10,776 matches
-
și-i încălțam cu cizme negre de cauciuc, gumarii la modă. Simt o imensă rușine să spun lucrurile astea. O fac însă sub semnul unei atît de tîrzii exorcizări a răului. A fost un început tehui. Mi-e rușine. O rușine un pic frivolă, dar, oricum, rușine. Curios e că, iată, nu numai la cel mai înalt nivel se practica "retușul", ci și jos, nu credeam că regimul ajunsese cu fardul chiar și aici. Țin minte o situație celebră. În vizită
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
de cauciuc, gumarii la modă. Simt o imensă rușine să spun lucrurile astea. O fac însă sub semnul unei atît de tîrzii exorcizări a răului. A fost un început tehui. Mi-e rușine. O rușine un pic frivolă, dar, oricum, rușine. Curios e că, iată, nu numai la cel mai înalt nivel se practica "retușul", ci și jos, nu credeam că regimul ajunsese cu fardul chiar și aici. Țin minte o situație celebră. În vizită în Spania, cuplul Ceaușescu s-a
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
i se întîmpla, tot ce vedea și auzea nu căpătau vreo valoare decît dacă îi erau împărtășite și lui. Cum fusese atît de oarbă să lase lucrurile să meargă pînă aici și să nu-și fi dat seama? Îi fu rușine de bucuria ce-o străbătuse în țipetul involuntar, cu care îi întîmpinase venirea; nici nu se mai gîndise la ce putea spune Mandrea; se bucurase fără nici un calcul. Gîndul ascuns în ea atîta timp sub formă larvară, îmbrobodit în fel
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
aparențe și pretexte, de interese literare și pasiuni lexicale, care o umpluse pînă acum de o senzație de beatitudine, de îndată ce se preciză sub aspectul lui adevărat, îi deveni intolerabil. Se mințise fără să știe și acum, cînd înțelesese, îi era rușine, suferea". Asta nu pentru că Mite ar fi fost nu știu ce ideal de soție onestă. Îi era mai de mult amantă lui Titu Maiorescu și acel copil Georg (Baby), după informații pe care le dețin de la Șerban Cioculescu, fusese chiar conceput cu
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
moral. E în firea lucrurilor să ne întrebăm ce fel de președinte va fi, dacă va fi ales, un om care nu respectă principiile și litera statutului, care încalcă hotărîrile organismelor de conducere (cum ar fi Consiliul), care minte fără rușine etc. etc. Situația creată de dl Uricaru este penibilă. Scriitorii trebuie să se gîndească bine la ce e de făcut.
Conferința scriitorilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16184_a_17509]
-
Ateneu. Nu poate trece neobservată finețea cu care metonimia salvează de la ridicol conținutul. Nu se face elogiul partidului, ci un fel de compunere mai degrabă ermetică, în jurul unui simbol: secera și ciocanul. Citit fără referent, textul nu-l face de rușine pe Arghezi, iar dacă reușim să-l citim în cheie ironică, efectul e delirant. Iată ultimele două propoziții: "Îi sărut secera Măriei, pierdută prin arșiță și lanuri. Îi sărut lăcătușului pieptul ars de vîltoare și opărit de sudori." (26) Oricum
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
ar fi inflamat creerul". Deși Balzac crede că era vorba mai curînd de "dorul după pisicuță". Sentimentalisme de mare Comediant... Despre povestea care circula la Petersburg că ar fi fost plătit de țar cu mari sume de bani ca să spele rușinea ce le-o făcuse "acel împielițat de marchiz francez" - Balzac îi scrie din Paris, Hnskăi, la 31 ianuarie 1844: "... Se spune că aș fi refuzat niște sume uriașe, oferite ca să scriu o anumită infirmare... Ce prostie! Suveranul vostru e prea
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
citi pe acest poet "e ceva negreșit și de îndată degradant" (acest "negreșit", acest "de îndată" mimează certitudinea spre a o submina). Atît de "degradant", încît poate fi calificat cu concursul unui vers al lui Nichita Stănescu, "un fapt de rușine". Chiar și o lectură curentă ar fi "descalificantă fatal și compromițătoare mortal" (sintagme melodramatice). Cu atît mai puțin adecvată e o lectură "de plăcere", care ar găsi motive "de vrajă" (vocabulă suspectă, superstițioasă). Spre a urma o metaforă ștrengărească de
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
conduc, fața profundă, complexă a țării. Pentru că avem multe lucruri valoroase, interesante de arătat. Există cărți foarte bune, tradiții solide, o civilizație pentru a cărei afirmare merită să te bați. Vorbesc în cunoștință de cauză. Nouă nu ne-a fost rușine că sîntem români și peste tot am fost primiți cu respect și prietenie. Numeroasele și bunele noastre relații din lume dovedesc acest lucru. Există mari instituții și mari personalități la care putem apela oricînd cu succes. Sigur, sînt foarte multe
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
prejudecăți și date false despre România care se perpetuează din inerție sau din voința altora și oricum din vina noastră. Știu cum se fac, de ce se fac, le putem combate foarte ușor, am învățat de la alții, nu ne-a fost rușine. Instituțiile pe care le construim acum, în alte țări există de foarte, foarte mult timp, li se cunosc perfect avantajele și absolut toți te ajută dacă se conving că ești sincer interesat. Ziariștii străini sau chiar dușmanii, cei ce ne
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
La expulzarea lui Gaster un rol important l-a avut ministrul de Externe D.A. Sturdza, care fusese ironizat de cărturarul evreu, în prezența regelui, pentru aberantele propuneri făcute la Societatea de Geografie, în legătură cu etimologia unor nume (precum Caracal), care, neuitînd rușinea, de îndată ce s-a ivit ocazia, l-a trecut pe lista de expulzați. Că Bacalbașa devenise, după 1920, antisemit, scriind la Universul, se știe și, de aceea, consemnează evenimentul cu părtinire. Mai greu de înțeles e de ce îl urmează dl. Tiberiu
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
genului feminin; de altfel ea nici nu se declină normal,... o onoare, două... ce?! făcu el înfruntîndu-l pe Axente, care, prima dată, de cînd îl știa, i se adresa în acel mod lui, tocmai lui, gata să-l facă de rușine. Rămăsese perplex în fața avalanșei de cuvinte absolut noi pentru el, care era totuși un dialectician, deși de broșuri. ...Era - dacă mai trebuia, - încă o dovadă că această vizuină cu derbedei, nu știu cum dracu' dar încă mai rezista ca o fortăreață a
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
Gheorghe Grigurcu Desigur, Ana Blanadiana e azi cea mai cunoscută poetă din România. Celebritatea sa literară e însoțită și augmentată de una de ordin cetățenesc, asociere de astădată benefică, menită a spăla rușinea bardului politizat, aflat la remorca propagandei totalitare, așa cum s-a întrupat în numeroase, din nefericire, cazuri, de la Mihai Beniuc la Adrian Păunescu. Întrebarea care se pune (și-o pune poeta însăși) e dacă această reputație de excepție ar putea fi
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
banal: e doar simplu. * Un vizionar: de pe-acum măsoară versurile cu tona și tablourile cu kilometrul pătrat. * Cînd ai de-aface cu un individ viclean, nu îți e tocmai ușor să rămîi tu însuți, deoarece te simți suspectat, măsurat fără rușine cu măsurile duplicității, ca și cum ai fi de-o teapă cu interlocutorul tău. * Paradisul gîndurilor care nu s-au născut sau al celor ce-au fost uitate. * Vîrstele: forme ale inadaptării funciare la tiparul ființei noastre. * Infamia are și ea un
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
de propria-i slăbiciune: portretul acesta îi trezea Anei un fel de milă necurată, ca la melodrame, când știi că ți se provoacă înadins starea aceea greu suportabilă dar îți curg lacrimi fără să te poți stăpâni și ți-e rușine că plângi ca prostul." Construcția povestirii este mai complexă decât rezultă din aceste citate: fotografia examinată de Ana face parte dintr-un fel de fotoreportaj prin care se sugerează o mecanică a relației amoroase, lipsită de orice poezie. Dar obsedantă
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
doua. Ori aș fi scris altceva. După Cazul Nichita Dumitru și după ce i-am cunoscut pe Ion Ioanid, pe Monica Lovinescu, pe Gabriel Liiceanu, pe Virgil Ierunca, n-am mai putut să mă-ndrept oriunde. Am simțit atunci o mare rușine și am pierdut mult din stima de sine și e un fel de a o recupera. Cred că trebuie avută în vedere și această ipoteză. Dar mai este ceva: avusesem nevoie, cred, să identific, să descriu teritoriul acesta vast al
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
baia națională. N-aș fi crezut că în aburii fierbinți aveam să continuăm să discutăm, de astădată goi pușcă în mediul infernal. Femeile acelea superbe se expuneau acum despuiate ca Eva înainte de izgonire... O erecție balcanică bruscă avu loc, spre rușinea noastră. Ne feream cât puteam. Dacă civilizația nu se compara, măcar vitalitatea omului sărman căruia și în biserică i se întâmplă ce ne este dat tuturor...
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
unde mișuna șobolanii, în viscerele unei lumi disperate. Românul e construit din simboluri și metafore ale distrugerii și reziduului, contrapotentate de alte metafore, ale purificării și recuperării. Iubita din tinerețe a lui Hanta fusese nevoită să părăsească orașul în urma unei rușini patițe la o petrecere, cînd vesmîntul ei pestrit-sărbătoresc, mînjit de fecale după o excursie la latrina, fusese expus în văzul tututor. Mai tîrziu, însă, spre finalul poveștii, Manca, fata cu pricina, reapare ca model al unui sculptor impotent, care o
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
nenorocirilor ce aveau să se țină lanț. Revoltat, un membru al Comitetul Central întocmește o notă despre "mizeria pe o care o scrie Ahmatova" și care se revendică exclusiv din două surse - Dumnezeu și dragostea libertină -, concluzionînd că: "Este o rușine că astfel de cărți ajung să fie publicate... Care este părerea Gavlit șautoritatea supremă de cenzurăț vizavi de acest caz? Vă rog să clarificați și să faceți propuneri!". Problema se rezolvă repede, doi tovarăși subalterni dau o directivă prin care
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
unde a dormit. A dormit acasă la Pavel Chihaia, care își luase acest risc. Virgil Micu a venit după mine. Și el într-un anumit moment m-a salvat, căci la Paris s-a suferit de foame. Nu e nici o rușine să ți-o spun. Virgil Micu avea o slujbă și mă invita la masă. Era important. Pînă la Viena trebuia trecută frontiera. Sunt adesea furios împotriva celor care nu realizează ce înseamnă să treci cu piciorul peste graniță. E drept
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
spiritele alarmiste și nici printre acei sceptici incurabili ai lumii de azi, nostalgici după aurita epocă socialistă. Cred însă că libertatea ne-a fost dată tocmai pentru a face, în cadrul ei elastic, cuprinzător, lucruri de care să nu ne fie rușine, fapte pentru care să ne respectăm pe noi înșine, texte și cărți care să meargă în sensul valorilor, nu în disprețul lor. Ceea ce se întâmplă azi pe mari porțiuni din spațiul public românesc, tabloidizarea ziarelor, manelizarea posturilor de radio și
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
de culise - a sărit ca arsă pe vaga relație de înrudire dintre dl Seculici și președintele țării: Traian Băsescu este nașul de nuntă al fiicei sale. Aș putea să mă întreb de când a devenit nășitul la biserică o problemă de rușine la români, deși trec indiferenți pe lângă celelalte forme, împrumutate de la mafia siciliană, de "nășire" cu pistolul în mână și de plată a taxelor de protecție? Îi asigur pe acești vigilenți de ultimă oră că talentata arhitectă și femeia deosebit de frumoasă
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]
-
care-și păstrează și azi actualitatea: "Augustus și-a căutat succesorul în familia sa, eu în stat (...). Te afli la vârsta când ai scăpat de dorințele tinereții iar în trecutul tău nu există vreo faptă de care să-ți fie rușine. Până acum soarta ți-a fost potrivnică: însă succesele pun la încercare sufletele cu alți stimuli, fiindcă nenorocirile le înduri, pe când norocul te corupe. Credința, libertatea, prietenia, bunurile cele mai de preț ale sufletului omenesc, tu le vei păstra cu
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
în destinul personajelor. Găsim ecouri ale Italiei postmussoliniene, cînd oameni lipsiți de merite, puși însă, prin voia sorții, la adăpost de capcanele politicii, puteau să-l acuze pe tatăl lui Alberto (personaj-povestitor) de fascism, iar învinuitul și-a asumat îndurerat rușinea de a se fi lăsat manipulat în antebelic, pentru că numai așa se putea dedica profesiei și pasiunii de pilot de elită. La fel găsim Parma, cu impunătorul Dom, unde poposise plin de respect, în ultimii ani de viață, Borges, dar
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
-n povești (convențională, de fapt, ca a vecinilor), măritân- du-se, în cele din urmă, nu cu un tânăr tuns corect și cu umeri lați, cu înrădăcinate valori familiste, ci cu un bucătar mult mai în vârstă, neatrăgător, de care (rușine mare!) divorțează după doar câteva luni. Capitolul rezervat lui Denise pare scris prin ochii unei femei, mai exact ai unei femei îndrăgostite de o altă femeie (și de soțul acesteia, dar ce mai contează?). Jonathan Franzen intră cu subtilitate prin
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]