897 matches
-
spre tine, Rupe-i numele din suflet ș-aruncă-l uitându-l. 30.09.1960 Hăituit de Îndoiala că nu-s eu acesta, mă Întreb obosit (Oboseala Întrebărilor urmează unor idei Încâlcite) După oblojeala neigienică a sufletului tăvălit prin trupu-mi prea Întrebuințat Ruginit În atingeri impure, neidentice cu porniri din adâncuri Ros de patimi puhave, căzute În sânge dinspre parșivul a fi Oh, zei nemernici, cât aș vrea să stau de vorbă cu voi, Să pot să sar viu dincolo de cuvinte și semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în vreme ce-i încheiam jacheta, apoi l-am lovit ușurel peste burtă, semn c-am terminat. Un semn mic și subtil, ca să-i amintesc că e mai bătrân, mai gras și mai cărunt decât mine și că, într-adevăr, cariera lui ruginise puțin. În același timp, era un mod la îndemână de a mă încredința că sunt relativ în formă și am părul vopsit cu gust. Da, așa era - să nu negi. Măcar pot să fiu sinceră cu mine însămi acum; unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ei era acoperit cu sute de chiștoace de țigări aruncate de doctorii francezi plictisiți. Croindu-și drum printre cioburile de sticlă, Jim porni să străbată ieșirea de incendiu. O scară de metal ducea la aripa opusă, legată print-un pod ruginit de salonul aflat sub cel al lui Jim. Jimse coborî repede scara și traversă podul. Undeva, la acel etaj, erau tatăl lui și supraviețuitorii de pe vasul Petrel. Ferestrele salonelor care dădeau spre pasarelă fuseseră vopsite În negru, pentru camuflaj. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tăcură, iar Jim putea auzi scurtele rafale de pușcă de la stadion. Căutînd adăpost, Jim părăsi drumul de țară. Merse prin trestia de zahăr sălbatică de pe terenul pustiu de lîngă perimetrul nordic al aeroportului Lunghua. O perdea de copaci și bidoane ruginite de combustibil Îl despărțea de terenul deschis al terenului de aterizare, de hangarele În ruină și de pagodă. Cutii de cartușe zăceau pe cărarea Îngustă de la picioarele lui, ca boabe de alamă lăsate drept repere. Urmă direcția sîrmelor, evitînd roiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
țară Îndepărtată, undeva la capătul lumii sau În cer. Spre țara unde vroia să meargă el nu mergea nici un tren și, Într-un târziu, s-a pomenit la capătul liniei Înfundate și ferecate În bârne de lemn cu două tampoane ruginite din curtea fabricii de ulei, halva și ciocolată. O fetiță se uita zâmbind la el, În timp ce-și strângea pe după picioare tatăl, paznicul fabricii. Îi aduseră apă și o bucată de ciocolată. Paznicul scoase din gheretă o trompetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
anii ’50, joasă și pătrată, fără nici o frumusețe aparentă. O iasomie își revărsa parfumul amețitor peste pergola din fața bucătăriei, lângă un palmier înalt. În rest, grădina era aridă, împrejmuită de un gard din fier forjat, făcut din niște mici sulițe ruginite din cauza aerului sărat. Poarta, care la cea mai mică adiere de vânt scârțâia, scoțând un sunet identic cu acela al pescărușilor speriați de vremea rea, se deschidea direct pe plajă. Porțiunea de litoral din fața casei era destul de puțin populată. Stabilimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la toată apa aceea că nu va reuși să o ia cu ea într-unul din pârâiașele care se scurg pe pavajul pustiu. — Vreau să fiu cu tine. Mă privește cu niște ochi pe care apa pare să-i fi ruginit, mâna ei îmi mângâie buzele, îmi strecoară un deget între dinți. — Mă mai iubești? spune. — Mai mult, Buruiană, mult mai mult. Îi ling degetul. Îl sug ca un nou-născut. Sug timpul pe care l-am petrecut departe unul de celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Stare. Picioarele Îl purtau singure prin labirintul de străduțe Înguste din cartierul buharilor. Se strecura Încet pe sub frânghiile pline de rufe viu colorate, Întinse de la o clădire la alta, de-a latul străzii cenușii. Pe balcoanele cu balustrade de fier ruginite putea zări schelete de ramuri de palmier rămase Încă de la sărbătorile de toamnă, găleți, vechituri de care nimeni nu mai avea nevoie, bidoane, tot ce se putea scoate afară din locuințele Înghesuite. Aproape fiecare fereastră era acoperită cu perdele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în șir fără să spună nimic. Și acum își mai cumpără și un coupé sport, când oricine știe că asta nu-i o mașină pentru o familie. Un Alfa oricum nu e potrivit climei de la noi! „Italiencele“ nu sunt solide, ruginesc. Dar noi ne hotărâserăm să facem o călătorie în Italia și mama zâmbea. Era ca în acele zile când sosiserăm în sat și-și aranjase locuința, agitată și stăpânită de o așteptare temătoare și bucuroasă totodată. A spus atunci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
finală, că-și trăise traiul. Ceea ce nu era adevărat. „Lettera“ mea cea nemuritoare. E ușor de reparat și de aceea are o natură foarte robustă. De o eleganță discretă, așa arată ea. Tabla gri-albăstruie care-o îmbracă și care nu ruginește niciodată. Zgomotul ei ușor, accesibil sistemului meu cu două degete, măgulește urechea. Uneori se mai înțepenește o literă sau alta și asta mă învață să am răbdare, așa cum ea dă dovadă de răbdare atunci când eu fac tot timpul greșeli. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Parnasului. Apoi, anii de tăcere. Loomis deja nu mai frecventează cenaclurile; nu mai e veselul maestru de dans care stă În fruntea tuturor În subsolul căptușit cu covoare de la Royal Keller. Nu mai pleacă, nu, din strada Parera. Uitat, telescopul ruginește pe terasa solitară; zadarnic așteaptă noapte de noapte in-foliile lui Flammarion; claustrat În bibliotecă, Loomis Întoarce foile Istoriei filosofiilor și religiilor de Gregorovius; le bombardează cu Întrebări, marginalii și note; noi discipolii, am dori să le publicăm, dar asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Râdea și grangurii care, mai-mai să cază dân balcoane, vehiculi și alte căzi, să râdea fincă ne vedea pă jos, fără baremi ăle mai mici roți. Dân fericire, Babuglia să gândește la toate și pe ălălant mal a lu râulețu ruginea nește camioane dă nație canadiană, care Institutu, mereu atent, le cumpărase pă post dă sparge-capete pentru Secția Demolări a armatei americane. Ne-am cățărat ca maimuțile p-un ăla kaki și, fredonând Adio, io plec plângând, am așteptat ca nebunu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ne dăm seama, dar oxigenul este un gaz coroziv. Face parte din aceeași familie chimică cu clorul și fluorul, iar acidul fluorhidric este cel mai coroziv acid cunoscut. Aceeași caracteristică a oxigenului care Închide culoarea mărului tăiat sau face să ruginească fierul, devine incredibil de distructivă pentru corpul uman, În cazul unei expuneri prelungite. La presiuni Înalte, oxigenul este extrem de toxic. Prin urmare, se reduce proporția de oxigen respirată aici. Dacă la suprafață respirăm 21% oxigen, aici vom respira doar 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
țîșnește mai puțin, dar e nou. SÎnt atît de veseli. De Îndatoritori. Motivată de recunoștință, Mariana s-a ras În cap. Copilul se ascunde, e o adevărată aventură să-l găsești, Îl căutăm cu toții, mi-am cumpărat un fluier. Robinetul ruginit pentru apă caldă a fost sudat, a venit rîndul oglinzii. Am dat-o jos cu mare grijă și s-a spart În drum spre hol. Pe urmă faianța. Cică nu era pusă bine. Au scos-o ei și au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tinerele bestii americane. Și, ca să-ți Închidă pliscul, la un moment dat Robocop se umanizează, Începe să viseze, Își aduce aminte de nevastă și copil, devine agitat și chiar rage ca Rambo atunci cînd șeful bandiților Îi Înfige o rangă ruginită În inimă. Dar nu Îi dăunează, Îl repară paramedicii de la service și revine În arenă mai cromat și mai decis ca oricînd. Singurul adversar pe măsura vedetei este un alt robot, mai bine dezvoltat tehnologic, dar aflat În slujba răului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nevinovată și fără riscuri. Firește, și represiunea trebuie să Îngăduie momente de răgaz, să Închidă un ochi din cînd În cînd, să alterneze abuzurile cu indulgența, cu o anume imprevizibilitate; altfel, dacă nu mai există nimic de reprimat, tot sistemul ruginește și se uzează”. Cum reamintește și Carmen Florian În Dimineața: „De ce la francezi da, și la noi nu?” Nu-i vorba de Turnul Eiffel sau Notre Dame, că de-astea avem și noi. Ci de legea siguranței naționale, scrisă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zaț compus din multe săruri, dintre care cel mai periculos este calciul. Calciul iese din oase, urcă la cap, apoi trece-n ochi, de aceea apare anemierea privirii”. Și-atunci mănînci ceapă de-ți sună calciu-n cap, să nu ruginești ca doamna. „Ce reprezintă Ion Iliescu?” (Vremea) „Echilibrul, cinstea, corectitudinea omului ales de țară, pentru țară, omenia.” Din Românul, rețin profețiile unui astrolog român, care mănîncă ceapă, cu un nume neaoș, Hector Thelemus, ce ne-aduce la cunoștință că 1993
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aranjate frumos, săbii cu ornamente Încrustate, cu sînge Îngroșat pe ele. Sinucidere În masă - soldați prea mîndri ca să riște să fie capturați sau să moară de malarie. Trei tranșee săpate În pămînt, În spatele templului; În apropiere - armamentul: pistoale și puști ruginite din cauza ploilor torențiale. Un aruncător de flăcări Înfășurat În pînză de camuflaj - funcțional. L-a luat de jos, știind un lucru sigur: n-o să supraviețuiască bătăliei de la Guadalcanal. O să fie repartizat la un alt pluton, iar fuga lui sănătoasă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de case străluceau într-o lumină cețoasă, un abur tremurător plutea peste acoperișuri, până departe, unde se strângea în nori indeciși, înghițind centura blocurilor din zare, ivite numai când și când printre vălătucii albicioși, ca niște ciosvârte de fantome. Frunzișul ruginise în mare parte aproape peste noapte. Zgomotele păreau mai diluate. Lumina pâlpâia o vreme, izbucnea treptat într-o explozie caldă ce risipea ceața și alunga umbrele. Dar ceva ca o pâclă invizibilă rămânea agățată peste tot, ușor apăsătoare, doar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
doamna Nuttal a transmis repede această informație soțului ei, care a fost atât de impresionat, încât și-a asumat personal responsabilitatea acestei chestiuni: și când am făcut următorul drum cu bicicleta până la fermă și am deschis ușa grea cu balamale ruginite spre interiorul întunecat al staulului, am descoperit că noul meu refugiu fusese dotat cu un birou ( de fapt, cred că era un banc de lucru străvechi) și un scăunel de lemn și că becul atârnat cu o sârmă de grinzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de piatră. Porumbeii Își băteau aripile pe grinzi, iar podeaua era plină de găinaț, cioburi de ardezie și sticlă. Cineva, cîndva, curățase locul și făcuse un foc; erau cutii de conserve, sticle și mesaje obscene pe pereți. Dar cutiile erau ruginite, iar sticlele argintate de vreme. — Vagabonzi, zise Reggie. Vagabonzi sau dezertori. Și cupluri de Îndrăgostiți. Se Întoarseră la pîrÎu. Pariez că asta-i o veritabilă Alee a Îndrăgostiților. Viv Îl ciupi. Și tocmai tu ești cel care o găsești Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu-și vorbiseră atît de liber și Își dădu seama, de parcă ar fi fost pentru prima dată, cît de mult o plăcea pe Viv, cît Îi plăcea să facă asta - să stea afară, să vorbească pe platforma de metal care ruginea. Și se mai gîndi și la altceva. Erai prietenă cu Julia pe vremea aia? Viv Întrebase Înainte simplu - de parcă ar fi fost cel mai natural lucru din lume ca Helen să fi fost prietenă cu Julia; de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spatelui gol se umflase acolo unde tijele metalice o presau din interior. — Ultimele tije ale grilajului de pe stradă, spuse gardianul, cînd le conduse pe Kay și Mickey pe treptele din zonă. Ce mai noroc! Au fost lăsate aici pentru că erau ruginite. O să fiu cinstit cu dumneavoastră. N-am Încercat s-o mișc. Totuși, mi-am dat seama că e moartă. Ucisă la prima explozie, sper. Soțul ei, mă credeți sau nu, era În capul oaselor și vorbea cu mine acum douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mi-a răzbătut prin talpa de cauciuc un cui dintr-o bârnă, pe care mă sprijinisem din întâmplare, spărgându-mi tare piciorul N-am avut cum să aflu în ce stare era cuiul care m-a vătămat: ori că era ruginit, ori că era mai nou și mai curat, dar am avut grijă să las sângele să curgă, preventiv, mai îndelungată vreme, astfel ca să nu mi se infecteze rana Într-un târziu, careva dintre căutători a dat de moale, strigând: aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
grilaj, sugerând o copcă zugrăvită pe bezna congelată a nopții. Poarta rămăsese întredeschisă în omăt, după pasajul unui necunoscut care intrase ori ieșise, pe acolo, ceva mai devreme. O străbătu, fără măcar să-și aducă aminte că, deasupra ei, de la inscripția ruginită în fier forjat, cu dispoziție în arc de cerc, se mai înșirau niscaiva litere ale unor cuvinte precum Cimitirul israelit. Printre înscrisurile contorsionate de curgerea timpului, cutreiera arcușul aspru al viscolului lui făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]