724 matches
-
atâta ostentație! Altceva ar fi fost dacă măștile n-ar fi fost smulse violent imediat dupa generic ci ar fi alunecat treptat, lăsând să se întrevadă, cât mai flagrant, mojicia lumii "bune". În film, însă, situațiile se cam repeta. Fiul risipitor răspunde că la carte la provocările mamei prin formule că "Ești complet oligofrena", "Ești nebună!" când nu-i precizează, tandru, "Te f. în gură!" Cam mult, tehnicist și mai ales repetitiv. Luminița Gheorghiu dezvolta, în schimb, portretul unei femei victima
Arome de Urs la Berlinală - Corespondență de la Tudor Caranfil by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/80129_a_81454]
-
fost dat sociologiei s? treac? peste frontierele natale, dincolo de Atlantic, pentru a putea atinge o maturitate, atunci c�nd �n Europa erau r?sun?toare �nfr�ngerile democra?iilor. F?r? �ndoial? c? nouă gazd? american? nu putea fi la fel de risipitoare. Transform?rile sociale accelerate, etică protestant? de ra?ionalizare a cunoa?terii ?i a practicilor, pragmatismul orientat spre eficacitate �n dispre?ul ideologiilor, capitalismul condus de datoria de mecenat ?tiin?ific ?i social, universit??i primitoare a inovatorilor � s�nt
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
un proces de dezvoltare institu?ional? care s-a accelerat �n cursul anilor ?aizeci, dar care cunoa?te un sf�r?it brutal la turnură anilor ?aptezeci. Cauza principal? a fost cre?terea cererii sociale din ce �n ce mai risipitoare ?i diferen?iate. Funda?ia Rockefeller ?i Social Science Research Council � pierd monopolul �n materie de finan?are. Al?turi de noii mecena priva?i (Carnegie, Ford, Rand ?. a.) apar comenzi publice (din partea ministerelor Armatei, Agriculturii, S?n?ț??îi
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
mai atentă, revelator, ca la bufonii lui Shakespeare). Ceea ce este însă în primul rând caracteristic pentru modul de a proceda al scriitorului este postura de observator. O serie de romane (Lupii la stână, 1978, Sita lui Mamona, 1980, Întoarcerea fiilor risipitori, 1982, Oaspeții bătrânului Catul, 1984, Moștenitorul, 1986, Dealul viilor, 1988) se articulează, dacă nu într-un ciclu propriu-zis, în orice caz într-o frescă urmărită de-a lungul mai multor decenii, cam de prin anii premergători primului război mondial și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
SCRIERI: Duhul pământului, București, 1971; Mihai Ralea, vocația eseului, București, 1973; Fratele nostru Emanuel, București, 1976; Lupii la stână, București, 1978; Prindeți vulpile, București, 1978; Școala pedepselor, Iași, 1979; Sita lui Mamona, București, 1980; Dincolo de iubire, Iași, 1982; Întoarcerea fiilor risipitori, București, 1982; Oaspeții bătrânului Catul, București, 1984; Moștenitorul, București, 1986; Dealul viilor, București, 1988; Zodia vărsătorului de plumbi, București, 1989; Cuvântul și cuvintele, București, 1999; Etic și estetic, București, 2000. Repere bibliografice: Dumitru Micu, Debuturi în roman, CNT, 1976, 25
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
Voinescu, „El Rey”, RL, 1993, 35; Ov. S. Crohmălniceanu, O poveste adevărată, captivantă, CC, 1993, 10-12; Titu Popescu, Cărți și autori din diaspora. Jacob Popper, ST, 1994, 9; Călin Manilici, Ușerul Europei Libere, ST, 1995, 10-11; Constantin Cubleșan, Un frate risipitor, ST, 1996, 1-2; Aurel Rău, Despărțire de Jacob Popper, ST, 1996, 1-2; Titu Popescu, „Celălalt Coșbuc”, ST, 1996, 1-2; Radu Mareș, Condiția polemicii literare, TR, 1996, 21; Titu Popescu, „Un foc de pistol”... postum, JL, 1997, 1-4; Manolescu, Enciclopedia, 579-580
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
acei sărmani de pe dealuri și din sate, pentru a alunga acele lipitori și pentru a face în sfârșit să triumfe dreptatea și egalitatea, Cristos care împarte pâinile și peștii... Oh, cât era de mieros acel Episcop în timp ce depăna parabola fiului risipitor referindu-se la el. Era privit ca un soi de naufragiat, dar și cu mâhnirea, se gândi Tommaso, ce te-ncearcă fiindcă ai luat un dumicat de la gura rechinilor. După căința publică, a început să colinde zilnic satele vecine cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
1956; "Colocviu critic", E. S. P. L. A. 1957; "Versuri", Editura Tineretului., 1961; "Imn către zorii de zi" E. P. L., 1962; "Poeți și poezie", 1963; "Versuri", colecția "Cele mai frumoase poezii", Editura Tineretului, 1964; "Fluxul memoriei" (retrospectivă), E. P. L., 1967; "Fiul risipitor", E. P. L., 1964. Începând cu anul 1957, A. E. Baconsky introduce în poezie o ipostază romantică, poetul se vrea piatră de hotar în direcționarea poeziei. Spirit înnobilat de o bogată cultură, își rezervă un spațiu îndeajuns de reliefat în contextul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
retoric, livresc, pândit parcă de o voită estetizare desfășurată hieratic și ritualic, într-o zonă a misterului 1, atingând tardiv expresionismul în "Cadavre în vid". Totuși, remarcăm că în cele două volume, "Imn către zorii de zi" și "Întoarcerea fiului risipitor", încearcă ancorarea în real, deși imaginea unei tristeți legate de chemări de amurg persistă. Poetul caută spectrul pașilor pe mari distanțe învăluite în ceață. Nu există poem în care să nu apară ceața ca motiv, înăuntrul căreia personajele nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lesne se înțelege, ,,amestec, mulțime, grămadă de milionari’’. în 1930, aceștia erau mai numeroși decît în 1914, pentru că, în intervalul celor șaisprezece ani, se iviseră așa - numiții ,,îmbogățiți de război’’, ,,oamenii noi’’ produși de ,,capitalismul (nostru) oriental’’, ambițioși, sfidători, grobieni, risipitori. în realitate, nu toți dintre ei chiar foarte bogați, dar toți ,,milionari’’, ca efect al creșterii continue a inflației. Așa stînd lucrurile, cuvîntul devenise oarecum frecvent. Eram - avea să arate cu sarcasm cineva - și ,,țara celor mai numeroși milionari peste
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dacă despart umbrele/ de la umbra sticloasă a ciulinului/ până la germenele de lumină// dacă din lumina trecută prin prismă/ aleg focul/ și cerul și apa (...) Dacă mă las pradă/ cerului, pământului/ până la miez, până la scânteie// și iar sunt bogată/ și mereu risipitoare". Ultimul volum semnat de Maria Mănucă, intitulat Clinica de metafore, conservă mare parte din imaginarul poetic mai vechi al autoarei. Ultima fiică din neamul Manole este, ca întotdeauna, preocupată a zidi cuvinte care să sporească frumusețea lumii. Majoritatea poeziilor din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Micu, „Îndrăzneala”, „Scânteia”, 1959, 4 597; D. Micu, Romanul românesc contemporan, București, 1959, 108-137; Matei Călinescu, „Întâlnirea din Pământuri”, GL, 1960, 32; Silvian Iosifescu, În jurul romanului, București, 1961, 218-235; Ion Vitner, Prozatori contemporani, I, București, 1961, 7-64, 313-315; Ov.S. Crohmălniceanu, „Risipitorii”, GL, 1962, 43; Nicolae Manolescu, „Risipitorii”, CNT, 1962, 49; Paul Georgescu, Transformări în conștiință, GL, 1963, 15; Gabriel Dimisianu, Critică și receptivitate („Friguri”), GL, 1963, 36; Al. Piru, Direcții în romanul românesc contemporan, GL, 1963, 52; Streinu, Pagini, IV, 154-156
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
CNT, 1968, 3; D. Micu, „Moromeții”, II, „Lupta de clasă”, 1968, 2; Nicolae Manolescu, „Intrusul,” CNT, 1968, 30; Lucian Raicu, „Intrusul”, FLC, 1968, 30; Piru, Panorama, 406-409; Sorianu, Glose, 97-102; D. Micu, „Intrusul”, „Lupta de clasă”, 1969, 6; Magdalena Popescu, „Risipitorii”, RL, 1970, 1; Nicolae Manolescu, Romanul timpului moral, CNT, 1970, 4; Adrian Marino, Interpretări (despre „Risipitorii”), RL, 1970, 10; Cristea, Interpretări, 46-51; Dimisianu, Prozatori, 21-46; Nicolae Manolescu, Realism modern și povestire, LCF, 1971, 1, 2; [Marin Preda], LCF, 1971, 28
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Perspectivă critică, RL, 1972, 32; Gheorghe Grigurcu, Clasicismul operei lui Marin Preda, F, 1972, 8; M. Nițescu, Un realist modern, VR, 1972, 8; Caraion, Duelul, 329-353; Ciobanu, Panoramic, 113-126; Munteanu, Opera, 180-205; Protopopescu, Volumul, 161-182; Vlad, Convergențe, 306-319; Al. Piru, „Risipitorii”, RL, 1973, 2; Nichita Stănescu, Marin Preda - scriitor contemporan, ARG, 1973, 10; Andriescu, Disocieri, 251-260; George, Sfârșitul, I, 286-289, III, 240-249; Florin Mugur, Convorbiri cu Marin Preda, București, 1973; Petrescu, Scriitori, 94-97, 145-148; Raicu, Structuri, 150-156; Tudor, Pretexte, 112-131; Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
a sătura poftele? Teoria bunului-simț Poziția specială a Economiei în raport cu modelele de cogniție este dată de faptul că deși în logica pură pentru a ajunge la adevăr trebuie cumva să ne întoarcem și la simțuri, în logica situațională întoarcerea fiului risipitor al înțelegerii și explicației se face în esență la bunul-simț. Ceea ce semnifică a fi drept adevăr, faptă, coincidență etc. este, în cazul Economiei, instanța bunului simț. Pe înfășurarea dintre adevăr și bunul-simț se instalează contextul ca replicant al coincidențelor dintre
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
definesc contextele în care se procesează relația nevoi-resurse pentru a legitima intersubiectivitatea. Nu încape îndoială că este vorba despre o reașezare a semnificațiilor Economiei dinspre fizicalitate spre antropicitate, traseu de reconformare a viziunii paradigmatice, un fel de întoarcere a fiului risipitor la naturalețea sentimentelor filiale și la avantajul stimulat pentru energii subtile ale mediului empatic. Simbolic, este vorba despre ieșirea din rai a lui homo œconomicus pentru a începe aventura reproducției. Noua misiune a Economiei de a intra în lumea vie
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
al mecanismului. Eliberarea rațiunii este în fond reîntoarcerea ei la locul de baștină, la natura sa mamă, ca parte aflată în conflict ireductibil (și de aceea benefic) cu gândirea emoțională, cealaltă latură a naturii umane. Consecințele acestei întoarceri a fiului risipitor (mai ales distrugător al inefabilului și sensibilului din natură) este reinserția omului în propria lui dimensiune acțională pentru a menține propensiunea spre artificial la limitele nonconflictuale cu naturalul. Se evită în acest fel catastrofa conținută în nevoia de putere absolută
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
dorul, suferința, nostalgia absolutului, tristețea, solitudinea, spleenul, bucuria - acțiuni, situații arhetipale: călătoria, vânătoarea magică, coborârea în infern, rătăcirea în labirint, păcatul originar, pactul cu diavolul, jertfa creatoare, lumea ca teatru, viața ca vis - personaje: Isus, Lucifer, Adam, Eva, Iona, fiul risipitor; Orfeu, Pygmalion, Hyperion, Icar; Zburătorul, zâna, strigoiul, ciobanul mioritic; Oedip, Faust, Don Quijote, Don Juan ș.a. - aforisme, maxime: carpe diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis, fugit irreparabile tempus. Cele mai multe motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
crească fiii, rănile din sufletul de copil nu se închid niciodată și iertarea sau uitarea sunt imposibile: Nici eu, nici fratele meu - afirmă Gelu - nu ne cunoaștem părinții. Întrun fel, aceasta este infirmitatea noastră. Imposibilă este și întoarcerea (mitul fiului risipitor este deconstruit, transformat în anti mit al tatălui vinovat de rătăcire în hățișurile unei lumi distructive), fiindcă memoria are două tăișuri (și subtitlul roman împotriva memoriei ne avertizează). Pe de o parte, memoria legăturilor de sânge e atât de fragilă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
majore ale romanului, aceste reflecții ale lui Niculae exprimă o întreagă filozofie existențială și toate adevărurile adânci ale lumii țărănești căreia îi aparțin personajele. În opinia mea, tema fundamentală a cărții - existența familiei țărănești tradiționale - reactualizează mitul biblic al fiului risipitor, întro viziune realistă, obiectivă. Un prim argument este faptul că destrămarea familiei Moromete se asociază cu temele iertării și împăcării, dezvoltate în volumul al doilea. În acord cu referentul mitic, (ex pri mat direct, în secvența meditației lui Ilie pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fiind privită ca o abatere de la această regulă nescrisă; 54 r. 18 : „Unia zic așa, că femeia-i sac fără fund” părerile unor oameni potrivit cărora femeile ar cheltui mai mult decât bărbații, că ar fi mai pretențioase și mai risipitoare; p. 58, r. 6 7: „prietenii și babele, lehămetindu-se, l-au dat în burduhul dracului” după ce au încercat fără izbândă să-l însoare, prietenii și babele își declară indiferența față de ce va urma; p. 61, r. 2 3: „vrabia
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
uneori parcă făr' să-și dea seama" notează N. Petrașcu iar D. Suchianu îl credea cu adevărat pe Caragiale om sucit, "aci bun să-l pui la rană, aci mai rău decît un cîine de stînă [...], foarte zgîrcit și foarte risipitor. S-a certat cu cei mai buni prieteni ai lui [...] fiindcă s-a împrumutat de la ei cu bani și nu și-a plătit datorii de felul acestora decît cu mare greutate." Anumite discrepanțe ale personalitații surprinde și G. Panu într-
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dispreț greu reținut față de conduita ignobilă a tatei care "conta pe moștenirea averii soră-sii din care ciupise mai dinainte și pe care, ca un veritabil pungaș, o convinsese să transforme testamentul, frustrându-și proprii copii") a dezvăluit un Caragiale risipitor și lipsit de onorabilitate: "Cum intra în stăpânirea banilor, se pornea pe petreceri, oferind mese copioase, pe care le numea praznicele Momuloaiei. [...] Caragiale era rău platnic. Refuza să-și plătească datoriile chiar când dispunea cu prisos de sumele luate cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
trec peste maniera tip advocatus diaboli și semnalez alte moșteniri cu bucluc: celebra Scrisoare pierdută rezonează cu O alegere la Senat publicată în 1878 de I. Negruzzi și cu Une camaraderie a lui Scribe, pe care Caragiale o tradusese, Zgîrcitul risipitor "modelează" ultimul act și discursul lui Cațavencu; o scenă din Noaptea furtunoasă (lectura ziarului) se recunoaște în Rusaliile lui Alecsandri, piesa avînd asemănări și cu Iorgu de la Sadagura al aceluiași din opera căruia Iașii în carnaval par a prefigura pe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
făcea numaidecît rost de împrumut cu dobînzi sălbatice" "înțărcase bălaia" Probatoriul nu reușește, cred, să fie incriminant însă, psihanalitic, ar putea demonstra că intenția de a-și ucide tatăl deja mort nu i-a reușit în totalitate lui Mateiu fiu risipitor terorizat de modelul tutelar care, în esență, l-a generat impunîndu-l în dubla postură în care s-a proiectat și părintele său: "Sunt fiul operelor mele, al căror tată sunt". Numai din această postură a reușit Mateiu să aplice o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]