754 matches
-
nu are rost. Strâmbate-s ale vieții linii de măștile ce umplu scena pe care astăzi cabotinii spânzură lumea cu antena. S-a-nstrăinat omul de sine, iluziile-i fură timpul... pe unde o mai fi Olimpul?... Balanța-ncepe să se-ncline... Rostogolirile pe pantă întotdeauna-s în cascadă; de seva nu mai suie-n plantă, închide ochii să nu vadă intrarea în neant și cum se-ntinde peste ea uitarea căci s-a îndepărtat de drum și nu mai știe nici cărarea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pași, o detunătură surdă și o lovitură în umărul stâng l-a cutremurat! În clipa următoare, s-a întors și, cu mișcări fulgerătoare, a descărcat cele două pistoale în umbra din fața lui... Un muget ca de animal înjunghiat a însoțit rostogolirea fantomei în nămeți... Lotrul s-a repezit spre primul copac din apropiere și s-a făcut una cu el... „Dacă-i potera, vor alerga spre mine” - își spunea, în timp ce încărca pistoalele... O durere din ce în ce mai mare în umărul stâng și toată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o parte a calului. A scăpat coama din mâini și a căzut în colbul încins al drumului icnind dureros de lung. Abia a avut timp să întindă mâinile la contactul cu pământul, să nu se lovească la cap. După o rostogolire a rămas lat, culcat pe spate. Într-o clipită a văzut copita unui picior din spate deasupra pieptului său. A închis ochii, înspăimântat. Aștepta să fie zdrobit de lovitură... N-a simțit durerea. Timpul se oprise în loc pentru băiat și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
care are curcubee de glazură peste alge, maree, valuri cu spumă, și un zenit dulce-amețitor deasupra noi am primit note bune la bună purtarea de zi cu zi, dragostea mea la purtarea cu surferii singuratici din sufletele noastre împreunate la rostogolirea peste temperaturi extreme ne trezim cu greu din deschiderea aceasta de ochi, de pături, de șale care miroase a zăpadă, a valuri de scorțișoară, a coapse de săpun. nouă în primul loc: pe drumul tău vine primăvara, fără legătură cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Ai făcut-o vreodată? Fetelor, doamnelor, ați încasat-o vreodată? E greu. E vorba de un adevărat pas, mai cu seamă prima dată. După acest început, totuși, lucrurile devin tot mai simple. După o vreme, lovirea unei femei seamănă cu rostogolirea unui butuc. Dar cred că ar fi mai bine să mă opresc. Cred că mai bine m-aș lăsa cât de curând... Chiar când mă apropiasem de el, negrul a trântit telefonul în furcă și, cu o mișcare bruscă, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
epuizării din cauza atâtor critici aspre pe care mi le-am adus și a atâtor condiții pe care mi le-am impus. Am crezut că va fi simplu să-i spun adevărul Martinei Twain. Am crezut că va ca în cazul rostogolirii unui butuc. Dar îmi închipui cum va arăta în clipa aflării adevărului. Și îmi închipui cum voi arăta și eu. Am crezut că va fi ușor. Dar va fi greu. M-am hotărât. E mult prea complicat. Nu-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care a murit Ceasornicarul rotitorii se ridicaseră sus, sus, mai sus ca niciodată, și că nu au făcut nici o tumbă, cum făceau de obicei. Se uitase mult după ei, totdeauna îi urmărise cu sufletul la gură, așa că zborul acela, fără rostogolirile știute, îl mirase. Ținea totul minte; nu păcălea pe nimeni, zicea, întărind spusele cu câte un „zău!” hotărât. A mai spus că porumbeii, în loc să coboare pe acoperișul atelierului, cum era firesc, s-au îndreptat, zoriți, strânși unul în altul, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
rulată pe care i-o dăduse Vaughan. Ținând fumul în plămâni, rămase cu ochii pironiți la muntele de mașini abandonate din fundul grădinii. - Ți le imaginezi, Vaughan, într-una din tamponările alea frumoase în lanț? Gândește-te: o serie de rostogoliri, dar dintr-alea fabuloase, sau poate o ciocnire frontală ca lumea. Visez la așa ceva. Ți se potrivește ca o mănușă, Vaughan. Vaughan schiță un surâs încurajator, o grimasă metalică. - Da, chiar ai dreptate. Și cu cine începem? Seagrave zâmbi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
compartimentelor de pasageri în coliziuni frontale sau în tamponări, răni înregistrate în accidente în sensuri giratorii, la intersecții cu străzi principale, la îmbinarea dintre drumurile de acces și intersecțiile autostrăzilor, mecanismele telescopice ale caroseriilor în coliziuni frontale, abraziuni produse în rostogoliri, amputarea membrelor de către acoperișuri și rame ale geamurilor în capotări, răni faciale provocate de bord și ornamentele geamurilor, răni la nivelul scalpului și craniului cauzate de oglinzi retrovizoare și parasolare, răni ca de bici în coliziuni din spate, arsuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din enunțurile analizei matematice din care oamenii extrag mereu câte un grafic. lasă eroarea sau erorile să deformeze saltul liniilor. curbele se cutremură la fiecare întâlnire. e un joc. gând pe gând pe gând... axele nu mai respiră de teama rostogolirii logicii printre erori. fără patimă, rămân în ploaia cuvintelor tale. ridic o cortină de umbre. te văd cum ciocnești paharul cu un Dumnezeu trist. amândoi priviți graficele erorilor umanului... amânare cutia cu jucării e mai aproape de mine acum. aleg lebăda
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile, între care întârzie pentru o clipă, încremenite, ca și cum și-ar sorbi unul altuia suflul vital. Când apare fructul iubirii oul, acesta e păzit și de femelă, și de mascul, cu schimbul, și rostogolirile lui de către ambii părinți în afara cuibului, în toate direcțiile, pare a fi un drum inițiatic. Convergente, într-un fel sau altul, cu sensul esențial menționat sunt sensurile mai mult sau mai puțin absconse ale unor compuneri dintre cele mai scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unui torent adînc. Acolo n-ai cum să înoți; apa adună tot ce întîlnește în cale, de la ramuri uscate la milioane de frunze moarte, de la rădăcini putrede la pietre rămase de la ultimul dezgheț; și, cu forța lor cumulată, căpătată în rostogolire, nu te poți măsura. Din cînd în cînd, obosit de întîmplările de peste zi și legănat de șoaptele nopții, puiandrul închidea ochii și aluneca abrupt pe cărările somnului. Vise agitate, cu lupi arătîndu-și colții în lumina lunii, cu guri de fiare
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
schimb, copleșit de o dureroasă nevoie de-a o avea aproape; faptul că era nevoit să rămînă inactiv nu-l ajuta prea mult să uite de starea copleșitoare în care-l aruncase visul. Închidea ochii și-i auzea glasul în rostogolirea vioaie a apei peste pietrele rîului; întorcea capul și-i simțea răsuflarea în fiecare adiere de vînt. Era o ciudată senzație de euforie amestecată cu amărăciune, pe care n-o mai trăise pînă atunci și căreia nu știa să-i
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ultimă lumină, Iubirii ce-a murit, cu aripa frântă ... Ne-a fost dat ... Iubito, ne-a fost dat să fim Tu val de râu, eu val de fluviu, Sub tunet să ne risipim în ploile ce curg diluviu. Și sub rostogoliri năuceTalaz în spuma de ocean, Ca două suflete pierdute Să vălurim către liman. Apoi scăpați din încleștarea Potopului în care-am fost, Să ne putem găsi-alinarea Și pacea ultimului rost; Sub piatra unei mânăstiri, Să izvorâm ca în minuni, La
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dorința. Se simțea! Se culcă liniștit și odihnit pe pat, mulțumit de sine și împăcat de toate. Mulțumesc, Doamne, că am ajuns înapoi! Cu tot sufletul plin de recunoștiință rostesc acest sacru Amin. Se trezi în mijlocul nopții, ferindu-se prin rostogolire de metalul săbiei nemuritoarei, care se înfipse în pat. Frumoasă și sclipindă la lumina lunii, acum își arata adevărata-i mândră fire această Ultimă Rivală. Doru simțea că trăiește. Era acolo deveșnicie. Existase dintotdeauna. Să vedem ce poți, Don Dorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de râu, unde În verile secetoase, căruțașii mai curajoși reușeau cu căruțele lor trainice, trase de cai puternici, să treacă de pe un mal pe celălalt. Plaja dinspre Cățălești era plină cu nisip fin și pietre aduse din munți, rotunjite prin rostogoliri repetate. Printre pietre, valurile aduceau apă, scoici și adeseori niște peștișori mici, argintii și lacomi, pe care localnicii Îi numeau, nu se știe de ce, porcușori. Dorița, cunoscându-și nepotul, se grăbea să Împrejmuiască cu Îndemânare patru palme de plajă cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mărime al „Jockey Club”-ului. De când e văzut prin cluburi și cafenele cum și-o aprinde, ține, stinge, după un bine studiat protocol, țigara devine un accesoriu aproape obligatoriu al oricărui dandy. La cigarre se pronunță cu mare afectare, prin rostogolirea prelungită a celor doi r.... Să le mai oferim Împătimiților de tutun, dar și de dandysm amănuntul că lordul Petersham, celebru pentru faptul că Își croia singur costumele, Își fabrica pe cont propriu și țigările, pentru care ținea gata pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nou saltul.) Asta-i! Învață să te târăști! Și! MACABEUS: Te omor! Te omor! Stai... (Horcăie, mugește, plânge.) Te prind eu... PARASCHIV: Aici, aici... (Salt.) Așa! (Hohot de râs; îi așează în față un scaun.) Aici, aici! (Salt peste scaun, rostogolire cu tot cu scaun.) Așa, așa! MACABEUS (Prinzând scaunul cu resturile sale de mâini și rotindu-l prin încăpere.) Te rup... Îți scot ochii... PARASCHIV: Sunt aici, dă în mine, hai, dă în mine! (Îi smulge scaunul din brațe.) Dă-l încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Când intri Într-o poveste care sfidează normele realității, cel mai greu este să depășești primul hop, să accepți Întâia abatere de la regulile firescului; restul vine de la sine. Iar când șocurile se succed cu repeziciune, practic nici nu mai realizezi rostogolirea iremediabilă În vertijul noii realități. Nesfârșită este capacitatea noastră de adaptare, scuză-mi tonul prețios. Și adânc adevăr grăiește Înțelepciunea milenară a poporului român: nu da, Doamne, omului cât poate să ducă! N-are a face că Tu, Doamne, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sufletului omenesc există plăcerea spirituală pe care i-o furnizează posibilitățile de a depăși gravitația, de a Învinge și a reproduce forța de atracție a pământului. Miraculosul paradox al obiectelor netede și rotunde care cuceresc spațiu prin simpla mișcare de rostogolire, În loc să ridice anevoios niște membre grele pentru a Înainta, a produs probabil un șoc extrem de salutar omenirii În copilăria ei. Focul de pe munte la care se uita visător micul sălbatic, stând gol-goluț pe vine, sau Înaintarea neabătută a unui foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ale unor elanuri rămase de demult în aceste urme scorojite. Curg vorbele celor din jur fără sevă, uscate și ele în arșița acestui fără de gânduri timp. Vorbim în virtutea marii inerții care ne mai duce. Cuvinte albicioase, tocite de îndelunga lor rostogolire, fără duh, fără mireasmă, fără abur. Cei bătrâni parcă au uitat temeiul cuvintelor, iar cei tineri par a se speria de tăria de a gândi prin cuvinte și se bălăcesc în cloaca unor surogate cât mai cool. Există, paralizantă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
masa din Bibliotecă, răzbate o lumină gălbuie. O dimineață de aur mătăsos, voaluri de lumină răzată, îmbrățișând un ceva tainic aflat în aer, în preajmă. Parcă văd cum aerul se împreună cu lumina, răsfățul unor molatece și voluptuoase răstopiri, răzvârliri și rostogoliri. Au trupuri aerul, lumina, se joacă printre noi și, simt aceasta acum, ne duc în zbenguiala lor și pe noi departe, tot mai afund în repegușul vremii. Deși sufletul meu e sumbru (coborât, cum m-a corectat un poet), o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Secolul al XX-lea s-a spălat pe mâini cu toate naivitățile noastre. Lăsați smintiții în pace! Dar nu pe tronuri. Mulți dintre cei care au pornit să schimbe lumea s au uitat prea târziu în oglindă. Pe orice meridian, rostogolirea scaunelor încântă lumea. Insectarul istoriei este plin de curtezani ai puterii. Înțelepții greci credeau că, după decenii de democrație, este binevenită și câte o cură de tiranie. De ce nu vin investitorii străini în România? Păi ei știu din istorie că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
invidie, se pare că nu mai avem nici un Everest de cucerit. Golul din noi nu se poate entuziasma de plinul din alții. Există o persistentă tendință de a vomita pe fericirea altora. Vulpea critică strugurii, bătrânii - minijupa. Pe orice meridian, rostogolirea scaunelor încântă. Leneșii au un mare avantaj : îi găsește moartea odihniți. Mecca păduchilor e fruntea. Constat cu stupoare că nici ticăloșii nu prea mai au caracter. Femeile sunt din ce în ce mai abordabile. Deși ipocrita rezistență de altădată le dădea, parcă, ceva mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
către tinicheaua din întuneric: "Mai avem un pic. Pășește cu grijă..." Deodată simt cum se rostogolește pe scări un bulgăre uriaș de grăsime... E Burtă Multă... Hârjoniștii mei își făcuseră din nou datoria. Eram mândru. Burtă Multă ajunge, prin metoda rostogolirii, la picioarele mele. Zău că arată ca în filmele cu proști. Se uită la mine lung, de jos, dar nu zice nimic. Nici măcar nu se vaită. Dar nu se poate ridica. Îi întind mâna. O întinde și el. Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]