1,294 matches
-
lui acele emisfere grele și albe, a semănat întru totul cu primul. Nu era nici o deosebire între felurile în care se purtau. Ochii mi se injectau deja cu negru. Picioarele mi se înmuiau. Iar inima mea, lipită strins de metalul ruginit, făcea să vibreze toată barca cu ecourile ei profunde, gâfâite. Un nou șir de valuri a scuturat barca. Marginea șalupei redevenea verticală și, lipsit de agilitatea mea de șopârlă, alunecam spre primul hublou. Femeia în bluză albă dădea mașinal din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fulgerător de câteva minute. Căci nu am văzut vaporul apropiindu-se. Noi am deschis ochii când toată imensitatea lui albă, scânteind de lumini, ne domina deja. Crezusem că adăpostul nostru se afla în fundul unuia dintre nenumăratele coturi înțesate de epave ruginite. Dar se produsese contrariul. Ajunsesem, în întuneric, la extremitatea unui cap ce ieșea afară în mijlocul fluviului... Pachebotul iluminat care cobora ușor pe Volga s-a înălțat brusc deasupra bacului nostru vechi, etajându-și cele trei punți. Siluetele umane s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Stă în curând să cadă... Să fie-un templu-arab? Prin scorburi de părete văd un călugăr slab Ca umbra... Cine oare să fie? Ce mister! O arfă de aramă cu strunele de fier El ține-n mîna-i slabă și coarde ruginite De degetele-uscate cutremură trezite; El zbârnâie pe dânsa un cântec dezolat, El cheamă cu cîntarea-i o umbră ce-a visat Și-acum el stă în lună pe[-o] piatră risipită, Pare c-așteaptă-n aer pe umbra[-i] zugrăvită Și glasul lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dar trebuie să fi fost una de tipul „Ieși, Soare, din închisoare” (19, p. 220), sau de tipul : Fugi ploaie călătoare, Că mămuca-i vrăjitoare Și te- ajunge Sfântu’ Soare Și-ți taie ale picioare [...] Cu cuțite ascuțite, Cu topoare ruginite, Cu securea Domnului, Cu cuțitul omului (7, p. 363). Anume în acest caz rolul copilului pare a fi cel al unui „împuternicit”. El ademenește Soarele sau amenință norii, dar nu atât cu autoritatea sa, cât cu cea a mamei (vrăjitoarei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca atare, în majoritatea antologiilor de folclor infantil : Fugi, ploaie călătoare, Că mămuca-i vrăjitoare Și te-ajunge Sfântul Soare Și-ți taie ale picioare, Cu un mai, cu un pai, Cu sabia lui Mihai, Cu cuțite ascuțite, Cu topoare ruginite, Cu securea Domnului, Cu cuțitul omului. Adu mamă druga, S-o omor pe murga, Murga a murit, Soarele-a ieșit. Chiar și numai acest recitativ, folosit încă de copii, este în măsură să dovedească uriașa valoare ca document etnologic pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cuvânt, geții - menționează Herodot - dublau actul săgetării cu cel al amenințării demonului furtunii. Tot cu amenințări avem de-a face în descântecele impera- tive recitate de copii : Treci ploaie călătoare Că te-ajunge Sfântu’ Soare Cu cuțite ascuțite Cu topoare ruginite... sau Ieși, Soare, Din [în]chisoare Că vine cocoanele Și dă cu pistoalele, Buuu ! (19, p. 220). A trage cu pistoalele (în loc de arcuri și săgeți) în norii de furtună și grindină nu este o imagine ludică, datorată imaginației copiilor. Astfel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și de tot tânără. Îndeosebi astăzi nu avem nici un interes particular de a susține această dinastie; o susținem numai pentru ca soarta țării noastre e legată de dânsa. 306 {EminescuOpXIII 307} Nu ni se poate dar zice c-am fost reacționari, "ruginiți " ori pasionați în cestiunea metropoliei catolice; aspri am fost numai față cu noi înșine și-am cerut prin câteva articole de-a rândul ca episcopatul nostru să combată propaganda anticreștină, să ia măsuri severe contra fețelor bisericești cu purtări scandaloase
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe cunoștința exactă a situației reale. În scrisorile mele, de multe ori am avut prilejul să arăt cauzele adânci, care încă multă vreme nu pot fi înlăturate, ale slăbiciunii militare a Imperiului de Nord“51. Rusia era „un organism politic ruginit, o despoție orientală“, un stat înapoiat din punct de vedere economic, lipsit de mijloace financiare capabile să pună din nou în mișcare „tăvălugul rusesc“, care nu putea „triumfa asupra unei națiuni în plină ascensiune (cea germană - n.ns.), ajunsă la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
scriitorul se încearcă în proza sentimentală, pe gustul vremii, dar nu fără a strecura, într-o amplă Introducție, numeroase aluzii politice și note de critică a regimului. Folosind variate nuanțe ale ironiei, povestitorul se află mereu în conflict cu boierii ruginiți, cu stăpânirea, cu toți adversarii înnoirilor. Prima aventură sentimentală e evocată cu detașarea ironică, dar nostalgică, a bărbatului matur. Locurile comune ale literaturii romanțioase la modă primesc aici o nuanță parodică și glumeață, care salvează povestirea de la un idilism desuet
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
coboară, fără măcar să privească În direcția noastră. Consultă o hîrtiuță, apoi se Îndreaptă spre o ușă vopsită maro, cu aer insalubru. Sună la interfon și, o clipă mai tîrziu, i se dă drumul Înăuntru. Privirea Îmi rătăcește spre o tăbliță ruginită ce atîrnă la fereastra primului etaj: CAMERE. Camere? Luke și-a luat o cameră aici? Simt că mi se pune o gheară În piept și nu mai am aer. E limpede că aici chiar se petrece ceva. Venetia e aici
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
doar memorialul-muzeu pe care Îl vor vedea. Acolo, la Memorial, vor afla informații stocate, muzeificate, dar nu vor avea acces la condițiile propriu-zise de odinioară.” Ei bine, În spațiul acela imund de la Gherla, În subsolul nefolosit astăzi, mai există paturi ruginite, iar pe jos se află apă, nămol, excremente lichide. Nici nu se poate coborî propriu-zis, numai de pe scări poți să zărești totul. Însă privirea acelui subsol imund constituie tot o formă de a atinge suferința de odinioară a deținuților politici
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la lecturile critice mai vechi. Hălăduind în Caragialia, scrupulosul șugubăț pus pe „detectivistică teatrală” descoperă un „land” forfotind de noime, unele încă ascunse, care cer o neuzată „cheie de citire”. „Caragialeologul” practică o hermeneutică jovială, dă cu tifla unor opiniuni ruginite, dar cedează și slăbiciunii pentru extravaganțe. Cântărind semnificația obiectelor, evaluând „limbajul” costumului cu simbolistica lui, întorcând pe față și pe dos (non)sensurile, dezghiocând onomastica și, de asemenea, etimonul din cuvinte și expresii arhicunoscute, dar nelămurite, stăruind, ca un expert
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
microarmonii senzoriale: „Crengile sălciilor împreunate ca niște rime elastice / o pisică moartă paie și haine vechi plutesc pe apă / timp străvechi încremenit în scorburi inundațiile / de altădată nisipul lustruiește oasele înecaților / cine a lăsat pe mal o roată de bicicletă ruginită / aerul e dulce răsucesc ușor între degete ismă și spun / e bine că pe aici va trece curând și factorul poștal / vom descifra împreună adresele peștilor și toată semnificația liniștei” (Timp străvechi și aer dulce). În al doilea rând, teatralitatea
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
în vecinătate cu propria lume de esențe pure, elegiac-meditativă sau chiar sumbră, compunând versuri ce se resimt de atmosfera dezumanizantă a ultimilor ani de regim totalitar. În volumul Pasărea de sidef (1990), paradisiacul se întoarce într-o viziune infernală: au „ruginit” „lumina”, „uimirea”, „cuvintele”, „privirile noastre”, „cerul”. Totuși și în această ipostază versurile își păstrează dicțiunea elevată, pe care nimic nu o poate macula. „Poezia e un fel sublim de a rosti adevărul” și de a accede la lucrurile simple și
MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288193_a_289522]
-
Ele deschid pur și simplu canalele energetice și grăbesc procesul firesc de vindecare, trimițând energie suplimentară în zonele afectate și ajutând astfel Natura în procesul de vindecare a organismului. Apa nu poate curge cu ușurință printr-o țeavă înfundată și ruginită. Ea trebuie curățată de toate impuritățile pentru ca fluxul de apă să fie neîntrerupt. Acest lucru este valabil și în cazul vaselor de sânge, al nervilor și al rețelei invizibile de canale energetice. Mărturii care dovedesc puterea vindecătoare a reflexologieitc "M
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
unde fu prinsă în lanțurile cele mai solide, căci era limpede că s-ar fi dus la fund numaidecît, dacă n-ar fi fost susținută astfel. Cînd începură s-o taie cu sapele, oamenii găsiră în carnea ei un harpon ruginit, înfipt în partea de jos a umflăturii descrise mai înainte. Dar cum în cadavrele balenelor capturate se găsesc adesea frînturi de harpoane, în jurul cărora carnea e complet vindecată și a căror prezență nu e semnalată de nici o umflătură - în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unui cabinet secret. în vînătoarea de cașaloți, acesta este poate unul dintre cele mai remarcabile episoade. într-o zi, scîndurile șiroiesc de sînge și de ulei; sacrosancta punte de comandă e pîngărită de hartanele tăiate din căpățîna balenei; mari poloboace ruginite zac de jur-împrejur, întocmai ca-n curtea unei fabrici de bere; fumul cazanelor a înnegrit toate parapetele vasului; marinarii umblă de colo pînă colo, năclăiți de ulei; corabia însăși pare un mare leviatan, iar peste tot domnește o larmă asurzitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru că Încărcătorul ei nu funcționează”. Răspunsul la problemele ridicate de criticul Contemporanului vine prompt, fiind conceput ca replică la primul episod, astfel că ampla și bătăioasa intervenție a lui Geo Dumitrescu Despre noua noastră Șeherezadă și despre un vechi iatagan ruginit apărea În Flacăra pe 16 iunie, cu o zi Înaintea publicării și celei de-a doua părți a analizei lui Ovid S. Crohmălniceanu. Sprijinindu-se temeinic pe Scânteia (recte raportul Societății Scriitorilor cu prilejul conferinței din martie, publicat aici cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fără concesii principiale, dar cu pasiunea neistovită de a o ajuta, de a o promova, de a o face să trăiască intens În conștiința maselor cititoare, de a face din ea o mândrie națională. Ea nu trebuie judecată cu un ruginit iatagan de fabricație apuseană, ci slujită și apărată de toate mofturile, de toate infiltrările, de toate formulele și sloganurile burgheze, cosmopolite, cu spada grea, dreaptă, neșovăielnică, a luptei de clasă”. Reproducerea integrală sau aproape integrală a unor documente nu este
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
77), 25 iun. 65. Ovid S. Crohmălniceanu. - Pentru calitate În nuvelistica noastră, I. În: Contemporanul, nr. 140, 10 iun. 66. Ibidem, II. În: Contemporanul, nr. 141, 17 iun. 67. Geo Dumitrescu. - Despre noua noastră Șeherezadă și despre un vechi iatagan ruginit. În: Flacăra, nr. 24 (76), 16 iun. 68. xxx Să luptăm pentru o critică de artă principială, pătrunsă de spirit de partid. În: Scânteia, nr. l493, 2 aug. 69. Ion Vitner. Sarcinile criticii literare-sarcinile revistei noastre. În: Contemporanul, nr. 148
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În loc de a rezolva aceste dificultăți printr-un efort susținut, pentru a Înțelege mai adânc viața și a o zugrăvi apoi realist În toată complexitatea ei, el scoate din trusa de voiaj a activistului burghez câteva șabloane gata confecționate, câteva passe-partout-uri ruginite, dar care i se pare lui că ar mai putea fi Încă Întrebuințate la caz de nevoie. Nici nu-și dă poate Îndeajuns seama că făcând această măruntă concesie „tehnică”, a cedat În fond influenței ideologice burgheze”. Un alt roman
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ciudat de slab, ca și cum totul s-ar fi petrecut nu în oraș, ci într-un ținut îndepărtat și de vis. Apoi, deasupra unei crăci se înălță brațul pătat de ulei și nemișcat al unei sonde. Vedeam vechiul cablu de oțel ruginit care făcea legătura între brațul acestei sonde și alte șase. Brațele nu se mișcau, probabil nu se mișcaseră de un an. Puțurile nu mai dădeau petrol. Am văzut un maldăr de țevi ruginite, o platformă de încărcare, dărâmată la un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
unei sonde. Vedeam vechiul cablu de oțel ruginit care făcea legătura între brațul acestei sonde și alte șase. Brațele nu se mișcau, probabil nu se mișcaseră de un an. Puțurile nu mai dădeau petrol. Am văzut un maldăr de țevi ruginite, o platformă de încărcare, dărâmată la un capăt, și o grămadă de vreo șase canistre de petrol goale. În lumina soarelui, apa stătută și îmbâcsită cu petrol iradia într-un puț vechi. ș...ț Locul era pustiu ca un cimitir
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ludicul semantic și jocurile computerizate, numite „Edgar Poetice jocuri” (de perspectivă, grafice, „hagiografice” etc.). Intertextualitatea devine substanța din care se hrănesc viziuni fanteziste, autoironice, grotești, poetul invocând fie „poezie și sărăcie” (Eminescu), fie „pana frântă a lui Balzac”, fie „sabia ruginită a lui Napoleon”. Jocul intelectualist este însoțit de efuziuni lirice generate de o trăire și de o reflecție existențială aparte, în esența lor, genuine. SCRIERI: Aripă în lumină, pref. Gheorghe Vodă, Chișinău, 1976; Sâmbătă spre duminică, Chișinău, 1983; Formula de
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
remarcabilă a poemului este înfățișarea concisă, în scene puține dar convingătoare a reprezentanților claselor exploatatoare. Pe cititor îl va urmări încă multă vreme după lectura poemului figura dezgustătoare și rece a «domnului» conte: Peste câmpuri în caleașcă trece Domnul conte ruginit și rece A poftit măria-sa să-mpartă Ce-au muncit săracii toată vara. Autorul stimulează ura oamenilor simpli împotriva clasei exploatatoare, arătând indignarea crescândă a copilului Gabor, dorința sa spontană de a-i nimici pe domnii îmbuibați «ce lenevesc
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]