1,654 matches
-
serioase, se simțea purtat de planuri care se înălțau sus de tot, se topea în rugăciuni fierbinți și elocuente cătră Dumnezeu și vorbea cu consătenii și cei asemenea lui că mai multi sfinți i se arătaseră, provocîndu-l să sfarme jugul robiei și să răpească la sine domnia preste țară și popor. Prorocia lui inspirată despre răsturnare mare, zisă și rezisă c-o perseverare necurmată, începu să afle crezare și-i câștigă partizani în poporul de rând în genere, dar mai cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
calitate, exercitau o însemnată putere asupra țăranilor. Deși această îmbinare a puterii autorității politice și a drepturilor proprietărești era o sarcină grea pentru poporul de rând, totuși poporul nu-și pierduse cu totul libertatea lui civilă, nu era subjugat în robie aspră, ci claca, dijma și birurile în bani el căta să le privească și să le recunoască parte ca un fel de leafă pentru autoritatea politică locală, parte ca o indemnizare pentru proprietarul suprem al pământului întreg de pe o moșie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Serbiei cu cei 5000 de oameni ai săi, intrați în luptă tocmai în momentul hotărâtor. Învingerea creștinilor era deplină și cumplită, parte fură măcelăriți sau prinși în luptă, parte ajunși în fugă de cavaleria sprintenă a dușmanilor și duși în robie. Între puținii care izbutiră să se mântuie pe corăbii la Dunăre și pe mare la Constantinopol și în Dalmația se aflau regele Sigismund, arhiepiscopul Granului, Ioan de Kanischa, frate-său Ștefan de Kanischa, palatinul Ungariei Nicolae de Gara, marele magistru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tristă realitate. La anul 1398 Baiazid, pornit de răzbunare contra lui Mircea și dîndu-i vina inițiativei dușmăniilor contra turcilor, trecu Dunărea, irupse cucerind în fruntea unei oștiri puternice în Valachia, pustii rău țara și o despopulă, târând cu sine în robie pe locuitori. Mircea strânse asemenea puteri considerabile, porni femeile și copiii la deplină siguranță înlăuntrul înaltului lanț de munți despre marginea Ardealului, el însuși evită de la început orice bătălie la larg, ci se ținea numai pas cu pas de oștirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
desfășurarea până la capăt a acestui proces odată declanșat ”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj, 1993, p. 96 footnote>. Urmează încuviințarea sau consimțirea, care, odată acceptată, duce la păcat, iar din acesta se naște robia, apoi urmând patima, care duce la deprindere prin obișnuința cu ea, făcând să se pornească la faptă de la sine<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia, vol.V, Edit. Humanitas, 2001, p. 175,176. footnote>. Dacă ar fi să exemplificăm
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
aceasta de multe ori. Fă o singură dată, apoi te lași tu. Dumnezeu e bun și te iartă.” Apoi este lupta, să facă sau să nu facă omul păcatul. Urmează (dar n-ar trebui să urmeze) încuviințarea: („Hai să încerc”), robia (nu poți să te mai lași de el, sau te lași foarte greu) și patima, care devine deprindere, ca o a doua natură. „Și păcatul se naște așa, ne spune Marcu Ascetul, că diavolul ispitește pe om printr-o momeală
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
șesurilor noastre, îi sufla din urmă ca frunzele, cu toate acestea era mai blând decât oamenii de piatră cărora le ceruse o patrie și un cămin; iar în locul în care se 'ntorceau îi așteptau bântuirea străinătății, siluirea limbii și legii, robia sufletească, mai greu de purtat decât robia trupului. În zadar țăranii aceia își bat cânii în amintire că n-au păzit Capitoliul de galii lui Brennus! Nu galii amenință azi Capitoliul naționalității române, ci apologiștii lui Blanqui și ai nihiliștilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
frunzele, cu toate acestea era mai blând decât oamenii de piatră cărora le ceruse o patrie și un cămin; iar în locul în care se 'ntorceau îi așteptau bântuirea străinătății, siluirea limbii și legii, robia sufletească, mai greu de purtat decât robia trupului. În zadar țăranii aceia își bat cânii în amintire că n-au păzit Capitoliul de galii lui Brennus! Nu galii amenință azi Capitoliul naționalității române, ci apologiștii lui Blanqui și ai nihiliștilor, 38 {EminescuOpXIII 39} oamenii cari n-au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în adevăr cere sacrificii României; dar sacrificii făcute colectivității puterilor europene, nu uneia din ele. Numai colectivitatea lor prezintă României oarecari siguranțe de neutralitate și de neatârnare; preponderanța cât de neînsemnată a uneia din ele înseamnă începutul atârnării și a robiei. Și am înțelege încă un raport de dependență de un stat binevoitor, care ar respecta individualitatea noastră etnică. Dar să atârnăm de cine? De Austro-Ungaria, în care maghiarii pot zilnic călca în picioare o jumătate a poporului romînesc! [27 aprilie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
prin sacrificii personale chiar un grăunte din mizeria la care neamul omenesc pare de-apururea condamnat. Pentru a-și permite cineva lefile proconsulare ale anticității și mesele ce costau milioane de sesterții ale unui Lucullus ar trebui să existe sclavia anticității, robia maselor. Și iată ceea ce nu voiește statul modern, a cărui țintă este a nu lăsa ca poporul muncitor să fie măcinat și să degenereze sub pături superpuse de feneanți, de reputații uzurpate, de săbiuțe ce gonesc liste civile regale cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
la rolul de salahor, de lucrător cu ziua, care trăiește de la mână la gură. Aceasta a fost cauza nemulțumirilor populației, a formării partidului național și a popularității lui imediate, a hotărârii târzie de-a înlătura influența străină. Cu toate acestea robia economică a populației a devenit deja atât de mare încît, deși voiește a alunga pe străin, nu poate trăi fără el. De aceea, cu fuga europenilor, foametea amenință populațiunile orășenești. Astfel, războiul din afară, mizeria și foametea înlăuntru sunt epilogul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
alege politica sa financiară. În momentul dentăi starea economică a țării îi impune regimul financiar. Încercările lui cată să se îndrepte înainte de toate la schimbarea regimului economic și a celui social, la sporirea și diversificarea muncii, la eliberarea ei de sub robia cheltuielelor de transport și de transmisiune, la deprinderea fiecăruia individ cu munca productivă la care e predispus, la încurajarea acesteia, la descurajarea ocupațiunilor improductive. El nu poate substitui dărilor indirecte pe cele directe fără ca societatea însăși să fi ajuns a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ar fi esploatat în mod rațional, demult ar fi servit de model țării întregi, ar fi ridicat nivelul intelectual al cultivatorilor, s-ar fi regenerat și îmbunătățit rasa vitelor de muncă, s-ar fi ajuns la eliberarea claselor muncitoare de sub robia sistemului învechit și greu de cultură. E curios asemenea a vedea pe-un plagiator de-o rară și demult dovedită ignoranță administrând instrucțiunea și biserica națională. De aci se văzu bunăoară trimițîndu-se un Pantazi Ghica, acea chintesență de crapulozitate și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Alegerea d-lui C. A. Rosetti la prezidenția Adunării însemnează așadar: contopirea colegiului I, al Ii-lea și al Iv-lea într-unul singur, deci majorizarea tuturor drepturilor prin delegații guvernamentali ai colegiului al Iv-lea; apoi electivitatea magistraturii, deci robia justiției sub regimul de partid, punerea onorii, vieței, averii oamenilor la discreția bandelor electorale ale lui Serurie. Iată dar la ce avem a ne aștepta. Funcțiile de judecător ca și cele de deputat vor deveni adevărate moșii, pe cari guvernanți
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se cățărau ca și caprele. Ei, vlahii și cumanii, sunt aciia cari luptă mereu cu oștirile lui Isaak Angelos. Vlahii sunt acei cari înving. Ei prefac Tracia într-o pustietate, ei dărâmă orașele, ucid pe locuitori sau îi vând în robie în mari depărtări; ogor, pădure și vie, orice semănătură și sădire piere și singurul rod al ridicării noului Imperiu din Trnwo este nimicirea culturii romaeice și a rasei romaeice, ori pe unde numai o pot stârpi vlahii și skyții, cumanii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
asupra lui, descopere duplicitatea guvernului, e amenințat cu darea în judecată și moare de supărare. Cogălniceanu, bolnav și bătrân, reîntinerește în culmea vieții sale pentru a apăra Dunărea, mișcătoarea pavăză de argint a neatârnării noastre străvechi, a căreia pierdere totdeuna robie au însemnat. Iar țara aceasta, amețită ca un taur de demagogia ei internă, de zdreanța roșie a republicei de disculți, e distrasă de la cestiunea cea mare, pierde ca pe niște cărți pe joc simpatiile tuturor popoarelor europene, pentru a se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
amăgită, esploatată, înjosită de tot ce ea are mai comun, mai ignorant și mai malonest? Volenti non fit injuria. O țară care vrea și suportă un guvern de Dimanci și Mihălești aceea vrea și suportă înstrăinarea Dunării, vrea și suportă robia economică și vasalitatea politică. [3 martie 1883] 266 {EminescuOpXIII 267} HORATIUS - OVREU Directorul unui liceu din Triest a căutat să arate într-o broșură că poetul roman Quintus Horatius Flaccus, favoritul împăratului August și amic al lui Maecenas, a fost
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mult a conspirație ocultă în contra intereselor acestei țări, o conspirație agravată încă prin plecarea regelui în, momentele hotărâtoare. Țara are nevoie de tot curajul ei civic pentru a scutura din spatele ei atât vasalitatea economică cu care e amenințată cât și robia politică sub elementele demagogiei, ignorante și maloneste, ce se oploșesc sub aripile d-lor Rosetti brătianu. [10 martie 1883] SITUAȚIA DIN ARDEAL I. P. S. S. mitropolitul românilor răsăriteni din Ardeal și Țara Ungurească, d. Miron Românul, a adresat protoiereilor din arhidieceză
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
celelalte zone erau explicate prin absorbirea mai pregnantă a elementului romanic, care nu prea a mai ajuns și în Moldova, de exemplu. În însemnările călătorilor occidentali prin România, erau subliniate starea de pasivitate a țăranilor, decăderea totală în starea de robie și altele asemenea. Lipsa spiritului de revoltă a făcut ca toate libertățile de care se bucură, mai mult de formă, să fie dăruite din inițiativa puterilor europene. Este semnul unei adevărate paralizii civice, cum spunea cineva în epocă. Se arată
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
desfășurarea până la capăt a acestui proces odată declanșat ”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj, 1993, p. 96 footnote>. Urmează încuviințarea sau consimțirea, care, odată acceptată, duce la păcat, iar din acesta se naște robia, apoi urmând patima, care duce la deprindere prin obișnuința cu ea, făcând să se pornească la faptă de la sine<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia, vol.V, Edit. Humanitas, 2001, p. 175,176. footnote>. Dacă ar fi să exemplificăm
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
aceasta de multe ori. Fă o singură dată, apoi te lași tu. Dumnezeu e bun și te iartă.” Apoi este lupta, să facă sau să nu facă omul păcatul. Urmează (dar n-ar trebui să urmeze) încuviințarea: („Hai să încerc”), robia (nu poți să te mai lași de el, sau te lași foarte greu) și patima, care devine deprindere, ca o a doua natură. „Și păcatul se naște așa, ne spune Marcu Ascetul, că diavolul ispitește pe om printr-o momeală
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
desfășurarea până la capăt a acestui proces odată declanșat ”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj, 1993, p. 96 footnote>. Urmează încuviințarea sau consimțirea, care, odată acceptată, duce la păcat, iar din acesta se naște robia, apoi urmând patima, care duce la deprindere prin obișnuința cu ea, făcând să se pornească la faptă de la sine<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia, vol.V, Edit. Humanitas, 2001, p. 175,176. footnote>. Dacă ar fi să exemplificăm
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
aceasta de multe ori. Fă o singură dată, apoi te lași tu. Dumnezeu e bun și te iartă.” Apoi este lupta, să facă sau să nu facă omul păcatul. Urmează (dar n-ar trebui să urmeze) încuviințarea: („Hai să încerc”), robia (nu poți să te mai lași de el, sau te lași foarte greu) și patima, care devine deprindere, ca o a doua natură. „Și păcatul se naște așa, ne spune Marcu Ascetul, că diavolul ispitește pe om printr-o momeală
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
care este, din punct de vedere gramatical, un verb la imperfect, a fost deseori explicată prin expresia, considerată subiacenta lui, ’ehyeh ’ašer ’ehyeh, din Exod 3,14-15. Cand Moise, trimis la cei din neamul sau spre a-i scoate din robia egiptenilor, îl întreabă pe Cel care-i încredințează această misiune care îi este numele pentru a-l putea spune israeliților, primește răspunsul: 14Wayyo’mer ’Elohm ’el Mošeh ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh; wayyo’mer koh Öo’măr li-bnQy Yiœer"’Ql
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
israeliți că, la vreme de restriște, „își aminteau că Dumnezeu e stâncă lor și Cel Preaînalt e Răscumpărătorul lor”. Acest nume, cu forma de participiu prezent q"l, desemnează de obicei rudă cea mai apropiată din partea căreia cel căzut în robie e îndreptățit să aștepte a fi răscumpărat, sau rudă puternică de la care cel slab așteaptă ocrotire în fața nedreptății (cf. Lev 25, 25-34. 47-35). Dumnezeu este numit astfel numai în texte poetice. O dată este în paralelism cu MÄša‘ și altă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]