4,815 matches
-
și uite-așa! N-are un chior, și el vrea să plece în Rusia; pleacă în Rusia, și el n-are nici un chior..." Acest personaj, care scrisese Journal de Victor de Balabine, este unul dintre cei mai mediocri martori ai romancierului francez și fără orice urmă de har literar. Al cărui portret, făcut lui Balzac, trădează o lipsă totală de intuiție, mai ales din partea unui diplomat. Contemporan cu Tolstoi și Dostoievski, Balzac s-a bucurat în schimb de oarecare atenție din partea
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
sînt inițialele prenumelor unchiului și al autoarei, dar ele trimit la altele două, Iosif și Josepha, alcătuind punctul de pornire al cărții, mereu îmbogățit cu digresiuni, povești, anecdote, citate, opinii, evenimente. Situația paradoxala de a purta prenumele unui unchi, cunoscut romancier și dramaturg român, în jurul căruia plutește misterul unei tenebroase "affaire", nu putea fi trecută sub tăcere. Această structură binara se ramifică pe durata lecturii. Dialogul nu este susținut doar de cei doi, există și unul generat de notele de subsol
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
era de-a binelea îngrozit de eventualitatea cu pricina. Știa Princepele ce știa. Știe D.Ț. ce știe. Nostalgii comunist-bugetare În Observatorul cultural din 4-16 aprilie, răspunzînd anchetei referitoare la viitoarea conducere a Uniunii Scriitorilor, unul din candidații la președinție, romancierul Nicolae Breban, își reia ideea mai veche după care U. S. trebuie înscrisă în bugetul național, "lucru ce nu stînjenește independența obștei noastre, dimpotrivă." Și încă: "pensiile să recapete statutul de pe vremea lui Z. Stancu - lucru posibil numai prin afilierea la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
Cronicar Dl Alexandru George și "intelectualii" Eseist și critic extraordinar, romancier onorabil, dl Alexandru George se află de mai multă vreme într-o stare de ostilitate cronică față de România literară și de redactorii ei. Pe cînd revista noastră îl publica aproape număr de număr, spre lauda ei, dl George obișnuia să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
Lidia Vianu Foarte cunoscut romancier, critic literar și editor, David Lodge s-a născut în 1935 la Londra. Între 1960-1987 a predat la Catedra de engleză a Universității din Birmingham, unde s-a și împrietenit cu Malcolm Bradbury. După 1987 a devenit scriitor de profesie
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
Ați scris vreodată poezie? Romane ca Out of the Shelter, Nice Work, Paradise News, sunt pumnul de fier al ironiei în mănușa de catifea a lirismului. Ironia dvs. nu e rece, ci tandră. Mușcați cu dinți de pâslă. Sunteți un romancier comic afectuos, dacă acceptați caracterizarea. Cât din lirismul dvs. a trecut în alt fel de literatură decât romanul? David Lodge: Întrebările sunt atât de strâns întrepătrunse că am să le răspund în bloc. Într-adevăr romanele mele sunt pline de
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
în opera mea (unii critici o numesc chiar sentimentală). Nu văd aici nici o contradicție. Unul din idolii mei literari este Dickens, care e și ironic și afectiv până la sentimentalism în unele laturi ale operei lui. Nu obiectez deloc la caracterizarea "romancier comic afectuos." "Compasiune" e poate mai aproape ca termen. Nu mă cred un romancier satiric, mizantrop dezlănțuit, și cu atât mai puțin tragic. În ultimele mele romane mai ales, punctul de vedere ironic al autorului implicit la adresa narațiunii e dublat
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
Unul din idolii mei literari este Dickens, care e și ironic și afectiv până la sentimentalism în unele laturi ale operei lui. Nu obiectez deloc la caracterizarea "romancier comic afectuos." "Compasiune" e poate mai aproape ca termen. Nu mă cred un romancier satiric, mizantrop dezlănțuit, și cu atât mai puțin tragic. În ultimele mele romane mai ales, punctul de vedere ironic al autorului implicit la adresa narațiunii e dublat de o atitudine mai caldă ("tandră", cum ziceați) față de personaje. Nice Work e un
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
romanul? D.L.: Întrebarea se leagă de cele anterioare, fiindcă felul cum închei o istorie afectează major impresia asupra lectorului în ce privește atitudinea față de existență a autorului. Sunt fascinat de problema finalurilor, și am scris despre ea în câteva eseuri critice. În raport cu romancierii moderni, cred că sunt mai atras decât cei mai mulți dintre ei de demodatul happy end, și chiar am fost criticat pentru asta, deși s-ar părea că sunteți de altă părere. Tind să-mi las eroii într-o situație cu final
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
real cu cultura americană și cu Europa continentală, pe când aveam 16 ani. Privind în urmă, cred că e mult prea aproape de propria mea experiență (nu povestirea, ci decorul), așa că e o carte oarecum limitată, dar onestă. Cred că mai toți romancierii scriu din propria experiență în operele de tinerețe, iar apoi, când o "epuizează", se refugiază în gândire. L.V.: Aveți un gen de critică la care țineți mai mult? Ce fel de critici nu vă sunt pe plac (ca o categorie
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
acela care folosește toate abordările pe care le știe, decis să înțeleagă textul dar respingând orice procedeu care ar putea deveni un obstacol în calea comunicării (v. Deconstructivismul, pe care l-a deconstruit Bradbury cu geniu în Mensonge). Ca și romancierul Desperado, criticul Desperado revine la plăcerea narațiunii. Cum vi se pare critica savantă? E oare cazul ca textul critic să fie un mister ce trebuie decodat la rândul lui, pentru a duce mai apoi la descifrarea operei? Critica e și
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
publicat alternativ câte un roman și o carte de critică în anii aceia. Nu mi s-a părut că cele două sunt incompatibile: se completau foarte bine. Dar în plan socio-psihologic era o existență schizoidă. Nu m-am manifestat ca romancier în universitate - nu mi-am citit opera studenților, n-am discutat-o cu ei, n-am predat creative writing. Am funcționat ca un universitar serios și implicat. Romanele, care adesea satirizau sau prezentau lumea universitară ca pe un carnaval, țineau
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
și după ce s-a mutat în East Anglia, iar moartea lui prematură în noiembrie trecut m-a mâhnit peste măsură. L.V.: Romanele dvs. îl ajută pe lector să se descopere și să învețe cum se citește. Sunteți și critic și romancier. Ce părere aveți despre revenirea inteligibilului ca prioritate, despre întoarcerea la istorisire și la personaje? Vă doriți să inovați sau doar să vă amuzați cititorii, fără sofisticare? D.L.: Cred că se vede bine în romanele mele că sunt profesor și
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
Bălăuca". În septembrie 1935 (firește după apariția și a Bălăucăi) mărturisea: "După studiul îndelung, ca om de cultură și critic, al lui Eminescu, am ajuns a avea o viziune a personalității lui morale (nu fizice, în amănuntele biografice) și ca romancier doresc să o redau prin mijloace de creație artistică și nu prin alăturare de elementare documente biografice... Într-un cuvînt, am voit să fac operă de creator, romanul meu pornește dintr-o viziune căreia i-am subordonat amănunte istorice într-atît
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
voi răspunde." Dar despre roman se scrie negativ încît, după cronica lui M. Sebastian din Rampa notează "dezastru Bălăuca se accentuează". Și totuși, în decembrie 1935, criticul continua să-și supraestimeze mult valoarea romanelor sale, declarînd, într-un interviu: "Sunt romancier și romanul românesc va conta cu mine - iată formula pe care nu mă sfiesc să ți-o încredințez pentru a o da publicității, cu tot riscul ce comportă". Chiar a doua zi, la 6 decembrie 1935, apare, în Vremea, cronica
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
un teribil rechizitoriu. Inculpați? Aproape toți scriitorii români, din țară și din exil, în viață sau nu, care au avut lipsa de inspirație să fie contemporanii domnului Goma. Toate bune și frumoase: cine se mai miră de limba slobodă a romancierului pamfletar? Din nefericire, epistola e plină de acuzații care, dacă nu vor fi (și nu vor fi!) probate, îl expun pe autor unor procese de calomnie. Și, vai, solidari, conform legii, și pe diriguitorii revistei Vatra. Cenzura era, ea, o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
țară în care, ca scriitor, și-a câștigat, postum, o neașteptată faimă. Dar despre Peter Neagoe și scrierile sale, puțini sunt cei care știu, probabil, câte ceva, înaintea lecturii cărții lui Mircea Anghelescu. În cazul lui Peter Neagoe, "exilat român și romancier american", transplantarea într-o altă zonă lingvistică "nu a însemnat anularea, ci sporirea facultății creatoare", proza sa nutrindu-se din "substanța mitică a vieții țărănești". Utilizând surse diverse, de la cărțile autobiografice ale scriitorului - A Time to Keep, There is My
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
vorba de partide politice, de teorii filosofice ori religioase. Pot spune că am o idiosincrazie la dogme și la secte. Raportul meu cu feminismul a fost, și insist asupra acestui lucru, unul liber și atent, nu unul de afiliere. Un romancier nu poate avea dogme. Pot să afirm că pentru mine feminismul a fost un foarte important instrument de analizare a realității. Se vorbește mult în ultimii ani în critica italiană, dar nu numai, de o "literatură de consum" diferită de
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
După el au venit mulți tineri care s-au întrebat: cine, mă rog, a hotărât că romanul trebuie să moară? Nu, romanul e viu, poate că are nevoie doar de noi modalități de a povesti. Astăzi sunt mulți și buni romancieri în Italia, dovadă faptul că edituri din Franța, Germania, Marea Britanie traduc mult roman italian contemporan. După mine romanul italian e sănătos tun. Pentru că pomeneam de Moravia, consideri că el te-a influențat sub aspect literar? La această întrebare trebuie să
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
Mai de curînd, profesorul Mircea Martin a demisionat de la conducerea Editurii Univers în urma unor schimbări de strategie cu care n-a fost de acord. Și mă tem că motivul acestei dispute n-a fost că profesorul Martin dorea să publice romancieri sud-americani, iar proprietarul editurii e pasionat de nord-americani ca Updike. Nu pot face procese de intenție, dar o editură nu e o fabrică de anvelope scoasă la privatizare, unde noul proprietar găsește că e mai rentabil să producă gumari sau
Unde semnează scriitorul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16401_a_17726]
-
Marius Chivu Absolvent al Universității Harvard, pușcaș marin în timpul celui de-al doilea război mondial, jurnalist, eseist, romancier, critic și regizor de film, premiat de două ori cu Premiul Pulitzer și cu National Book Award, Norman Mailer este una dintre cele mai interesante și mai controversate figuri ale literelor americane postbelice. Construindu-și o carieră dintr-un puternic
Fiul după Mailer by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16389_a_17714]
-
majoră) constă în aplicabilitatea la literatură a statisticii. Clasamentul întocmit pe baza răspunsurilor este expresia unei majorități. Dar în literatură majoritatea n-are de obicei cuvînt. Poate fi și un oarecare hazard la mijloc. S-a remarcat deja faptul că romancierii unui singur roman au fost avantajați față de aceia cu două sau mai multe. O ușoară confuzie între autori și opere a jucat de asemenea un rol perturbator. Așa încît nu sînt deloc convins că Mateiu Caragiale se află în fruntea
Anchete literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16423_a_17748]
-
scoborîrea Baltagului au o explicație. Echilibrul dintre trecut și prezent e, în tot cazul, remarcabil. în ce privește anchetele în care accentul cade pe informație sau pe gust, în ele lucrurile nu sînt concludente. E firesc să fie așa. Unde pui că romancierii nu se citesc totdeauna între ei sau că li se întîmplă, ca și nouă, celorlalți, să trăiască din amintirea unor lecturi. Un oarecare grad de generalitate a răspunsurilor era inevitabil. Mărturisesc că mi-ar fi plăcut să simt în ele
Anchete literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16423_a_17748]
-
veți convinge, atunci cereți accesul la dosarul dumneavoastră de la Securitate: este, cu siguranță, voluminos! Dar să răsfoim și ceva mai veche literatură. Ion al lui Rebreanu narează soarta tristă a unui țăran împătimit de pământ, caz patologic și pe atunci, - romancierul a dezbătut și altele, din diferite medii. Oribilul sfârșit al lui Ion este nu doar veridic, dar și moralizator: țăranul mintos și câtuși de puțin dornic de proprietate - ci numai de roadele acesteia! -, are tot timpul în vedere că suntem
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
atipici pentru producția curentă de dincolo de Atlantic - au ajuns la Bruxelles. Printre ele s-au numărat și o comedie tandru-corozivă - How to Kill your neighbor's dog?, în regia americanului-ucrainian Michael Katesniko și în care englezul Kenneth Branagh este un romancier în pană de inspirație, insomniac, nevrozat și terorizat de tot și de toate - de la câinele lătrăcios din vecini (pe care, deși îl omoară, îl regăsim bine mersi în final dând vesel din coadă spre liniștirea asociațiilor de protecție a animalelor
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]