1,867 matches
-
Râdea. — Când mă gândesc la toate astea, aproape că-mi pare rău pentru Polly. Știi? Mă gândesc, oare la ce fel de băieți visează ea? La liderii locali ai Organizației Drepturilor Animalelor? S-a oprit brusc de parcă s-ar fi rușinat de pasiunea cu care începuse să vorbească despre acest subiect. — Ei, asta e, a zis ea după un moment. E complicat cu adolescenții, tu știi asta. Am dat din cap: — Acum, spune-mi, unde ai învățat să faci astea? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
era pe cale să dezvolte o pasiune pentru ea și era îngrijorată pentru că nu știa cum să procedeze în continuare. Când am întrebat-o din ce cauză suspecta că el făcuse o pasiune pentru ea, a ezitat, ca și cum s-ar fi rușinat. Apoi mi-a explicat că, cu o săptămână în urmă, când pleca de la școală, Connolly se apropiase de ea pe stradă și încercase s-o sărute. Cu toate omisiunile fusese a fost o poveste lungă, pe care mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mi se părea că pot. — Se poartă urât cu toată lumea, a continuat Sheba. Chiar și cu Richard. Când nu vrea bani de la el. Cu mine, e nepoliticoasă agresiv - mă tratează de parcă aș fi o mătușă fată bătrână de care te rușinezi. Ultimele ei expresii sunt „super“, emisă cu mult sarcasm, când cineva îndrăznește să se supere pe ea, și „marfă“. Sheba a făcut o pauză, căutând alte dovezi ale răutății fiicei ei. — Oh, și acum fumează jointuri la ea în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că atîta vreme cît nu se face ceva În sensul ăsta va exista o tensiune În societate) ori despre niște tipi care au niște casete cu niște trupe mișto de muzică despre care nu am auzit (mă prefac, din politețe, rușinat - pentru că de fapt speed metal nu e chiar genul meu). Miroase a ceva... nu că miroase a ceva? A ce? A creieri Încinși, nu știu, a... Poate de la pistă, pista miroase a cauciuc ars. Sau de la bidoanele astea scîrboase. Nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de atunci. Mă duc cu vorba, când unul când altul. Sunt trei... Mă gândeam să vă rog... în amintirea ei... Spuneați că ați fost colegi... Să vorbiți dumneavoastră cu cine o fi. De dumneavoastră se vor teme sau se vor rușina. - Sigur că da, răspunsei, iluminat parcă. Vrui s-o servesc cu o dulceață din borcanul pe care îl aveam de la doamna Pavel anume pentru musafiri, și să-i fac o cafea, dar refuză, invocând o nu știu ce grabă gospodărească. La plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dispăru În dosul unei bariere de răceală. Nu părea supărată, ci doar neliniștită. Nu discutăm despre pacienții noștri, spuse ea mutându-și Într-o manieră nervoasă stiloul și blocnotesul. Sau despre tratamentul lor. — Doamne, nu, desigur că nu, spuse Ruby rușinată de faptul că adusese vorba de celebrități. Știa că spitalele de genul ăsta țineau cu dinții la păstrarea intimității pacienților faimoși. Suntem mereu atenți pentru că știm că bârfa poate ajunge În ziarele de scandal. Chiar dacă zâmbea, vocea și limbajul trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spună asta? Urma s-o Întrebe și mai multe chestii despre asta, ceea ce Însemna că va trebui să inventeze și mai multe minciuni care o vor face să intre până gât În propria-i pânză. —M-aș simți așa de rușinat dacă ar trebui să apar În fața unui public oarecare și să spun glume, zise el, moment În care Ruby se Întrebă dacă știa sau nu că Întreaga poveste cu poșta era o minciună sfruntată și acum se prinsese În jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
așa ceva? Pur și simplu, nu Înțeleg. Păi, nu poți niciodată să subestimezi lăcomia oamenilor, spuse Hannah. Chiar și medicii din clinicile particulare pot fi hipnotizați cu semnul dolarului. Și se știe doar cât de prost sunt plătite moașele de peste tot. Rușinându-se În aceeași secundă În care ideea i-a și trecut prin cap, Ruby s-a gândit o clipită că poate și Sam e implicat În treaba asta. Asta ar justifica toate secretele și telefoanele pe care le primea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Tu ai crescut un copil, ai ridicat o casă, ai sădit un pom sau măcar ai de gând? Nici vorbă! Mătăluță bei vinișor, tragi tutun pe nas, scrii poezele de doi bani bucata și te Închipui buricul universului. Te-ai rușinat, nu-i așa? Și te-a apucat o asemenea scârbă de tine Însuți, că te văd cum cobori (cu pas socotit, cu țigara-n gură și cu barba zbârlită) treptele umede ale beciului ca să-ți scoți o carafă de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Bobotează. Diavolul se ținea tare, nu voia cu nici un chip să plece. Îl goniră pe țârcovnic din sat, cu Necuratul lui cu tot. Dar neobrăzatul nu se depărtă prea tare. Se opri În preajma islazului și, pe furiș, se apucă să rușineze vitele sătenilor. Și prin ele Îl lovi și mânia Celui de Sus. Nemernicul și scârba pământului Își făcuse mendrele numai cu vaci. Într-o zi i-a ieșit În cale o iapă neagră, nărăvașă, pe care stăpânul nu izbutise s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
exemplu cu tine, că te-a Întâlnit pe aici anul trecut și cred că i-ai lăsat o impresie de neșters când te-ai apucat, beat, să-i spui că poemele lui sunt niște căcățișuri de care s-ar fi rușinat și un poet de mâna a treia de acum o sută cincizeci de ani...). De aici n-a mai fost decât un pas până să se strecoare insinuarea că m-aș dedulci la anume păcate pentru care Doamne-Doamne a pedepsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
franceză: i le-ar fi prins Întâi, i le-ar fi strâns Încet, Încet, ca să-l doară fiecare bucățică de filet, ar fi rotit apoi mânerul uneltei și ar fi smuls amărăciunile alea de podoabe de care s-ar fi rușinat și un purcel abia Înțărcat. Prin burtă și coaste i-ar fi răsucit șurubelnițe, limba i-ar fi scos-o cu un clește și s-ar fi ușurat pe ea, după care ar fi azvârlit-o la câini. Privit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din clasele mari să-l deznoade În bătaie, ceea ce ăia s-au și grăbit să facă - fiind oarecum geloși pe succesul mucosului de clasa a noua și tocmai la frumoasa și năzuroasa fată, care pe ei Îi respinsese și-i rușinase În văzul lumii, de-și simțeau Încă vârfurile urechilor aprinse. A zăcut Hristu o noapte Întreagă, pe jos, dezbrăcat și ud, Într-un closet din căminele elevilor. Însă lucrurile nu aveau să se oprească aici. Zvăpăiata fetică - nici ea soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pună iară mâna pe avut. Își Împărțiseră Împrejurimile și ieșea chiar cu bătaie dacă vreo ceată de căutători se apuca să-și Împlânte cazmalele În teritoriul alteia. Ceata lui Ion, zis Vieru (căci fusese văzut În cocină În timp ce Încerca să rușineze scroafa), mergea aproape la sigur să descopere nu se știa ce În pădurea de la Asfințit. Cei trei băieți se Înarmaseră cu unelte grele și se pregăteau de muncă aprigă. Vieru legase de bicicletă o cazma și o lopată; Baronu adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
amplasate după cum se observa - păreau Îndeajuns de bine Întemeiate științific, copiii nu crezuseră o iotă și se bucuraseră de Încurcătură. „Hai că l-ai făcut bine de tot pe Jivinoiu!” Îl firitiseau În șoaptă pe Vieru. Fiul Ectoraș se simțea rușinat de Înfrângerea suferită de tată. Pătrunseseră Într-unul dintre grajduri și se Îndreptaseră tot doi câte doi și În liniște - ca să nu tulbure animalele - către țarcul vițeilor. Acolo Directorul Îi strânsese În jurul lui și Începuse să le explice la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
față de mine Însumi că În timpul nopții rana avea să sângereze enorm, oferindu-mi astfel o moarte ușoară și liniștită În somn. Dimineață, când m-am trezit, se băteau În mine două simțiri adânci. Pe de o parte eram dezamăgit și rușinat că ratasem, pe de alta răsuflam ușurat că scăpasem și-mi spuneam că n-avea cum să fie dracul așa de negru. Mi-am pansat și palma pe lângă Încheietura rănită, pentru că n-aș fi Îndurat privirile necruțătoare ale celor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
L-a târât pe sărmanul Baronu la Bufet, unde au băut tărie contrafăcută, apoi, suferind de nomadism bahic, s-au apucat să cutreiere ulițele spre casele foștilor prieteni din copilărie. Aceia - majoritatea oameni așezați, cu neveste și copii - s-au rușinat să nu-i primească așa cum cer legile ospeției pe cei doi invadatori beți și le-au oferit din belșug mâncare și băutură. La a cincea vizită - care avea să fie și ultima din acea noapte a iadului - Repetentu și Baronu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
idei și simțăminte. Au dus-o cu mașina la pădure, au așternut o pătură Într-un loc ferit, i-au dat să bea niște lichior de cacao și s-au Întors cu spatele când fata se dezbrăcase. La Început se rușinase să stea goală În fața a doi bărbați ce-și păstrau țoalele pe ei, mai apoi, Însă, ajutată și de sticluța de lichior, Își uitase sfiala și Încerca să urmeze cât putea de bine indicațiile pe care pictorul i le dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
asonanță neplăcută, fie negăsind cuvântul cel mai apropiat de ceea ce vrem noi să spunem. Ezităm deci între: colț, ungher și cotlon, alegându-l pe cel din urmă, pentru sonoritatea sa puternică. Evităm să scriem: „A urcat sus, la ultimul etaj”, rușinați fiind de pleonasmul comis. Să fim însă rezonabili și să acceptăm că nu toate abaterile de la normă (pleonasmele, spre exemplu) constituie un viciu; că, uneori, o succesiune de cuvinte mai mult sau mai puțin apropiate semantic poate avea efect expresiv
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să fie critic cu unul atât de bine situat. Am înghițit în sec și am înțeles că instituția cenzurii există și că trebuie să fii ceva mai inteligent decât cenzorii dacă vrei să publici texte de care să nu te rușinezi. Până în 1977, când s-a desființat „Direcția presei și tipăriturilor”, Ceaușescu anunțând că, în România, s-a desființat însăși cenzura, am reușit să-mi fac un sistem de ocolire/fentare a cenzurii. Ceea ce făcea cam toată lumea. Dar, mai întâi, remarc
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
O experiență, zice el, care valorează mai mult decât toată filosofia. În ceea ce-l privește pe Dumnezeu, C. nu ezită să scrie: „Dumnezeu este o disperare care începe unde sfârșesc toate celelalte”. O propoziție care a înspăimântat-o și a rușinat-o pe mama sa, evlavioasa soție a preotului din Rășinari. Dintr-o scrisoare a lui C. se înțelege că după apariția cărții ea n-a mai avut curajul să iasă din casă. C. se scuză zicând că el n-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
a produce cunoaștere” (II, 63). Devotat suferinței, pe care și-o asumă privind în jur hâtru, chiar chicotind în surdină, zâmbind poznaș, Cioran nu exersează decât cunoașterea de sine. Și se descoperă fragil, neputincios, reductibil la trup, la nervi, laș, rușinat de sine, isteric, urând totul și mai ales urându-se pe sine. Astfel, cui și de ce să-i fie frică de Emil Cioran? Că face critica modernității? Că își acuză neamul de fatalism și se dezice de ai săi? Că
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mare două tipuri de atitudini contradictorii și insuficiente În egală măsură. Una este aceea de a le ignora pur și simplu, spunând că sunt teme care nu au de-a face cu cercetarea academică serioasă. Le depreciem, le culpabilizăm, ne rușinăm de ele, lăsându-le În practica altor grupuri sociale. Cealaltă atitudine, presupunând un risc complementar, este aceea de a ne identifica lor și de a le trăi la modul spontan, așa cum Gaëtan Picon spunea că midineta citește ingenuu aventurile de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de către umila mea persoană, care în plus corectează plin de răspundere toate scrierile acestor copii. Și nu trebuie în nici un fel să vi se pară slujba onorifică a unui om uitat de lume, fiind ca desconsiderată. Pedagogul din mine se rușinează, da, uită de sine, și nu precupețește nimic când e vorba de bunăstarea comună. Conștiința mea, cum bine știți, nu ratează nici o responsabilitate. Răspândirea conștientă a propriei responsabilități se sfârșește în cele din urmă prin aceea că așa numita cruce
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
atunci când am scris scrisoarea, nu a trebuit cât am scris scrisoarea de lungă să mă gândesc decât la mine. Că orice om se gândește cel mai tare la el însuși, atunci când trebuie să se gândească la alt om. M-am rușinat de-a dreptul, atunci când am scris scrisoarea. JÜRGEN: Dar doamnă Herta, scrisu' e important... Scrisul e singurul lucru care există cu adevărat... deci scrisul e.... viață... fără vremile rele din viață. Ce s-ar face ea, omenirea, fără scris. Scrisul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]