7,490 matches
-
realizează o formă se efectuează o operație conștientă asupra unui material amorf, subordonat puterii omului. Dar cei care cultivă acest spontaneism, ascunzându-se sub umbrela unei magii prăfuite, își iau de obicei drept acoperire teama, invocată adesea, de a nu «risipi farmecul». Asemenea false măsuri de securitate țin, fără îndoială, cel puțin de o vinovată lipsă de curiozitate; a pretexta că optezi pentru irațional și a-ți interzice să analizezi echivalează cu mărturisirea implicită a unei slăbiciuni de argumentare și reprezintă
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
au, în această parte, culorile bazarelor și mulțimilor, o claritate de „lume în adevărata ei lumină”: „Vânzoleală și strigăte, cingători închise în grabă, scârțâitul roților, aprinderea focurilor, pregă- tirea mâncării și noi priveliști oriunde îți întorceai privirea... Aburul dimineții se risipi într-un vârtej argintiu, iar papagalii își luară deodată zborul spre vreun râu îndepărtat, în stoluri verzi, cârâitoare. Toate roțile de fântână din împrejurimi se puseră în mișcare. India se trezise la viață.” Stilul de poveste colorată cu proverbe hazlii
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
fără de care un cerc se stinge din concordie blazată. Dintre cei trei, animatorul și vizionarul grupului este Mircea Streinul, exemplul tipic al talentului precoce și frămîntat, neglijîndu-și înzestrarea și trăindu- și paroxistic puținii ani de viață, pe care și-i risipește nu doar în poezie, proză și gazetărie, dar și în alcool, pederastie și stupefiante. Om al exceselor în intimitate și spirit al paroxismelor în gîndire, Streinul moare la 35 de ani (în 1945), scăpînd astfel de închisoarea la care bolșevicii
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
Zegrean, în augusta sa înțelepciune, că n-a cerut actualizarea listelor, ci listele actualizate. Adică nu aducerea listelor cu picioarele pe pământ, ci pe acelea înțesate cu morți, cu buletine expirate, cu persoane aflate sub interdicția de a vota ori risipite în cele patru vânturi. Poate că e așa cum spune augustul judecător. Dar, Augustia Voastră, dacă nu voiați decât listele, așa cum erau ele la 29 iulie, pentru ce ați pus termen 12 septembrie?!? Ați văzut că Parchetului i-a fost destul
Vosganian: Cei care-l doresc pe Băsescu la Cotroceni nu mai au timp să iubească România () [Corola-journal/Journalistic/43068_a_44393]
-
și Victor Ponta n.r.) că românii prezenți la vot ieri i-au dat un mesaj președintelui. Spun amândoi că USL a obținut o victorie. Victorioșii USL-iști sunt ori diletanți , ori bolnavi irecuperabili dacă pentru un <<succes>> fără folos au risipit credibilitatea externă a României”, a completat el. Pentru ,,o medalie de tinichea” România a pierdut ,,enorm” în plan politic, financiar și social, susține PDL-istul. ,,Pentru o medalie de tinichea s-a pierdut enorm în plan politic, financiar și social
Cezar Preda: Bătrânul edec atacă din nou cu tupeu bolșevic () [Corola-journal/Journalistic/43260_a_44585]
-
miere. Poate că tocmai Brîndușa intrase în anul morții, după felul cum sendura să calce în gura lăcomiei: ce nu cheltuise vreodată cu alții și n-ar fi cheltuit nici în visele cele mai generoase cu mama și surorile ei, risipise tot într-o veselie cu Diavolul ei decrepit și priapic, luat de val, simțindu-se tot mai în largul lui în postura de gigolo în mizerie. (fragment din romanul Cronicile genocidului, în curs de apariție la Editura Cartea Românească.)
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
dreapta construită în jurul PDL. În timpul campaniei pentru referendum Neamțu s-a numărat printre susținătorii lui Traian Băsescu. Iată scrisoarea lui Mihai Neamțu: "APELUL UNUI LICEAN CĂTRE „OASTEA NAȚIONALISTĂ” (1995): La început de an, în miez de iarnă, oastea naționalistă românească (risipită pe aiurea, în fel și chip, pe criterii tot mai variate) se află într-un moment de grea încercare. Nu vrem să fim profetici și nici sentențioși, dar evoluția social-politică din ultimul timp pare să demonstreze aceasta. În anul care
Mihai Neamţu, scrisoare către mişcările neolegionare () [Corola-journal/Journalistic/42612_a_43937]
-
Parlamentului, unde se va da citire deciziei CCR de invalidare a referendumului din 29 iulie, menționând că ”soluția oferită de șase judecători incoruptibili, curați ca lacrima”, învinge ”votul unei majorități zdrobitoare”, fapr pentru care ”judecătorii Curții Constituționale au datoria să risipească toate suspiciunile ce apasă asupra imaginii lor”. În ultimele zile, informațiile privind posibilele conflicte de interese ale câtorva dintre judecătorii Curții Constituționale devin tot mai numeroase. Sunt acuzații deosebit de grave. Dacă ele au măcar un sâmbure de adevăr, atunci înseamnă
Vosganian cere judecătorilor CCR să dovedească că votul lor nu este viciat () [Corola-journal/Journalistic/42701_a_44026]
-
convins că singurele argumente care au stat la baza ei au fost cele ce țin de litera și de spiritul Constituției. Și dimpreună cu poporul român, Parlamentul trebuie să capete aceeași certitudine. De aceea, judecătorii Curții Constituționale au datoria să risipească toate suspiciunile ce apasă asupra imaginii lor. În fața Parlamentului, în fața CSM, în fața poporului român ori în fața propriei conștiințe, nu aș ști să vă spun cum e mai bine. Dar lucrurile trebuie limpezite, altminteri gustul amar al acestei istorii ne va
Vosganian cere judecătorilor CCR să dovedească că votul lor nu este viciat () [Corola-journal/Journalistic/42701_a_44026]
-
Acțiunile întreprinse de , de a risipi confuziile și dezinformările apărute în legătură cu pretinsele declarații ale unor înalți oficiali europeni sunt salutate de . "Aș vrea să salut câteva acțiuni foarte importante ale ministrului de Externe, în legătură cu care domnia sa m-a informat în cursul zilei de azi, acțiuni de
Antonescu salută acțiunile lui Corlățean de a risipi dezinformările () [Corola-journal/Journalistic/43030_a_44355]
-
declarații ale unor înalți oficiali europeni sunt salutate de . "Aș vrea să salut câteva acțiuni foarte importante ale ministrului de Externe, în legătură cu care domnia sa m-a informat în cursul zilei de azi, acțiuni de natură să lămurească niște lucruri, să risipească niște confuzii și chiar dezinformări, apărute inclusiv în presa română, în legătură cu pretinse declarații ale unor înalți oficiali europeni", a spus Antonescu. Președintele interimar a spus că discuțiile dintre ministrul Corlățean și instituțiile europene, desfășurate miercuri, sunt foarte importante. În sensul
Antonescu salută acțiunile lui Corlățean de a risipi dezinformările () [Corola-journal/Journalistic/43030_a_44355]
-
fără precedent la adresa ministrului Muncii, Mariana Câmpeanu, afirmând că aceasta este pradă unor pusee grave de delir. Acuzațiile au venit în urma unor declarații de presă pe care Mariana Câmpeanu le-a făcut, în care o acuza pe Anastase că a risipit banii pensionarilor. Ar fi mai bine ca doamna Anastase să justifice de unde a avut milioane de euro pentru beculețe de Crăciun, pentru a plimba parlamentarii PDL în Antalia sau la mare de 1 mai". De asemenea, aceasta a acuzat-o
Roberta Anastase: Constat o tulburare psihică la Mariana Câmpeanu () [Corola-journal/Journalistic/44710_a_46035]
-
după colaborări cu atîția regizori și parteneri cu nume mari, să faci o asemenea priză cu cineva. Sub acest semn aș pune spectacolul lor Kiki van Beethoven. Acela al umanului. Al descoperirii reciproce. Și al dăruirii. Valori normale, tot mai risipite în teatrul românesc. Efort mult, energii imense implicate într-un mecanism căruia îi lipsesc sufletul, vulnerabilitatea, emoția, tandrețea. Așa sînt prea multe dintre spectacolele ultimilor ani. Prea puțină căutare într-un text sau altul, prea multă și prea mare dorința
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
de odinioară, deosebirile îl pun pe gânduri și pe Mircea Zaciu, iar câteodată îl și amuză. Are alte puncte de raportare, bineînțeles. Iată la cinematograf, la ei și la noi: „Sala e aproape goală. La noi, lumea s-ar fi risipit cu un fel de voioșie a dispersiunii, aici, dimpotrivă, fiecare spectator nou venit se așază lângă predecesorul său, astfel că rânduri întregi sunt compacte, iar altele goale. Impresie de careu ostășesc”. Spiritul de ordine germanic, despre care știa din copilărie
Prin teritoriile lui Mircea Zaciu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4492_a_5817]
-
nu există minuni și trebuie apelat la strategia PDL. "Mi-aș dori să trăiesc în acea țară în care totul se poate face peste noapte, fără sacrificii. Din păcate, dumneavoastră știți că aceasta este o iluzie și ea se va risipi curând. V-ați folosit de promisiuni deșarte pentru a ajunge la Putere", a atacat Elena Udrea. La rândul său Emil Boc a transmis “Să nu credeți că există miracole peste noapte”.
Strategia PDL în atacul la Guvernul Ponta. Puncte cheie în discursul "greilor" () [Corola-journal/Journalistic/44940_a_46265]
-
nu mă mai dor ochii de la atâtea chestii colorate. Și îmi simt sufletul mai ușor ca niciodată. Durează câteva secunde, lungi cât o zi de primăvară, după care ne întoarcem la gălăgia-curcubeu. Raluca Glodeanu Loco parentis Deschisesem geamul să se risipească damful de amoniac în descompunere. Bătrânul se scăpase pe el. Avea schimburile „de moarte“ în portbagaj. Îl trans por tasem de la un spital la altul, până ce moartea îi pier duse urma. Automobilul lăsa dâre de fum în noapte. Când ai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dorul ei, și la ea, maică-sa, care l-a făcut și l-a crescut și-a rămas văduvă și nemăritată din pricina lor, nu se gândește nici ca la bruma de anțărț. Ei, nurorii, ce-i pasă! zace toată ziulica risipită-n lene și gărgăunii ei, o ia la sănătoasa, hai-hui, umblând brambura de cum dă răcoarea serii și cât ține noaptea, pe lună, ca o strigoaică! Vine, tiptil, cu rouă pe haine și părul suflat de vârcolaci, și cum pune capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să avem și noi ceva de adunat. Poate se isprăvește cu războiul și ne lasă la casa noastră. Or să se-ntoarcă ai noștri, și ce-o să mâncăm? Tot câmpu a rămas în părăsire, atâta amar de grâu s-a risipit, când or să vină toți, după război, n-au să aibă ce mânca. Așa a fost și după primul război: se-ntindea lumea ca râma după o fărâmă de pâine. Ocoliră piața cu statuia Eroului Necunoscut. În urma lor apăru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
al mulțimii, cu neputință să facă ce voiau ele, supuse voinței și mișcării balaurului stâlcit care-și târa coada pe sub umbra puțină a zidului. Rândurile se formau în stradă, în fața bisericuței, și grosul coloanei ieșea pe partea cealaltă a porților, risipindu-se în hudița următoare. Cerboaica descoperi voluptatea stearpă a supunerii și se abandonă cu totul mișcării aceleia necontrolate și totuși ordonate, încete și continue, spre ce? Nu știa, nu-și putea răspunde, dar înțelese dintr-o dată, cu-o adâncime sufletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de-ndepărtare și singurătate și-i prăbușise de-a dreptul în somn. El întâi, cu brațul sub capul ei, răsuflând tot mai liniștit și mai prelung, scufundându-se în moartea aceea aparentă care-l despărțea de ea, apoi ea însăși risipindu-se moale, sfârșită, adormind și visând cai albi alergând pe-o câmpie înzăpezită, cu coamele-n vânt. Cai albi, zăpadă. Un vârtej în care se contopise deplin când auzi prin somn pași alergând sub geam și strigăte. El își trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
luptă și să vă ordonați viața aceasta, care v-a fost oferită tocmai pentru a vă curăți spiritul și pentru care v-ați rugat mult, dincolo, ca s-o primiți. Ați primit-o! Vedeți ce faceți cu ea! Nu vă risipiți această frumoasă viață fără rost, pentru că cea mai aspră judecată va fi cea a propriei conștiințe și nu va fi deloc ușoară. Mirajul unei vieți ușoare, fără muncă, fără sacrificii presupune o vecie neagră și nu o doresc nici unuia dintre
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
zis. - Nici eu, acum mulți ani, când eram mai tânără. Îmi era frică, nu știu de ce, un sentiment oarecum inexplicabil. Nu aveam motive întemeiate să simt asta. În timp, a dispărut, poate și cu vârsta, încet, încet multe temeri se risipesc. Recunosc, am fost nevoită, la un moment dat și iată-mă. Acum ...șofez. I-am zâmbit și am pornit la drum. O zi bună pentru o ieșire în afara orașului. Niciun fir de nor nu se zărea pe cer, doar vântul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ce poate fi citită de oricine. Și cu semnătura mea, pe care cred că n-o știi. M-am gândit că ar sta mai bine la tine decât la mine, nu vreau să aibă soarta celorlalte lucruri care se vor risipi, odată cu trecerea mea dincolo. De cană n-am nevoie, n-am folosit-o decât în visurile mele. Niciodată real. Mi-era frică să nu se spargă. Mi-e greu să renunț, fotografia de pe ea mi-e cea mai dragă imagine
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
tac. Tic... tac. Oare cât să fie ceasul? Nu știe, n-a văzut niciunul până acum, dar parcă au trecut ani de când zace pe iarba udă, acolo unde îl aruncase, peste noapte, o pală de vânt. Întunericul nu s-a risipit de tot, razele soarelui răzbătând cu sfială până la pământ. Își aruncă privirea de jur împrejur, doar, doar o zări pe cineva cu care să schimbe o vorbă. I se urâse peste noapte, singur, numai câțiva greieri zăpăciți îi ținuseră companie
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să îl ia cu preșul pe cel dintâi sunt la fel de valabile întrucât salvează poetul de primejdia mărturisirii exclusiv prin imaginea din oglindă, prin dispariție, prin refuz. Cele două moduri de a spune beneficiază de același timp al cuvintelor și se risipesc în aceleași spații suprapuse, în care la un moment dat chiar ele, cuvintele, sună ca niște promisiuni dogite și false, dar încăpățânate, pentru că se repetă obsesiv, aparent haotic, mânate de nerăbdare. Dar nu acolo, la capătul nerăbdării, se învață arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]