1,828 matches
-
aduce înapoi doar dacă lucrez la capitolul atitudine. Am lucrat mult și am reușit transformarea destul de repede, dar sunt conștientă că mai e mult de îmbunătățit", a spus ea, potrivit sursei citate. Halep a mai povestit că s-a simțit rușinată pentru faptul că Darren Cahill nu a mai vrut să lucreze cu ea. „Mi-a spus că oprim colaborarea când era acasă și că vom vorbi după Paris. Apoi i-a plăcut cum m-am comportat în meciurile de Fed
Simona Halep, despre incidentul de la Miami cu Darren Cahill. „Atunci când am urmărit înregistrarea m-am simți foarte rușinată pentru ce am făcut” () [Corola-blog/BlogPost/338998_a_340327]
-
pentru că a văzut că îmi doresc să mă schimb. Acum mă bucur că pot să fiu pozitivă pe teren și nu o să mai fiu niciodată negativă, așa cum am fost la Miami, pentru că atunci când am urmărit înregistrarea m-am simți foarte rușinată pentru ce am făcut”, a declarat sportiva.
Simona Halep, despre incidentul de la Miami cu Darren Cahill. „Atunci când am urmărit înregistrarea m-am simți foarte rușinată pentru ce am făcut” () [Corola-blog/BlogPost/338998_a_340327]
-
din Transnistria în acești 18 ani? - ne-a întrebat apoi. I-am spus de sumarele noastre legături cu cei de peste Prut. - Ați plâns vreodată de dorul vreunui moldovean, așa cum măicuța Ana v-a udat picioarele cu lacrimile ei? Am dat rușinați din cap în semn că nu. - De aceea voi nu meritați unirea cu Moldova, căci nu-i puteți iubi pe cei de-acolo așa cum vă iubesc ei pe voi. Pentru voi Basarabia e doar un trofeu, un motiv de mândrie
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]
-
am născut este un sat ca toate satele din Moldova, dar mie personal mi se pare a fi deosebit prin așezarea lui pe malul râului Prut ; acest râu încărcat de grelele încercări ale neamului nostru românesc care este și astăzi rușinat că desparte frate de frate. Satul Rânzești, satul copilăriei mele, nu este la fel de vechi ca satul Bălăbănești cu descendenți din “Descălecați”. Nu spun aceasta nici cu tristețe, nici cu mândrie pentru că în satul meu nu s-a aflat până în prezent
De la manșă la altar – un interviu memorabil cu părintele Petru Moraru () [Corola-blog/BlogPost/340028_a_341357]
-
Sunt oameni despre care nu poți scrie la trecut. Sunt suflete ale căror prezență nu dispare niciodată. Sunt minți ale căror idei trebuie continuate. Sunt inimi ale căror curățenie te fac să te rușinezi de propriile-ți slăbiciuni. Îl cunosc pe Prof. Dr. Mircea Chiorean de puțini ani, suficienți însă ca să continui ce-am stabilit să facem împreună: proiectul Medicinei Preventive pentru o Românie mai sănătoasă. Zâmbetul acela atât de cald în pragul cabinetului
UN ULTIM OMAGIU PROF. DR. MIRCEA CHIOREAN. ȘI ÎNGERII SE ODIHNESC CÂTEODATĂ… () [Corola-blog/BlogPost/340055_a_341384]
-
Sunt oameni despre care nu poți scrie la trecut. Sunt suflete ale căror prezență nu dispare niciodată. Sunt minți ale căror idei trebuie continuate. Sunt inimi ale căror curățenie te fac să te rușinezi de propriile-ți slăbiciuni. Îl cunosc pe Prof. Dr. Mircea Chiorean de puțini ani, suficienți însă ca să continui ce-am stabilit să facem împreună: proiectul Medicinei Preventive pentru o Românie mai sănătoasă. Zâmbetul acela atât de cald în pragul cabinetului
Daniela Gîfu: UN ULTIM OMAGIU PROF. DR. MIRCEA CHIOREAN. ȘI ÎNGERII SE ODIHNESC CÂTEODATĂ… () [Corola-blog/BlogPost/339374_a_340703]
-
spune: “Mulțumesc!”, / Primind ce nu-ndrăznesc să ceară... 15 iulie 2009” (Mai trece-o zi, mai trece-un veac). Liviu Jianu își asumă identitatea de român, așa cum își asumă identitatea și calitatea de creștin, la fel de firesc și fără să se rușineze nici de una, nici de cealaltă. Autorul oferă, nu numai cititorilor învățături și povețe, ci chiar și sufletului său îi oferă anumite învățături, mai ales, de a fi răbdător în suferință, în poemul care poartă titlul: “Învățături către sufletul meu
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
cu duhul, cei care doresc să facă dreptate și toți pe care i-a fericit Hristos. Se vor ferici atunci cei nebăgați în seamă, cei ce au fost ca gunoiul pământului. Cele proaste și nebăgate în seamă ale lumii vor rușina pe cele înțelepte. Cele slabe vor rușina pe cele tari. De aceea zice că cele de pe urmă vor fi cele dintâi. Cei pe care nu-i băgăm noi în seamă acum dacă se roagă lui Dumnezeu din toată inima, vor
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339687_a_341016]
-
dreptate și toți pe care i-a fericit Hristos. Se vor ferici atunci cei nebăgați în seamă, cei ce au fost ca gunoiul pământului. Cele proaste și nebăgate în seamă ale lumii vor rușina pe cele înțelepte. Cele slabe vor rușina pe cele tari. De aceea zice că cele de pe urmă vor fi cele dintâi. Cei pe care nu-i băgăm noi în seamă acum dacă se roagă lui Dumnezeu din toată inima, vor străluci mai mult decât soarele în împărăția
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339687_a_341016]
-
UNUI MUZEU SĂTESC MUZEUL este singura instituție cu suflet. Ea închide în intimitate veacurile cu toate componentele sale existențiale (materiale și spirituale). Ea păstrează în tăcere, dar sigur, identitatea și noblețea unui neam rostindu-l în fața oricui fără a se rușina sau scuza. Muzeul este templul în care stau mărturie elementele dăinuirii noastre prin vreme și pe baza cărora putem vedea orice fărâmă de suferință sau liniște, orice faptă sau gând materializate în opere transmise voit sau întâmplător generațiilor viitoare. Muzeele
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
dăduse niciodată vreun motiv cert de gelozie, cu toate că el, când are un pahar în plus „la bord”, mai face câte-o criză, dar de îndată ce se trezește, își dă seama de șubrezenia temerilor sale și chiar se simte, în sinea lui, rușinat de felul în care a putut să gândească. „O fi de la țuica lu’ nea Marin”, încercă o nouă explicație pentru frământările sale. „Și totuși!... Ce-am băut?!... Doar nu m-am îmbătat dintr-o gură de rachiu!...” Își propuse să
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
fierte, Vii să fierbeți blestemând Ale voastre mame-n gând! Din minunile minunii De a fi român, vă cert Și-n blândețea Națiunii, Eu, Poetul, nici pe sfert Nu mă-ndur să vă mai iert... A plecat dorul în lume Rușinat săracul cum e, A plecat lăsând acasă Dorul ce cu dor apasă, A trecut cu lacrimi pragul Și s-a-nstrăinat pribeagul... A plecat de-acasă dorul, Nici stăpânii nu mai voru-l, Nici nevasta, fiica, fiul Stâlp la casă nu mai știu
GRUPAJ LIRIC PENTRU ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342210_a_343539]
-
obosiți. Azi nimeni nu-l mai deranjează. Ciudat. Brusc vocea femeii l-a trezit din letargie. A venit dintr-o direcție din care el nici nu s-a așteptat. -Ce mai faceți ? Umblă peștii ? - întreba vocea veselă. Pescarul s-a rușinat la gândul că a fost prins asupra faptului și încerca să fie azi mult mai prietenos decât ieri. -Vin peștii, vin, nu le pasă nici de străini... arătându-și dinții frumoși într-un zâmbet larg, generos. -Remarca asta la mine
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
să o mai vizitez înainte de a pleca acasă... - Suntem doi oameni majori și ne asumăm cele ce vrem să facem, fără niciun regret sper. - Nu știu ce vom face, dar știu că m-am simțit bine în brațele tale, răspunse șoptit fata rușinată de starea sa. Ștefan a cuprins-o cu paharul în mână de după gât, îi apropie capul de al său și puse din nou stăpânire peste gura fetei. Dalia participa și ea cu plăcere la această uniune de sentimente și senzații
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
iar cu tata, deși nu fățiș, era veșnic în opoziție. Considera că acesta încerca să-i impună propriile sale păreri și orice sfat sau cerință venite din partea lui erau din start neluate în seamă. Poate că în sinea sa, se rușina cu originea socială modestă a tatălui nostru, care nu a putut să-i ofere, în afară de un model de viață echilibrată și cinstită, niciun fel de avere. Tata nu era nici ambițios, nici invidios pe alții... era atât de blând, muncitor
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
cinstit, disprețuind duplicitatea. În timp ce, în jurul nostru, vedem cum alții prind oportunităti, se instalează comod în lume, fără să uzeze de atâtea sacrificii, fără să facă din onestitate cea mai mare virtute, fără să se înduioșeze în fața suferinței, fără să se rușineze de puțina lor simțire... Prea adesea, operăm cu instrumentele acestea de evaluare, aflate, dintru început, sub semnul aproximării înșelătoare, al neajunsului, al erorii. Folosite ca bază de calcul pentru judecățile noastre de valoare, sfârșim, inevitabil, în marasmul amărăciunii, cel mult
SINGURA RATIUNE DE A FI! de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342434_a_343763]
-
fesele ei plinuțe, plin de drag și poftă, râzând mulțumit. Erau destul de rare asemenea momente. Lucrările de tot felul și grijile zilnice acopereau tot timpul și manifestările de dragoste, firești în orice cuplu, ajunseseră pe ultimul plan. Aproape că se rușinau când se întâlneau în intimitate. * Referință Bibliografică: CHEMAREA DESTINULUI (11) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 289, Anul I, 16 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
bandă adezivă în jurul ușii, semn de deces al ocupantului, care va fi fumigat după moarte. Emanuel devine fatalist și încearcă să evadeze din sanatoriul macabru, săpând timp de luni în interiorul sarcofagului său de ghips, dar va abandona munca, frustrat și rușinat de actul său de lașitate. Emanuel este fascinat de lumea prin care navighează cu patul său cu rotile, ne descrie sălile de mese, banchetele și petrecerile în care pacienții elegant îmbrăcați chefuiesc doi câte doi la o masă, într-o
MAX BLECHER, UN KAFKA SUPRAREALIST. de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342652_a_343981]
-
Doamnă, din nou, vă rog să mă scuzați! am întâmpinat-o eu, zâmbindu-i mult mai vesel. - Nu vă mai gândiți la asta! Cred că ați visat foarte frumos, domnule... Odihnă plăcută! Nu mai știu ce i-am răspuns. Mă rușinasem din nou, amintindu-mi ce am visat... În drum spre Vila Sântana, povestindu-i întâmplarea, doamna Resteman râdea cu așa poftă că și volanu-i tremura în mână. Mai apoi, în sala de lectură, colegii din tabără s-au amuzat cu toții
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
care atinge bolțile cerești". Observația a șasea Referindu-se la dumnezeiasca Împărtășanie, unii pun înainte cuvântul spus în Proverbe (25,16) și spun: Când găsești miere, mănâncă îndeajuns, ca nu cumva mâncând peste măsură să vomiți". La aceste sofisme ne rușinăm să facem întâmpinare. Fiindcă, potrivit lui Grigorie Sinaitul și altor părinți, mâncarea mierii nu se înțelege cu referire la dumnezeieștile Taine, ci despre contemplația mentală și desăvarșire. Iar dacă ei o iau cu referire la dumnezeieștile Daruri, eu îl ascult p
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
sinod în anul 920 d. Hr. și au împiedicat nu doar căsătoria a patra, dar au făcut un canon și împotriva căsătoriei a treia, care spune: Dacă cineva a ajuns la vârsta de patruzeci de ani și, fără să se rușineze de fire și fără să se îngrijească de viața creștină cuviincioasă datorată, ci numai de pofta pătimașă, se grabește spre căsătoria a treia, cu toată rigoarea și paza hotărâm ca acesta să rămână neîmpărtășit până la cinci ani și nicidecum să
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
sângerează De mila lui și mă gândesc: Oare ce vină el să aibă În ochii Tatălui Ceresc? Nevinovat e al lui suflet În trupul mic și slăbănog, Nu merită să chinuiască Sau să rămână chiar olog. Și mă întorc scurt, rușinată De fapta ce nu-mi aparține. Uitându-mă în ochii lui, Ascund durerea-adânc în mine. Nu am cum să îl iau acasă Pe cățeluș, dar poate mâine Îl voi vedea din nou pe stradă Și-o să-i mai dau un
DOI OCHI TRIȘTI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341636_a_342965]
-
apoi, de ce așteptaseră amar de ani?! De ce nu-și spuseseră mai demult păsul?!... De ce să-i cadă tocmai lui povara asta pe umeri?! Și taman acum, când se ridicase din boala iernii și intrase bucuros în aria asta proaspătă... Tăcu rușinat în gândul său, lăsând privirea înspre galenții din picioare... Parcă și ei îl mustrau amintindu-i că lotul ăsta, de, lotul ăsta devenise al său toamna trecută. Nu făcuse el schimb cu alde cumătru-său de arii?! Că, de, îmbătrâniseră
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
lui „divide et impera” , asigură puterea polițistă a totalitarismului; important este că, poate fără să-și dea seama, idea de conflict și ură socială a bolșevicilor dăinuie în comportamentul său agresiv, iar nesinceritatea poate atinge forme demagogice fără a se rușina de nimic, putând afirma lucruri complet contradictorii de la o zi la alta, considerând dictatorial că e dreptul său să spună orice vrea și să-i admonesteze pe cei care refuză să-I creadă. Poate că el n-a semnat un
BATISTA PE ŢAMBAL de CORNELIU LEU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341710_a_343039]
-
crează istoria, intervine în istorie și va sfârși istoria. Omul istoric trăiește doar o dată. Nimic nu este sacru în afară de casa lui Dumnezeu, templul. Creația a fost profanată, tot ce face omul e nimicnicie, vânare de vânt. Omul trebuie să se rușineze și să se căiască pentru ceea ce este. Creștinismul și islamul au proliferat în „Întunecatul Ev Mediu”, într-o lume a totalitarismelor. Dar care a fost raportul dintre lumea medievală și cele două religii? Când îmi răspund la această întrebare, am
Radicalizarea lui Dumnezeu () [Corola-blog/BlogPost/337857_a_339186]