1,892 matches
-
care-i scânteie steluțe. - Bravo, bravo, să trăiești! Dar nu-mi spui și al cui ești? Și... gândind i-a zis așa: - Cled că mă cunoști mata, Că altfel nu nimeleai Ce-am în brațe să îmi dai. Moșul a roșit la față Și să iasă cât mai bine Din încurcătura asta, A scos darurile-n grabă Și... suflând într-o batistă N-a mai nimerit cadoul Pentru fiecare țânc, Cum i-avea înscriși pe listă. Cu serviciul încheiat, A plecat
MOȘ CRĂCIUN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376670_a_377999]
-
și i le-a sărutat, ștergându-i fața cu buzele lui. Ea plutea de fericire. - Nu mai sunt amețită de la șampanie..., acum mă amețești tu, dragule! Hi! Sunt goală! Nerușinatule! De ce te uiți la mine așa...? a exclamat ea deodată, roșind. A alergat în pat și s-a acoperit, încercând să se îmbrace sub pătură. El s-a întors cu spatele, râzând cu poftă. A așteptat-o și au plecat în bucătărie liniștiți. Li se făcuse foame... ... Se deschisese anul de
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
La un moment dat, cineva a pus mâna pe umărul meu și când ridic ochii, în jur erau numai bărbați. Politicos, mi-au spus că aici e doar vestiar de bărbați și că următoarea ușă era cea pentru femei. Am roșit, m-am bâlbâit și am ieșit năucită. Am tras aer în piept, am zâmbit în sinea mea și am zis: apa o să spele bine obrazul meu puțin cam șifonat. Am povestit acasă întâmplarea. Râzând, fiica mea m-a întrebat: „Tu
ÎNTÂMPLĂRI HAZLII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375109_a_376438]
-
analizează la sânge totul, chiar și interiorul invizibil al trupului nostru, ba chiar și gândurile pe care ni le vede tridimensional ! Desigur, acest lucru ne deranjează pe mulți; el poate ne înspăimântă cel mai serios și deseori ne face să roșim speriați înlăuntrul sufletului nostru, dar... asta este! Totul se revelează clar, implacabil, fără nici o scăpare, de sus în jos, de jos în sus - și fără drept de apel ! De ce vă mirați? Avertismente am avut destule. Ca atare, într-acolo, în
FILMUL VIEŢII NOASTRE ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375182_a_376511]
-
iarba amăruie ca o lună, Noi ne-am iubit atroce-ntr-un târziu. Șopârle de onix, cu ochii verzi și ciute evadate dintr-un rut, Acoperit-au ochii de la iezi, Să nu mă vadă când te mai sărut. Copacii au roșit în scoarța lor de mușchi și de licheni atrofiați. Noi alungeam preludiul incolor, În trupuri de asceți crucificați. Pândim la dimineți decolorate, Când prin fânețe, mai respiră luna. Să reparăm petale deflorate de fluturii ce-amână săptămâna. Referință Bibliografică: AMPUTARE
AMPUTARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375206_a_376535]
-
nepotolita dorință de a ne linge buzele ce au gustat din dulcea miere a iubirii. În sfârșit, a sosit și clipa când nuntașii ne-au urat “Noapte bună”, urare însoțită de tot felul de glume deocheate care ne făceau să roșim și iată-ne acum, singuri-singurei, cu geamurile bine obturate, pentru ca nicio privire indiscretă să nu ne tulbure clipele de intimitate. Inimile noastre au început să bată mai tare, o mare emoție ne-a cuprins pe amândoi. Eram pentru prima dată
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
trebui? Avem mijlocul de transport folosit la săvârșirea faptei, avem cele două imobile care aparțin aceleiași persoane, avem proprietarul lor... Ce ne mai trebuie, domnule comisar? s-a supărat pe dată magistratul, ridicând treptat vocea la fiecare frază pronunțată. Se roșise deja și pe frunte îi apăreau primele broboane de sudoare. - Domnule..., permiteți, vă rog! Lăsați-mă să vă amintesc că descrierea fetei și chiar portretul robot indică o cu totul altă persoană, a accentuat polițistul, oarecum iritat și nemulțumit. În
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
o chitară. Cântec nou, de înflorire strălucește în privire Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?! Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară. Câmpurile unduiesc, firul ierbii îngeresc, Pădurile șușotesc frunzelor, ce înverzesc Și obrajii-mi se roșesc, c-au aflat cât te iubesc! Cântec nou, de înflorire strălucește în privire. Primăvara dă de știre, vieții de a ei sosire Și mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucire Și iubesc a ei menire și iubesc, iubesc, iubire! Și iubesc, a câta
SUNT PRIMAVARA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372781_a_374110]
-
de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita flămânzește mai departe se umple cerul de lumină lină topind în ea icoanele de sus o nouă încercare va să vină când astrul se va trece spre apus din nou clipesc pe boltă de departe tăcute stele peste
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373183_a_374512]
-
S-a dus la Brăila, la doamna Virginica. --Vai, domnu Mărășteanu, a trecut atâta timp și nu ne-ați mai vizitat. Dacă ați ști cât v-am așteptat...Și l-a privit galeș, zâmbindu-i cu subînțeles. Văzându-l cum roșește și se fâstâcește, doamna Virginica l-a întrebat foarte serioasă: --Ați cules ceva plante? Vreți să vă trimitem o mașină? --Nu prea. Am avut ceva probleme cu organizarea, dar am strâns puțin pelin și mușețel. Cred că am să le
S.R.L. AMARU-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373202_a_374531]
-
S-a dus la Brăila, la doamna Virginica. --Vai, domnu Mărășteanu, a trecut atâta timp și nu ne-ați mai vizitat. Dacă ați ști cât v-am așteptat...Și l-a privit galeș, zâmbindu-i cu subînțeles. Văzându-l cum roșește și se fâstâcește, doamna Virginica l-a întrebat foarte serioasă: --Ați cules ceva plante? Vreți să vă trimitem o mașină? --Nu prea. Am avut ceva probleme cu organizarea, dar am strâns puțin pelin și mușețel. Cred că am să le
S.R.L. AMARU-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373202_a_374531]
-
hârtie pentru zmeu M-ai lăsat în umbra pragului tocit Purtând un gol imens și-nsingurat Din ziua-n care tu n-ai mai venit M-ai lăsat moartă în pulsul meu ratat M-ai lăsat peste pustiu regină Polen pribeag roșind de adevăr Pe capul de-alalabastru tot crescând tulpină Pe ochiul vindecat al singurului măr M-ai lăsat, păgână remușcare, Într-un sertar al vieții-ngrețoșat O simplă bătătură a valului de mare Peste lovita-mi lavă - vulcanul nesperat M-ai lăsat
M-AI LĂSAT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372258_a_373587]
-
și scriitor, de la care ne-a rămas un adevărat breviar de viață politică exemplară. Dacă oamenii politici ai vremurilor noastre post-revoluționare, ar citi și ar lua aminte la sfaturile, îndemnurile acestui corifeu strălucit al Marii Uniri, ar fi nevoiți să roșească: „O, voi cei care prin naștere, prin avuții, prin inteligență sunteți capul nației, fiți demni de misia (misiunea) ce vă este încredințată. Duceți la bun sfârșit marea noastră întreprindere (acțiune) politică și socială și culturală...” Și mai mult decât atât
UN VEAC DE ÎNŢELEPCIUNE ÎNTR-UN BOGAT FLORILEGIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374677_a_376006]
-
au scris de mult și-or dăinui pe veci Poeme fără rimă, albe....dar cuvinte, În fața cărora te-nclini și le petreci, Cu “Eu iubesc și ochi și flori și buze și morminte”. Acum se scrie mult și-adeseori hîrtia, Roșește când suportă vreun poem. Ne guvernează modernismul și prostia, Valorile perene-s un blestem. Lumânări la porți de lume Flori de colț ce rar găsești Vor fi mângâeri postume Snoave, vorbe sau povești Nu vreau să omor poeții, Dacă sunt
UNOR POEȚI CONTEMPORANI... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374794_a_376123]
-
oamenii! Nu veniseră să critice textele noastre, să le desființeze pe ele ori pe noi. A fost, din punctul lor de vedere, o experiență în plus, un schimb de experiență, așa cum gândesc și eu acum. Am privit-o pe Violetta. Roșise un pic mai mult și privea la Rodica liniștită, zâmbind, dar cu o undă de neliniște în ochi. L-am fixat pe domnul Ioan Grămadă. Nu se citea nimic în plus pe fața domniei sale. „Păi,da! mi-am zis eu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
melodioase”, folosită într-un șirag de metafore menite a indica izvorul tristeții manifestate de poetă în poemele sale! O priveam atent, fără să las a se observa, pe Violetta. Era cât se poate de impresionată de tot ce exprima poetul. Roșise puternic și ochii-i înotau în lacrimi. „Vai, Violeta! Știam că ești puternică. M-am înșelat?” Nu, nu cred că m-am înșelat, dar cum să nu te miște cascada de cuvinte declamate cu talent actoricesc de acest extraordinar șlefuitor
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
loc, deși au trecut douăzeci de ani de la platonica lor relație, parcă se mai îngrășase puțin, nu prea mult, suficient să-i scoată în evidență - acum, mai mult ca oricând - superbele-i forme. Firește, l-a recunoscut și ea. A roșit puternic și s-a sprijinit cu palmele de tejgheaua din fața ei, ca și cum ar fi simțit o acută nevoie de a se așeza. - Bună, Miruna; ce surpriză plăcută ! Uitase de mahmureală, de banalele antinevralgice, avea în minte doar clipa în care
SE CAUTĂ MESERIAŞI PENTRU TENCUIELI DE INIMI ÎN AGONIE ŞI SUFLETE NEFLAUŞATE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375599_a_376928]
-
întrebat: - Unde mergem ? La tine sau la mine ? Aveam, în hotelul unde eram cazat, o cameră cu pat dublu, grație unei mici atenții dăruită recepționerului-șef. Era locul ideal pentru ceea ce avea să urmeze. - Evident că la mine, am spus roșind ușor. - Să purcedem atunci, exclamă Mădălina puțin teatral. Dincolo de ușa camerei, timpul s-a comprimat dintr-odată. Nu știu prin ce miracol și cum, hainele noastre lejere s-au volatilizat pur și simplu de pe noi. Ne-am trezit goi, înlănțuiți
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
fiecare hârtie în parte. După una sau două „semnături”, obosită și nemulțumită, doamna Eleonora l-a oprit, vorbindu-i: - Ho, de! Mai ușor maică! Mă omori de tot, ce ai? Rușinat, acesta și-a cerut scuze. Toată fața i-a roșit pe sub broboanele de sudoare apărute parcă din senin. Bătrâna doamnă a răsuflat ușurată că s-a terminat totul și a rămas chircită pe scaun, cu capul lăsat să tremure pe umărul stâng. Copiii ei și însoțitorii lor au părăsit sala
PARTAJUL (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369263_a_370592]
-
să nu aibă altă șansa decât cu voie sau fără voie să îngăduie și chiar să binecuvânteze fărădelegile și blasfemiile impuse de mamona, stăpânul temporar al acestei lumi. Este una să întorci obrazul celălalt persecutorilor și alta este să-ți roșească obrazul datorită compromisului și complicitații cu agresorii și cei care lovesc în aproapele nevinovat, omul, și tradițiile sale sacre. Ori ceea ce a dus la tăierea capului lui Ioan Botezătorul și la șirul neîntrerupt al sfinților, profeților și eroilor mărturisitori din
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
de VIOLETA CÎMPAN Dincolo de tăceri e-o mare-adâncă, E agonia unui dor pe moarte, Dezamăgirea grea lovind în stâncă Și eu aici, iar tu tot mai departe . Dincolo de tăceri mai plâng cuvinte, O pasăre mai cântă-a primăvară Și rimele roșesc sub jurăminte, Și inima-ngenuche sub povară, Dincolo de tăceri, ce-nsingurare! Și-n suflet noaptea n-are răsărit, Iar între noi se țes mii de hotare Și-aproape am uitat că te-am iubit. .. Dincolo de tăceri sunt vise, care Se încrustează-n
DINCOLO DE TĂCERI, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377799_a_379128]
-
orgia sălbatică a exceselor, în desprinderea totală de conștiință, prin scufundarea în starea naturală cu care eul se identifică în acest fel, întrucît suprimă conștiința deosebirii față de starea naturală. Indienii sînt complet lipsiți de pudoare în conversațiile lor, făcîndu-i să roșească pînă și pe marinarii englezi. De aceea, toate pagodele întrețin curtezane și dansatoare care-i inițiază pe brahmani cu cea mai mare grijă în arta [210] dansului, în atitudini și gesturi frumoase, și care sînt obligate să se dăruiască oricui
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
să păstreze o țară creștină și autonomă coborâtorilor săi, la început prin vitejia armelor și, când românia a fost sleită de sânge și de puteri, prin dibăcie diplomatică și înțelepciune politică. Partidul conservator n-ar avea în fond de ce să roșească de acel trecut, de acel trecut întreg, fie din timpurile de putere, fie din timpurile de restriște; căci, la imputările ce i s-ar face de istoricii pasionați și neinteligenți, cari judecă nerozește pe oamenii trecutului cu ideile și prejudecățile
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
îndreptățită desigur în țara minunilor, ca să nu zicem a Costineștilor și Pătărlăgenilor sau a d-al de Dimanci etc., precum obicinuiau a zice confrații de la "Presa" pe când erau în opoziție. Deie-ni-se voie a releva în treacăt un lucru. Roșii - sau, ca să-i numim cum vor - "partita liberală" n-are oameni; de câte ori îi trebuiesc cată să-ntinză mâna într-altă parte. Nimeni nu zice d-alde Boerescu, d-alde Cogălniceanu, d-alde Vernescu - toți însă în țara aceasta zic Fundeștii, Pătărlăgenii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
idem de higienă și medicină la școala normală Carol I; 7) medic al internatului; 8) profesor de igienă la Școala normală a Societății pentru cultură; 9) în fine, medic pe linia drumului de fier. Cine voiește să știe ce sânt roșii aci se uite. Patrie, datorie, lege? Mofturi. Lefuri, protecție, posturi, lemne, casă din spinarea patriei, iată adevărata țintă a democrației reversibile. [ 12 august 1880] ["CA SĂ SE VAZĂ CUM JUDECĂ OAMENII... Ca să se vază cum judecă oamenii în Franța beatitudinea reformatoare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]