1,114 matches
-
ardezie, și atunci imaginea s-a depărtat, și am văzut că peretele înalt de lut e împânzit de rampe și cărări, că lucrau mulți acolo, un furnicar de oameni, săpând și dând cu târnăcopul și cărând piatră și pământ cu roaba, și s-a ivit o altă imagine în oglindă, și l-am zărit pe tata, era foarte slab, urca pe o rampă, ducând un sac de ciment în spinare, am văzut cum gâfâie, înaintea și în urma lui șirul era lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trup. Michel medită un timp la această perspectivă, o privi pe Anne: calmă și concentrată, părea să-și țină respirația; era aproape frumoasă. Stimulat probabil de citatul din Sfântul Pavel, pastorul continua cu o energie crescândă: „Doamne, fii bun cu roaba ta: În clipa În care se leagă cu bărbatul ei prin căsătorie, ea Îți cere ocrotirea. Fă-o să rămână Întru Cristos o soție fidelă și virtuoasă și să urmeze mereu pilda femeilor sfinte: să-și iubească soțul ca Rașela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
buturugă! CĂLĂUL (Exclamație dureroasă.): Buturuga! ARTUR: Ce-i cu buturuga? CĂLĂUL (În panică.): Am uitat-o! ARTUR (Feroce.): Ai uitat buturuga?! CĂLĂUL (Alb.): Am uitat-o... Am uitat-o... ARTUR: Unde? CĂLĂUL: În ploaie... ARTUR: În ploaie?! CĂLĂUL: E în roabă... afară, după ușă... Din cauza dumneavoastră... M-ați luat cu vorba... M-ați lovit în inimă... ARTUR: Pezevenghi bătrân! Dai vina pe mine? CĂLĂUL (Mic de tot.): Da... ARTUR: Ai lăsat buturuga să putrezească? CĂLĂUL: E pentru ultima dată... Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Toți vă dați aere, voi, ăștia, osândiții! Și când la o adică... faceți pe voi! (Sever.) Hai s-o aducem! (ARTUR, docil dintr-o dată, o aduce dirijat de CĂLĂU.) CĂLĂUL: Încet... Încet... Sărăcuța de ea... Cu milă... (ARTUR a adus roaba în încăpere și a răsturnat-o; roaba e o veritabilă colecție de obiecte uzate ținând de profesia lui Grubi; buturuga pare mai degrabă un lemn bun de pus pe foc.) ARTUR: Unde-i buturuga? CĂLĂUL: Încet... Încet... călcați pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Și când la o adică... faceți pe voi! (Sever.) Hai s-o aducem! (ARTUR, docil dintr-o dată, o aduce dirijat de CĂLĂU.) CĂLĂUL: Încet... Încet... Sărăcuța de ea... Cu milă... (ARTUR a adus roaba în încăpere și a răsturnat-o; roaba e o veritabilă colecție de obiecte uzate ținând de profesia lui Grubi; buturuga pare mai degrabă un lemn bun de pus pe foc.) ARTUR: Unde-i buturuga? CĂLĂUL: Încet... Încet... călcați pe ea... ARTUR (O extrage din maldărul de obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zânele, se auzi vocea prozaică a lui MM, rupând vraja. Arată bine, nu? întrebă ea întorcându-se către Sally și Sophie. —Peaseblossom, Cobweb, Moth și Mustardseed! zise Helen pe un ton cam obosit. Ranjit, în chip de Peaseblossom, intră făcând roaba, și strigă: „Gata!“ când ajunse cu capul mai aproape de podea decât cu picioarele; Cobweb, băiatul cel blond, sprijinindu-se de un perete, cu capul dat pe spate, scoase câteva rotocoale de fum înainte să spună: „Și eu!“, după care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mână și de un picior, fapt pentru care urmă un moment groaznic de entuziasm căruia i se tăiară aripile. Am observat cum i se citește pe față faptul că va trebui să inventeze altceva. În cele din urmă, ieși făcând roaba din nou, dar de data aceasta mișcările lui erau mult prea pământești, pentru că le lipsea acea ușurință aproape supraomenească pe care o aveau înainte să-și piardă încrederea în el. Helen și Bill erau singurii care nu păreau a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se duce viața... Iată, așa pieri ca o umbră!” ” -...Si trupul ei să se se desfacă din cele ce s-au alcătuit... continuară, preoții slujba, iar sufletul ei să se așeze în corturile Sfinților... Odihnește, Mântuitorul nostru, cu Drepții pe roaba Ta Maria...Intru fericita adormire, Veșnică odihnă fă Doamne, roabei Tale Maria !” În timp ce preoții și dascălii înălțau Slava, cu toată puterea, Iorgu asculta ca incremenit cuvintele...”adormita roaba Ta, Maria”, cuvinte care îl loveau repetat în creier ca niște ciocane
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trupul ei să se se desfacă din cele ce s-au alcătuit... continuară, preoții slujba, iar sufletul ei să se așeze în corturile Sfinților... Odihnește, Mântuitorul nostru, cu Drepții pe roaba Ta Maria...Intru fericita adormire, Veșnică odihnă fă Doamne, roabei Tale Maria !” În timp ce preoții și dascălii înălțau Slava, cu toată puterea, Iorgu asculta ca incremenit cuvintele...”adormita roaba Ta, Maria”, cuvinte care îl loveau repetat în creier ca niște ciocane. -Deșertăciunile lumii...! murmură el. -...Nu se poate viață fără moarte
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să se așeze în corturile Sfinților... Odihnește, Mântuitorul nostru, cu Drepții pe roaba Ta Maria...Intru fericita adormire, Veșnică odihnă fă Doamne, roabei Tale Maria !” În timp ce preoții și dascălii înălțau Slava, cu toată puterea, Iorgu asculta ca incremenit cuvintele...”adormita roaba Ta, Maria”, cuvinte care îl loveau repetat în creier ca niște ciocane. -Deșertăciunile lumii...! murmură el. -...Nu se poate viață fără moarte. Continuă Părintele Boboc, predica. Atât viața cât și moartea tot de le Dumnezeu vin...Omul, numai prin pocăință
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
zburde, fiind În stare nu două săptămâni, ci un an să stea În carcera de izolare. Va suporta cu stoicism ca mucenicii creștini, toate torturile, inclusiv bătaia cumplită cu ciocanul la tălpi. Și nu se va prăbuși la Împingerea vreunei roabe cu pământ, măcar că nu cântărea mai mult de 48 de kg. Neputând să-și exprime sentimentul de dragoste nepieritoare prin scrisori ca În anii de studenție, este fericit că reușește să scrie pe pereții celulelor (slujindu-se de coada lingurii
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu ochii măriți de excitație. — Pare să fie o stenogramă, i-am răspuns. Guy mai scoase cîteva pagini din aceeași cutie de carton. — Și astea ? — La fel. De la capătul coridorului își făcu apariția un bătrînel furios, împingînd din greu o roabă plină cu cutii de carton, probabil și ele doldora de stenograme indescifrabile. Bătrînelul nu păru uluit cînd ne văzu. Dimpotrivă, ne aruncă o privire prietenoasă de parcă ne-ar fi așteptat : — sunteți de la Spiegel ? V-a trimis domnul Guță ? — Oui, se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de la Spiegel ? V-a trimis domnul Guță ? — Oui, se grăbi să spună Guy fără să fi înțeles sensul întrebării, dar scoțînd din interiorul pardesiului său un iPad pentru a face probabil fotografii de o mai bună calitate. Bătrînelul descărcă din roabă cele două sau trei cutii de carton și ne invită să-l urmăm. — Veniți să vedeți porcăria. Guy se uită la mine așteptînd o explicație. Faptul că îi vorbeam lui Guy în franceză, deși în mod normal ar fi trebuit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ai dăruit lui David, cel ce s-a pocăit, iertare pentru păcatele lui, și ai primit rugăciunea lui Manasi pentru pocăințele lui, însuți și pre robul tău..." - Cum te cheamă, găinușo? întrebă popa Țuică, plecîndu-șiochii pe sub epitrafil. - Aurelia! -,,...și pe roaba ta Aurelia, care se căiește de păcatele ce a făcut, primește-o cu obișnuită iubirea Ta de oameni..." G. Călinescu Părintele bolborosi mai departe vorbe ininteligibile, apoi tuși îngrozitor, blestemă toți dracii din infern și întrebă pe Aurica: - Știi tablele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Patrick!", "Patrick!", servim Patria. Îl dusesem în sânul naturii, într-un loc de care era tare mulțumit, lângă o mulțime de oameni foarte fini. Le stătea foarte bine împreună acolo. Se îmboldeau unul pe altul, întrecîndu-se la umplutul și căratul roabelor cu pământ... - I-am tratat, în acea seară, cu tot ce-am avut mai de preț, pe vestitorii nefericirii noastre. Le-a plăcut, și-au pitit revolverele la loc și ne-au mărturisit că ei ar fi avut încă multă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de rușine. A încercat să se întoarcă, dar Cristu o înșfăcase de mână și spunea: - Mi-ai mâncat inima! Ce zici? Te duc în Bolintin. Am să te țin ca pe-o prințesă! Nimic nu-i nevoie să faci! Decât roabă la olteanu ăsta! Ia te uită ce de bani am! Cumpăr Bucureștiul cu ei! O să te port numa-n mătase... Zvârlise pe tejghea un pumn de sute. Muierii nu-i venea bine. Lăptarul o ținea strâns de încheieturi și nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a întins pe furiș mâna si-a mînguat-o. Gagica i-a aruncat scârbită degetele. Era deselată de dureri și-i vâjâia capul. De-acum se dusese liniștea ei, trebuia să-l urmeze pe Paraschiv și la viață, și la moarte, roaba lui era... Vecinele au chemat poliția, au sosit comisarii, au cercetat cum -lau omorîț pe staroste și -lau dus la Morgă, cu Nicu-Piele alături, i-au despuiat, le-au făcut autopsia și i-au trimis înapoi după ce ținuseră școală pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unde-i, or în vo ladă veche cu lumânări de său, din care ieșa uns ca dracul. El observase ca nu pe el, ci pe dadacă o batjocuresc totdeuna și de aceea nu trecea zi fără comedii. Dadaca lui era roaba Maria - țiganca, dar era clar cumcă ea nu putea fi fiica tătînă-său. Ea era de-un boi mijlociu, dar părea naltă în trup pentru că era subțire. Cu păr negru și totdeuna pieptănat cu îngrijire și acoperit c-un bariz verde
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Francis Ponge sau William Carlos Williams, procesul este simplu: există ochiul și există obiectele pe care le privește; relația care se stabilește între aceste elemente este un poem. Dar dacă pentru Williams obiectele erau percepute exclusiv în aspectul lor exterior (roaba roșie, hârtia de ambalaj, patul, scaunul etc.), în spirit imaginist, în cazul poetului nostru, deși „lucrurile modeste nu comunică în alt tărâm, în calea lor nu stă nici o metafizică”335, totuși trista lor mediocritate poate fi considerată un semn. Nu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu mai sunt saci pentru a o încărca, dacă cerem la Tréchot să ne vândă saci, nu vrea. Cafeaua e coaptă pe câmp și nu avem saci să o punem. Ce putem face? În această muncă cu cafeaua, nu avem roabă pentru a duce ierburile. Albii din domeniul cafelei cum e inginerul trebuie să ne trimită mașini de tăiat ca să îndepărtăm crengile arborelui de cafea. Inginerii și supraveghetorii ne-au spus: "lucrați cafeaua, vi se vor plăti soiurile de arbori de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
măcar despre o femeie care...’’ Ea este însă mult mai izbitoare în basmele nefinisate, putându-se cu ușurință observa. Spre deosebire de ultima Poveste, narațiunea din Abu Hasan curge cu degajare specifică unei opere caragialiene. Însă Abu Hasan se adresează ,,foarte dulce’’ roabelor, ca în Monopol, cu ,,drăguță’’ și cu ,,mătăluță’’. ,,Salbă de mărgăritare, în sănătatea mătăluță... Te rog, fă-mi și matale tot așa hatâr !’’ În Poveste: ,,A râs toată lumea, iar I.P.S. zice: Ei, așa băiat îmi place și mie ! să nu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
subînțeleasă tacite, foarte pesimistă, că partea cea mai mare a oamenilor nu știe a face o întrebuințare dreaptă de puținele dramuri de crieri cu cari i-a înzestrat natura, că acea parte, lăsată în voia liberă a instinctelor sale, e roabă pînteceului și unealtă în mâinile șarlatanilor de tot soiul, care știu să-i lingușească patimile rele, Iezuitismul a încercat a ținea clasele de jos într-un binefăcător semiântuneric, puindu-și drept țintă - nu cultura minții, căci desperase a scoate trandafiri
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cuprinsul însemnării: „Această sfântă și dumezeiască carte, ce se numește Apostol, este cumpărată de dumnealui Manolache Costachi vel logofăt și este dată bisericii dumisale din sat din Umbrărești unde se pomenește Preacurata Născătoare de Dumnezeu. Și a fost această carte roabă la tătari, împreună cu alte cărți, și s-a găsit la anul de la Adam 7277 (1769) maiu 21. Și, spre știință, a scris aceasta cucernicu între preoți, slujitoriu acestei sfinte biserici, popa Ioan”. Informația că biserica fusese înzestrată cu mai multe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la Torcești este atestată și de un document din 18 mai 1732, când se încheie aici o tranzacție între Neculai Apostol, fiul boierului mare dregător Gheorghiță Apostol, și stolnicul din acel timp, care era Toader Costache, în legătură cu vânzarea unei țigănci. Roaba țigancă fusese anterior făcută danie lui Neeulai Apostol de către vara sa primară, Casandra, „fata Mitrei Vornicul”, iar el a vândut-o căpitanului Toader Ciornei la prețul de 16 lei, fără a fi întrebat în prealabil „pe dumnialui stolnicul Toader, fiindu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
referă la acei care au slujit la biserica Costăchească și Conăchească de la Siliștea. -Preotul Costea apare într-un document din 1687 (ASB, Docum. ist. CLVI/90); -În 1769 face însemnarea pe Apostolul de la biserica din Umbrărești, „carte ce au fost roabă la tătari împreună cu alte cărți”, „popa Ioan, slujitoriu acestei sfinte biserici”, Siliștea, desigur; -Catagrafia din 1774 înscrie pe „popa Sandul și pe popa Ion Pleșcan”; în 1809, pe preotul Vasilachi Sandul (fiul celui din 1774) și pe Mihai Rusul, iar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]