758 matches
-
ca sigur, În cel mai roșu și mai gras măr al pomului sub care vei scrie toate aceste lucruri, se va Îngrășa un vierme, săpând neștiut, În trupul lui sănătos, un Întunecat tunel, precum În tine, sistematic, va Începe să ronțăie, fir cu fir, atom cu atom, sapa norocului, tunelul șanselor tale ca un neiertător vierme al zodiei sub care te-ai născut. Va Începe Într-un fel viața ta de bărbat, de vreme ce ești Însemnat cu fierul roșu. De curând medicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unui iepure alb, clipind anesteziat de apropierea copilului. Bot În bot. Nu știi dacă este frică, bucurie sau Încercarea de a descoperi lumea În strigătul acestui copil. Întinde mâna spre urechile aduse pe spate ale iepurelui și urlă: Ieee-puuuu-reeeeeee! Și ronțăie copilul la știuletele de porumb fiert. Îi strigă numele de iepure de la doar câțiva centimetri. Răsuflare de om peste răsuflare de animal, urlet disperat de iubire. Precum odinioară, Rodrigo de Triana, urcat pe catarg, zărind țărmul, descoperind America. Iepurele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
udă leoarcă În ploaia torențială După Închidere se urcă În autobuz, coborî În centru, găsi un restaurant ieftin, pe o străduță lăturalnică nu departe de piața Sion, unde mâncă o salată și o pizza cu ciuperci, bău o Coca-Cola și ronțăi o pastilă contra arsurilor stomacale. Întrucât nu avea suficienți bani la el, Întrebă dacă putea plăti cu un cec, Însă i se răspunse că nu era posibil. Fima se oferi atunci să lase garanție buletinul de identitate și să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
silabă. Dar fălcile mi se încleștară și limba se înghemui moale, înspre cerul gurii. Iepuroaica cenușie ce i-o dăruisem, tocmai se dezlipi de zidul afumat al cuptorului, atrasă de o foaie veștedă de salată - pe care începu s-o ronțăie cu mare viteză. - Zitta! Începui eu rupându-mi vorbele cu greutate. Iar mi te uiți ca un cioclu! Pe chipul tău stă ferecată o liniște care mă înspăimântă. - Astâmpără-te, interveni piticul. Cauți ceartă cu lumânarea. Zitta puse, liniștit, ghergheful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Zitta își puse pe părul cânepiu tricornul ei de diplomat și de cioclu, îmi ținu raglanul și aducându-mi apoi pălăria, plecarăm unul după altul, eu cel dintâi, ea grăbită să mă ajungă. Iepuroaica ne privi uluită, se opri din ronțăit și-și târî pântecul mărit de sarcină, până la culcușul ei dintre surcele, aproape de gura cuptorului. Mergeam repede prin întuneric, așa că Zitta nu m-a mai putut ajunge. Bănuia că păstrez, în taină, un proiect pentru o mare lovitură comercială, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe ceartă. Borșul mi se pare acru și trezit. „E acru și trezit”, zice Gloria, posomorâtă, la un gând cu mine, și vorbim apoi, nepăsători, de alte lucruri, cu toate că îmi simt creierii apăsați de borșul care-mi strânge inima. Gloria ronțăie un pesmete și discută iarăși despre borș. Zice că s-a săturat de el până în gât și plânge cu lacrimi. Plânsul este unul dintre instrumentele teribile ale vastului ei arsenal, cu care își apără borșul. O spun fără nici un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
început să se trăncănească, peste mine - de parcă eram invizibil - în franțuzește. Abia dacă ajungea vreun cuvânt la cel venit de la drum, care se vedea distribuit din greșeală într-o cuminte piesă de familie, iar în acest timp bea ceai subțire, ronțăia prea mulți biscuiți și privea încurcat în direcția unei sticle prea îndepărtate de rachiu de prune sau în grădina după ale cărei tufe de rododendron putea fi deschisă poarta ce nu se afla prea departe și care dădea în strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca o stană de piatră. Dar după o vreme, până și ea s-a animat. A început să curețe masa și, întunecată, a aruncat la coș niște pâine prăjită rece. Ceea ce era mare păcat fiindcă mie chiar îmi plăcea să ronțăi pâine prăjită. Dar nu eram așa de proastă încât s-o supăr pe mama la scurtă vreme după ce fusese anunțată că una dintre fiicele ei nu mergea la slujbă. Chiar dacă fiica în cauză nu eram eu. Situația a revenit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
când sunt în preajma unui bărbat e un barometru sigur al sentimentelor pe care le am pentru el. Dacă nu pot să mănânc nimic înseamnă că sunt înnebunită după el. Atunci când dimineața reușesc să beau niște suc de portocale și să ronțăi niște pâine prăjită înseamnă că am ajuns la Sfârșitul Începutului. Iar atunci când ajung să termin mâncarea pe care el a lăsat-o în farfurie, relația e ca și încheiată. Asta sau mă mărit cu el. Ei, sau cel puțin asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
țară ce se-ntîmplă cu energiile, Dumnezeu, canalele din șira spinării și organismul omenesc care se Îmbolnăvește. „Ea recomandă pentru dezintoxicare ceapa.” Zice că trăiește zile și zile Întregi fără să pună altceva În gură decît această fructă, pe care „o ronțăie ca pe mere”. Doamna din articol, plină de-un har ce pare că-i coboară de undeva nu prea de sus, ne informează brutal că „bătrînețea vine de la rugină”. Iar rugina „este-un zaț compus din multe săruri, dintre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
uitându-se cu mare atenție la mișcarea abia perceptibilă a firelor subțiri de iarbă, dar după un timp i se părea că liniștea dintre ei e atât de adâncă, încât aude mișcarea prin aer a firelor de iarbă, ca un ronțăit de fierăstrău, se întorcea pe o parte spre el, izbucnea, fără vreo legătură cu tot ce spusese înainte: „Dar până și Montherlant ăsta al tău zice că prietenia, stima, simpatia intelectuală fără iubire sunt doar fantome!“, fără să aștepte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vremuri bazilesele. Stăpânea, ca și acelea, într-o zonă în care nu pătrunsese colectivizarea, o casă de munte, cu pereții jupuiți pe dinafară, dar mereu proaspăt văruiți pe dinăuntru, cu cerdac, ogradă și livadă, în apropierea unei mânăstiri cu zidurile ronțăite de vreme și înverzite de mușchi fin, de unde răzbătea la ceasuri exacte sunetul toacei de lemn, ca un glas de început de munte. Trăind doar cu o rudă îndepărtată, rămasă și aceasta văduvă, mult mai tânără decât ea, dar părând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un pachet desfăcut de biscuiți. Bobo se uită de jur împrejur și, nevăzând pe nimeni, întinse mâna spre pachet și înșfăcă mai mulți biscuiți din el, cât să-i încapă în palmă. Apoi închise portiera cu grijă și plecă înseninat, ronțăind satisfăcut un biscuit, cu toate că nu-i era foame. Pe ceilalți îi fărâmiță când se așeză pe banca lui din parc, aruncându-i la porumbeii în căutare de cină pe alei. Se simțea mult mai bine. Tensiunea excitantă a infracțiunii îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Eduard asistase tăcut și placid la această nouă renegare de ambele părți. Ce-l interesa pe el, în fond, ce sentimente nutreau Bobo și doamna Scarlat unul față de celălalt? Petrecu toată ziua la hotel, cu gașca, jucând table și cărți, ronțăind alune și încărcându-și bateriile cu multă bere. în mod ciudat, berea rece îi făcea bine la răceală sau, cel puțin așa avea el impresia. Anda și cu blondul mătăhălos de la Regie nu dădură nici un semn de viață toată ziua
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fără să știe însă de cine anume. Domnul Neacșu mergea la operă singur și asculta mult Wagner. Soția lui râdea de el și declarase în noaptea de revelion că mai degrabă se uită la un meci de fotbal la televizor, ronțăind semințe, decât să amorțească incomod pe un scaun la operă și să se plictisească de moarte. Nu zic nu, mai vezi niște toalete, coafuri, mai auzi niște bârfe, dar în rest... Mulți văd, puțini pricep, comentase ea. Mai bine du
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vin roșu, nu se entuziasmase de idee și susținuse propunerea doamnei Neacșu. — Mai bine du-te tu, dragă, cu Codrin, într-o zi când e meci la televizor, și eu rămân cu Ionela să ne uităm la fotbal și să ronțăim o pungă-două de semințe până se termină spectacolul! Clara observase o trecătoare umbră de pândă și surescitare pe obrazul proaspăt ras al domnului Neacșu. Dar poate că i se păruse. Poate că văzuse pe obrazul lui ceea ce arăta, neîndoios, și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
obrazul proaspăt ras al domnului Neacșu. Dar poate că i se păruse. Poate că văzuse pe obrazul lui ceea ce arăta, neîndoios, și obrazul ei în acea noapte de revelion: urmele șampaniei franțuzești. Izbucnise în râs și declarase că preferă să ronțăie semințe cu ei în fața televizorului, la un meci de fotbal ca lumea. Pe urmă schimbase subiectul. Totuși, din acea nu prea îndepărtată noapte, ceva nedefinit se strecurase între ea și Codrin Neacșu. Ceva ca o jivină nevăzută, cu ochi sticloși
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se târa, încercând cu disperare să se mențină la suprafață. Dădea disperată din mâini, dar nu mai putea înainta, iar pământul i se surpa sub picioare. în fața ei, la mal, se zăreau Ion și Ionela. Stăteau nonșalanți pe un gard, ronțăind semințe și scuipând cojile în mlaștină. Vor beau între ei, râdeau, făcându-i semne cu mâna, de încurajare. Nu păreau să observe disperarea Clarei, care se afundase până la piept în mlaștină. Auzindu-se strigată, întoarse capul și îl zări pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dar mi ar fi făcut atât de bine să-ți amintești!“ Dar nu rosti nimic din aceste gânduri cu glas tare. Zâmbi și invocă drept motiv al sosirii ei la Cluj o vizită la niște rude imaginare. Georgiana începu să ronțăie alune și să turuie iar de spre copii, mai ales despre fata ei cea mare, Iulia. Părea foarte dornică să vorbească despre prezent. Clipele de nostalgie tre cuseră. Trecutul care păruse pentru puțin timp să se fi reinventat pe sine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
au lăsat firavele lor avânturi și bicisnicele lor chefuri Deci, eu, măcar că mi se umflase piciorul cel spart de piron și măcar că mă scutura uneori tremuriciul, i-am îndemnat a folosi, toți odată, experiența lui Enea Căpută și după ce am ronțăit oleacă de scoarță de brad, care, între timp, se făcuse moale și fără de gust, am tras la sorți Iar văzând cum tragem la sorți, arapul Ali Străilaș a prins a tremura mai tare decât mine, cel scuturat de friguri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai grav atins și dimpotrivă este luat unul care... Câte nu s-au văzut... Și totuși, în ceea ce îl privea pe el cel puțin, palidul avusese o stranie previziune. Se făcuse liniște după ce orele de vizită se terminaseră. Bolnavii își ronțăiau biscuiții, aduși de rude, fursecurile, toate acele preparate permise de direcția spitalului, în afară de mâncarea gătită. Cei apropiați erau mai împăcați, acuma fie ce-o fi, mori tu, dar îți trăiesc copiii, vorba ăluia cu picioarele lungi, ai îmbătrînit, e rândul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când fata ei tocmai se transformase dintr-un copil într-o puștoaică nervoasă și derutată. După seminar, am mers fiecare la casa lui, împărțind în stânga și-n dreapta aburi, tăceri și imagini tulburi. Decembrie venise c-un frig uscat, care ronțăia urechile trecătorilor. O studiasem temeinic pe Maria, îi aflasem și numele printr-un subterfugiu, cerându-i ca din întâmplare răspunsul la o întrebare măruntă. Nu reușeam să-mi mut privirea, povesteam ce povesteam, și mă întorceam înspre geam, rândul întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în picioare. „La Cârnați Mulți“ purta o semnificație simbolică pentru Maria. De-acolo veneau bunătățile în copilărie, când se întorceau părinții de la serviciu. Din punga cu cârnați sau tacâmuri, ieșeau uneori bomboane cubaneze și tablete de „Cavit“, tocmai bune de ronțăit înainte de masă. Colegul Suciu Eugen era mort după ele. După ’89, mergeam degeaba prin farmacii să întrebăm de „Cavit“: dispăruse și el, ca și „Bem-Bem“-ul sau glucoza. Cam asta mi-a trecut prin cap, înainte să adorm. Nici mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un polițist, o vecină, un profesor și-un fost securist, acum pensionar. Seara, după ora șase, prin emisiuni mișunau specialiștii, nu era canal care să nu aibă un „dom’ profesor“ sau un „dom’ doctor“ pe fir sau lângă moderatoare. Am ronțăit și eu niște cipsuri, ca pe vremuri din creveții vietnamezi. Ar fi intrat la fix cu un Bloody Mary, dacă și-ar mai fi adus cineva aminte cum se face. De undeva din fum, ospătărița a schimbat canalul. Pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trup. Un cioban spuse că fata are soarele-n piept, luna-n spate și doi luceferi În cei doi umeri. Un boier răspunse că așa ar fi zis și el. Împăratul Îi pune pe amândoi Într-o cameră; ciobanul ce ronțăie flori cele, Îi răspunde celuilalt că-și ronțăie nasul, așa că boierul, făcând la fel, se prezintă desfigurat În fața Împăratului și iese din competiție. În basmul Prințesa și porcarul, o fată de Împărat vrea să se mărite doar cu acela care
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]