1,455 matches
-
urmă cu câteva zile de către președintele Băsescu, care a condamnat fără ocolișuri "decretul siguranței" și în particular modalitățile prin care se prevesteau expulzările, judecate ca fiind o măsură instigatoare la ură îndreptate împotriva populației românești. Ca răspuns, primul ministru italian, Romano Prodi, s-a grăbit să liniștească Bucureștiul afirmând că nu vor avea loc nici un fel de expulzări în masă. România a declarat Prodi este o țară prietenă. Violența nu are naționalitate. Inaugurând un refren (acela al implicării Europei) care după
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
în ansamblu, din lumea elenistică de la sfârșitul secolului I a.Chr., a fost devalorizarea politeismului grecesc și a religiei Romei antice pornită chiar din interiorul acestora. Cauzele acestui proces au fost variate și sunt diferite pentru lumea greacă și cea romană. În Grecia propriu-zisă, un efect negativ l-a avut critica raționalistă a divinităților, care se practica în diferitele școli filozofice și îndeosebi cea stoică și epicuree. În aceste ambiente de mai multă vreme nu se mai credea în existența lumii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
legea scrisă o reflecta pe cea naturală. O mulțime de factori au contribuit la schimbarea aspectului socio-politic al Imperiului, la cumpăna dintre secolele II-III, cu repercusiuni asupra raporturilor cu creștinismul. Rémondon ne spune că, ansamblul de echilibre care păstra pax romana stabilă, spre sfârșitul secolului II, a intrat în criză, punând în discuție echilibrul dintre rezistența limesului și presiunea barbarilor; dintre costul războiului și resursele statului; dintre cheltuieli și intrări; dintre producție și consum; dintre sate și orașe; dintre autoritatea senatului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
absolută față de autoritatea imperială. De fapt, până la Constantin (306-337), nici un împărat nu a înțeles religia creștină în esența sa amalgamată și nici în utilitatea sa politică, ce putea fi folosită ca forță coagulantă a Imperiului, luând locul acelei aparente pax romana ce agoniza de-acum sub loviturile factorilor interni și externi. Cauza efectivă a schimbării bruște de atitudine din partea lui Septimius Severus față de creștinism, nu se poate descoperi din izvoare, deși o explicație s-ar putea găsi în vreo reacție accentuată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de timp care din epoca lui Marcus Aurelius (161-180) ajunge până la cea a lui Filip Arabul (244-249). Această operă ne ajută să interpretăm pertinent atitudinea creștinilor față de serviciul militar. Origene, asemenea altor apologeți, privește cu o anumită încredere spre pax romana văzută ca o condiție providențială pentru răspândirea credinței creștine și parte componentă a planului divin. Aceasta nu doar pentru că putea să simplifice călătoriile predicatorilor itineranți, cât mai cu seamă din considerente teologice: convertirea întregului pământ de la starea de război la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
formau o alianță de circumstanță. În urma alegerilor, procesul de sciziparitate s-a prelungit, despărțind PPI de secretarul său general Buttiglione, interesat să se alieze cu Berlusconi. Majoritarii au format împreună cu progresiștii (PDS etc.) un pol de centru-stînga al cărui lider, Romano Prodi un "Jacques Delors italian" îi era apropiat. C) Poziția "balama". Partidele clericale dezmint teoria matematică a "partidului pivotal" care atribuie funcția de tip "balama" unui partid mic. În fapt, dacă interclasismul lor include conflicte de interese și lupte ideologice
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
dă-mi înapoi legiunile!. Octavianus s-a stins din viață la 19 august, 14 d.Hr., la Nola, fiind înmormântat cu mare pompă în mausoleul său din Roma. A intrat în panteonul roman, fiind numit Divus Augustus. Pacea romană, pax Romana, fusese instaurată. Stiati că.. Octavianus era mare amator de vorbe de duh? Spunea adeseori Grăbește-te încet! și Mai bine cu un șef prudent, decât cu unul îndrăzneț sau Ceea ce se face bine, se face destul de repede. Era de părere
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
de Jacques Santer demisionează în bloc; * 1 mai 1999: Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, încă opt domenii de competență fac subiectul procedurii de codecizie, lărgind astfel aria competențelor Parlamentului European; * 5 mai 1999: Parlamentul aprobă numirea lui Romano Prodi ca Președinte al Comisiei Europene; * 10-13 iunie 1999: Alegeri pentru Parlamentul European; * 15 septembrie 1999: Parlamentul European validează noua Comisie prezidată de Romano Prodi; * 7 decembrie 2000: Președinții Parlamentului European, al Consiliului și al Comisiei Europene proclamă în mod
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
procedurii de codecizie, lărgind astfel aria competențelor Parlamentului European; * 5 mai 1999: Parlamentul aprobă numirea lui Romano Prodi ca Președinte al Comisiei Europene; * 10-13 iunie 1999: Alegeri pentru Parlamentul European; * 15 septembrie 1999: Parlamentul European validează noua Comisie prezidată de Romano Prodi; * 7 decembrie 2000: Președinții Parlamentului European, al Consiliului și al Comisiei Europene proclamă în mod solemn Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii, anexată Tratatului de la Nisa; * 1 februarie 2003: Intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa; * 9 aprilie 2003: Parlamentul
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
ar fi mărgelele de cornalină, lapislazuli, aduse din zone îndepărtate, din corali sau realizate din argint, cum sunt cele lucrate în tehnica filigranului descoperite la Poienești, Pădureni, Vârtișcoi, Moldoveni, Butnărești, Văleni, Oncești-Cioara, Săucești, Bărboasa-Gălănești, Izvoare-Bahna sau în necropolele din Dacia - romană: Soporu de Câmpie, Obreja, Fărcașele, Reșca sau Locusteni.Cu toate acestea, portul obiectelor de podoabă, destul de bine ilustrat de prezența chiar puțin numeroasă a acestora demonstrează o unitate a culturii materiale din această perioadă, destul de asemănătoare cu situații din celelalte
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
2011. 162. ***Legea nr. 275/2004 privind Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului în Monitorul Oficial al României nr. 557 din 23 iunie 2004. Surse internet: 163. http://www.avocatnet.ro/content/articles/id 1337/Constitutia/Europeana/text/integral/in/limba/romana.html 164. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis pck.htp act text?idt=1412 165. http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/26 1997.php 166. http://www.dgaspccs.ro/DGASPC/despre-dgaspc.html. 167. http://www.snlp.ro/ files/legea-asistentei-sociale-292-din-2011.pdf 168. http://www.vrasti.org
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
abia în vremea lui Neagoe Basarab.". vezi Istoria Românilor, 2001, pp. 250-251. 13 Spre a consulta conținutul integral al Constituției europene puteți accesa următoarea adresă pe internet: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id 1337/Constitutia/ Europeana/text/integral/in/limba/romana.html 14 George Coman, Constituția UE fără creștinism a pornit la drum, în Ziua, 30 octombrie 2004. 15 Mihai Ionescu, Constituția fără Dumnezeu semnată de liderii celor 25, în România liberă, 30 octombrie 2004. 16 Claudia Stănilă, Creștinismul, factor decisiv
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
IV. SURSE ELECTRONICE Aslam, Constantin, Palimpsestul identității românești. Reflecții asupra fundamentelor culturale ale filosofiei, http://www.caslam.ro/ docs/pir.pdf Nistor, Viorel, "Rezistența prin cultură" în spațiul românesc postbelic, http://www.upm.ro/facultati departamente/stiinte litere/ conferinte/situl integrare europeana/Lucrari 3/romana/Texte lit.rom3 doctorat/40 VIOREL%20NISTOR.pdf Simuț, Ion, "Cronologia exilului literar postbelic", în România literară, nr. 23, 2008, http://www.romlit.ro/cronologia exilului literar postbelic Tania Radu, Un portret răscolitor, http://www.revista22.ro/ un-portret-rascolitor-4649.html www.cnsas.ro/documente/istoria comunism/studii articole
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pe „barbari” să cânte lui Hristos imne de laudă și să trăiască în pace. „Într-un ținut necunoscut al lumii, barbarii învață prin tine să cânte cu inimă romană pe Hristos și să trăiască puri în pace senină”. Expresia „corde Romano” = „cu inimă romană” indică nu numai faptul că Sfântul Niceta predica în limba latină, dar și munca sa remarcabilă de latinizare printre „neamurile barbare”, care își petreceau viața în războaie, furturi și jafuri, ceea ce era echivalent pentru vremea aceea (secolele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sub acuzare de corupție și colaborare cu Mafia. În același an, DCI-ul divizat se transformă în Partidul Popular Italian, singurul recunoscut în 1994 de UEDC. J-D Durrand indică apariția pe scena italiană a unui anumit reprezentant al polului progresist, Romano Prodi, actualul președinte al Comisiei Europene, ca și a lui Silvio Berlusconi, care va avea după 1994 un succes scontat de puțini analiști. Franța cunoaște și ea unele succese ale democrației creștine. Pentru prima dată un partid de această factură
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mai inevitabilă, cu cît în sistemele cu reprezentare parlamentară ea reprezenta singurul mijloc care putea asigura ocrotirea Bisericii de legislații nedrepte. Această constatare nu înseamnă totuși că este vorba de o susținere a papei prin inițiative necontrolate, chiar dacă L'Osservatore Romano din 19 iunie 1891 sărbătorea "il meraviglioso connubio della Chiesa cattolica colla Democrazia cristiana"6 (căsătoria minunată a Bisericii catolice cu Democrația creștină) și chiar dacă secretarul său de stat, cardinalul Rampolla, era de partea acestor partide. În dorința lui de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de convingerea de a fi fost chemați să contribuim la opera creatoare și eliberatoare a lui Dumnezeu". Alcide De Gasperi împărțea oamenii politici în trei categorii: oamenii de acțiune, oamenii puterii, oamenii credinței. El dorea, conform mărturiilor fiicei sale Maria Romana, să ne reamintim de el ca de un om al credinței înainte de toate. Acest punct de vedere al restauratorului democrației creștine și al Italiei după cel de-al doilea război mondial se baza pe importanța pe care o are credința
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
De Gasperi a trasat Consiliului național al DC din 1945 "sarcina de a proteja integritatea patrimoniului spiritual creștin al poporului nostru". Programul partidului a fost prezentat de Guido Gonella la Primul Congres național ținut între 24-27 aprilie 1946. L'Osservatore Romano spune că acesta era nu numai "un program de partid, ci programul cetățenilor catolici"; iar revista iezuiților, La Civiltà Cattolica, îl prezenta ca pe "un program remarcabil (...) prin prezentarea serioasă și în manieră creștină a problemelor, prin densitatea ideilor care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de gîndire și de acțiune care, după Marc Sangnier, este acela al democrației creștine"20, remarca Etienne Borne. Privitor la aceasta, trebuie să amintim că Declarația universală a drepturilor omului din 1948 a fost comentată cu răceală de L'Osservatore Romano. A trebuit mai întîi să apară Pacem in terris (1963) pentru ca acest text să fie aprobat, în ciuda rezervelor, de către Paul al VI-lea și de Ioan Paul al II-lea în 1979 pentru a asista la făurirea unei adevărate teologii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
afirmat în momentul în care atacurile împotriva PPI-ului se înmulțeau, culminînd la 24 august 1923 cu asasinarea unui preot din Romagne, don Giovanni Minzoni. În 1924, mai multe personalități catolice, printre care contele Giovanni Grosoli, patron al Società Editrice Romana, care regrupa o bună parte din presa catolică, și reprezentant al Federației Bancare Italiane, care controla diferite instituții bancare regionale, au apelat la susținerea "listei naționale" și au fondat Centrul Național Italian pentru a susține politica religioasă a regimului. În
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cărei cuvînt de ordine era "Christos Rege și poporul", dar care au fost decimați de arestările din 1934. În schimb, susținerea regimului era expresia clerico-fascismului, al cărui reprezentant important era Egilberto Martire; între 1929-1938, el a condus revista La Rassegna Romana care dezvolta "romanitatea" ca temă comună catolicismului și fascismului. Acest curent s-a manifestat cu putere, avînd în fruntea lui episcopi, în timpul marilor "bătălii" economico-politice (luptele demografice, ale grîului...), precum și, într-un mod cu totul spectacular, la declanșarea războiului din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sale, al cărei viitor, cu doar 1,9% în martie 1994, părea să fie limitat. Pe de altă parte, la aceste alegeri s-au angajat, în polul progresist, personalități catolice cum ar fi istoricul Pietro Scoppola, judecătorul Giuseppe Ayala, economistul Romano Prodi, liderul creștinilor sociali Ermanno Gorrieri. La dreapta s-a constituit Centro Cristiano Democratico (CCD), fondat în ianuarie 1994 de Pier Ferdinando Casini, Francesco D'Onofrio și alții, provenind din DC. El s-a raliat lui Berlusconi înaintea alegerilor, ceea ce
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sarcasmului lui Emmanuel Mounier și Jean Marie Domenach care contestau însăși ideea unui partid creștin-democrat. Fără să fie un partid al Bisericii, el a beneficiat de sprijinul discret al ierarhiei și chiar, în iunie 1951, de cel al L'Osservatore Romano, al cărui redactor șef, Federico Alessandrini, considerînd RPF-ul drept "vag transformism al dreptei", scotea în față modelul italian de unitate politică a catolicilor. Dar această intervenție nu a avut niciodată vreo influență. Electoratul său era practicant. Un sondaj din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Seminario internazionale, Erice, 6-9 ottobre 1988, Florența, 1991, 826 p. 11 Vezi în special La Costituzione secondo giustizia sociale, publicată la Milano în 1848, precum și La Costituente del Regno dell' Alta Italia și Il Progetto di costituzione per lo Stato romano, din 1848, in A. ROSMINI, Progetti editi et inediti sullo Stato, Milano, 1952. 12 P. H. SMITH, "The Image of a Dictator: Gabriel Garcia Moreno", in The Hispanic American Historical Review, 1965, 45, pp. 1-24, și Massimo GRANATA, "L'intransigentismo
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
e nei paesi di lingua tedesca, op. cit., pp. 451-463. 5 Mesaj difuzat la radio pe 1 iunie, cu ocazia celei de-a cincizecea aniversări Rerum novarum. 6 Citat de Jean-Marie MAYEUR, Des partis catholiques, op. cit., p.57. 7 L'Osservatore Romano, 24 decembrie 1902, citat de Sergio ZOPPI, Dalla Rerum Novarum alla Democrazia cristiana di Murri, Bologna, 1991, pp. 209-210 și 214. 8 Daniele MENOZZI, La Chiesa cattolica e la secolarizzazione, op. cit., p. 145. 9 Jean-Marie MAYEUR, Des partis catholiques, op. cit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]