4,067 matches
-
postura umilă în care se așază, iar cumințenia aceasta îl împiedică să fie un retor zgomotos, ale cărui vorbe te îmbrobodesc prin luciu. Dimpotrivă, Rosei face figura unui critic plastic care judecă fără să aștepte ca cineva să-l confirme. Rosei nu scrie pentru public, cum nu scrie nici pentru soție, și cum nu scrie de fapt nici pentru sine, de vreme ce mărturisește că nu-și mai citește însemnările și aruncă caietele într-un sertar atunci cînd le termină. Samuil Rosei a
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
confirme. Rosei nu scrie pentru public, cum nu scrie nici pentru soție, și cum nu scrie de fapt nici pentru sine, de vreme ce mărturisește că nu-și mai citește însemnările și aruncă caietele într-un sertar atunci cînd le termină. Samuil Rosei a murit în iulie 2001 și cele două volume arată universul unui intelectual care, resemnat în privința ratării publice, umple niște caiete cu considerații în care nu crede, dar care plac la lectură în mod irepresibil.
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
scandeze odată cu mulțimea: Au-gus-tin Po-pes-cu! Au-gus-tin Po-pes-cu! Din nefericire, multe poeme sunt nu numai imnuri de glorificare (a autorului, a fântânii, a orice altceva), ci și colecții de simboluri obscure. Poemul despre moară, de exemplu, asurzitor-imnic, rămâne și ininteligibil: Mișcarea roade întârjit și tace./ Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare,/ Destinul lumii însetat de soare,/ În mările absentelor soroace.// Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită,/ După roșața sfiiciunii tale,/ Stropită de comorile astrale,/ Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită." Reluăm
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
și 6 cești cu cafea dulce. Acum, Keith Martin, mănâncă doar patru felii de pâine, are o singură masă pe zi și câteodată mai consumă câțiva mini hot-dog. Se pare că regimul, pe care l-a început în septembrie, dă roade pentru că bărbatul a scăzut 10 centimetri în talie. ”Să aflu că am fost desemnat cel mai gras om din lume a fost foarte nasol. M-am trezit la realitate și nu învinuiesc pe nimeni de condiția mea, decât pe mine
Cum a ajuns Keith Martin să fie cel mai gras om din lume () [Corola-journal/Journalistic/66773_a_68098]
-
atare, pare să-și fi spus prietenul nostru, să-i dai criticii măcar o șansă de a fi gustată și pentru propria ei savoare, chiar atunci când scriitorii asupra cărora se apleacă au ajuns oale și ulcele, iar scrierile lor sunt roase de șoareci prin beciuri. Ar rămâne, desigur, ca o ultimă șansă pentru bietul critic aplecarea cu sârg asupra marilor "clasici". Firește și aceștia sunt pândiți de pericolul amintit legat de congelare. Cornel Regman nu era un autor sârguincios de mari
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
putea fi administrat pacienților, informează Daily Mail. Autor: Robert Sandu Injecția despre care se spune că oprește boala Alzheimer pentru 3 ani este în acest moment în faza de dezvoltare, dar cercetătorii englezi sunt foarte încrezători că medicamentul va da roade. Este de departe cel mai promițător medicament din laboratorul nostru care ar putea opri, fie și pentru o perioadă limitată de timp, demența generată de Alzheimer", a mărturisit profesorul Clive Ballard, director de cercetare la Alzaimer's Society. Alzheimer este
Se pregătește medicamentul care poate stopa boala Alzheimer () [Corola-journal/Journalistic/66269_a_67594]
-
unui om așezat, chibzuind totul. O lecție pe care o dă superficialitatea voioasă cumpătării mohorîte. Astfel de oameni - cumsecade, în fond, fiindcă primul gest pe care-l fac și Stavrache, și Popa Niță din Dobreni e unul de mărinimie, dar ros pe dedesubt fie de păcate trecute, fie de machiavelîcuri gîndite în perspectivă - nu au ce căuta într-o lume ceva mai puțin fixată într-o idee. Presupunerea Ilenei, după ce fratele ei află, din gura părintelui, negrul adevăr, "prostule! A rîs
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
considerat un gest inofensiv, medicii psihologi avertizează însă că rosul unghiilor este un obicei care poate avea la bază afecțiuni mentale periculoase. Autor : Dinu Andreea Iulia Fie că este vorba despre copii sau adulți, milioane de persoane din toată lumea își rod unghiile, gest care se poate transforma într-un viciu foarte periculos, fiind mai greu de renunțat la el decât fumatul.Medicii psihologi avertizează că acest gest automutilant are la bază o afecțiune mentală destul de serioasă, scrie tabloidul britanic Daily Mail
De ce rosul unghiilor este considerat gest automutilant () [Corola-journal/Journalistic/65577_a_66902]
-
Mai mult de atât, rosul unghiilor s-ar putea asemănă cu comportamentul caracteristic sindromului ADHD, spun experții medicali. "La fel cum procedează pacienții care se trag de păr sau își cauzează răni pe suprafața pielii, gesturi automutilante, cei care își rod unghiile pot ajunge să fie încadrați în aceeași categorie cu persoanele care suferă de instabilitate mentală, dar asta într-o categorie foarte restrânsă de pacienți", a explicat medicul Carol Mathews, psihiatru la Universitatea din Calofornia, conform NBC. Rosul unghiilor devine
De ce rosul unghiilor este considerat gest automutilant () [Corola-journal/Journalistic/65577_a_66902]
-
la Universitatea din Calofornia, conform NBC. Rosul unghiilor devine un obicei foarte grav atunci când pacientul își cauzează singur durere, neputând apoi să își mai folosească mâinile deoarece rănile provocate pot duce la infecții severe.Mai mult decât atât, atunci când își rod unghiile oamenii sunt expuși la o serie de boli, deoarece microbii pot fi astfel răspândiți din unghii pe buze sau direct în cavitatea bucală. Medicii îi sfătuiesc pe cei care au transformat rosul unghiilor într-un obicei,să aplice pe
De ce rosul unghiilor este considerat gest automutilant () [Corola-journal/Journalistic/65577_a_66902]
-
prezent de poet. Chiar metaforă preferată de Dan Sociu că titlu pentru selecția românească - „țară mlaștină” - ascunde o dezamăgire dureroasă a scriitorului care nu-și mai recunoaște propria cultură. „}ara” (Irlanda) sucomba gradual. Spiritul ei genuin se descompune precum efigiile roase de timp, de pe vechile monede. Caracterul (tradițional) irlandez a ajuns o poveste, daca nu, pur și simplu, o utopie. Bătrînele cronici ale presupuselor vitejii medievale s-au erodat, de-a lungul derulării unei istorii nespectaculoase, ajungînd indistincte. Poetul nu mai
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
De fapt își desenase pe piele, în culori, un mic peisaj pustiu, fără o altă linie decât cea a orizontului. Era copleșitor prin simplitatea lui. - îți place?, a întrebat. - Mult, am spus. - Chiar aici, a adăugat trecându-și o unghie roasă pe lângă linia orizontului, se află creasta iliacă. - Dar nu se vede, am adăugat, așteptând să-mi arate mai mult. - Nu se vede pentru că e pe partea cealaltă. Este un munte misterios traversat călare de trimișii durerii. Mi-a cerut să
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
arăta ca a unui om bătrân. Nu mi-a zis de ce vârstă, e adevărat, dar am bănuit că trecut de șaizeci de ani. Într-un fel, nu m-a mirat îngrijorarea lui și nici diagnosticul. Exact așa îmi simțeam corpul: ros pe dinăuntru, îmbătrânit dintr-o dată. Ea n-a zis nimic, dar mi s-a părut că zâmbea în felul acela satisfăcut care mă înnebunea." (p. 196) Lucrul se putea deduce și în absența unui astfel de insert clinic. Fără a
Ce urmează? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6478_a_7803]
-
ce nu mai sunt" a lui Horea îi răspunde Brad printr-un „Epilog". De fapt la poezia lui Horea am vrut să ajung, o elegie declarat villonescă despre cei dispăruți. Despre cei care, nemaifiind, „cu ei se depărtează și veacul ros de cariu". Veacul pe care ne obișnuisem să-l numim „al nostru", dar care nu mai este astfel. Iar întrebarea unde sunt cei care nu mai sunt rămâne, desigur, fără răspuns: „Dar unde-s Radu Stanca, Enescu, Eta, Nego, și
Însemnare despre Ion Horea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6320_a_7645]
-
el o casă și am socotit să dau de știre tuturor; că de este vreunul dintre voi ce vrea să se spânzure, să se grăbească până nu tai smochinul.» După moarte, l-au îngropat la Halis, drept lângă mare. A ros apa malul și a alunecat colțul acela de pământ cu mormânt cu tot în valuri; a înconjurat astfel marea locu-i de odihnă și nimeni nu se putea apropia de mormântul omului acestuia.” Nu mai revenisem asupra acestei pagini (și asupra
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
Dar Niculae Gheran recunoaște, în spatele timbrului special, o partitură care-i e, parcă dintotdeauna, familiară. Anecdota despre G.C. Nicolescu (evident, încondeiat mai încolo ca W.C. Nicolescu), presărată cu licențe de tot felul, funcționează ca o madlenă: „Se săturase să mai roadă la rusoaica de nevastă-sa - altminteri cu vreo treișpe ani mai tânără decât el; i se făcuse poftă de un pui fript! Booon. De căutat, n-a căutat prea mult. Și-a găsit piulița vizavi de Universitate, la Institutul de
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
1843, 16 decembrie, tr. ns.). Pictura, după Delacroix, se sustrage limbajului, de unde oroarea sa de abstract, de perfecțiune formală pro se : „Există linii care sunt veritabili monștri: dreapta, serpentina regulată, mai ales două paralele. Când omul le instaurează, stihiile le rod. Mușchii, accidentele frâng liniile drepte (...). În schimb, câte animale se stră- duiesc cu îndârjire să distrugă regularitatea! De aici, farmecul lucrurilor vechi și ruinate. Ceea ce se numește lacul timpului: ruinarea apropie obiectul de natură. Câte cărți ce nu sunt citite
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
în câte ape n-am scăldat eu “Hanul lui Mânjoală?” Ce să mai vorbesc de melodia frazei, de frecătură, de ritmul vorbelor... Iaca, numai interpuncția... Câți nu înțeleg că interpuncția e gesticularea gândirii... Vezi, pe mine mă frământă astea, mă rod... Nu se poate artă fără migăleală... Cu vremea îți cresc tot mai mult scrupulele de conștiință... Dac-o fi să îmbătrânesc, știți cum să-mi ziceți ? Să-mi ziceți Moș Virgulă !...”. Află și cum îl descriau Vlahuță, Caragiale sau Delavrancea
Portretul unui geniu: "Moș Virgulă", 162 de ani de la nașterea sa () [Corola-journal/Journalistic/46994_a_48319]
-
ne arăta că tatăl eroului central e lipsit de sensibilitate și incult, prozatorul nu apelează la subtilități de psihologie, ci la (de tot) grosiere licențe ortografice: „DRAG| PAULE, EȘTI DAT DRACULUI, VORBEȘTI CA DIN C|RȚI. M| FACI L|UD|ROS DAR ȘI ȚIE ÎȚI PLACE S| TE DAI DEȘTEPT. PÂN| O S| REALIZEZI TU CEAM REALIZAT IO MAI AI DE P|PAT MULT. NUS UN TERCHEA-BERCHEA S| ȘTI. M| CUNOAȘTE TOAT| LUMEA ÎN ORAȘ. LA MULȚI LEAM F|CUT CASE
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
din voință virtutea cardinală, Igor Isac se lasă în voia unui sens despre care știe că se petrece peste voința lui. Tenacitatea e o scuză pentru ființele fără talent, și din acest motiv autorul nu are neliniști și nu e ros de neră bdare, chiar dacă sare dintr-o improvizație în alta: pentru a scăpa de înrolare în războiul din Cecenia, mimează nebunia, prilej cu care petrece cîteva luni într-un sanatoriu de boli nervoase, leagă o căsătorie care se încheie cu
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
e autorul controversatei Arhondologii, o probă de umor sarcastic, punând pe jar neamurile bune sau, cel mai adesea, pretinse. În arhiva de pe dealul Mitropoliei sălășluiesc, netulburate, familii de șoareci. Cu pedigree, firește. Defăimați de Sion, care-i acuză că au ros pana șefului Arhivei, șoarecii pornesc spre Iași cu gând de răzbunare. Și nu e glumă: „Pe patul lui de odihnă Sion zăcea sângerat/ Ca un cașcaval de Parma pe jumătate mâncat.” Imaginea e și grotescă, e și cumplită, și comică
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
Noi suntem bineînfipțipepământ- / În locul poeziei de cafenea / Cu poezia naturii / În locul poeziei de salon / Poezia din piața publică / Poezia protestului social. / Poeții au coborât din Olimp”. Din Poeme și antipoeme (1954) Autoportret Uitați-vă băieți La limba asta a mea roasă de cancer: Sunt profesor la un liceu obscur Mi-am pierdut vocea făcând ore. (La urma urmelor cu totul Fac patruzeci pe săptămână.) Cum vi se pare fața mea lovită? Cu-adevărat îți face milă s-o privești! Și ce
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
Sirbu Alexandra Prim-ministrul, Victor Ponta, a declarat în conferința de presă de la Palatul Parlamentului că tacticile absenteiste pe care PDL-ul dorește să le aplice nu vor da roade la referendumul din 29 iulie. Ponta susține că tactica PDL este aceea de a obliga românii să rămână acasă, exact cum au procedat în cazul salvării Guvernului Boc de acum doi ani. De asemenea, el a declarat că după 2
Ponta: "Oamenii vor veni să voteze pentru viitorul României" by Sirbu Alexandra () [Corola-journal/Journalistic/43563_a_44888]
-
tramvai trece scrânșnind și îi acoperă vocea. Cu mâna înmănușată în negru îmi arată între gard și biserică un mic spațiu pe care crește o iarbă amărâtă și descopăr un cub mare de piatră galbenă pe care basoreliefurile au fost roase de vreme. Înțeleg, în sfârșit. Deci acolo l-au pus, acolo l-au lăsat, l-au părăsit. Ating cu degetele barele fierbinți ale gardului. O imensă tristețe mă năpădește. Ce a rămas din Poe se află de cealaltă parte a
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
la majoritatea evenimentelor oficiale, iar toate acetea ocupă un loc important în istoria noastră", a adăugat curatorul. Din păcate, potrivit sursei citate, o pereche de pantofi Pierre Cardin ai fostei Prime Doamne erau mâncați de termite, în timp ce alte perechi erau roși și pătați de mucegai. După câțiva ani, de la moartea lui Ferdinand Marcos în Hawaii, în 1989, Imelda și copiii lor au revenit în Filipine, ea fiind acum membră a Camerei Reprezentanților, în noul Parlament. Deși Imelda nu a făcut deocamdată
Colecția fostei Prime Doamne a Filipinelor, distrusă de termite și mucegai () [Corola-journal/Journalistic/57532_a_58857]