985 matches
-
se știe! Vom salva orașul! ARTUR (Maiestuos.): Aici are loc o plângere... (CĂLĂUL se întoarce brusc pe călciie și dă să se facă nevăzut.) Stai! (CĂLĂUL Încremenește.) Spune, dom’le, cine ești! GARDIANUL (Țopăind.): Cine ești! Cine ești! CĂLĂUL (Timid, rușinat.): Eu... știți... eu sunt călăul... ARTUR (Uimit.): Tu ești călăul? GARDIANUL (Țopăind.): El este călăul! El este călăul! ARTUR: Și asta ce-i? (O coadă de lemn pe care să mișcă lejer o lamă de topor; CĂLĂUL și-o ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să nu te superi... Dar pe cinstite acuma... Nu se poate aștepta așa... (BĂTRÎNUL CU BASTON își reocupă scaunul. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își scoate batista și începe să se șteargă de sudoare. BĂRBATUL CU ZIARUL își scoate vata din urechi, rușinat. DOAMNA CU VOAL își lasă din nou voalul pe fată. Tăcere lungă. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își împăturește batista, și-o pune în buzunar și începe din nou să cânte transpus, pasionat.) (Pauză lungă. BĂTRÎNUL CU BASTON rămâne încremenit pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dumneavoastră... Aș putea spune că suntem fascinați chiar... de ceea ce se întâmplă... nu? Nu-i așa, un călător prin ploaie... în carne și oase... (Brusc, violent, apropiindu-se de fața călătorului.) Dumneavoastră chiar nu puteți călători fără ploaie? (Se retrage rușinat, sub privirile grele ale călătorului.) Nu, nu... vă rog să mă iertați... dacă... N-aș vrea... cumva... să vă supăr. Mi-ar părea imens de rău... Tocmai pe dumneavoastră... un călător... un adevărat călător prin ploaie... Dar, știți, eu... (Patetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nebun... Spunându-mi că numai nebunii sunt cei care... Încearcă să obțină... așa ceva, că numai nebunii aspiră... la așa ceva... la acest lucru... atât de frumos... atât de înălțător... Vedeți, de aceea, mai târziu, m-am ascuns în această gară pustie... rușinat și dezgustat, am fugit aici, departe de hohot... (Frământat.) Ah, dacă aș fi fost călător prin ploaie! Dacă aș fi fost măcar o zi... măcar pentru o zi... călător prin ploaie! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Timid.): Și totuși... n-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fie frică? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. Mi-e frică de mai multe lucruri... De fel de fel de lucruri... Nici nu știam că există atâtea lucruri. HAMALUL: E semn rău... dacă a început să vă fie frică. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Rușinat.): Știi, a început să-mi fie și foame... HAMALUL: Zău? (Amuzat.) Și ce simțiți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Simt ceva... ceva adânc și rușinos... în piept... în mâini... Am tot timpul o neliniște în degete. Îmi vine să le duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
V-ați uitat până și în gura mea! Mi-ați descleștat dinții și v-ați uitat în gura mea și mi-ați umblat cu un pai în gură... Ați vrut să găsiți adevărul meu, în gura mea, nu? HAMALUL (Copleșit, rușinat.): Nu, nu... A fost ideea lui Bruno... Numai el... numai el putea să facă așa ceva... Bruno pe vremuri... îneca pisici în apă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ați tropăit în jurul meu, toată noaptea, ați tropăit și v-ați învârtit în jurul meu. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
s-a învârtit și s-a perpelit sufletul în ei ca frigăruia pe cărbuni încinși, de teamă și de rușine unii nu mai au somn, își scriu autobiografia romanțată, alții fac liste cu creioane colorate, rupându-le apoi și mai rușinați, doar la spovedanie nu te duci ca la piață sau la examenul de doctorat; în sfârșit, toți își fac faptele grămăjoară, cum se adună toamna în grădini frunzele uscate, și le aduc plocon părintelui să le dea el foc, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
deja pe parchetul proaspăt lustruit. Buf! face trenul posterior când ia contact cu podeaua. Zdrang! face tabloul care zboară cât colo. Gazda izbucnește fără să vrea în hohote de râs. ─ Cu ce să vă servesc? zice ea într-un sfârșit, rușinată. Vreți o vișinată? După trânta asta, mai aveți curajul să-mi oferiți de băut? ─ Vai, domnule Ciortea, i se putea întâmpla oricui. Zău, nu-i nimic. Hai, stați aici că aduc acușica paharele, se ridică ea și dispare în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fost Mantinela, nu se putea accepta aventura ei cu un pușcăriaș. A fost acceptat tractoristul. În fond, era și el om al muncii și, la o adică, aducea un ban sigur în casă. A și intervenit Goncea, promițându-i tatălui rușinat că, dacă nu mai are nici o pretenție, vor interveni ei să-l scape de ratele de la C.A.R.-ul Salubrității. Și s-a ținut de cuvânt. Brandaburlenii au hotărât că, pentru binele ei, Mantinela trebuia să rămână acasă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de mult acasă. E aproape opt. Uite, voiam să vii aici pentru că Violet e într-o stare jalnică și tu ești prietenă cu ea. —Dumnezeule, aproape opt? spuse Sophie îngrozită. Și mai avem atâta treabă de făcut. Adică... Se opri, rușinată. —N-am vrut să spun asta, sunt așa de încurcate lucrurile. Ce s-a întâmplat cu Violet? Violet, care se lungise pe canapeaua lui Margery, tresări ușor la auzul numelui ei. —Soph? zise ea cu voce pierdută. Tu ești? Vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
luceau datorită fardurilor, și erau la fel de strălucitori și de limpezi ca ai unui câine sănătos. Abia m-am abținut să nu-i pun mâna pe nas să văd dacă e umed. — Chiar mă simt mai bine, recunoscu ea, puțin cam rușinată. Deși e îngrozitor. Întotdeauna mi-a fost extrem de greu să fac față situațiilor incerte. Vezi tu, eu sunt foarte ordonată și urăsc situațiile în care trebuie să stau cu mâinile în sân. Deci, singurul lucru bun din toate astea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo, pe un ton serios. Acu ce mai zici? Mă strâmbai. Așa mă bucur că nu sunt actriță. — Și eu, zise Hugo, pe un ton foarte serios. Să nu-mi spui că ai terminat deja. Mi-era foame, zisei eu, rușinată. Aștept să termini și tu și mă duc după aceea să mai iau. — Nici gând. Doar n-o să stai să-mi numeri dumicații ca un sărăntoc nemâncat, ca să mă faci să mă simt vinovat. Du-te, fuguța! Zis și făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
petreceri. Tocmai atunci se întoarse și Lurch, cu o altă sticlă de șampanie și cu un pahar pentru mine. Bună treabă! îl lăudai eu, întinzându-mă după pahar. —O, mulțumesc, Sam, spuse el, lăsându-și capul între umeri și rânjind, rușinat. S-a tot învârtit cu sticla, emoționat, până când i-am arătat cum să o deschidă. — Scoți dopul ușurel, zisei eu. Numai fraierii scot dopul cu zgomot. E așa de nașpa. Să-l fi văzut pe Lurch, cât de mândru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vine și privind revista, așa cum nu mai privise niciodată ceva care nu era o banană, și părând să vrea să afle, din fotografie, ce anume găsea bărbatul în cărți. Se priviră. Apoi, ea se întoarse în hamacul ei, iar bărbatul, rușinat, ascunse revista sub pat și își căută în Perla lui Steinbeck consolarea pentru necazurile lui. O auzi scotocind neliniștită prin lăzi și agitându-se mai mult ca niciodată să pregătească prânzul. După o lungă tăcere, își dădu seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
însemna a se lipsi de zahăr, de cafea și de câteva cutii de conserve. A se lipsi, poate, și de... — Bună seara... Ridică din cap. I se păru diferită fără ochelarii cu sticle groase și cu acel aer timid, parcă rușinată că îi adresase cuvântul. — Bună seara... — Mă tem să nu vă las cu o impresie greșită... Nu e obiceiul meu... — Vă rog... Vreți să luați loc...? Nu vă deranjează? — Câtuși de puțin... Se așeză în fața lui. Avea niște picioare minunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
scări. În capăt, l-a văzut pe Hugo ieșind din camera copilului. Arăta remarcabil de intact: nu avea nici o urmă de sânge. Sub braț, avea ceva ce semăna cu o jucărie mare de pluș. Iar pe chip purta o expresie rușinată. — Ce s-a întâmplat? a șuierat Alice în timp ce el închidea ușa. Hugo a scuturat jucăria. Câinele ăsta nenorocit pe care l-a trimis Amanda. M-am lovit de el mai devreme și probabil că, nu știu cum, i-am dat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dăduse în ea - dar a cunoscut cineva copil cuminte? Nu a iertat-o nici pe prietena ei. Colega de școală, vecina, crescuseră împreună. S-a încurcat cu o jigodie, a lăsat-o gravidă și pe urmă a negat. Față rămăsese rușinata și cu un copil... Țușca a ajutat-o, că nu e față rea. I-a botezat și copilul, o fetiță. După vreo doi ani, un coleg de-al aceleia a cerut-o de nevasta. I-a spus și lui Țușca
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de curând. Eu am alergat ca vai de mine pe culoare și prin lifturi să ajung mai înainte. Ai s-o vezi. E trăsnet fata și... La semnele făcute cu disperare de Ofelia, Emilian își înghiți ultimele cuvinte și tăcu rușinat. Tocmai intrase în salon o femeie care corespundea întocmai descrierii făcute de el. Pe gulerul bluzei sale de culoarea paiului din holdele coapte, se revărsau bucle bogate, negre, răvășite, se pare, în marea grabă cu care se deplasase. Privirea i-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pat, o îndemnă ea apropiindu-se și, apucând-o protector de un braț, o ajută să se ridice. Se întoarse destul de repede din camera alăturată, vizibil alertată și răvășită. Ar fi dorit să nu se întâmple acel incident. Părea ușor rușinată. L-a întrebat pe Eugen dacă dorește un alt pahar cu apă ori suc neacidulat. El a refuzat, s-a scuzat și și-a exprimat intenția de a se retrage. - Te rog să rămâi. Va trebui să lămurim acele situații
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și-a exprimat intenția de a se retrage. - Te rog să rămâi. Va trebui să lămurim acele situații care îți pot fi de ajutor. Este vorba de fratele meu. Îmi dau Marian Malciu seama că aveai dreptate, se destăinui ea rușinată. Rostind ultima frază, a realizat că s-a descoperit, că el a înțeles cu ce neîncredere l-a tratat până în acel moment. - Dacă tu crezi că este bine..., rămân, domnișoară, dar te rog să mă ierți! rosti el împăciuitor, așezându
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
bun pe lumea asta!” se rugă Lidia din suflet pentru doctorul ei preferat. - Cum a fost, doamna Lidia? Ai ceva noutăți pentru mine? o trezi doctorul din gândurile ei. - Bine, domnu’ doctor, bine! Foarte bine, de fapt, răspunse ea tresărind, rușinată că n-a fost atentă. Cu toată vânzoleala de pe aici, domnu’... el a fost liniștit, zic eu... - Mă bucur mult pentru el. Sunt semne bune, se pare. Hai, că te ascult, dar mai încetișor așa, să nu ne audă nimeni
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vrei, Felix? întrebă fata cu reproș.Felix se zăpăci și declară prostește: - Te... iubesc! - Of, doamne, se văietă Otilia, iar nu ești deloc cuminte.Ți-am spus să nu mai vii. Și cum Felix lăsase capul în jos iritat și rușinat totdeodată, Otilia ieși curajoasă afară și prinse pe tânăr cu brațele de gât, privindu-l în ochi. - Felix, dacă mă iubești cu adevărat, dacă vrei ca maitîrziu să fim prieteni, nu mai veni așa. Ai încredere în mine, cum am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
versuri, persuasiv, în șoaptă, trăgîndu-le cu mâna din gură și sugând din buze voluptuos, ca după mușcarea unei piersici. Îi puse lui Felix repetate întrebări, dacă nu cunoaște cutare sau cutare poet român sau străin, și Felix trebui să recunoască rușinat că nu era atât de informat. - Ascultă o poemă delicioasă: Il est d'étranges soirs oùles fleurs ont une îme, Oùdans l'air énervéflotte du répentir, Oùsur la vague lente et lourde d'un soupir Le coeur le plus secret
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plătești patruzeci de lei. Adevărul este că Felix plătea o pensiune scandaloasă și ar fi putut cu câteva zeci de lei sa trăiască foarte bine oriunde, dacă nu l-ar fi reținut slăbiciunea pentru Otilia. - Papa, papa, zise aceasta bătrânului, rușinată, dar cu glasde blând reproș, din milă pentru starea lui, de ce faci lucruri de astea, papa? Îi iei atâția bani lui Felix și îi mai pretinzi și contract? În loc să stea aci ca oaspetele nostru? Mi-e rușine să vin la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI în două, trei posturi favorabile, anatomia crocantă, mi-a răvășit manuscrisele și-a strigat: - Salut! Tu ești tipul care face murdărie pe-aici? Ce să zic? Eu eram. Deja nu mai puteam s-o ascund. Rușinat, am dat din cap că da. - Știam eu. Mi-a spus și mătușa... Cică: uite, la zece, stă acolo un tip, care și el se ocupă cu chestii d-astea... Zice: du-te la el, urcă la el, s-ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]