1,314 matches
-
zidul pe toată lungimea lui și nu au găsit nici o fisură. — Atunci ce poate fi? Sanchez coborî vocea. —Israelienii se tem că e ceva care îi depășește. Că poate palestinienii ridică gradul de sofisticare. În semn de avertisment. Israelienii au ripostat? —Doar cu o declarație. Dacă nu pui la socoteală și crimele de aseară. —Ce crime? —N-ai primit nota informativă de la CIA? A fost trimisă cu siguranță la șase dimineța, se gândi Maggie. Când toți ceilalți membri ai echipei americane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
plăti șoferul când ajungi acolo. Chiar îți închipui că mama mă va crede dacă îi voi spune că un bătrân m-a amenințat cu o furculiță și mi-a luat banii? N-am de gând să mă mai las prădat, ripostă bătrânul, împroșcându-l pe Ignatius cu salivă. Asta ți se-ntâmplă în negustoria cu crenvurști. Cu asta se aleg tot timpul vânzătorii de crenvurști și cei de la stațiile de benzină. Jafuri și tâlhării! Nimeni nu respectă un vânzător de crenvurști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cea nouă. Treburile păreau să meargă bine. Chiar și Jones o lăsase în cele din urmă mai moale. Lana deschise ușa și strigă spre cineva de pe stradă. — Hei, tu de colo! Nu sta pe trotuarul meu! — Lasă-mă te rog, ripostă o voce profundă de afară. Făcu o pauză ca să ticluiască o scuză. Sunt rupt de oboseală. Îmi odihnesc puțin picioarele. — Du-te și ți le odihnește-n altă parte. Cară-te cu rabla de cărucior din fața prăvăliei mele. — Te asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
suporta bucătăria, îi spuse Frieda lui Ignatius. La urma urmei suntem și noi ființe omenești. Îi dădu lui Ignatius un ghiont ușor în burtă. S-ar părea că te-au lăsat pe dinafară, grasule. Nu înțeleg ce vrei să spui, ripostă de sus Ignatius. — Costumul tău nu are cine știe ce căutare, constată Liz. — Scuzați-mă, doamnelor, trebuie să plec. — Ba, nu pleca, burtosule, spuse Betty. O să te invite cineva la dans. Vor doar să te tachineze. Nu te da bătut! Ăștia ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Leon Levy ar fi putut să-și numească creația „Pantalonii Levy“. Nu suna prea rău. Pe la douăzeci de ani, discutase cu tatăl său spunându-i că, după părerea sa, schimbarea numelui ar putea fi în avantajul firmei, dar tatăl său ripostase cu glas tânguitor: „Așa, deodată, Levy Pants nu mai este destul de bun pentru tine? Mâncarea pe care o mănânci e Levy Pants. Mașina pe case o conduci e Levy Pants. Eu sunt Levy Pants. Asta ți-e recunoștința? Ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
periculoasă, căreia vrem să-i rezistăm. Începutul va veni când următorul oraș mare din SUA va fi bombardat de teroriști. După acest moment, nimeni nu va mai comenta despre obligativitatea de a purta asupra sa cardul de identitate. Chiar acum ripostăm împotriva acestui lucru, deși putem să ne mișcăm în voie prin aeroporturi, fără să ne pese că alții vor ajunge să folosească aceste carduri pentru a ne supraveghea. Noul card de liberă trecere va fi în curând impus în cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
precum și susținătorul drepturilor omului, trebuie împlinite anumite meniri și soluționate provocările. Vor mai apare noi amenințări? Da. Capacitatea Americii de a răspunde acestor amenințări, felul în care este pregătită pentru viitor trebuie să determine națiunea să fie gata de a riposta inamicilor viitorului. Începând de la investirea în următoarea generație de inovații, până la rezolvarea problemelor legate de climă și orientarea investițiilor în direcția reformelor din sistemul de educație - sunt multe de făcut pentru a stăvili turbulențele unui viitor, care nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ai făcut. Dacă măcar te-ai simți prost, atunci ai mai avea speranțe să devii un om pe care mi-aș dori să-l cunosc mai bine. — Oamenii ies Împreună cu prietenii În orașul ăsta și reușesc să se simtă bine, ripostă ea. Tu oriunde te duci te plângi tot timpul, Îi faci pe toți să se simtă aiurea, de parcă ai fi un martir al timpurilor noastre. Ești mereu bosumflat! Pentru că nu-ți cânt eu În strună, pentru că nu-ți fac cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
toată lumea, doar ca să capeți atenție? Desert Rose tresări. — Dar nu o fac cu o intenție anume, glumesc și eu. — E de prost gust, nimănui nu-i place lucrul ăsta, nici mie, nici lui Charlie. La auzul cuvântului Charlie, Desert Rose ripostă rapid. — De unde știi tu asta? — Mi-a zis chiar el, În Palo Alto. A fost uluit de sporovăiala ta din taxi pe seama vieții mele personale. De aia a explodat În rulotă, pentru că se săturase. — De ce nu mi-ai zis mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fi o stripteuză personalizată costumată în militant ecologist, care să-i desfacă hanoracul și să-l ungă cu ulei pentru bebeluși. Probabil că n-ar îndrăzni să facă asta de față cu Stevie. Deși mereu gata să se distreze, Stevie riposta pe loc când se glumea pe seama celor mai slabi și i-ar condamna pe autorii farsei la trei luni de reportaje despre întâlnirile consiliului parohial sau de recenzii despre reprezentațiile din seria Calamity Jane cu artiști amatori. Numai perspectiva unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
își îmbrățișă o clipă prietena. Știa cât de mult ținea Fran la tatăl ei. — E îngrozitor. E un om atât de minunată. Oricum, trebuie să fie în culmea fericirii că te măriți în sfârșit. — Nu sunt chiar atât de bătrână, ripostă Fran. O spui de parcă aș fi ieșit din termenul de garanție. — Ei, nici chiar, dar ai început să ai tabieturi de fată bătrână. Când ai făcut ultima dată ceva cu adevărat spontan, nebunesc și incitant? Îi răsări brusc în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
clinicii după ce aveau să se căsătorească. Propriile gânduri o șocară chiar și pe ea. Oare persoana care spunea asta era fiica tatălui ei? Cea care înfruntase directorul companiei de autobuze când o făcuse o jigodie? Însărcinată sau nu, trebuia să riposteze. Dar cum? Cu bugetul deja auster al Citizen-ului, nu-și puteau permite să reducă prețul de vânzare și în curând vor avea un nou concurent în noul ziar. Dincolo de acest fapt pândea un adevăr crud care o îngrozea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Haideți, haideți ă Fran împinse niște picioare la o parte și se așeză pe un birou. — Ce-i cu fețele astea? — Suntem deprimați, îi explică Keith. Mai întâi reducerea de preț, acum ziarul ăsta nou și singura chestie cu care ripostăm noi e o foaie volantă în care poți să-ți oferi bilele de sticlă la schimb cu discurile vechi ale altcuiva. Îmi pare rău, Fran, dar după toate astea, începi să te întrebi dacă merită să mergi înainte. Fran își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
noi că ne scoți democrația din cap? În primul rând, noi nu te-am lezat cu nimic“. Și băieții nu ne-a vorbit frumos, cum a trebuit să vorbească, și unul dintre noi, dintre colegii noștri, dac-a văzut că ripostează, înțelegi, cu vorbe, cu gesturi din astea, așa, să ne impresioneze mai mult cu mușchii lui, atuncea a spus să lase mâna jos și să nu caute să facă gesturi de-astea să ne impresioneze. Și atuncea au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
evada... s-o luăm pe rând: în primul rând, mi s-ar tăia tot ce-am executat. Și nu e ușor. Dar s-o luăm altfel. Eu aș evada și-aș fi încolțit, ce-aș face? N-ar trebui să ripostez? Și, obligat, aș muri. Sau aș sta închis la fedeleș, deci numai în lanțuri, ceea ce nu-mi place. Urăsc lanțurile alea și cătușele. Suntem sătui de noi ca de ciorapi, după Callo Mi-am dat seama că ambiția să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
electrocasnice. Dacă ei le furaseră, unde sunt acum, s-au găsit la ei? Nu. Unde sunt? Asta e povești pentru copii. Au fost puțin speriați de situație și au reacționat, nici Mihalea nu a stat. Poate că dacă el nu riposta, poate nu se ajungea aici. A-nceput să dea și el, să scape într-un fel. Mihalea nu era o persoană prea voinică. Nici Păun nu e o persoană prea voinică. Deci, tocmai asta e, el a-nceput să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pună pene pe săgeți, ca să fim și noi înarmați cum trebuie, și să nu ne fie frică de Frunză ăștia, c-o să le arătăm noi lor că nu-i bine să se tragă de șireturi cu noi. Nimeni n-a ripostat, am tăcut cu toții, uitându-ne la Prodan și la porumbelul însângerat și la foaia mototolită de la picioarele lui, și atunci Prodan și-a întins pumnul către cer, lovind de trei ori în aer și strigând, uraaa, de-au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Închis, părul lui Gildas Îi venea acestuia pînă la umeri. Loïc, care semăna cu mama lor, Încărunțise foarte repede și avea părul tuns scurt. În afară de acest detaliu, erau identici. Un adevărat mimetism. RÎse și ea. - Așa, așa, hliziți-vă, necredincioșilor! ripostă Gildas. Numai că În noaptea asta, tradiția se respectă: viitoarea mireasă va dormi singură. - Bărbații la bistro, femeile la nani, decretă Loïc plin de afectare. - Ei, băieți, protestă Christian făcînd o strîmbătură comică, am voie totuși să fac un duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai Întunecat al curenților. - Am fost martor fără voia mea la discuția dumitale cam impulsivă cu Fersen și... - Să ne Înțelegem bine, Ryan, faptul că mi-ai salvat viața nu Înseamnă că acum o să mă apuc să-ți fac destăinuiri! ripostă ea rece. El schiță o expresie pocăită. Ei Îi păru imediat rău că-și vărsase pe el mînia pe care un altul o declanșase, și Îi puse mîna pe braț. - Iartă-mă. Ești chiar ultima persoană căreia ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
soției sale și făcu gestul de a aplauda spre a-i saluta performanța. - Incontestabil, e foarte tare, mormăi Armelle. E adevărat că n-are În fața ei decît niște blegi! - Pentru mine o spui? Întrebă acru PM. - Ce mai aștepți ca să ripostezi? Să ajungă la primărie? Un pic de curaj, ce dracu’! GÎndește-te la strămoșii tăi și fă-o să dea Înapoi ce-a cîștigat! Ca electrizat de cele două cupe pe care tocmai le dăduse peste cap, PM lansă cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cercetăm cine, pe insula asta, are mîinile deja pătate de sînge. Cine a mai ucis deja... - Sau cine are interesul să-i facă să dispară unii după alții pe toți cei care au terenuri ce au aparținut odinioară familiei Kersaint, ripostă Gwen, foarte hotărîtă să răspundă cu aceeași monedă. Prinși În hărțuiala lor verbală, nici unul, nici celălalt nu-l văzură pe Fersen intrînd În cafenea. Polițistul stătu să-i observe. Faptul că știa de acum că Gwen și PM aveau același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Evident că nu ! — N-ar trebui să refuzi niciodată să apari la televiziune, spune Eddie cu reproș. Ar putea fi o mare șansă. Ba nu ! Nu vreau să apar în nici o reclamă ! Îl văd pe Eddie că deschide gura ca să riposteze. Și nu vreau să dau nici un interviu, adaug iute. Nu vreau să fiu un model pentru nimeni. Nu vreau decât ca lucrurile să redevină la normal. La prânz, lucrurile nu au revenit deloc la normal. De fapt, totul pare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lase În pace. Mă opresc În clipa În care un chelner ne pune două daiquiri proaspete de căpșune pe masă. După ce pleacă, Lissy mă scrutează atentă. — Emma, ție Îți place tipul ăsta, așa-i ? — Nu, evident că nu-mi place, ripostez vehementă. Doar că... nu știu deloc ce-i cu el, atîta tot. E o reacție perfect normală. Și tu te-ai simți la fel. Oricum, e-n regulă. Nu trebuie decît să rezist pînă vineri, cînd pleacă. — Și dup-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lui J.M. Keynes legată de daunele de război plătite de către nemți și de ridicarea blocadei aliaților În 1919. Lui Ravelstein Îi plăcuse ce scrisesem, dar nu era Încă pe deplin satisfăcut. Susținea că am o problemă de retorică. Iar eu ripostam că o prea mare accentuare a faptelor propriu‑zise Îngustează interesul mai larg al lucrării. N‑ar strica să vă povestesc ceva. În liceu am avut un profesor de engleză pe care‑l chema Morford („Morford nebunul” Îi spuneam noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de bărbie. A Înțeles avantajul, dar pentru nimic În lume n‑ar fi acceptat să cumpere papioane gata făcute. Și nu Învățase niciodată să lege un nod de papion - „papillon” (cum Îi spunea el). - Degetele mele sunt prea nesigure, Îmi riposta. - Ia te uită! a exclamat când, În cele din urmă, a văzut pata de pe reverul hainei Lanvin. Iar am cacarisit‑o! Nu am râs la remarca lui. La acest punct trebuia luată o decizie. Faptul că vărsase cafeaua era amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]