Mi se pare că în Nunta lui Krecinski regizorul Felix Alexa se lasă pentru prima oară pînă la capăt
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
nu are de rostit o replică, ci învîrtește doar o cutie cu bomboane în mîini, zîmbindu-i candid Lidocikăi. Absolut remarcabilă apariția lui Valentin Uritescu în Raspliuev. De mult nu l-am văzut construind un personaj dificil cu atîta complexitate și rigoare, cu atîta măsură în cîntărirea evoluției scenice, cu atîta forță, cu atîta tumult. El este motorul spectacolului, sursa de energie care vibrează în ton, în felul în care-și strigă disperarea existenței unui biet cartofor, un fel de "Hopa-Mitică" al
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
la Tom? - Că are haine frumoase, rosti ușurat băiatul. - Sigur că da, sigur că da! Dar fuga de la școală, indisciplina lor? Pe rînd mai iau cuvîntul, acuzațiile, cei din corpul didactic, plutonierul-major Popovici, secretarul de partid, fiecare cu demagogia de rigoare. Elevul cu cartea e plimbat de colo, colo, obligat să rostească la fiecare oprire (îl însoțește directorul școlii): - Cine va face ca mine, ca mine să pățească! N-am să(-l) mai citesc (pe) Mark Twain! - glas pițigăiat, cît mai
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
literatură, Liana Cozea reconstituie, cu devotament și răbdare, un destin literar, recitind atentă cărțile Danei Dumitriu, ca și tot ce au scris alții despre aceste cărți, schițând o biografie a autoarei și încercând să o portretizeze. Demnă de laudă este rigoarea informațiilor. într-o țară plină de opinii și lipsită în mare măsură de informații , Liana Cozea își face datoria de a ne oferi o biobibliografie precisă. Transcriem un fragment, pentru a pune datele respective la dispoziția cititorilor care nu-și
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]