1,376 matches
-
un autor pe care Tradiția Îl plasează În secolul I d.Hr., convertit de Pavel În trecerea sa prin Atena, conform mărturiei din Faptele Apostolilor 17,34. Cu toate acestea, Într-un text din anii 1930, reluat În volumul Ortodoxie și românism (1939), tânărul teolog, comentând o frază a lui Augustin - in quantum sumus, boni sumus, et in quantum mali sumus, in tantum etiam minus sumus - face următoarea precizare: „Concepția aceasta despre rău nu se află numai la Fericitul Augustin, deși el
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
holistică” (concordanța dintre corpus și Tradiție). Trece repede peste teoria anacronică a lui Stăniloae. Art. „Pseudo-Denis l’Aréopagite”, În DECA, tom I, pp. 652-659. Gh. Drăgulin, Identitatea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul cu Ieromonahul Dionisie Smeritul (Exiguul), Craiova, 1991. Ibid. Ortodoxie și românism, introducere și note de C. Schifirneț, București, 1998 (ediția a doua), pp. 161-162. „Introducerea traducătorului”, În Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, București, 1983, pp. 5-42. J.-Cl. Larchet, Introducere la volumul Saint Maxime le Confesseur, Ambigua, Paris-Suresne, 1994, p. 53. Volumul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Este secretar al Ligii Culturale, se află în prejma lui N. Iorga și a lui A. C. Popovici, ale căror opinii le susține (Românii și ovreii, 1913). Cu V. Pârvan și Virgil Arion editează, în 1913 și 1914, la București, revista „Românismul”. Înzestrat cu o vie curiozitate, citea enorm, atras de mai toate domeniile culturii. Și-a spus părerea în chestiuni de religie și teologie, geografie umană, etnofolcloristică, filologie, în texte scrise într-un stil vioi și accesibil. A analizat cu precădere
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
maxime aparținând lui Ovidiu, Horațiu, Marțial, Vergiliu, Terențiu, Tibul, Juvenal, Cicero ș.a. Distihurile sale, fluente, îmbină totuși nefericit neologismul și regionalismul, în alăturări improprii. SCRIERI: Mărgăritarie sau Sentințe poetice, filosofico-moralo-estetice, I, Satu Mare, 1874. Repere bibliografice: V. Scurtu, Un precursor al românismului sătmărean: Petru Bran, F, 1939, 2-3; Dicț. lit. 1900, 122. D.M.
BRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285859_a_287188]
-
etic însoțește discret judecata estetică și în aprecierea unor opere de Cezar Petrescu, Panait Istrati sau Ionel Teodoreanu. Din lirica românească modernă, comentatorul este receptiv la sentimentul religios din psalmii lui T. Arghezi și din poeziile lui Nichifor Crainic, la „românismul primitiv” al lui N. Crevedia sau la morbiditatea lui Demostene Botez; are în vedere o sinteză a lui George Popa despre literatura din Transilvania, antologia lui I. Breazu și reviste importante („Luceafărul”, „Gând românesc”, „Pagini literare”). O biografie amănunțită, importantă
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
literare”). O biografie amănunțită, importantă din perspectiva evenimentelor anului 1848, este Ion Axente Sever și timpul său (1931), semnată Gh. I. Biriș. Aspecte din viața Blajului (1942), cartea care l-a consacrat, este un memento al tradiției acestei „cetăți a românismului”, o evocare documentată și pitorească în latura specificului local. „Spiritul blăjean” unește figuri și momente istorice importante, de la „naționalismul intransigent” al ctitorului Inocențiu Micu-Klein la Petru Pavel Aaron, întemeietorul școlilor Blajului, de la apoteoza anului 1848 la misionarii cauzei naționale: Ioan
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
urmând apoi Facultatea de Litere și Filosofie (1929-1933). A fost toată viața funcționar în Ministerul de Finanțe (1933-1969). A debutat cu versuri, în 1930, în revista studențească „Licăriri”. A colaborat cu poezii și publicistică literară la „Litere”, „Timpul nostru”, „Cruciada românismului”, unde a fost și redactor (1934-1936), „Raza literară”, „Jurnalul”, „Luceafărul” și la alte publicații interbelice. Versuri i-au fost incluse și în colecția brașoveană „Caietele iubirii” (Poteci, 1940). A semnat și cu pseudonimele P. Barbaru, N. Vrajbă, B. Chiril sau
BARBULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
Treboniu) au dus la înființarea colecției „Adonis”, unde au apărut, între 1935 și 1945, peste 130 de „caiete” cu poezii. Publicistul B. are o bună intuiție portretistică a scriitorilor (G. M. Zamfirescu, Panait Istrati, socotit un mentor spiritual la „Cruciada românismului”, sau Constantin Barcaroiu), tratați uneori cu partizanat gazetăresc sau sentimental. Scriind despre Virgil Treboniu, Vladimir Cavarnali, Matei Alexandrescu, Cristian Sârbu, Emil Vora, pledează pentru poezia modernă, amenințată, afirmă el, de atrofierea sensibilității. B., unul dintre poeții minori afirmați de colecția
BARBULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
ai periferiei bucureștene, B. a urmat cu mari greutăți școala primară și liceul, apoi s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică, pe care l-a absolvit în 1924. Actor ambulant aproape un deceniu, în 1934 este redactor la „Cruciada românismului”; publică versuri și cronici dramatice în nenumărate reviste și ziare din București și din alte orașe din țară, între care „Drumul vremii” (Craiova), „Pasărea albastră”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Litera” (Arad), „Sfarmă-Piatră”, „Flacăra” ș.a. Câteva strofe îi apar și
BARCAROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
ședere îndelungată la Berlin, B. se stabilește la Leipzig. Pe cât de diverse sunt domeniile de investigație ale cunoscătorului lumii romanice în vasta ei extensiune geografică, pe atât de strâns legate sunt aceste domenii între ele. Cercetător și popularizator al fenomenelor românismului cultural, B. este preocupat mai ales de evoluția limbii române populare și literare, precum și de istoriografia cercetărilor dedicate vorbirii și scrierii românești. În conexiune cu aspectele lingvistice sunt cele privind geneza cultural-spirituală a românilor, dezvoltarea literaturii lor, în perioada primelor
BAHNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
precum palatele de odinioară, casele domnești și boierești, locuințele țărănești, bisericile, crucile de piatră. Stăruind asupra artei sătești, cu „frăgezimi” și „subtilități” desfătătoare, supunând unei febrile percepții valorile plastice de altcândva, estetul nu recomandă o cantonare în trecut de dragul unui „românism” îngrăditor, dar nici o angajare zeloasă în siajul feluritor modernisme. Pentru C., tradiția, o „adâncă neliniște”, contează ca un factor de propulsie spre viitor („a visa trecutul e totuna cu a pregăti viitorul”). Ceea ce urmărește el, ca filosof al culturii, în
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
cu culori destul de negre, dar (...) adevărate starea mizerabilă în care ne aflăm aci din punct de vedere național și economic"1667. În cuprinsul articolului redactorii ziarului Constanța afirmau că "noi care înființând acest ziar ne-am înscris ca program cultivarea românismului și prosperitatea economică a provinciei, nu putem decât a ne felicita că o voce puternică ne vine în ajutor desvelind ranele ce amenință mortificarea întregului nostru organism național"1668. În vederea unei rapide integrări a Dobrogei, autorii articolului își exprimau convingerea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de Interne, Mihail Pherekyde, document primit la ministerul de Interne la 18 noiembrie 1897, în cuprinsul căruia consilierii județeni aduceau "mulțumiri și asigurări de deplină încredere actualului prefect, domnul Luca Ionescu, care, călăuzit numai de interese publice și de cauza românismului, a știut, prin măsurile sale înțelepte (...) să restabilească liniștea populațiunei, adânc druncinată în ultimul timp, și să redeștepte încrederea ei în legile și instituțiile patriei"2118. Semnatarii acestei telegrame erau consilierii județeni: I. Popa, Luca Oancea, Voicu Moțoiu, Petrache Ionescu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
una din persoanele cele mai celebre, care e mai presus de așteptările noastre"2366. În cadrul telegramei primită la ministerul de Interne la 27 martie 1900, semnatarii arătau că domnul Ioan Nenițescu era "om de inimă (...) din instinct înzestrat cu sentimentul românismului"2367. Totodată, în aceeași telegramă se preciza că "sub grațioasa administrație a neobositului și patriotului nostru prefect, județul a ajuns a fi mai presus de așteptările noastre, căci acum ne simțim a crede și a exprima din inimă și cu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a face ca provincia transdanubiană a regatului Majestății Voastre să intre în drepturile comune, după un sfert de veac în care s-a asimilat în totul intereselor și aspirațiunilor patriei (...) își îndreaptă (...) privirile către Majestatea Voastră, scutul patriei și al românismului, aducând la picioarele Tronului sentimentele lor de respect, supunere și devotament și implorând înalta (...) protecțiune pentru dreapta cauză ce susținem"2491. În încheierea lucrărilor adunării de la Constanța, domnul Alexandru Malcoci Petrescu a dat citire unei moțiuni în care se arăta
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
al culturii române" așa cum ni-l înfățișează Constantin Noica, rămâne un reper incontestabil pentru reușita de a îmbina efortul de recuperare a tradiției cu necesara deschidere spre modernitate. Chiar și Emil Cioran (care nu se prea omora el cu românismul) spunea: „Fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat și aproape de disprețuit. Dacă n-am fi avut pe Eminescu, trebuia să ne dăm demisia. Eminescu este scuza României în fața lumii”. Recent am citit ceva scris de Geo Bogza despre Mihai Eminescu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de pretutindeni. Fiindcă Eminescu nu este numai poetul nemuritor al românilor ci el a răspuns dorinței noastre de a avea și noi repere ale existenței noastre în timp și s-a constituit ca un fel de piatră de hotar al românismului în care etapele de existență a țării ar putea să se numească: anul cutare înainte de Eminescu sau anul cutare după Eminescu, exact cum se numără anii după nașterea lui Hristos. Dar liniștea mea sufletească în contemplarea acestei coagulări firești ale
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
tem, ori de varani, Nici de politruci laconici deghizați în păpușari! Dar mă tem că adormiții nu se vor trezi în veci, Că aceste gânduri strigă către capetele seci, Că în van îmi fac speranțe pentru cauza română - Pentru asta românismul ideal va să rămână... Prea e viața încărcată de necazuri și durere, Iar rutina ne-ncovoaie și ne stoarce de putere, Căci corupții ne pun jugul taxelor și disperării - Parcă scopul lor în viață e desființarea țării! Hai să ne unim
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
devenim o forță pentru nația română, Să eliminăm limbuții, demagogii, xenofilii, S-arătăm că România nu-i supusă convertirii! Nu ne trebuie renume, nici de lauri s-avem parte, Ci să potolim odată setea noastră de dreptate! S-arătăm că românismul este singura simțire Ce îndeplinește țării dreptul ei la fericire! Prea ne-am detașat de toate, închistați în nostalgie, Evocând atâtea nume mari pe-un petic de hârtie; Prea înlocuim cultura cu tradiții-mprumutate Și elogiem eroii inventați de alte state
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Așa a zis și bunică-ta, când a plecat! Povestea cu mulsul, treacă-meargă, dar știi În ce hal a ajuns, după ce s-a dus după alde Popescu? - În ce hal, domnu’? (mă simt iarăși bine În rolul de apărător al românismului bunicii mele, Greaca). - Umbla desculță, domnule! Desculță! Dac-ai mai pomenit așaceva - dar neam de neamul nostru... - Ce vorbești, domnule?, mă mir și eu. Desculță! Dar asta-i crimă de lèse-Grecque, domnule - pardon: Kir Iani... - Ce crimă? Și cum mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe când se muncea cu clădirea bisericii noi din Pripas; cum e el văduv și cu stare, poate veni lesne și nu-i va părea rău de cheltuială, căci Bucureștii e un oraș mai simpatic ca Budapesta, afară că e inima românismului. Felicită solemn pe Ghighi pentru logodnă și o îndemnă să fie bucuroasă de Zăgreanu, care e un băiat eminent. Rău îi pare că va lipsi de la nuntă, dar are acuma atâtea ocupații, că nici nu se poate gândi să le
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cărtărescule, nu că înfățișarea fizică ar avea importanță : dar tu ești cam efeminat ! Așa că mitocan nu ești fiindcă nu poți, nu că nu ai vrea... (...) Tu te auzi ? Să nu te superi, dar în ton cu aprecierea ta asupra esenței românismului am să afirm că esența ta este absolut infantilă. Nu vreau să spun : imbecilă ! Deși ar fi mai nimerit ! Sînteți o mînă de scarabei de bălegar care v-ați spurcat să faceți afirmații „subliminale” despre români : RAHAT (vezi-l pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
avându-l în frunte pe Pantelimon Erhan. Actul Sfatului Țării a fost primit la Iași cu deosebită satisfacție, salutându-se „reînvierea Basarabiei”, renașterea puternică a mișcării naționale după mai mult de un secol de stăpânire străină cu consecințe grave pentru românismul de acolo. Ziarul „Mișcarea”, organ al Partidului Național Liberal, principalul partid de guvernământ, se referea la întunericul și apăsarea la care au fost supuși basarabenii care n-au avut viață politică, socială și slujbă religioasă în limba română. Evenimentele din
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
da un răspuns, am hotărât: am hotărât acceptarea. Declar aici, în fața Parlamentului și a țării: am hotărât evacuarea Basarabiei și a Bucovinei de Sus, pentru a putea salva azi ființa statului român și pentru a nu pune în primejdie viitorul românismului. Declar aci că am luat această hotărâre sub presiunea forței, într-unul din cele mai grele momente ale istoriei noastre și lăsând viitorului sarcina să judece actul nostru”. Analiza atentă a poziției adoptate de guvernul român, a conținutului notelor ultimative
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
celor două principate românești, apoi numai a Moldovei, „mulțumindu-se” în final cu teritoriul dintre Prut și Nistru. Ocuparea acestui teritoriu, asupra căruia se va extinde denumirea de Basarabia, a însemnat o grea pierdere pentru Principat, ca și pentru cauza românismului, în general. În scurt timp, i s-a desființat autonomia și s-a declanșat o intensă politică de rusificare în toate domeniile. În urma procesului de colonizare și a altor mișcări de populație, procentul deținut de români a scăzut în cei
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]