820 matches
-
deschid la fermoar. Țâșnește afară ca un afurisit de clovn dintr-o cutie cu surprize. — Suge-o, scumpete... șoptesc eu, suge-l pe Robbo ca lumea. Se uită la ea și apoi se uită la mine cu ochi mari și rugători, dar eu țin punga cu E În mâna cealaltă. — O să mă duc la școala aia șmecheră. Suge. O să mă asigur că Tati Conrad Q.C. ajunge să afle toată povestea. Suge. Îmi simt coaiele solzoase și scorțoase. Pielea se cojește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
le mai colind cu gândul făcut arc peste vremuri. Pe unele abia dacă le mai zăresc, printre faldurile dese ale uitării de sine. Altele se înfiripă repede, sub privirile mele uluite, scuturându-și colbul, renăscând, mi se agață de inimă rugător: - Împlinește-mă, împlinește-mă! Le îmbrățișez, ușor confuză de insistența lor tardivă. Nu mi-ar ajunge încă o viață să le desăvârșesc pe toate.
Prea multe by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83330_a_84655]
-
tărîmuri - cerul și pămîntul - sînt atît de marcat și definitiv distincte. Plugul este cel care a hotărnicit destinul omului. Imaginea, În simplitatea ei stilizată, confirmă soarta ființei umane așezată pe hotarul dintre cer și pămînt: truditor al ogorului ridicîndu-și ochii rugători și plini de speranță spre cerul de unde poate veni mereu binefacerea ploii și a căldurii dar și urgia arșiței și a potopului. Pe gînduri ciocănitoarea contemplă gânditoare lemnul colibei mele Kobayashi Issa Nici vorbă, avem de a face cu o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
la îndoială realitatea unui drept care, potrivit unora, ar fi fost inventat de Mommsen, dar ale cărui urme le găsim în Polibiu și Cicero. Vezi apendicele lucrării Ancestral Portraiture in Rome, de Annie Zadoks-Josephus Jitta, Amsterdam, 1932. * Eschil, "Prometeu înlănțuit", în Rugătoarele. Perșii. Șapte contra Thebei. Prometeu înlănțuit, traducere de Alexandru Miran, Univers, București, 1982, p. 216 (n. trad.). 3 Euripide, Alcesta, versul 348 [în Alcesta. Medeea. Bachantele. Ciclopul, traducere de Alexandru Pop, EPL, București, 1965, pp. 24-25 n. trad.]. 4 François
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
îi răspunse cu o stăpânire de sine, care uimea. - Și, câți ani ai, fată frumoasă? - Opt, Domnu..! răspunse ea fără să clipească. - Și, îți place sa înveți? - Mult, di tăt, Domnu... da‟ n-am di pi ci! ...glasul ei suna rugător, schițând și un zâmbet. - Hm?! făcu învățătorul, pe gânduri. - Și, ai venit singură, fată curajoasă? o întrebă Anuca, fata pădurarului 125 el, crezând ca a venit cu Anton, văzându-i calul și câinele la poartă. - Nu, Domnu... cu Sultan și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Altceva? Neil dădu din cap. Încă o întrebare. —Ce? —Te-ai hotărât dacă ai de gând să te duci la nuntă? — Nu crezi că intri deja în treburi personale? Darcey se încruntă. —Te rog să nu te duci. O privi rugător. Măcar... nu în preajma vreunei călătorii de afaceri. Fața lui Darcey se destinse și îi zâmbi. Mai e o groază de timp până atunci. Nu e nevoie să-ți faci griji că o să cedez nervos în fața clienților. — Nu pentru clienți îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cunoscut pe mine și a știut imediat. Da, precis. Nu eu l-am pus să facă asta, spuse Nieve. Sper să te mănânce iadul. —Darcey, te implor. Nieve nu mai vorbise niciodată cu prietena sa pe un ton atât de rugător. Te implor, ascultă-mă. Îmi pare rău că s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Chiar nu a fost intenționat. Dar așa a fost să fie. Și nu vreau să pierd prietenia ta din cauza asta. Ne cunoaștem de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
crede. — A invitat o mulțime de prieteni și nu a vrut să te excludă. Darcey își luă un aer uluit. —Cam neobișnuit din partea ei, nu crezi? — Haide, Darcey, doar ai depășit faza aia, nu-i așa? zise Aidan privind-o rugător. —Ce ușor ți-ar fi să fie așa! replică Darcey cu însuflețire. —Ai venit ca să creezi probleme? o întrebă el. I-am spus lui Nieve că o să creezi probleme. Fii serios! râse ea. Am alte lucruri mai bune de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe Domnul! Vorbe mari, diece! Te-am zărit aseară sărutând doi ochi albaștri de copilă neprihănită. Și tare mă tem că tătâne-su nu știe! zâmbi hatmanul. Cinstite hatmane, n-o să poți pune stavilă iubirii a două suflete nevinovate! murmură rugător tânărul slujbaș. Ba dimpotrivă, am hotărât să v-ajut! O s-o răpești mâine noapte pe domnița Catrina și-ai s-o aduci în cetatea Sucevei, pe drumuri ferite și pe cărări de codri nesfârșiți! Dar Domnul va sta cu mâinile
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
îmi spune în timp ce ne ridicăm de la masă, dar ce faci? întreabă copilul Daniel, nerăbdător de a începe cât mai repede lucrul în biserică, Aș vrea să mă lași singur astăzi, am ceva de terminat! Daniel își ridică ochii spre el rugător, dar privirea neîndurătoare, întunecată a lui Theo îmi stinge pe buze rugămintea încă neformulată de a mă accepta în preajma lui chiar dacă nu pictează în biserică, îl urmăresc, a intrat totuși cu cutia de vopsele în biserică, ce vrea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Boris se întoarce brusc spre Andrea, Ai văzut tabloul? Andrea surprins se întoarce spre mine, Care tablou?! Portretul pe care ți l-a făcut Theo! Nu! Andrea întrebându-mă din ochi, eu rușinat n-aș fi crezut că Boris, Andrea rugător, Arată-mi! Îmi pun un scaun sub picioare și mă ridic după pânza ascunsă pe dulap, dau ziarele la o parte și-o cobor o dată cu mine, o sprijin de pieptul meu, E grozavă! exclamă încântat Boris, E prima mea pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
când putea foarte bine, mai ales că tatăl meu era preot catolic, fiindu-i interzisă prin jurământ căsnicia, Își dă cu amândouă mâinile părul în lături, i-a crescut părul lui Andrea, figura lui mi-l evocă întotdeauna pe Ioan rugător lângă Cruce, tatăl meu era plin de credință, continuă Andrea, bucuros de harul său, nu vroia să părăsească biserica și firește pentru a se evita orice încurcătură s-au despărțit, eu m-am născut la Roma și primii mei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
frică?! De ce?! Abia reușesc să împing ușa înaltă cu mâinile ce-mi tremură fără să le pot stăpâni și mă întâmpină în pronaos peretele gol din stânga și nu ridic ochii spre boltă unde mi-o amintesc pe Preacurata Fecioară Maria rugătoare cu pruncul Iisus la pieptul ei, încadrată de îngeri în zbor, slăvită de melozii cunoscuți ai lumii creștine, cântăreți vrednici de laudă ai faptelor petrecute în lume de Maria cea slăvită între femei, Theo îmi explică cum trebuie înfățișate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ochii mei năuci, în biserica neterminată, și ea șoptea cum n-am mai auzit niciodată în glas de femeie, Știu, Theo, știu! apoi se-ntorcea spre mine, Dăm cu tencuială! Du-te acum, Ana! Lasă-mă să te privesc pictând, rugătoare și el, neîndurător, Nu! 11 noiembrie, părintele Ioan nu mai e, l-am luat de la cămin astăzi pe Daniel să mâncăm undeva, voi avea de-acum grijă de el ca de fratele meu mai tânăr, Ca de fratele meu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nebună care a izbucnit în grădină. Craig căzuse din leagăn și, judecând după scârțâitul puternic și după bocetele asurzitoare, avea dureri considerabile. Ashling scotocea deja în geantă după leacul salvator. Pentru ea însăși. — Te duci tu? Clodagh aruncă o privire rugătoare către Dylan. Eu îi am toată săptămâna. Și spune-mi doar ce trebuie să știu în legătură cu rănile lui. Dylan se retrase. Vrei să văd eu ce e cu Craig...? întrebă Ashling nerăbdătoare. Am pansamente. —Și eu am, spuse Clodagh exasperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ajungă la un prieten al meu de departe, cu mult dincolo de limes, pe malul Marii Mări de la Miazănoapte. El va bea vinul meu și-și va aduce aminte de numele meu. Noi plecăm mâine, zise Gajus. Și, cu o încredere rugătoare - fiindcă Silius era unul dintre apropiații tatălui său, iar soția lui, Sosia, care locuia în praetorium, era bună prietenă cu mama sa -, șopti: — Te rog... Vreau să te întreb ceva. Tribunul, un militar priceput și fără milă, se surprinse privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
locuia în praetorium, era bună prietenă cu mama sa -, șopti: — Te rog... Vreau să te întreb ceva. Tribunul, un militar priceput și fără milă, se surprinse privindu-l cu niște simțăminte ce-i erau necunoscute. Ochii îi erau blânzi și rugători, glasul dezarmant; avea unul dintre cele mai alese daruri ale zeilor: capacitatea de a-și atrage imediat simpatia celorlalți. Tribunul le făcu semn soldaților să plece. Gajus spuse: Mama a plâns, iar tu știi că se ascunde să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a face cu o persecuție politică sinistră, ci cu acuzații de proastă guvernare și de folosire a violenței; cu toate acestea, marea sală era plină de amintiri înfricoșătoare. Încă de la primele întrebări, Împăratul își dădu seama că Arvilius era laș, rugător și mincinos. „Un om ca ăsta a avut în mână viața unei asemenea femei“, se gândi furios. Și, cu siguranță, știa mai multe decât el despre procesul acela. Gânduri de răzbunare îi animau pe populares; optimates se temeau însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe nume Paul. Care, în treacăt fie spus, nu mi se pare un nume de străin, dar poate ai vrea să ne lămurești. Nu știu de ce mă tot faci să-mi amintesc de chestia asta, spuse Emmy cu o privire rugătoare. E sadic. V-am povestit tot: Paul, care era jumătate argentinian, jumătate britanic, bine îmbrăcat, călătorea mult și, în ansamblu, era extrem de simpatic și de atrăgător, a preferat să meargă la ziua de naștere a fostei lui iubite decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că își amintea că el a spus că trebuie să plece, dar ea nu crezuse. Emmy își puse capul pe umărul lui. — Îmi amintesc, Rafi, dar asta era... asta era ieri. Chiar trebuie să pleci? Nu-i plăcea vocea ei rugătoare și un picuț cam patetică. Tocmai spusese oricui dispus să o asculte că ea nu dorea decât să se distreze, fără alte pretenții, și acum iat-o agățându-se ca un scai de acest străin. Te rog, să nu faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ce e, Leigh, știu că ceea ce simți tu nu este nimic altceva decât o spaimă normală, firească. De ce nu stai, știi tu, singură, cum ziceai, să te mai gândești la toate lucrurile astea? Gândește-te bine. Leigh oftă. Privirea lui rugătoare era mai greu de insuportat decât mânia lui. — Russ, eu, ăă...sunt — “Spune, se îndemnă ea, spune repede și-ai scăpat.” Mă tem că așa nu vom face decât să amânăm inevitabilul. Cred că ar trebui să o terminăm acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Știa că urma să fie băgată cu forța În altă relație la distanță, la fel cum se Întâmplase și cu Matt. Îi era teribil de frică să nu se repete toată chestia. Se uită spre el cu o privire aproape rugătoare. —Sam, chiar trebuie să vorbim despre asta? Am avut un weekend așa de drăguț. Tocmai ne-am spus unul altuia că ne iubim, n-aș prea vrea să stricăm asta. Păi, n-am de gând să stric nimic. Doctorul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
așa cum stă îngenuncheată lângă mine. Ochii ei frumoși și triști înoată în lacrimi adevărate, care se preling nenumărate pe chipul ei pălit de suferință. Unde e privirea ei haină, plină de răutatea omului sănătos? - Adio! Zice Zitta și mă privește rugătoare. ...Ah, uite-o și pe Laura apropiindu-se, cu mâna la gură, ca să-și acopere caninul ce-i lipsește. Sub marginea pilită a unghiei arătătorului i-a rămas aceeași paranteză neagră, alimentată zilnic de pâslele pălăriilor pe care le zgâria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unde nu trebuie! — M-ai mințit, Beth. — De ce te-ai uitat la banda aia? Te-am implorat să nu te uiți la ea. Nu putea decât să-ți facă rău, Norman. Deja nu mai era supărată; acum vocea Îi era rugătoare, În pragul lacrimilor. Suferea schimbări emoționale rapide. Instabilă, imprevizibilă. Și tocmai ea se afla la comanda habitatului. — Beth. Îmi pare rău, Norman. Nu mai pot avea Încredere În tine. — Beth... — Am să Întrerup intercomul ca să nu mai fiu nevoită... — Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
încercase să desființeze hăul. Himerele nopților se lăsau purtate prin conul de aer suferind. Mă plimbam prin cerul de arderi unde aveam materiile sătule cu zâmbetul iubirilor. Zidul nopților îmi lăsa răceala prin acel aer atotștiutor între ceruri ca un rugător pământ de regrete. În clipele de timp, lumea banală uita să împartă frumusețile universului. Îngerii, la ceasuri târzii din licorile nopților făceau legământ în iubirea stelară. Sufletul cerului zăcea pe o plapumă albă unde în brațele mele strângeam țărâna de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]