912 matches
-
curge în luna// fîntînile/ nalta gîturile/ prin frig// oasele visului/ se desfrunzesc/ sub lumînare (Senin /pizzicato/). Sau, în sens contrar, are loc o recompunere materială a eului, o reîntrupare a ceea ce s-a destrămat: "sufletul nu e din marmita/ pentru că ruginește totuși prea repede/ nu e nici din cupru cum/ cred eu căldăraru deoarece iarnă/ nu coclește la lună nouă nici/ trei săptămîni în frig dar/ de ce vibrează și se prinde în/ ecuația coadei vibranțe pe/ rană de sus a diferențialei
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
plecarea unui bătrîn: "Cu fiecare nouă dimineață în sufletul meu se insinua o tristețe copleșitoare. Și totul mi se trăgea de la casa părăsită din colțul străzii. Acolo, un bărbat în vîrstă sosea zilnic în jurul orei nouă, călare pe o bicicletă ruginită pe ale cărei coarne se bălăbăneau agățate două pungi de plastic. ș...țDupă cîteva ore de trebăluit prin curte, se așeza la măsuța din fața căsuței, scotea din sacoșă cîteva cratițe și începea să mănînce. ș...ț După ce mînca, bătrînul se
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
tehnica "firmelor-căpușă" se dovedesc mai onești decât cei care-au așteptat să le cadă în pălărie banii pe șuruburi și să li se umfle conturile pe baza mărfii exportate. Orbiți de minciuna politică iliesciană, ei n-au observat că șuruburile ruginiseră cam de multișor în depozite iar exportul era o frumoasă amintire din vremea "pieții comune sovietice!" A vorbi astăzi despre sărăcie nu mai constituie subiectul analizelor economice savante, ci al buletinelor de știri și al jurnalelor de televiziune. Vândute, fără
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
în praf și cenușă, pe care vântul le îngrămădește pe sub streșini și porți. Privind această vâlvătaie de vorbe fără rost, poetul strânge picăturile de ploaie în căușul palmelor sale tremurătoare și, răcorindu-și fața, scrie un poem. Între timp, zgomotele ruginesc, potopind melcii urechilor, care își arată cornițele pe crestele acoperișurilor potopite de o rece și calmă lumină lunară sub care strălucesc întunecat, din loc în loc, nu hornuri, ci pietre funerare, acoperite de literele unui alfabet uitat. „Ta-ra-tata!... Ta-ra-ta-ta!” sună trâmbița
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
mult mai crudă. Macaralele-turn din preajma scheletelor de beton ale blocurilor aflate în construcție înțepeniseră, ca niște cocostârci uriași, în pozițiile în care fuseseră lăsate de macaragiii plecați la revoluție și pe urmă la grevă. Strungurile cu programare numerică rămăseseră să ruginească așa cum fuseseră lăsate, cu bucățile de metal în dinți, de strungarii care uitaseră să se mai întoarcă la locul de muncă. Trenurile halucinau pe șine la bunăvoința mecanicilor de locomotivă, sătui de-atâta disciplină feroviară (...). Alergând dintr-o piață în
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
cu nisip să îngroașe neantul/ pe străzile plăpînde ca gelatina/ becuri se aprindeau orbecăind din trei în trei din cinci în cinci/ afumate ca niște sori preistorici/ pipete pasteur picurau cucuta zilei pe limbile frunzelor/ alunecau formulele delirului prin pîlniile ruginite de eter/ într-o chimie organică sintetizînd monștrii în eprubete/ într-o chimie anorganică procreînd taifunuri de siliciu/ peste cristalinul impersonal// monumente împînzeau cîmpul vizual lentilele în spatele cărora/ eram îngrămădiți ca niște gladiatori așteptam lupta cu leii/ ascunși în imaginația
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
seara; somnul lui va fi fără vise. Efemeridele ne Învață, mai mult decât toate școlile, care e prețul vieții. Visele clădite pe o secundă pot deveni păsări care zboară, sau idei...fără umbre. În lanțul iubirii, este de ajuns să ruginească o singură verigă. Trăim Într-o lume pe care nu o putem Înțelege; ceva se Întâmplă: ori cu lumea ori cu noi! Când rămâne În casă trecutul, prezentul se grăbește să bată la ușa viitorului. A trece peste un val
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il repet pe banda magnetică./ În rochie prelunga de seară umblă boală incurabilă, ca un neguțător de sclave albe... (...)/ Secolul despre care scriu ziarele nici nu există decât așa, ca un pandantiv ruginit printre faldurile și păienjenișul dintr-un muzeu părăsit.” Puterea de seducție a unei astfel de proze stă în gamă largă de asociații multicolore desfășurate, la fel ca un caleidoscop arătat la bâlci sau ca un joc de artificii și focuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il repet pe banda magnetică./ În rochie prelunga de seară umblă boală incurabilă, ca un neguțător de sclave albe... (...)/ Secolul despre care scriu ziarele nici nu există decât așa, ca un pandantiv ruginit printre faldurile și păienjenișul dintr-un muzeu părăsit.” Puterea de seducție a unei astfel de proze stă în gamă largă de asociații multicolore desfășurate, la fel ca un caleidoscop arătat la bâlci sau ca un joc de artificii și focuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cei mai bravi soldați pe-acolo mai rânjea nomenclatura cu regizori ce-au regizat rutina și holoclausturi - ca uvertura ce s-a cântat mai ieri la Hiroșima acum sunt imnuri totul e un cântec tradiția ne este compromisă ne-au ruginit pumnalele în pântec și noi trădăm istoria nescrisă s-au congelat și vulturii-n cuibare iar Dumnezeul nostru - presupusul se duce pe la casa cui nu-L are și dă sentențios cu josu-n susul... nu mă veți sinucide-n noaptea asta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
grele, memoria-i plină Cu-agenți și-i tot cauți în vechi amintiri, Ce misterioasă e-această mașină, Lovește din ziare, din cărți, din priviri. Popoare dispar, zeu-n ceruri suspină, Pămîntul de morți este zilnic mai greu, Dar nu ruginește eterna mașină, Strivește destine, surîde mereu. în miresme îngropat în zori o să ne-atace trandafirul, Treziți copiii, spuneți-le clar Că a sosit minutul milenar Să vă spălați pe suflete cu har și să înapoiați, golit, potirul Ce duce-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vara, noi am dîrdîit iarna, noi am pășit prin băltoace, prin fleșcăraia de zăpadă cu sare, pe noi ne-au stropit mașinile cu noroi, noi am mirosit gunoaiele neridicate cîte o lună... Ale noastre sunt băncile rupte, ale noastre leagănele ruginite din parc, ale noastre mesele de ciment, pe care jucăm table și șah de cînd ne știm, ale noastre straturile cu flori din fața blocurilor, ghena de la fiecare scară, liftul cu oglinda spartă, zidurile pline de grafitti, ale noastre-s parcările
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
plânsului tău, Mă desena un poem, Peste foșgăiala strămoșilor. Un palimpsest Din carne și oase. * * * Lucerna dansată de fluturi Așteaptă ultima coasă. Septembrie mușcă Fructul rotund. Iubirea hrănește Întemeierea de trupuri. Năframa sângelui meu, Întinsă peste muguri în Mai, A ruginit. Amurgul e rană, Din care picură zmeura fricii. * * * Înfășurat în manta-mi... Așezat pe labele mele de fildeș, Îmblânzitorii ochi pândesc beregata Ultimei pofte capitale - moartea. * * * Curând, curând... Voi ninge-n Himalaya, În coama lupilor alpini. Curând, curând... Apă voi
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
intitulată Femeia de departe - povestea unei intelectuale, care se visează înconjurată de succese, și care e, de fapt, mai mult o veleitară. D. T.: - Stimate maestre Victor Eftimiu, vă mulțumesc, nu înainte, însă, de a vă ura să nu vă ruginească nici verva tinerească și nici condeiul.
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
aduc în umilință, Căci umilit la rându-mi sunt; decât, S-o-nvălui cu eșarfa-mi albă suplă Și-un pact să fac pe-un timp ceva mai scurt. Sunt prizonierul surdei mandragore. Haiku De-atâta asfințit, toamna, marea a ruginit în valuri. Numele Numele a început să nu mă mai cunoască, propriul meu nume. Uneori are rezonanțe străine, uneori îl poartă un străin, iar alteori cineva încearcă să mi-l fure, ca și cum " crede hoțul " ar putea să mă lase despuiat
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il repet pe banda magnetică./ În rochie prelunga de seară umblă boală incurabilă, ca un neguțător de sclave albe... (...)/ Secolul despre care scriu ziarele nici nu există decât așa, ca un pandantiv ruginit printre faldurile și păienjenișul dintr-un muzeu părăsit.” Puterea de seducție a unei astfel de proze stă în gamă largă de asociații multicolore desfășurate, la fel ca un caleidoscop arătat la bâlci sau ca un joc de artificii și focuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Dumnezeul iubirii! 532. Nu strigă dincolo de tine fiindcă oricum nu vei fi înțeles. 533. Oricât de departe vei călători sfidând spațiile și timpii tot în tine va fi cel mai departe. 534. Care petala din floarea sufletului tău nu va rugini în toamna uitării? 535. Nu te încrede niciodată în hainele Cuvântului fiindcă acestea pot fi la fel de înșelătoare precum hainele unui om. Crede numai în sufletul Cuvântului. 536. Ce repede apune viața în spatele astrului de vis al morții. 537. Viscolul sentimental
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Covrig Roxana Cimitirele nu sunt doar pentru oameni ori pentru animale. Și obiectele au nevoie de un loc unde să ruginească în pace. Prin mărimea ori prin frumusețea lor, astfel de cimitire de obiecte au ajuns în timp adevărate muzee în aer liber. Iată un top zece al cimitirelor de obiecte din lume: Cimitirul de trenuri din orășelul Uyuni, Bolivia, atrage
Top zece cimitire de obiecte din lume by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/63849_a_65174]
-
seara; somnul lui va fi fără vise. Efemeridele ne Învață, mai mult decât toate școlile, care e prețul vieții. Visele clădite pe o secundă pot deveni păsări care zboară, sau idei...fără umbre. În lanțul iubirii, este de ajuns să ruginească o singură verigă. Trăim Într-o lume pe care nu o putem Înțelege; ceva se Întâmplă: ori cu lumea ori cu noi! Când rămâne În casă trecutul, prezentul se grăbește să bată la ușa viitorului. A trece peste un val
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
timp, ai uitat-o. Lucru care se poate întîmpla, în vălătucii izbiți unii de alții, prin viață: ,și ce dragoste zăpăcită prin mori de apă, de vînt/ pe care nu o găsesc niciodată întreagă". Totuși, după ce cureți și alungi ,uitări ruginite prin cărnuri de vioară", ataci un acord, lăsînd falsetul ultima din temeri. În iubire, așa o fi. Dar în literatură, bunăoară, trebuie îndrăzneală (care nu promite nici un succes...) să cînți pe două strune, din care una ruptă. Aria guturală, chiar
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
scurt timp, însă, a sărit jos, cu o durdă ca aceea în mână. Uite aici, Ioane - i-a arătat-o lui Cotman. Acesta a luat-o în mâini, a cumpănit-o ca pe o găină și a întrebat: N-o ruginit de când stă în pod? Și mai întâi, cu ce merge? Cu sare sau cu plumbi? Râzi de scula mea... Dacă ai ști câți urecheați am cotonogit eu cu ea... Și află tu, băiete, că merge cu alice. Iaca și încărcătura
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu care-mi golesc resursele de energie și libidoul verbal la târgurile Bookfest și Gaudeamus, peste tot unde m-am risipit cu fervoare am simțit concomitent cum mă umplu de forță și speranță, cum mi se albesc melancoliile și-mi ruginește fatalismul. Eram copleșit, recunosc, de prejudecăți. Că ado lescenții au mintea-n chiloți, slujind exclusiv triada „sex, droguri, rock“. Că lectura, cartea și bunul simț au murit. Că tinerii sunt tot mai străini de istorie, tradiții, identitate națională. Că disprețuiesc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de bani, luîndu-se unul după altul, îi vârau în imobile. Și Saferian, la îndemnul Sultanei, își făcuse o casă alături de Ioanide. Biserica acestuia și palatul municipal de cartier rămăseseră neterminate și la construcția din urmă fiarele de la stâlpii de beton ruginiseră în aer. Nu se gândea nimeni a continua lucrările. Prin urmare, Ioanide construia comercial, primind chiar sugestiile clienților, făcîndu-le gustul, însă cu decență. O dată pe săptămână, seara târziu, după teatru, uneori la douăsprezece și chiar la unu noaptea, Ioanide și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Asta m-a îngrijorat. Am simțit, și încă am sentimentul acesta, că un fluviu ar trebui să arate altfel. M-am uitat în jos, într-o curte în care se aflau două carcase. Erau cilindri din metal cu niște cupole ruginite în vîrf, iar huruitul de motor ce venea din interior indica faptul că mergeau. Trenul a intrat într-un alt tunel, a încetinit, a ieșit într-o gară de triaj și s-a oprit. Pe ambele părți am văzut șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el, iar peste zece ani nu se va dezmembra, nu va fi folosit ca să astupe vreun gol într-un gard și lemnul lui nu se va umple de mucegai și licheni acolo, într-o livadă de corcoduși, până când cuiele vor rugini de tot și lemnul va trece prin intestinele carilor, ca să se-amestece cu pământul. Scaunul nu avea istorie, ci se zămislise acolo pentru doar o oră, într-o casă clădită pentru o oră, locuită de o fată cu sânii deja
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]