1,096 matches
-
când la țipar, când la Ellie, când la țipar, și erau curentați de nunta contrariilor. Carmen era transsexuală, bărbat transformat În femeie, În fază preoperatorie. Era din Bronx. Micuță, cu osatura delicată, era foarte pedantă În ce privește conturul de ochi și rujul. Ținea tot timpul cură de slăbire. Se ferea de bere, de teamă să nu facă burtă. Mie mi se părea că exagerează cu rutina feminină. Era prea mult legănat de șolduri și fluturat de păr În aerul dislocat de Carmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și ahuri și este interpelat în consecință: "Să dau seama, ah, doamne, despre o doamnă / o seamă de amănunte cum ar fi: / călcî-ie roz în ciorapi albaștri, obiceiuri canine-feline / gură de zmeurică, cireașă putredă și mică... / (cu inimioara asta de ruj vrei să-l dai gata pe dom' judecător?)". "La cea mai înaltă ficțiune" este o carte care te inspiră, care îți dă sentimentul reconfortant că există încă o infinitate de posibilități de a face poezie la care tu nici nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Un chelner Îi blocă vederea cu o tavă plină cu pahare, care se opri chiar În fața ei. Femeia luă două pahare și se uită fermecător la ospătar. Apoi ascunse un pahar sub canapea și Își Înmuie buzele date cu un ruj țipător În celălalt. Kitty se Îndepărtă repede, Întrebându-se cine era femeia aceea. Câteva minute mai târziu, Își făcu intrarea Într-o rochie grena din mătase naturală și dantelă, ușor uzată, decoltată și prinsă la mijloc cu o curea argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dolari. — Nu Înțelegi? strigă Desert Rose pierzându-și răbdarea. Trebuie să vii. Închidem oricum rulota, nu poți să aștepți În parcare. Și o să ne distrăm de minune, crede-mă! Kitty se uită la Desert Rose. Așa cum era machiată acum, cu rujul roșu strălucitor și buclele negre care-i Încadrau tenul alb, părea foarte tânără, nu-i dădeai mai mult de treizeci de ani. Era o bucățică bună. Iar atunci când nu era obsedată sau tristă din cauza lui Charlie, Desert Rose era cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Absolut. Nu plecase pregătită. Se panică. Să apară nemachiată În fața lui Matthew era ca și când i s-ar fi predat, ca și când s-ar fi dus la el și i-ar fi spus: „Iată-mă, pe mine, cea adevărată, fără rimel, fără ruj, știu că vei fugi speriat. La fel cum ai fugi dacă ai ști ce gândesc. Mi-aș dori să fiu o frumusețe perfectă, care să te lase fără grai, mi-aș dori să am sâni perfecți, cei mai albi dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
creta și aveam mintea plină de înmulțiri și împărțiri, mi-a zis auzi, Florian, ce-i cu lațele astea? ia să mi te tunzi frumușel! scurt, scurt de tot, da?! și până mâine c-o-ncurci! Printre buzele ei cu ruj carmin s-a strecurat apoi un sunet asemănător cu un behăit, din care lipsea însă consoana B, iar încărcătura emoțională nu inspira nimic ovin, ci o sfântă indignare. Mă rog, ce-a fost a fost, sper din toată inima că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe dedesubt, amețind, cred eu, și mai tare, pentru că razele soarelui, vă amintesc, păreau să fie tăieței, iar ceea ce se scurgea din ele părea să fie supă. Ce m-am mai bucurat! Ulăreasca n-a țipat, dar buzele ei (cu rujul ca tomata) scoteau un șuierat greu de imitat și, vă dați seama, cu atât mai greu de reprodus în scris, un șuierat recunoscut oricând în gramatică drept interjecție. Și tot ea, Ulăreasca, sărise de pe scaun în fața tablei, unde scutura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
funcționează În primul rînd ca magazie. În afară de mobilă - un pat cu ramă de fier, un fotoliu de piele rupt, din care ieșea o umplutură albă, un scrin deasupra căruia era o oglindă ușor aplecată pe care cineva desenase, poate cu ruj, o față cu mustață și albeață la ochi, care scotea limba la privitor, rafturi de bibliotecă făcute din furnir nevopsit și bucăți de beton, o masă cu tăblie albă smălțuită, cu colțurile ciobite - se mai aflau aici cutii, cartoane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cm. (Top H) ISBN 973-50-0219-l 821.135.l-31 (c) HUMANITAS, 2002 ISBN 973-50-0219-l Prietene, cum să lupt cu himera mea? Dragul meu, apropiatul meu, tu, singurul om pentru care scriu, pentru care am scris vreodată, cum să scap de rujul acela întins pe viața mea ca pe o oglindă de spălător și care nu se șterge cu nimic, dimpotrivă, se sleiește tot mai mult, mai murdar, mai diluat? Cum să-mi retez din creier țâțele alea de vată, fusta aia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe fetele noastre, aranjate și înțolite mai mult ca oricând, uitîndu-se plictisite pe sub gene. Chiar și în lumina pâlpâitoare și palidă puteai să-ți dai seama de sclipirea culorilor de pe pleoapele lor, de pe umerii obrajilor, de roșul puternic, unsuros, al rujului de pe buzele lor. Pe tricouri, pe bluze și pe rochii își cususeră paiete cu ape verzi-albastre sau mov-indigo, care ardeau brusc într-o rază favorabilă de lumină. 126 Unghiile le erau lăcuite, chiar și cele de la picioare ale fetelor care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe pereții țestei... Și-atunci, Victor, a apărut Lulu. Și Lulu, Victor, era Femeie. Era curvă, era javră, era putoare, era târâtură. Se făcuse liniște și în mijlocul cercului stătea Lulu: buzele făcute în formă de inimioară, cu un deget de ruj unsuros, ochii cu gene artificiale, negre-catran, zbătîndu-se "dulce", cu codițe desenate-n dermatograf, obrajii năclăiți de fond-de-ten, peruca luxuriantă, roșie ca focul, și alunița lipită pe bărbie. Și dacă nu mi-ar bate inima și dac-aș putea respira și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tăcere. Au trecut poate minute, poate ore până când, în josul tunelului, l-am zărit, am zărit-o pe Lulu. Privea în jur, dezorientat, apoi se uită-n sus și începu să se cațere. Striga ceva din când în când, rimelul și rujul i se-n- 147 tinseseră pe față, peruca îi era plină de pânză de păianjen. Pierduse și un pantof undeva. Când Lulu ajunse aproape de marginea cuibului, păianjenul încetă deodată orice mișcare. Vibrația plasei se opri. Lulu suia încet, ajutîndu-se de mâini
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
unuia dintre acele analgezice care dezbracă durerea de aura ei psihică, făcînd-o suportabilă de parcă ar fi durerea altuia. Dormise așa cum se-ntorsese de la carnaval, deghizat în femeie, cu fața-n jos și crăcănat ca o prostituată. Mânjise toată perna de ruj și dermatograf. La trezire, Cici se aruncase pe el cu un răcnet de triumf, mișcând din fund cu o pasiune grotescă: "Ah, darling, ce bună ești!" "Să vină negresele, să-nceapă dezmățul!" striga și Titina, pe când Papa și Angeru își
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
plăcere pe tingire, sau în amurguri prelinse ca un sânge prins pe bubuoaiele senectuții, Doamne-ajută-mă, că nu fac păcat, și nice tu, că doar așa pun și eu un deget două pe buci, ca pe o icoană înlăcrimată, mirosind a ruj și pudră, nepoțica mea scumpă, și zău că nu-s obscen la minte, că am devenit ascet cu asemenea nepoată ca tine, care tot în negru se primblă și teoretizează prietenia veșnică pe coclaurii din Tibet. Dar eu și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
nu arăta în stilul ei, fir-ar a dracului de treabă! Era împopoțonată cu niște pijamale de plajă limonii. Merita să vezi și tu culoarea aia. Puse lângă ea, lămâile ar fi părut spălăcite. își mai dăduse și cu un ruj purpuriu îngrozitor, care i se întinsese peste tot în jurul buzelor. Și fuma! Eva n-a mai fumat de șase ani și-acum vine cu chestia asta cu dragul de penis și cu suptul sfârcurilor. Pe cale orală, nu altfel! Peter Braintree
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pete întunecate. Ușa de la baie, cu cadrul ei rupt, atârna de țâțâna de jos, iar pe zugrăveală se găseau alte pete de sânge. — Știam eu, zise inspectorul, studiind mesajul pe care îl transmitea sângele, dar și ceea ce era scris cu ruj pe oglinda de deasupra chiuvetei. Părea ceva nejustificat de personal: CÎND WILT DĂDEA CU CURUL ȘI EVA FUGEA, PE-ATUNCI PORCUL ȘOVINIST CINE-MI ERA? Minunat! zise inspectorul Flint. Se întoarse ca să se uite la Wilt, al cărui chip luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
chipul sergentului se așternuse o expresie ciudată. — Sânge? îi sugeră el tânărului. Aveai de gând să spui „sânge”? — Nu, răspunse Wilt, în nici un caz n-aveam de gând să spun așa ceva. Aveam de gând să spun pudră. Pudră albă și ruj purpuriu. Ți-am spus că arăta al dracului de înfiorător. — Trebuie să fi avut o relație extrem de fericită, voi doi, zise sergentul. Eu, unul, nu am obiceiul să-i spun nevestei mele că arată al dracului de înfiorător. — Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
not a plastic bag“ a fost creată de designerul Anya Hindmarch, într-o ediție destul de limitată cât să devină imediat accesoriul pe care oricine trebuia să îl aibă. Alături de sutienul din bambus, blugii vopsiți în culori obținute în mod natural, rujuri în tuburi ecologice, punga se înscrie în noul val al eco-chic-ului. Creatorul pungii a avut și un scop nobil: acela de a readuce la modă gestul „pungii de acasă“ și a încuraja oamenii să protejeze mediul prin mici ajutări ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
soră. Deschise primul sertar și în cameră se răspândi un miros de pudre și alifii. Scoase deocamdată trusa chinezească de farduri care cuprindea, în cutia plată, sub un strat de burete, acum mânji cu albăstrui și pembe, o coloană de rujuri de diferite nuanțe, rujuri îmbinate unele în altele, câteva ovaluri cu fard de pleoape, dispuse simetric, acum unele aproape consumate iar altele neatinse, un bețișor de plastic având la capăt o bucățică de burete murdărit cu vernil, un oval mare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și în cameră se răspândi un miros de pudre și alifii. Scoase deocamdată trusa chinezească de farduri care cuprindea, în cutia plată, sub un strat de burete, acum mânji cu albăstrui și pembe, o coloană de rujuri de diferite nuanțe, rujuri îmbinate unele în altele, câteva ovaluri cu fard de pleoape, dispuse simetric, acum unele aproape consumate iar altele neatinse, un bețișor de plastic având la capăt o bucățică de burete murdărit cu vernil, un oval mare cu pudră roz, o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sidefiu, alb scânteietor. Le așeză pe macrameurile de pe toaletă. Găsi și o pensetă de sprâncene. În sertarul al doilea se mai afla o sticluță de ojă cu mici bobite aurii în lichidul alb (ce țigănie, se gîndi) și vreo trei rujuri, dintre care unul bun, Dior, îl ochi numaidecât, gîndindu-se instinctiv că era chiar nuanța pe care o folosea. Dar își dădu imediat seama de absurditatea acestui gând. Mai găsi în fundul sertarului o pudrieră cochetă, franțuzească, o cutie de plastic pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rimelă pentru contrast genele, din fericire neobișnuit de lungi pentru un bărbat. Se privi în oglindă. Nu era rău. Își rujă buzele, destul de pale și ele, mânuind tubulețul Dior cu dexteritate, și apoi își frecă buzele una de alta până ce rujul, pasta aceea parfumată și cu gust ușor spirtos, se întinse uniform, încercase să corecteze cu ocazia asta expresia amară a gurii lui. Dar amăreala asta rămânea, plutind de fapt undeva deasupra trăsăturilor sale, fără mare legătură cu ele. Obrazul lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
arăta când spunea asta. Am stat câtăva vreme privind absenți spre afișele teatrului Bulandra, spre câinele care alerga de colo până colo printre copacii negri, până când ea mi-a spus să o sărut. Buzele ei aveau gust de parfum din cauza rujului. I-am spus, mîngîind-o, să nu-mi mai pomenească niciodată de Silviu, la care ea s-a blocat, apoi a început să râdă cu lacrimi: "Silviu? Ești cam în urmă cu politica. Pe prietenul meu îl cheamă Șerban...Uite-l
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă privea cu nesfârșită teroare. Mi-am privit corpul, care era corpul femeii pe care-o iubeam: aveam brațele ei, sânii ei, părul ei, șoldurile, picioarele ei. Aveam pielea ei și oasele ei, iar pe buze gustul de eter al rujului ei. La o ureche mai aveam un cercel verde-smarald, de-al ei, iar celălalt sclipea în pat, între noi, printre hainele mototolite. Iar ea eram eu, corp lung și uscățiv de bărbat, piept costeliv, șolduri înguste, sexul ca un vierme
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
miros de zmeură. De la Rond luam alt tramvai și coboram la a treia. Ajunseserăm în cartierul Dudești-Cioplea. Țin minte cum încercam să țin pasul cu mama, care mergea foarte repede. Din rochia ei se desprindea un iz de scrobeală, iar rujul cam țipător pe care-l folosea la ocazii din astea (altfel nu se farda niciodată), un ruj dintre cele mai ieftine, mirosea a lavandă proastă. Mie însă îmi plăcea, pentru că-mi amintea de mirosul parfumat al anumitor bomboane discoidale, roze
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]