7,884 matches
-
Rocky V. Hristosul lui Gibson e făcut să lase aceeași impresie ca eroicul boxer italo-american care, și lovit în figură a nu știu câta oară cu câteva potcoave de cai morți, tot se ridică și așteaptă pumnul următor. Sucul de roșii curge din belșug, un ochi al lui Iisus e făcut omletă, Fiul Omului continuă să geamă conștiincios la fiecare lovitură ca într-un film porno. Încerci un sentiment de insatisfacție în repriza a 15-a, pe Golgota, când vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
știu dacă peștii prezintă flatulențe, dar Crapul Gonflabil, în caz că scapă o bășină din pricina preaplinului sufletesc, cu siguranță se miră de ce nu simți mireasma Zefirului... Bazat pe cuplul mizil-breban, fripto-comunismul românesc ar fi putut supraviețui până la transformarea soarelui într-o gigantă roșie. „Dacă dictatura naște genii și sentiment național, atunci să mai vină o dictatură.” Am retranscris fraza pentru a mă convinge că n-am halucinații. Va să zică trebuie să moară oamenii de foame și frig sau în temniță, sau să fie împușcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu castelul Peleș în care se odihneau o periuță, un pieptene și un tub de pastă de dinți Cristal cu gust de ananas din care degustam periodic, un dulap întunecos plin de bunătăți, dulceață și gem, sirop și suc de roșii, zacuscă și murături, o cameră cu draperii verzi numai bune ca să te țină ascuns cu orele, cu un fotoliu (ca tronul unui rege) din care Uca îmi croșeta tichiuțe și mănuși, cu un scaun care devenea poarta la care Oneață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cea mai caritabilă! Rowe Îi aruncă repede o privire, dar nu desluși nici o aluzie personală În ochii spălăciți ai tînărului teoretician. — Vorbești de nemți? Îl Întrebă Rowe. — Da, dacă vrei, de nemți. Mai bine zis de naziști. De fasciști. De roșii, de albi... În clipa aceea, sună telefonul de pe biroul domnișoarei Hilfe. — E lady Dunwoody, spuse ea. Hilfe se aplecă și apucă repede receptorul: — Vă sîntem foarte recunoscători pentru darul dumneavoastră, lady Dunwoody. Niciodată nu putem spune că avem prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorbă, își fac cu ochiul, se uită sub fustele femeilor. Povestea chiar începe într-o asemenea zi toropitoare, în piața Buzești. La McDonalds-ul de vizavi de clinica Polizu, băieți și fete și femei și bărbați stăteau sub numitele umbreluțe, roșii în acest caz, și se delectau cu un hamburger, un Sprite. Printre ei era și mama lui Liviu Ciotecă, un copil de patru ani, blond și dulce ca un îngeraș. Copilul părăsise incinta localului și se juca pe șinele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
puse niște mănuși colorate de bucătărie și scoase un friptan din cuptor. - Ce-i acolo? am întrebat. Miroase bine. - Am făcut o friptură de copil. Vrei? - Da. - Am și cartofi prăjiți la ea. - Minunat. - Și fac și-o salată de roșii cu castraveți. - Ok. Manson puse niște farfurii pe masă și începu să taie roșiile. - Te-ajut cu ceva? m-am oferit eu. - Da, vezi, cojește și tu castravetele ăla. Da’ friptura de fapt nu e de copil, glumeam, e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acolo? am întrebat. Miroase bine. - Am făcut o friptură de copil. Vrei? - Da. - Am și cartofi prăjiți la ea. - Minunat. - Și fac și-o salată de roșii cu castraveți. - Ok. Manson puse niște farfurii pe masă și începu să taie roșiile. - Te-ajut cu ceva? m-am oferit eu. - Da, vezi, cojește și tu castravetele ăla. Da’ friptura de fapt nu e de copil, glumeam, e de curcă. - Mi-am dat seama, după miros. După ce Manson a terminat salata, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nevastă, preteni, tată, artiști și alți cunoscuți (de exemplu, un doctor). Stăteam cu toții în jurul unei mese dreptunghiulare de lemn și mâncam pâine cu unt și cu cașcaval sau parizer. Și brusc mi-am dat seama că ar merge și niște roșii. De care nu îmi era greu să fac rost, gazda noastră având o grădină uriașă în care, printre altele, cresc roșii. Atât de multe, încât este silită să vândă o parte dintre ele. M-am ridicat de la masă și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
voci ascuțite: - Ajutor! Ajutor! Dumnezeu, ajutor! Ajută-ne, Tată Ceresc, scapă-ne din ghearele ăstora! Ajutoooor! Nene Dumnezeeeeeuuu! Moment în care Mița, gazda, intră în magazie. - Ce faci, Alex, zise, ți-au scăpat îngerașii? - Da, am răspuns buimac, căutam niște roșii... - Păi, sunt la hotel, sub scară, de ce nu m-ai întrebat? - Nu erai în curte... - Da, am fost alături la Maria... Hai, ajută-mă să-i prind, că fac o gălăgie... Mița luă o lopată, eu un fel de plici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aud voci africane strigându-se unele pe altele în întunericul nopții. Îmi lipsea până și arșița din octombrie. Michael ne scria în fiecare săptămână. Scrisorile lui erau pline de noutăți în legătură cu ferma. Eram la curent cu stadiul de coacere a roșiilor și cu insectele care atacaseră spanacul. Totul era foarte viu în imaginația mea și foarte dureros, fiindcă aș fi vrut să fiu acolo, să fac ce făcea el, știind că-i important și aduce o schimbare în bine. Nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
exemplu de proiect care nu dăduse roade. Nu se pot cultiva legume în Kalahari. Și cu asta, basta! Sunt multe plante care pot crește într-un loc ca acesta, dar sunt plante care-și au locul aici, nu-s ca roșiile și lăptucile. Locul lor nu-i în Botswana sau, cel puțin, nu în această parte a Botswanei. Plecară din birou și se plimbară prin restul casei. Câteva camere nu mai aveau acoperiș, iar podeaua lor era acoperită de frunze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mulți dintre cei născuți acolo, care-și acopereau cu cenușă vulcanică teritoriile, iar aceasta absorbea umezeala, o transmitea solului și slujea totodată drept izolator Între pămîntul de-acum umed și arșița zilei. Obținea astfel, aproape fără apă, recolte acceptabile de roșii, lubenițe, ceapă și pepeni galbeni, care Împreună cu plantațiile de cartofi minusculi, tipic andini, și cu cîteva livezi Îi Îngăduiau să supraviețuiască În singurătate fără să ducă lipsă de nimic. Frugal, aproape ascetic, dur ca acele stînci și obișnuit cu lipsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care le dezvoltaseră cu răbdare În micile văi de pe insulă. Cercetă prin urmare plajele, Înfigîndu-și adînc În nisip harponul lung la fiecare jumătate de metru, și la fel procedă cu straturile de legume, distrugînd astfel culturile de salată verde, roșii, tutun și cartofi, dar afurisitul de pilot căpos refuza să se ivească. Nervozitatea făcu loc frustrării și mîniei, iar aceasta din urmă unei frici tot mai puternice, căci În orice clipă un vapor putea să se ivească la orizont și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
văd pe cineva roșind, reacția mea nu-i: o, ce drăguț. O îmbujorare îmi amintește doar că sângele se află imediat sub suprafața oricărui lucru. Să faci dermoabraziune, mi-a zis un chirurg plastician, e cam ca și cum ai apăsa o roșie coaptă pe-o fâșie de șmirghel. Plătești mai mult doar pentru dezastrul rezultat. Pentru a repoziționa o bucată de piele, pentru a reconstrui o mandibulă, trebuie să jupoi o fâșie lungă de piele de pe gât. Tai de la baza gâtului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aia ce s-a întâmplat? Fotograful se uită la expozimetrul lui și zice: — Mnu. Nici vorbă. Directorul de imagine zice: — Fetelor, carcasele astea se reflectă în obiectiv. Fiecare porc trece pe lângă noi mare cât un copac scobit în interior, toți roșii și strălucind pe dinăuntru și acoperiți pe dinafară cu pielea aia de porc într-adevăr frumoasă, după ce careva le-a pârjolit părul cu o lampă aruncătoare de flăcări. Prin comparație, asta mă face să mă simt țepoasă, și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la Editura Der Hammer În anul 1933. Citise undeva că acea carte salvase pe frontul rusesc un tânăr subofițer: glonțul tras dintr‑o pușcă cu lunetă se oprise Între paginile ei, tocmai În dreptul inimii. Cartea aceea Îi insufla siguranță. TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN Cântarea cântărilor STIMATE DOMN, În cadrul unei conferințe pe care ați susținut‑o În rue Michelet, ați pus următoarea Întrebare: „Ce s‑a Întâmplat cu corespondența lui Mendel Osipovici?“ admițând totodată că Operele complete publicate de Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trecutului. Verificarea creditelor. Codul vestimentar. În picioarele goale pe scenă, în locul unui reflector, în locul unui zâmbet sau încruntări, o secvență de film, un cer de noapte i se lățește pe chip. O galaxie de stele și luni. Buzele-i sunt roșii de la sucul de sfeclă. Pleoapele suflate cu pulbere galbenă de șofran. Și peste ele, o mască mișcătoare de nebuloase roz. De planete cu inele și cratere. Mama Natură spune: — Cer prea multe scrisori de recomandare. Plus un test de poligraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care mi-o faceți mă scoate din sărite. Dacă am greșit cu ceva spune-mi clar și răspicat și hai s-o luăm de la capăt ca doi buni prieteni, așa cum am fost până acum. El tăcea, îi privea ochii mari, roșii de plâns, părul ondulat, căzut peste umeri, chipul drag și alb, cel mai fermecător chip pe care-l văzuse vreodată. Zi, ceva, altfel am să înnebunesc. Privind în altă parte, Renar spuse: Mama nu mă mai lasă să te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atingând dușumeaua. Cu celălalt braț strângea o pernuță pusă pe față, să se ferească de lumina dimineții târzii care se strecura prin perdelele prea subțiri. Margaret a remarcat cu neplăcere că nailonul lor ieftin Începuse să-și piardă culorile. Din roșii, cum fuseseră, bujorii deveniseră de un roz palid, iar faldurile erau Însemnate de dungi urâte de murdărie. Adam Își scosese lucrurile din micuța lui tașcă de pânză și le aranjase ca o mică piramidă pe un scaun: un teanc de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pleca la culcare o lăsa pe femeie croșetând, îi făcea o bluză cu model perforat era foarte la modă, spunea, croșeta rapid în gheboșată în scaun, cu mimica țeapănă, impenetrabilă, cu ochelarii alunecați pe vârful nasului. Dimineața ochii îi erau roșii de nesomn și dacă fata o certa pentru faptul că nu se îngrijește de sănătatea ei și-și pierde nopțile aiurea ea se înduioșa, îi zâmbea încântată și, scormonind prin punga de plastic îi arăta unde ajunsese cu lucrul, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i o întrebare de complezență, e o acuzație indirectă, e un fel de a mi se da cu tifla. Fiindcă, uite așa, Fana s-a măritat, visează să facă mai mulți copii și are marea vanitate de a descoperi prima roșie pârguită de soare-n grădină. Dar Ovidiu? Întrebă Carmina și se temu că fără să vrea îi dădea ultima lovitură Sidoniei, se strânse în ea de încordare, simți cum speteaza scaunului îi intră în spate, avu impresia că tegumentele Sidoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu am mai coborât până a doua zi dimineață. Nu ți-ai cumpărat pâine? Nu, am uitat să-mi cumpăr. Seara mi-am făcut niște cartofi copți în coajă. Mi-a amintit de copilărie. I-am mâncat cu sare și roșii. Te-a vizitat cineva? Nu, nimeni, cine să mă viziteze? Nici măcar nu a sunat telefonul. Am stat puțin întinsă după aia am citit din Kafka, voiam să știu ce impresie o să-mi facă după mai mulți ani de la prima lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
patru tarabe, niciodată nu ești sigur c-o să găsești ceva. Mai ales după amiaza. Altceva? o întrebă el și o ajută să-și lepede rochia. Altceva nimic, Ovidiu, din nou acasă, am copt o vânătă, am mâncat o salată de roșii, am tăiat o felie de pepene galben, un adevărat festin! Aveai pâine? Aveam și pâine, cumpărasem de lângă piață două pâinișoare fierbinți. Pe urmă puțină lectură, înțelegi, tot Kafka. N-a sunat telefonul, n-a sunat nimeni la ușă. Spre seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
orez, apă. Strecurătoarea trebuia așezată pe un raft mai la îndemână, împreună cu storcătorul de lămâi, chiseaua de usturoi și mașina de tocat universală. În sertar stăteau lingurile, furculițele, cuțitele, șervetele de bucătărie, jos în dulap, cratițe, tigăi, o strecurătoare pentru roșii. Toate acele mișcări îi creau o dispoziție grozavă, ce plăcut era să fie omul din umbră care se gândește la toate, asta-i crea sentimentul de prospețime, de tinerețe, voia să trăiască de una singură senzațiile stinse, uitate, ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
merg spre piață cu taxiul să mă întâlnesc cu tatăl meu, vesel, jovial și îl știe toată lumea, bine ați venit, scumpă doamnă, nu cumpărați roșii, cumpărați dragoste și din partea mea pentru dumneavoastră un buchet de flori, vă dau încă o roșie sau piersica asta, abia am rupt-o din pom, e primul rod și mă găsiți săptămâna viitoare marți, vă așteptăm cu drag, ploua alburiu afară și eu tot în alb m-am îmbrăcat, mi-am pus sandale cu tocuri, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]