5,212 matches
-
așa : luneca din hainele lui, ieșea din el, pe urmă nu mai era deloc el, era numai lumina și pâlpâia ca o flacără aurie și caldă și aromind a pâine, și struguri, și flori, și câmp reavăn, și ploaie, și rouă, și ierburi și viață... apoi s-a topit ca în lumina soarelui de amiază și iar s-a făcut lumina asfințitului și, încetul cu încetul, l-am văzut iar pe el mi s-a părut o veșnicie, dar fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ce înseamnă "noroc", dar dacă ei se bucură, înseamnă că e ceva bun." "Ei, tu ești prea mic ca să știi ceva ! îi răspunse de sus, caprifoiul. Uită-te la mine și-și resfiră florile albe cu cinci degete , pe care roua înserării le făcuse și mai parfumate. Mie mi se spune "mâna Maicii Domnului"!" "Și e adevărat ?" întrebă somnoros un mac. "Hai, culcă-te la loc și taci din gură", îi răspunse crinul. "Tu nu vezi, eu sunt ținut în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Maica Domnului scutecele Lui Iisus ! De aceea parfumul meu e așa de prețuit", spuse rozmarinul. Când, într-un târziu, zarva se mai potoli (fiindcă ieșise Luna), în lumina argintie toate florile au văzut pe tufișul de salcâm picături mari de rouă, care lunecau ca niște lacrimi mari, tăcute, pe pământ. Și se făcu tăcere. "Din ramurile mele s-a făcut o cunună suspină sărmanul tufiș. M-au ales pentru spinii mei, nu pentru florile mele. Și acum port pentru totdeauna crima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
știam că nu vede, dar, cumva, vedea tot ce se putea vedea. Așa că întrebarea a pus-o mai mult pentru ceilalți decât pentru mine: "Tu L-ai văzut pe Duhul Sfânt ?" Doar știa ce am să-i răspund : sigur, văzusem "roua Duhului Sfânt", făcând să lumineze mâinile preotului, așa, când cobora în pâinea și vinul de pe altar, fiindcă preotul făcea cruce deasupra lor... Sigur, văzusem și cum, după aceea, lumina era altfel în biserică (se spunea că e de la vitraliu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care au răsărit deodată lângă El nu L-au ascuns... Poate că doar L-au mângâiat, fiindcă s-a ridicat în picioare. Nu-I vedeam fața. Locul pe care stătuse păstra urma Lui : crucea de lumină, pe care cădea o rouă de sânge. Câteva picături au căzut atunci și pe frunzele mele. Din noaptea aceea, frunzele pe care le vezi aici, în creștetul meu, s-au făcut roșii și n-au mai căzut niciodată. Tatăl meu spunea despre El că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
drept că n-au rădăcini și n-are ce să-i țină-n loc), de ce..." Dar nu apucă să-și termine vorba ; se opri, descumpănit, cât pe ce să se rostogolească din loc, chiar dacă nu adia vântul: lacrimi mari de rouă lunecau pe floarea de cicoare. "Iartă-mă, surioară, spuse spinul. Iar mi-am luat țepii la purtare. Da' ce ai tu cu oamenii, să le iei apărarea?!" "Eu nu știu cum sunt toți oamenii, răspunse cicoarea. Dar am să-ți spun despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și cerul astăzi ! A oftat, s-a așezat la masă. A luat o foaie de hârtie albă să scrie ceva. S-a uitat lung la o fotografie de lângă ulcica de lut, a mai oftat o dată... și a început să curgă roua din ochii lui (și doar nu era chiar dimineață, de unde-o fi fost roua ?!). Mătușă-mea mi-a spus că pe urmă a adormit acolo (putea să se așeze pe pat, dar el nu s-a mișcat de la masă). Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de hârtie albă să scrie ceva. S-a uitat lung la o fotografie de lângă ulcica de lut, a mai oftat o dată... și a început să curgă roua din ochii lui (și doar nu era chiar dimineață, de unde-o fi fost roua ?!). Mătușă-mea mi-a spus că pe urmă a adormit acolo (putea să se așeze pe pat, dar el nu s-a mișcat de la masă). Într-un târziu, a intrat iar fata aceea îmbrăcată în alb : "Domnule Profesor ! Domnule Profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și cu hangițe ispititoare. Nici măcar nu a conștientizat cât a dormit, dar s-a bucurat nespus când și-a dat seama că soarele se află la doar trei sulițe deasupra orizontului. Târzior-târzior, dar încă mai merge! Păcat că am pierdut roua dimineții, că atunci coasa fâșâie frumos-ascuțit prin trifoiul umezit și bine mirositor. Rămâne să ne mulțumim acum numai cu simfonia albinelor culegătoare, a chibzuit el bălăbănindu-se cu coasa în spinare în drum spre ogorul de la Poiana. Voi să știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
celui de al doilea bidiviu. Într-un cuibar, meșteșugit din baloturi și saci în vârful căruței, chicoteau pe înfundate frații și surorile mele mai mici; eu cu mama și cu fetele împingeam atelajul din spate. Alături de noi, cu botul în rouă și cu privirea blândă, pășea văcuța Rujana, speranța noastră de supraviețuire. Purcelul Roh-Roh, de curând afumat in podul casei, se afla într-un sac sub formă de șuncă, slănină și cârnați. Jumările, untura și povidla erau la îndemână pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
numai așa cum este ea nu". Cred că ne-am dorit atât de mult libertatea, încât ne-am îmbolnăvit, pur și simplu, de libertate. Am evadat de lângă tine pentru că ni se vestejiseră sentimentele și mi-am luat libertatea de a arunca rouă peste sentimentele mele, în speranța că se vor împrospăta. A fost o iluzie. Simțeam că, fiind căsătorită, nu sunt liberă. Este o himeră care a cucerit foarte multă lume. Trăiam sentimentul umilinței, atunci când îți "raportam" mereu în ce colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu s-a sătura de frumusețea ta. Picături de cristal aruncate în noapte, rezonând dulce din alte vremuri, îmi aduc aminte de vinerile unei tinereți trăite în paradisul culorilor, de flori culese în zorii unei tinereți pierdute când emoțiile plâng rouă. Este posibil că într-o altă dată ei lăsau umbre sălbatice, înghețate sau de foc. Mie mi-au plăcut cele de pelin, căci acesta e gustul umbrelor ale căror inși și lucruri au părăsit demult acest pământ. Iar lunile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un geam din aluminiu maro. Soarele strălucește cu putere. Lumina dulce cade lin pe sticlă și pătrunde prin ea cu duioșie. Natura e atentă cu acest colț, natura e plină de atenții în acest colț. Câteodată câte o lacrimă de rouă picură din steluțele albăstrui într-o dimineață mai răcoroasă. La amiază vin razele de soare să țină umbră. Iar seara nu există, întrucât cam atunci Soarele și Luna vin să pășească împreună pe câte un dans miraculos și să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
umane. Întâmplare? Își părăsi pluta, cu un ultim efort. Apoi căzu și nu se mai ridică. Următorul lucru pe care și-1 aminti era căldura. De el se apropiară oameni. Doi. Blânzi. Era la răcoare, la umbra unui copac. Simțea rouă rece. Fata era suplă, cu pielea albă, părul blond revărsat des în bucle mari până la genunchi. O Evă. El era mai înalt, bine făcut, cu părul negru și o virilitate remarcabilă. El era Adam. Iar el, îmbrăcat, nu nud ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ție. · Furtuna s-a oprit. Acum a ieșit soarele. Furtuna s-a oprit târziu în noapte. Și noaptea a rămas goală și pustie și îmi era mai frig ca oricând. Și dimineața a adus ceva nou și proaspăt, dulce ca roua. Și toate au trecut. Acum a ieșit Soarele. Dincolo de perdelele din mătase brodate cu steluțe sclipitoare, într-un vast colț de lume se află China. Vecină cu Japonia samurai, codul onoarei și cu minunatele țări ale Indiei de Sud-Est (toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tare. Și căci Luna lui îl face singur, de neatins, și pe tine Soarele te ține-n cununa de raze. Și căci Luna e rea și udă, iar Soarele e blond și bun. Căci Luna alină răcoroasă cu stropi de roua lăcrămioarei ceea ce Soarele a pârjolit. · Trei culori cunosc pe lume: roșu sânge galben soare bleu văzduh și libertate Trei culori cunosc pe lume: văzul melodia și simțirea Cu doar doi ochi: căprui deschis, spălăcit calzi, inteligenți și verzi periculoși · Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trădat și răpus în suflet. Iar și asta este tot o culme, dar a disperării! Iar aceasta este o consolare cu care puțini se împacă pe deplin, căci cei mai mulți sfârșesc nemângâiați și, de multe ori, fără pace. Bagă de seamă! Roua acestor infinite absurdități, numite speranțe, pare bună la început, dar este otrăvitoare în esență. Iar veninul ei lucrează repede și puternic. De aceea, nu trebuie socotită niciodată de încredere. Haide, nu mai privi atâta pe pereți, cu acest aer al
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cădeau câteva musculițe în plasă. Le învelea în pânză până când ele, neavând aer, mureau și păianjenul avea hrană. Seara revenea la adăpostul lui de unde asculta până târziu în noapte spectacolul greierului. Furnica se trezea de dimineață, înainte de a se evapora roua și pleca la muncă. Aduna mâncare, aducea câte un boț de pământ galben pentru a-și cârpi adăpostul apoi cu câte o frunză cu care-l căptușea pentru a nu da frigul peste ea. Greierul, cât de mare era ziua
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
șoaptă, apoi că ar fi spre binele nostru să ne aciuim aici, după această tufă să nu fim zăriți de făpturile care se adapă din apa izvorului. -Despre ce fel de făpturi este vorba și de unde știe el? -Spune că roua a păstrat mirosul unor copite care au trecut pe aici nu cu mult timp în urmă. -Ale cui urme crede Trotinel că sunt? -Nu știu ale cui urme pot fi, pentru că au un miros specific de animal foarte greu și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
frică a apucat pe cei ce i-au văzut" (Apocalips Cap. 11 v.11). "Să învieze, dar morții Tăi, dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este dătătoare de viață și pământul va scoate iarăși afară pe cei morți" (Isaia Cap. 26 v.19-20). În adevăr, după cum Tatăl înviază morții și le dă viață, tot așa și fiul dă viață cui vrea" (Ioan Cap.5
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
foc, pe o pernă, pe jos. În cameră era întuneric din cauza furtunii și pielea sa de culoarea cafelei cu lapte, părea și mai închisă la culoare. Câțiva stropi rămași pe gleznele sale fine străluceau în lumina focului, asemeni picăturilor de rouă, dimineața. Albul ochilor săi părea și mai alb, iar brățara de la gleznă îi dădea un aer de prințesă indiană. Bart o privea uluit, era atât de frumoasă că-i tăia respirația, dar se abținu să spună ceva. Nu dorea să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de un antidot cu catene/ scurte și nesaturate/ D - 14 și D - 16" (Elena-Daniela Sgondea); "Iarna aleargă cu ochii goi./ Eu aud venind din urmă/ frigul,/ cu picioarele bandajate/ în melancolie."; În timp ce dimineața/ și-a pus pe cap/ basma de rouă,/ soarele a făcut ochi/ și a alunecat/ pe emisfera sufletelor."; "Recit uneori, cărților, versuri./ Îmi place curiozitatea lor/ Ieșită din comun,/ În momentul când fac ochii/ Cât cepele!" (Beatrice-Silvia Sorescu). IMITAREA UNOR SCRIITORI CONSACRAȚI. Ar fi productivă numai dacă imitația
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
distanță care a sfârșit prin a compromite cuvintele". Afirmația Dvs. se întâlnește cu versurile din finalul unuia dintre foarte rarele texte poetice mai puțin pesimiste scrise de Virgil Ierunca: "Peste osânda clipei, primenirea vremii / Peste ne-sațiul relelor, inițiative de rouă / Peste zavistia dra-cilor, răsăritul drepților / Și peste toate legea cea nouă: / a omeni cuvântul". Considerați că mai este posibil acest lucru? Există, domnule profesor, leacuri împotriva "cicatrizării" sufletești, a indiferenței, a imposturii? - Analiștii sistemelor totalitare au explicat deja acest fenomen
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
încheiau de fiecare dată cu jocul perinița. Pentru cei mai moderni dintre români mai exista și varianta petrecerilor la domiciliu care se lăsau cu bancuri despre regimul comunist, la care mesenii se tratau cu bunătăți tradiționale, stropite cu vin spumos "Roua" și la final se îndulceau cu checuri dulci și câte o țigară Kent. Muzica, obținută "pe sub mână" nu se auzea din boxe sofisticate ci din...magnetofoane. Obiceiul petrecerilor de Revelion a început din perioada interbelică, fiind un pretext de întâlnire
Cum petreceau românii Revelionul pe vremea lui Ceauşescu () [Corola-journal/Journalistic/67604_a_68929]
-
Ștefan Cazimir Gîndul domniei tale, iubite domnule Odobescu, îmbrățișa în orizontul operei proiectate "mii de idei energice și salubre care ar scălda mintea obosită și sufletul amorțit în roua întăritoare a timpilor de antică vîrtoșie trupească, apoi ar veni rîndul cugetărilor dulci și duioase ce vlăstăresc adesea în traiul singuratic al vînătorului și care, cu tot nesațiul lui de omor, fac uneori ca o lacrimă de dor și de
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]