909 matches
-
nimeni nu-l va scăpa. 15. El oprește apele și totul se usucă; El le dă drumul, și pustiesc pămîntul. 16. El are puterea și înțelepciunea; El stăpînește pe cel ce se rătăcește sau rătăcește pe alții. 17. El ia robi pe sfetnici și tulbură mintea judecătorilor. 18. El dezleagă legătura împăraților și le pune o frînghie în jurul coapselor. 19. El ia robi pe preoți, El răstoarnă pe cei puternici. 20. El taie vorba celor meșteri la vorbă. El ia mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
are puterea și înțelepciunea; El stăpînește pe cel ce se rătăcește sau rătăcește pe alții. 17. El ia robi pe sfetnici și tulbură mintea judecătorilor. 18. El dezleagă legătura împăraților și le pune o frînghie în jurul coapselor. 19. El ia robi pe preoți, El răstoarnă pe cei puternici. 20. El taie vorba celor meșteri la vorbă. El ia mintea celor bătrîni; 21. El varsă disprețul asupra celor mari. El dezleagă brîul celor tari. 22. El descoperă ce este ascuns în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
și Franțoz căpitanul au cădzut la mîna noastră... pornindu-ne cu tătarii ca să le spargem și cuibul din Cetatea Neamțului”. Dar tătarul tot tătar rămâne, fiindcă spune vodă: „Însă tătarii cum au trecut Siretiul au și început a prăda și robi țara pînă în munte, care robie și pradă, nu se va putea uita în veci”. Da’ de unde până unde să sară tătarii în ajutorul lui vodă? În acele vremuri, voievozii tolerau câte un pâlc de tătari care, în schimbul hranei și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în jos spre mănăstire și o întâmplare îmi vine în minte: Imaginează-ți acum, dragă ieșene, o hoardă de cazaci zaporojeni conduși de hatmanul Timuș galopând pe aici, veniți ca să-l scoată din scaun pe Ștefan Tomșa voievod. Atunci: „Au robit tot tîrgul Iașilor și puindu-se cu tabăra cazacilor supt Codru, împrejurul sfintei mănăstiri, (Hlincea) au prins pe călugări și i-au muncit și le-au luat toate averile și bucatele, lăsîndu-i numai cu trupurile, iar dresurile ce le-au
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
rugăciunile și cererile lor, și fă-le dreptate! 36. Cînd vor păcătui împotriva Ta, căci nu este om care să nu păcătuiască, și cînd vei fi mîniat împotriva lor și-i vei da în mîna vrăjmașului, care-i va duce robi într-o țară depărtată sau apropiată, 37. dacă își vor veni în fire în țara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine și Îți vor face cereri în țara robiei lor, și vor zice: Am păcătuit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
și iată că l-a apucat o groază și un mare întuneric. 13. Și Domnul a zis lui Avram: "Să știi hotărît că sămînța ta va fi străină într-o țară care nu va fi a ei; acolo va fi robită, și o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani. 14. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: și pe urmă va ieși de acolo cu mari bogății. 15. Tu vei merge în pace la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
nu negru. Robii cei mulți sunt negri, ei sunt robii cei adevărați. Și copiii lor... Păru că se luminează. Acest sclav sau nu era chiar atât de înțelept cum i-a mers faima, sau îl mințea. - Cum nu se nasc robi? zise soldatul. Dar copiii roabelor născuți în robie... - Se nasc oameni. Robia îi face robi îndată după ce au venit pe lume. - Tu când ai ajuns în robie? - Mai târziu. M-au crescut niște străini. Au fost pentru mine mamă și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Păru că se luminează. Acest sclav sau nu era chiar atât de înțelept cum i-a mers faima, sau îl mințea. - Cum nu se nasc robi? zise soldatul. Dar copiii roabelor născuți în robie... - Se nasc oameni. Robia îi face robi îndată după ce au venit pe lume. - Tu când ai ajuns în robie? - Mai târziu. M-au crescut niște străini. Au fost pentru mine mamă și tată. Tot negri. M-au învățat să trag cu arcul. După aceea am învățat graiul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ce e rău în asta? făcu Iahuben. - Pe ceilalți va porunci să-i ucidă. Iată ce e rău! Iahuben se uită lung: era ceva nou chiar și pentru el. Armata atlanților nu-și omora prinșii de război niciodată: îi făcea robi pe toți. Soldatul lăsă ochii în pământ și murmură: - Te doare pentru ei, înțeleg... - Nu are să-i ucidă totuși, așa cred! zise Auta, fără să-l fi părăsit tristețea. Am încercat să-i spun că acești oameni sunt dintre cei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
robi îl priviră cu ură și cu teamă. Se feriră din calea lui, ori de câte ori s-a apropiat de ei să le vorbească. Neamul daza știa ce înseamnă să fii rob. Aveau și ei câțiva robi. Unii dintre ai lor erau robi la alte neamuri. Trecuse de mult vremea când strămoșii lor, după cum spunea datina, își ucideau prinșii. În acele vremuri depărtate, aici fuseseră păduri, nu numai această sărmană oază. Se spune că demult trecea prin apropiere și un râu adânc. Știind
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mei. Lucrurile stau altfel. - Vrei să spui că stăpânii tăi sunt sulița și lanțul din mâna ta? îi spuse arcașul râzând cu amărăciune. Eu simt că nu-mi ești dușman, dar ai venit cu dușmanii neamului meu, care m-au robit. Ce să cred despre tine? Auta vru să mai stea cu el de vorbă, ca să vadă de unde vine înțeleaptă și îndrăzneață mândrie a arcașului din această oază pierdută în pustietatea nisipurilor, dar nu mai avu când; un soldat veni în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îmi dau taina în mâinile voastre: știu că ea poate să fie sulița îndreptată asupra mea. Am vrut să fac ceea ce sunt în stare să fac, nu mai mult decât sunt în stare. Am crezut că stăpânii își vor lua robi puțini și ceilalți vor rămâne în viață după plecarea lor. Am greșit. N-am ghicit bine. Atunci le-aș fi spus că nu sunteți buni de muncă decât puțini, și i-aș fi ales numai pe cei răi. Acum... Agbongbotile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
voia s-o calce. Zise zîmbind: - Au să-și găsească femei și în Atlantida. Nu le purta de grijă. - În Atlantida, stăpâne, nu vor putea să aibă decât tot roabe. Iar Atlantida are roabe puține, și de acea nu are robi destui. - Vrei să spui că nu-i prăsim de-ajuns?... Poate că ai dreptate.. Preotul Tefnaht surâse lăuntric, pricepând ușor tot jocul isteț al sclavului, care avea și dreptate, chiar dacă urmărea cu totul altceva. Și îl mai încîntă și gândul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și pădurea apuseană de salcâmi și palmieri, lângă care se afla și o veche cetate atlantă. Nu departe, spre miazăzi, era orașul băștinaș Behdet, cu stăpânii căruia Puarem încheiase pace. Soldații nu aveau îndeletniciri deosebite; își făcuseră datoria omorând și robind destui oameni și luând nenumărate prăzi pentru stăpâni și pentru ei înșiși. În așteptarea corăbiilor atlante, fiecare își vedea de ale lui. Armele erau curățate, tot așa coifurile și scuturile, și sclipeau. Robii erau bine păziți, și averile luate. Tot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fără nici un rost, sau poate că din pricina câmpiei gurilor lui Hapi, Verdeața cea Mare. Armata lui Puarem avea nevoie de odihnă. Dacă străbaterea deșertului n-a ridicat în drum piedici grele, n-au fost însă ușoare luptele pentru aur și robi în Ta Kemet. Șiretenia lui Puarem, ajutată de sfaturile înțeleptului preot Tefnaht, era bună, dar ea nu putuse cruța și sângele câtorva sute de soldați care au rămas să dea ajutor cu leșurile lor zeului Hapi la îngrășarea pământului localnic
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
printre care harnicii și repezii bărbați ai neamurilor daza și teda, și pricepuții meșteri sau frumoasele cântărețe rome. Acum, soldații atlanți își pregăteau armele și sacii, iar scribii făceau socoteala prăzii luată pentru rege și preoți, hotărând câte vite, câți robi și câtă lână să încarce în fiecare dintre corăbiile de povară. De când se iviseră corăbiile în zare, Auta se făcu mai tăcut. Zarva oștească nu-l răscolea. Și nu știa nici el dacă tristețea așezată în sufletul lui are ca
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ducea departe, către înălțimile Muntelui de Foc, unde nimeni dintre soldați și nici sutașul nu se încumeta să se suie. Localnicii socoteau că locul acela era blestemat de zei și bântuit de duhuri răuvoitoare care nu îngăduiau omul în preajma lor. Robii fie că nu aflaseră de această credință, fie că în fața deznădejdii nu mai aveau de ales. Astfel că ceata sutașului nu s-a dus decât până dincolo de păduri, unde începeau stâncile golașe și peșterile cu lilieci. Căzuse noaptea și oamenii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să-i lămuresc, dar ei tot n-au priceput și au râs. Ajută-mă, slăvite stăpâne, să pot fi mai înțelept și să-i fac să priceapă. Auta amuți, fulgerat de privirea Marelui Preot. Tefnaht îl întrebă: - Ei n-au robi? - N-au, stăpâne... - Și cine muncește pentru... - Taci! se răsti Marele Preot, pironindu-l pe Tefnaht cu privirea sa înghețată. Tu, Auta, nu le mai spune despre asta nimic. Lasă-i, dacă nu înțeleg. Să mergem de-aici! Preoții le
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să le arăt cum trăiesc oamenii din Atlantida. - Sunt negustori de robi? întrebă arcașul îngrijorat. Auta își strânse dinții de ciudă că nu mai știa cum să vorbească. - Nu sunt negustori de robi, Mai-Baka. La ei în țară nu sunt robi. - Dar atunci cine muncește pentru ei? Întrebarea era foarte grea pentru Auta, deoarece pentru Mai-Baka ar fi fost prea greu răspunsul. Auta zise nehotărît: - Ei singuri... Sunt meșteșugari foarte buni și au unelte minunate... - Atunci sunt zei! îl întrerupse arcașul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spuse străinul cel vârstnic. - Acesta e rob! îi răspunse Auta. El n-a putut ști nimic chiar din puținele taine pe care le știm noi, cei care am avut norocul să putem citi ce s-a scris de către înțelepții pământeni. - Robii la voi nu pot citi? întrebă cârmaciul. Auta se uită la el cu mirare: - Chiar cei care citesc, nu pot citi decât unele cărți. Cele mai tainice le ține ascunse Marele Preot. Unele le cunosc și eu, dar eu am
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
numai ca să se păstreze. Dacă mi-aș fi putut închipui, aș fi adus unele din ele aici. Atunci nici nu le-am înțeles. - Și ce-au făcut robii la voi? Pesemne că s-a întîmplat ceva, de vreme ce nu mai aveți robi. - Nu înțeleg, spuse străinul. Atunci, de mult, oamenii s-au unit și au înțeles că stăpânii planetei sunt și ei. Și robii voștri ar putea înțelege. Auta ridică din umeri. Abia acum începea să înțeleagă el, de alți robi nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
topoarele lor în mâini, căzură în genunchi ridicând brațele spre cel pe care-l credeau zeu și care le strigase. Părea să aibă chip de pasăre de foc și argint. Și atunci auziră același glas: - Robi care nu mai sunteți robi, luați armele aruncate de paznicii voștri, luați-vă topoarele și plecați sus pe Muntele de Foc! Strigați acolo numele omului negru Mai-Baka, plăcut zeilor cerești. Acolo, pe Muntele de Foc, zeii cerului vă apără de moarte și de primejdii! Toți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
voi rege (noi nici n-avem astfel de cuvînt) nu mă pot duce; înțelegi ce s-ar întîmpla... - Dar e corabia regelui, nu e a unui om sărman! îl întrerupse Auta înciudat. N-a făcut-o el, au făcut-o robii... - Atunci e a robilor! spuse Hor. Dacă robii care s-au răsculat vor învinge, va intra în stăpânirea lor. Ei poate ne-ar da-o, însă pentru noi va fi prea târziu. Noi n-avem dreptul să răpim nimănui nimic
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ochii oastea de robi: în fruntea ei, cu arcul pe umăr și cu o lance grea în mână, alerga Mai-Baka. Auta înșfăcă într-o clipă pâlnia și scoțând scoica ei pe fereastră, strigă: - Robi ai Atlantidei, ca să nu mai fiți robi, ucideți pe vrăjmașii voștri. Răzbunați moartea lui Iahuben! Un răcnet de mii de glasuri asurzi câmpia. Robii alergară înainte, parcă vrând să-și ajungă din urmă săgețile. Iar mulțimile de soldați atlanți, zărind minunata pasăre argintie cu coadă și creastă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o priveliște largă a mării și câmpiei de la poalele muntelui, zări urcând din vale spre ei o ceată de oameni. Erau încă departe ca să se fi putut vedea bine fețele lor prin ochean, însă Auta își dădu seama că sunt robi, de vreme ce nu aveau alte veșminte decât pânza înfășurată în jurul coapselor, prinsă cu o cingătoare. Unii erau negri, alții roșii și înalți, alții erau mai scunzi, cu pielea galbenă sau albă. Auta putu să numere douăzeci. Toți aveau arme. I se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]