5,386 matches
-
dintr-un deget!” - a ordonat Toader. ― Mă trec fiori de frică, dragule - i-a șoptit Maria lui Gruia. ― Fii pe pace, scumpo. ― Nu a durat prea multă vreme și dinspre soare s-a arătat un avion de recunoaștere... S-a rotit de câteva ori deasupra locului unde s-a produs explozia. Apoi a Început să descrie cercuri din ce În ce mai largi. Noi Încă nu eram cuprinși În ultimul cerc pe care Îl Încheia avionul rusesc. Următorul tur putea fi chiar pe deasupra noastră... Ne-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
atitudine să ia În cazul când ar fi Întrebat direct de atribuțiile lui pe linie... neprofesională?... „Nu am nici o posibilitate să cer <ajutorulă absolut necesar... Nici nu știu cum Îl cheamă pe”... ― Bună ziua - a salutat rece „dălcăușul”. ― Ia loc. „Doctorașul” și-a rotit privirea În jur, căutând cel mai depărtat scaun pe care să se așeze, pentru a scăpa de ochii scrutători ai profesorului. ― Vino mai aproape, te rog. De ce fugi? Ca și cum s-ar fi așezat pe o grămadă de spini, a luat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am comis greșeli. Eu, ca om, sunt gata să-mi asum greșelile. Dar cu greșelile partidului e altceva!... Ceaușescu se grăbi să-și ridice de pe masă paharul cu vin de Cotnari, de care nu se atinsese până atunci, și își roti triumfător privirea, cu aerul că ar fi vrut să spună: "Ei, ați văzut? Cine-a avut dreptate până la urmă?... Să stea la pușcărie menșevicii ăia!..." Noroc la toți! zise el, arătându-și dinții albi și puternici, apoi își goli clondirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tulburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă! O liniște ca de catedrală se așternu în hol și toți îl ascultară pe recitator cu vădită admirație. Când sfârși, poetul își roti privirea peste capetele ascultătorilor și, fixând-o pe studenta care îl tachinase mai devreme, vru să știe ce părere avea ea despre poezie. Studenta, o blondă micuță cu ochelari și cu fața plină de pistrui, păru surprinsă că tocmai ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mult mai puternic decât cele ieșite când bagheta atingea discul. Este ca un avertisment : " Alege până nu este prea târziu ! Un nume complet străin se afișează pe ecran : "Minodora." " Iarăși un nume cu dor..." gândește Dora în vis. Discul se rotește din nou, Justin se ridică în picioare și îl mângâie ușor cu palma și pe boltă apare, mai mare, mai luminos, mai clar ca până atunci, cuvântul : "Clemență". Justin întoarce fața spre Dora. Dar nu, nu mai este chipul Omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
neant. Chipul luminos al celei care o veghează se pierde în imaginea unui disc de culoarea cuprului spoit pe alocuri cu aur, aidoma celui pe care l-a văzut în vis. Discul, suspendat de un plafon pierdut în infinit, se rotește din ce în ce mai repede emițând un țiuit care perforează urechile Dorei. Aici începe aventura Dorei în necunoscutul pe care termenii medicali îl numesc anestezie. Înainte de a se scufunda în acest univers misterios, prin mintea ei, deja încețoșată de anestezic, trec, precum niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
știu dacă-ți aduci aminte, Z, dar unul dintre motivele rupturii noastre a fost de natură metafizică. Îți spuneam că, pentru mine, Pământul se învârte mult prea încet și am nevoie de timp suplimentar pentru a-l face să se rotească mai repede. Am încercat să-i iuțesc mișcarea. N-a mers... Dimpotrivă, uneori am impresia că se învârte chiar mai încet decât înainte. E o iluzie, desigur, dar o certitudine am: acum se învârte mult mai prost. Viteza o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
central să strâmbe din moaca lui peste care parcă trecuse de curând o grapă grăbită... Să vedem ce are de spus și această femeie care... Dar doamna, nimic. Pentru că mesenii negri cu papion alb așteptau totuși un răspuns, doamna a rotit ușor capul, ca pe o turelă de tanc, pentru a putea fi vizionată din toate părțile. Atunci am văzut și eu că avea mare deranj, un fel de deranj colorat în vânăt-albastru, nu numai la fălci, ci și în zonele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mă întrebam cum arăt, dacă sunt suficient de îngrijită. Pieptănată, parfumată eram tot timpul, însă vroiam ca atunci totul să fie perfect. Angi! Și mă aruncai în brațele lui, fericită că, în sfârșit, a venit. El mă prinse de mijloc, rotindu-mă, și mă cuprinse în brațe protector. În tăcerea aceea veselia juca și glumea tare, nu se auzea liniște. Îmbrățișarea fu lungă și tandră. Lungă și frumoasă. De vis. Îmi aduse nenumărate cadouri. Cutiuțe estetic împachetate cu bijuterii: un set
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sentiment familiar, cunoscut, nu ne sfiiam unul de celălalt și ne aparțineam reciproc. Ne mângâiarăm apoi cu privirea, cu mâinile, cu buzele. Și îmi prinsei mâinile în părul său, mă încolăcii în jurul său, îl prinsesem între coapsele mele, el mă roti și ne așezarăm pe pat. Întinsei mâinile în sus și apucai cearceaful în delirul plăcerii o dată, și apoi mă prinsei de el ca o frunză de copac a doua oară. Stăteam întinși și goi în lumina lunii când argintii, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
imprevizibilă din avion, probabil că ne vrea împreună și de data aceasta nu-i mai refuz oferta și-ți spun: Da! Băiatul meu din parc, vreau să fiu logodnica ta. De bucurie, Matei a luat-o în brațe și a rotit-o până când i s-a rupt un nasture de la bundița în care îi stătea atât de bine, căzând în zăpada pufoasă. —Ajunge, Matei, mi-am pierdut un nasture de la bundiță. Am auzit când a pârâit. Uite, nu-l mai am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
excludeau situația nouă în care se găseau, iubirea manifestată puternic, dramatismul despărțirii apropiate și inevitabile. Apropiindu-se de locul unde se logodiseră, Cecilia îl face atent: Să ne oprim puțin la altarul imens al naturii unde ne-am logodit, își rotește inelul pe deget. — Au oprit, au coborât repede, repede și-au alergat ținându-se de mână într-acolo. — Desenul a rămas intact, observă Cecilia. — Fiindcă nici n-a mai nins și nici n-a bătut vântul. —Iai! simt rece în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
el și, mai ales, cum anume?! Deodată, însă, în clipa când nimeni nici măcar n-ar fi sperat vreodată, ceva ciudat se petrecu. Total pe neașteptate și fără niciun indiciu premergător, Victoria, parcă pe loc transfigurată, căscă larg ochii și își roti repede capul în toate părțile, ca și cum n-ar fi știut defel ce anume se întâmplă cu ea. Părea mirată, uimită chiar. Mai strânse iarăși, de câteva ori, pleoapele și le deschise înapoi. Efectul, pentru dânsa, părea a fi Istorisiri nesănătoase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Cea-Care-Strălucește-pe-Cer. Peștera i se păru dintr-o dată neîncăpătoare. Afară, Ama-no-Uzume își începu dansul, lovind cu piciorul în albia de bambus. Sânii ei erau mici. Dezgoliți în noapte, pentru că lumina pierise de când Amaterasu se ascunsese și ferecase intrarea, sânii ei se roteau în aer pentru plăcerea celor opt milioane de zei. Pe oamenii morți și murind în chiar această clipă nu îi mai punea nimeni la socoteală. Uitând de sine, Ama-no-Uzume își descoperi, în dansul nebun, coapsele. Sub arborele Sakaki, de care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ne mai curge apa la robinet (fapt absolut fără precedent). Am telefonat fără întârziere la Regia de Apă, care a trimis o echipă în mai puțin de un sfert de oră. Nu era nimic serios; din greșeală, unul dintre noi rotise o rozetă care închidea și deschidea accesul apei la conductele din casă. Muncitorii și-au cerut scuze pentru deranj, ne-au mulțumit pentru vigilență și au dat să plece. Când i-am întrebat, intrigați, cât ne costă, au dat mirați
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu se rad precum noi, poate că bărbații lor sidefii, cu piele parfumată și mătăsoasă ca de femeie, nu le vor altfel, decât pătrunse în două de această grotă ca smoala, care îi amenință și îi subjugă totodată. Fulgi se rotesc peste mine, din senin, o ușoare tulburare a apei se iscă, un vânt îmi atinge sânii pe care nu vor putrezi niciodată cireșele uriașe, cireșele amărui. Trupurile străine se descompun în cercuri inegale, ca atunci când arunci o piatră în lac
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în mod necesar la această lume a vieții, au un sens doar în raport cu aceasta, sunt construite pe solul imposibil de ocolit al acestei lumi. Din acest punct de vedere, dacă am percepe pământul nu ca pe o planetă care se rotește în jurul soarelui în construcțiile teoretice ale științei, ci ca pe acel teren al oricărei experiențe la care fac referire în mod inevitabil idealizările științifice, ar trebui să reluăm maxima smintită a lui Husserl și să spunem odată cu el: "Arca originară
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Închipui că era la fel de sătul de povestea aceea ca și el. Și-atunci? — Atunci, e-n joc capul domniei tale sau al meu. Se lăsă o nouă tăcere. Italianul se mișcă puțin și Alatriste Îl imită, neslăbindu-și vigilența. Se rotiră foarte Încet unul În jurul celuilalt, măsurându-și forțele. Pe sub pieptarul lui din piele de bivol, căpitanul Își simți cămașa udă leoarcă. — Aș putea afla numele domniei tale? — Nu e cazul. — Ți-l ascunzi, deci, ca un nemernic oarecare. Răsună râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să-i explic ce vedeam - sau mai exact spus, ce nu vedeam -, dar în mod evident ei toate astea îi rămâneau invizibile: cum semnele negre fâlfâiau în aer în jurul nostru și cum uneori păreau să stea în loc, dar atunci se roteau așa de iute în jurul propriei lor axe, că deveneau aproape invizibile și eram obligat să le dau la o parte cu mâna din fața mea, ca să nu-mi intre în ochi. Când plânsul nostru devenea prea violent, eu îi citam câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
amfitrionii Muzeului Național sau, mai exact, singurul, celelalte fiind doamne. Cu o placă lucioasă de alamă pe costumul meu de culoare închisă, rătăceam cu pași lungi, măsurați, prin sălile sacre. Țineam brațele și mâinile la spate, iar privirea mea se rotea cu o sensibilitate intimă printre vizitatori și opere de artă. îmi cumpărasem taloane pentru pantofi, pentru ca nici o durere a picioarelor să nu mi se oglindească pe față. Mă străduiam să fiu discret sau, mai precis, cea mai mare dorință a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o măsură a spațiului parcurs de Pământ în jurul soarelui. O rotație completă în jurul soarelui este un an terestru, spusese ea calm. Desigur, dacă viteza de rotație crește, timpul se va micșora, dar poate ajunge oare la zero?... Pământul se va roti atât de repede sau nu se va mai roti deloc?... întrebase apoi și nici unul dintre colegii lui nu fusese în stare să-i dea un răspuns. Nici acum nu pricepea cum, dar Arm simțise, înțelesese foarte repede situația creată de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
O rotație completă în jurul soarelui este un an terestru, spusese ea calm. Desigur, dacă viteza de rotație crește, timpul se va micșora, dar poate ajunge oare la zero?... Pământul se va roti atât de repede sau nu se va mai roti deloc?... întrebase apoi și nici unul dintre colegii lui nu fusese în stare să-i dea un răspuns. Nici acum nu pricepea cum, dar Arm simțise, înțelesese foarte repede situația creată de apariția lui Beatrice în viața lui și într-o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
a ieșit pe stradă. Nu era departe, ar fi putut să îl ajungă. Îi vedea puștile, amândouă pe umărul stâng, pe cel drept purta un sac albastru. Pășea întins; nu răspundea nimănui; privea uneori în sus. Apăruseră câțiva vulturi hoinari. Roteau în cercuri largi. Însoțeau, totdeauna, haitele: în urma lupilor albi rămâneau multe stârvuri: omorau peste trebuință; poate în joacă, nici Vânătorul nu era sigur: uneori i se păreau furioși la culme. Păsările cercetau locul. Câinii stăteau nemișcați, adulmecând spre miazănoapte; pufneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
s-a dus la postul de jandarmi, se adunase multă lume. A zărit, într-un par, căciula, albă cândva, și cele două puști. Pe urmă nu a mai văzut nimic. S-a întremat, oarecum, spre vară. Pășea încet; pământul se rotea mai repede, soarele dogorea ca niciodată: totul se învârtea și era încins. A trecut amețeala. Apoi febra. A rămas o sfârșeală. Donna Iulia zicea că o lene. Spre toamnă a prins ceva puteri. A lucrat o broderie complicată. A spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nimeni, zicea, întărind spusele cu câte un „zău!” hotărât. A mai spus că porumbeii, în loc să coboare pe acoperișul atelierului, cum era firesc, s-au îndreptat, zoriți, strânși unul în altul, spre miazănoapte. Niciodată nu se depărtaseră de casă, doar se roteau deasupra, la înălțime, însă în ziua aceea parcă îi mâna ceva din urmă! Nici n-au privit înapoi!... A stat multă vreme să-i aștepte - nici la școală nu s-a dus -, dar până seara nu s-au întors. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]