800 matches
-
rotunjite divizibile cu 5 (0, 5, 10, 15 ...), ca și defolierea, exprimandu-se procentul de frunze sau ace (existente în coroană arborelui) a caror culoare se abate tranșant de la culoarea normală a frunzișului speciei respective (prezintă nuanțe de la galben la ruginiu). La estimarea decolorării trebuie avut în vedere faptul că în perioada de observare (iulie-august) arborii care au suferit atacuri de insecte defoliatoare în anul respectiv prezintă frunze rezultate din a doua înfrunzire, frunze de culoare verde-galbui cu pete ruginii pe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146002_a_147331]
-
la ruginiu). La estimarea decolorării trebuie avut în vedere faptul că în perioada de observare (iulie-august) arborii care au suferit atacuri de insecte defoliatoare în anul respectiv prezintă frunze rezultate din a doua înfrunzire, frunze de culoare verde-galbui cu pete ruginii pe margini, ce dau impresia unei decolorări. Intensitatea vătămării arborelui după procentul de decolorare a coroanei acestuia se stabilește, de asemenea, conform metodologiei europene, astfel: clasa 0 de decolorare (0-10%) - arbore sănătos; clasa 1 de decolorare (11%-25%) - arbore slab
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146002_a_147331]
-
Dumitru Hurubă Înaintăm spre anotimpul policromiilor superbe. Televiziunile își fac datoria, prompt și conștiincios, arătându-ne cum, ici-colo, prin verdeața arborilor, începe să apară câte o frunză galben-arămie, culoare coincidentă cu ruginiul conductelor sparte care urmează să fie înlocuite, dar numai după ce vor începe ploile mocănești; aproape concomitent apar și primele junghiulețe lombargiene însoțite solidar de discrete și prietenoase înțepeniri ale încheieturilor etc. Sunt afecțiuni pe care, însă, pensionarii le ignoră cu
Ploi mocănești și schimbări la față by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12571_a_13896]
-
în vestiarul inimii. PORTRET Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, devastat din când în când de copiii vecinului de Răi, mângâiat în toamnele târzii de lumină felinarului de pe digul din coasta inimii. Cu frunzele încă ruginii, atârnând între diminețile ochilor, isi zornăie tăcerea în clopotnița buzelor aruncate-n suspin de fiecare pântec însămânțat pe muchia de lut a rădăcinii. Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, ca o cruce strivita de lehuzia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
se lovesc de asfaltul neputinței noastre de a fi eterni. 1065. Numai moartea poate evalua nepărtinitor viața. 1066. Doar Dumnezeu poate beneficia de toate scuzele fiindcă El este Totul. 1067. Te rog toamnă lasă-mi primăvară amintirii să-mi inunde ruginiul uitării tale. 1068. A fi înseamnă ați aminti. 1069. Care speranța în ruină nu a fost cândva un edificiu semeț? 1070. Orice întrecere cu natura deșertăciunii acestei lumi este o deșertăciune și mai mare. 1071. Numai somnul îți poate spune
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în vestiarul inimii. PORTRET Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, devastat din când în când de copiii vecinului de Răi, mângâiat în toamnele târzii de lumină felinarului de pe digul din coasta inimii. Cu frunzele încă ruginii, atârnând între diminețile ochilor, isi zornăie tăcerea în clopotnița buzelor aruncate-n suspin de fiecare pântec însămânțat pe muchia de lut a rădăcinii. Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, ca o cruce strivita de lehuzia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
se lovesc de asfaltul neputinței noastre de a fi eterni. 1065. Numai moartea poate evalua nepărtinitor viața. 1066. Doar Dumnezeu poate beneficia de toate scuzele fiindcă El este Totul. 1067. Te rog toamnă lasă-mi primăvară amintirii să-mi inunde ruginiul uitării tale. 1068. A fi înseamnă ați aminti. 1069. Care speranța în ruină nu a fost cândva un edificiu semeț? 1070. Orice întrecere cu natura deșertăciunii acestei lumi este o deșertăciune și mai mare. 1071. Numai somnul îți poate spune
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în vestiarul inimii. PORTRET Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, devastat din când în când de copiii vecinului de Răi, mângâiat în toamnele târzii de lumină felinarului de pe digul din coasta inimii. Cu frunzele încă ruginii, atârnând între diminețile ochilor, isi zornăie tăcerea în clopotnița buzelor aruncate-n suspin de fiecare pântec însămânțat pe muchia de lut a rădăcinii. Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, ca o cruce strivita de lehuzia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
se lovesc de asfaltul neputinței noastre de a fi eterni. 1065. Numai moartea poate evalua nepărtinitor viața. 1066. Doar Dumnezeu poate beneficia de toate scuzele fiindcă El este Totul. 1067. Te rog toamnă lasă-mi primăvară amintirii să-mi inunde ruginiul uitării tale. 1068. A fi înseamnă ați aminti. 1069. Care speranța în ruină nu a fost cândva un edificiu semeț? 1070. Orice întrecere cu natura deșertăciunii acestei lumi este o deșertăciune și mai mare. 1071. Numai somnul îți poate spune
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
lume a întrebării: De ce? 613. Te simt alături de mine chiar și atunci când locuiești în florile de meri ai amintirii mele. 614. Numai stelele știu de ce este atât de întunecos Universul viselor noastre. 615. Lângă tine și toamnă devine primăvară, iar ruginiul simțămintelor se transformă în mugurii nespusi ai iubirii. (continuare în numărul următor) Anul acesta, toamna a venit în București cu avionul de Montreal. Era 29 septembrie când Poetul, George Filip, își făcea intrarea triumfala în minunată noastră capitala. Dacă anul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
pereți a fost vremea colindelor vremea magnoliei vremea zmeurei. ai ajuns dar încă nu ai venit. ai trimis șoimul cartea o bucată din miles davis. summertime. apoi pieptenul peria să înmulțească distanța. eu am țesut am destrămat am țesut. frunze ruginii au făcut pereții țurțuri de gheață. au bătut la ușă plânsul și frica. s-au așternut negura câteva riduri noi. câteva morminte proaspete. eu le-am săpat eu am aruncat primul pumn de țărână. anul acesta prima zăpadă n-a
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
încălzește, Iar noi ne vom răcori În apă de vom sări, Toată ziua până-n seară Și mâine vom veni iară, De vară ne vom bucura, De soare și căldura sa. Toamna Se usucă iarba pe câmpii, Din copaci cad frunze ruginii, Vara pleacă de unde a venit, Toamna se așează liniștit. S-au copt strugurii din vii, Albi și roșii, purpurii, Toate roadele sunt coapte Vom mânca pe săturate, Căci de-acum suntem școlari, Mâncând fructe creștem mari. Creștem mari și sănătoși
Anotimpurile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83642_a_84967]
-
Mai visez, mai visez violet, În amurguri petale de sânge E-un oraș și un mare poet Care-a plâns și acum, mereu plânge; Alb de puf și suav plumb coclit, Zări de neguri jilave și triste Am plecat ruginiu, am venit, Dar durerea n-a-ncetat să existe; Este-un chin peste chinul diurn Al materiei grele ce plânge, Cât un plâns este-un hohot nocturn Care-n cheaguri de sânge, se strânge...
AMURG VIOLET by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83743_a_85068]
-
Tudor-Alexandru Trif, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Zalău județul Sălaj profesor coordonator Iacob Diana Toamna își așterne covorul de frunze ruginii peste lume și zilele cenușii îndeamnă la visare. De departe răsună pădurea, ca un clopot vechi, de aramă și lanurile de porumb îi răspund cu un foșnet subțire și dulce, răspândind miros de bucate proaspete. Într-o astfel de zi
ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
la ce îl așteaptă. Toata natura e în schimbare. Toamna a căzut Nistor Elena, S.A.M. Valea-Seaca Toamna a căzut Peste parcul mut. Tainicule dor, În zadar te-alint; Trandafirii mor Visurile mint. Toamna trece-acum Învelită în fum Unde-i ruginiul Parcului cel mut? Trandafirii mor Visurile mint. Nouraș Nistor Elena, S.A.M. Valea-Seaca Nouraș e-un băiețel, Harnic deși-i mărunțel Unde e căsuța lui? Sus pe bolta cerului. TE LAS, COPILĂRIE! Axinte Ana-Maria, S.A.M. Sirețel Mă voi desparți
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
una prin desiș se pierde-n taină. Pe-a două am mers, crezînd-o nimerita, Părînd de altfel mai puțin umblata, De mușchi și iarbă năpădita; Dar tot că prima ocolita De pas de om, abia călcata. Stăteau pitiș sub frunze ruginii, Surori dorminde-n somn îmbrățișat. Păstrăm pe prima pentru altă zi! Dar mă-ndoiam vreodată că voi reveni Pe-un drum ce-n urma l-am lăsat. Și-n timp voi spune cu-ntristare Povestea care greu m-apasă: Din două
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
a insistat să vin după aceea cu ea să văd pisicile din cartier pe care le hrănea la o anumită oră. I-am replicat că nu iau decât un pisic roșu. Ne ducem în stradă și 17 sosește unul mic, ruginiu, toate celelalte mâțe și motani i-o luau înainte la mâncare, el nu se alegea cu nici o firi mitură. Am zis: „Pe ăsta îl iau, dar cum să-l prindem, că e sălbatic?“ Până la urmă l-am adus aici cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele prin blana lui ruginie. — Ce rol au avut animalele în viața ta? am întrebat-o, observând încântarea care-l cuprinsese deodată pe mota nul Petrușka. — Am atâtea povești să-ți spun despre iubitele viețu i toare care mi-au încălzit de-a lungul anilor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Mânile ei se mângâiau una pe alta, iar lumea... lumea se oprise în loc. Doar pentru ea... Constantin - Trebuie să plângă în brațele unei ființe vii. Trebuie să plângă în brațele unei ființe vii... Asta îi șoptea vântul prin frunzele ruginii. Înțelegea durerea lui, dar nu putea să-și deslușească tainele nenorocirii ei. Privea cu ochii întredeschiși ramurile copacilor care se prefăceau în oameni, în cei pe care îi știa sau avea să îi cunoască. Mintea îi era atentă la vorbele
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
-le spatele, păși hotărâtă spre poartă cu pas cumpănit și măsurat. Zăpăcită și speriată de schimbarea bătrânei, Cerboaica se repezi pășind hotărâtă după soacră-sa. CAPITOLUL 8 Șoseaua și orașul rămaseră în urmă, departe, la capătul lumii, înecate în apa ruginiu spălăcită a grânelor răscoapte, scuturate și-nnegrite de arșiță, topite în verdele aburit al păpușoaielor pletoase. Numai vârtecușurile albe de colb ce se ridicau dintr-acolo anunțau prezența lor neliniștitoare. Mamă! Ce-i? Nimic. Lasă! Soarele ardea, aprinzând aerul, frigându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe câmp, greierii, își începuseră cântarea magică. Lungi poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor dogorite în țărâna zgrunțuroasă, măcinată de mersul căznit al furnicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cicic „roșu deschis“, pembé „roșu închis“); sunt termeni învechiți și/sau regionali. Unele nume de culori au fost formate pe teren românesc, cu ajutorul sufixului -iu < lat. -ivus, atât de la cuvinte de origine latină (arămiu, argintiu, auriu, brumăriu, cânepiu, cenușiu, fumuriu, ruginiu), cât și de la cuvinte de origine turcă (cafeniu, cârmâziu), greacă (stacojiu < stacoj „rac“ < ngr. stakós „rac“), slavă (coliliu, prăfuriu, vișiniu). alb Oricine știe puțină latină poate spune că rom. alb vine din lat. albus. Deși cuvântul latinesc a fost moștenit
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
etaj câteva minute, ca fascinată, pentru ca apoi să intre în gangul întunecat al casei de-alături, pierzîndu-și treptat culorile în umbra tot mai densă. Automobilul negru plecase și el, lăsând străduța goală și melancolică, însuflețită doar de câteva minuscule plăntuțe ruginii crescute printre pietrele caldarâmului. Făcură cunoștință după câteva zile și urmă un vârtej de încîntare fără margini. Doamna cu păr negru-albastru, tuns scurt și cu colțișori încadrîndu-i obrajii, cu cearcăne sub ochii mai mereu pe jumătate închiși, cu "zdrăngănele" de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Eu de mine. Tu de tine, Noi de noi! SE-ADUNĂ Se-adună ploile-n cascade Și caii nechezând în herghelii Îmi cântă un străin balade Atât de vechi și-atât de vii. Se-adună peste tot grămadă Petale roșii, ruginii, Vino și cântă-mi o baladă Pe care-o știu, pe care-o știi! Se-adună-n ceruri curcubee, Aud balade-n somnul meu ușor Și visul îmi miroase-a orhidee Este târziu și-mi este-atât de doră. Se-aduna ploi
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
înapoi din gheara morții. Prin iarba uscată am auzit pașii mamei depărtându-se se ducea la Huși ca să-mi aducă alte schimburi, alte haine și din ulm, țarca se uita la mine, cu un ochi, de după un mănunchi de frunze ruginii. A mai cârâit o dată, și-a luat zborul și în toamna aceea nu am mai văzut-o. Împrejurul meu era liniște, nimeni nu mai lucra, soarele se apleca spre Apus. În stânga mea, se așezase surdul și undeva departe se auzea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]