1,058 matches
-
lui Brian, de un albastru mai închis, și se îngustau, dându-i un aer de pisică, ori de câte ori era îngândurată sau emoționată. În timp ce Brian obișnuia să facă ochii mari și să se holbeze.) Își farda discret pleoapele dar nu folosea niciodată ruj de buze. Avea o gură prelungă, conștient mobilă. Părul bogat, neted, frumos tuns, era de un blond ușor argintat, încă lucios și strălucitor, deși nu-l vopsea. Nu se preocupa niciodată de îmbrăcăminte când era vorba de întâlnirile cu familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Rochiile Dianei nu erau ca acelea ale lui Judy Osmore. Rochiile Dianei erau îmbâcsite, ar fi avut nevoie să fie spălate sau curățate, miroseau a tutun stătut, farduri vechi, farduri care nu mai erau de mult la modă, pudră veche, ruj de buze sleit, cremă de față alterată. Tom simți nevoia să strănute. În clipa aceea, cineva închise aparatul de radio. Tom se gândi: „Știe!“. Dar acum îi putea auzi pe George și pe Diane vorbind cu glasuri liniștite. Dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA PAUL TUMANIAN MANECHINE Cuvânt-înainte de Livia IACOB INSTITUTUL EUROPEAN 2014 CUPRINS Cuvânt-înainte (Livia Iacob) / 7 Manechine / 15 Infanteristul umanist / 31 Mătușa Zumi / 37 Afaceri de familie / 47 Basarabencele rusoaice / 61 Alexandra / 71 Rujul de buze / 75 Asfalt al copilăriei / 87 Aeroplane de hârtie / 91 Pe vremea locomotivelor cu aburi / 95 Stofe / 97 Gheme de lână / 105 Primus / 109 Bulevardul Regina Elisabeta / 113 Repetentul după ușă / 127 Peștii / 137 Pe tamponul din capul liniei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
moară în numele unor idealuri care nu le aparțin și pe care nu le înțeleg, ca în excelenta, persuasiva bucată intitulată Bulevardul Elisabeta. Dominante numeric sunt prozele scurte dedicate școlii, și aceasta transfigurată bipolar: o parte este luminoasă, așa cum transpare din Rujul de buze, și una obscură, aferentă perioadei în care în Basarabia, la unison cu România, se instaurează plenar dictatura, totalitarismul. Inspirată ni se pare alegerea, în textul amintit, a unui filon metaforic legând inocența copiilor în fața frumuseții (în postura a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
asupra situației, își muta brusc ochiul când mai sus, când mai jos, când într-o parte, când într-alta. Dar de clintit nu se clintea din loc. La vremea aceea Alexandra mai avea de trăit mai puțin de un an. RUJUL DE BUZE Băieții care fuseseră aleși pentru roluri de înger trebuie să i se fi părut Doamnei că au figuri angelice. Negreșit. Și nu numai figuri, ci și suflet angelic. "Poveste de Crăciun", așa se chema piesa. Lucian stătea cocoțat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sigur fiindcă în încăperea de sub scenă era prea multă rumoare. Doamna Chivu spuse: În câteva minute intrați și voi. Haideți, încă un pic de frumusețe. Călin! "Fulg-de-Nea" se apropie supus în timp ce ea scotea la iveală din poșetă un tub de ruj. Îi puseseră un costum pufos, dintr-o singură piesă, tricotat din lână angora, alb-strălucitor, rotunjit ca un butoiaș, din care îi ieșeau brațele și picioarele goale, subțiri ca niște bețe. Pe cap purta o tichiuță, tot de lână angora, pufoasă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de lână angora, pufoasă, lăsată mult pe frunte și legată pe sub bărbie cu o panglică albă. Doamna Chivu îl trase spre ea apucându-l cu o mână pe după ceafă și cu o mișcare fermă îi trecu peste buze bețigașul de ruj. "Fulg-de-Nea" făcu o grimasă de silă și de panică, iar ochii i se înroșiră brusc de lacrimi. Lucian zări la încheieturile lui două mici manșoane pufoase agitându-se în zadar. Și tu, Lucian. Doamna Chivu îl eliberă pe Călin și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se așeze lângă doamna Chivu, abia atingând banca. Își simțea și acum voința anihilată. Se trezea cu obrajii prinși între palmele ferme ale doamnei Chivu. Capul îi era răsucit și bărbia îi era ridicată către fața ei. Simți bețigașul de ruj trecându-i lunecos și gras peste buze, necurat, mirosind ciudat a ceva putred și dulce. De sub pleoapele coborâte, privirea ei îi fixa buzele căutând vreun retuș de făcut. Dar era agitată și în criză de timp și pe moment nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era agitată și în criză de timp și pe moment nu găsea nimic de corectat. Îi dădea drumul. Nu trebuie să vă rușinați, băieți, spunea doamna Poenaru. N-o s-ajungeți mai puțin bărbați dacă vă dați c-un pic de ruj când urcați pe scenă. Așa fac toți artiștii. "Povestea de Crăciun" abia acum începea cu adevărat. În mare grabă i se îndesa pe cap peruca de vată cu bucle ce aproape că-i acopereau urechile. Chemarea pentru intrarea în scenă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu ochii lor strălucind de luminile scenei. Dar ea trebuie că se uita la Călin sorbindu-l din ochi. Sau urmărea spectacolul în toate amănuntele lui. În poală ținea poșeta, iar în poșetă Lucian știa că se ascunde bețigașul de ruj, roșu, gras și lunecos. Acel bețigaș trebuia să-l uite. Se mustră că lăsase privirea-i să zăbovească pe chipul ei și repede și-o îndreptă către rândurile îndepărtate unde lucirile ochilor nu se mai deslușeau în ceața de întuneric
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bască întinsă cât o farfurie (întinsă), c-un lob lăsat într-o parte, precum pictorii, deși, din câte am înțeles, el nu era pictor. Iar când m-am uitat mai atent la buzele lui, am observat că erau date cu ruj. Nu foarte îngroșat. C-un pic de îngăduință, puteai să admiți că erau buzele unui tip care se înfierbânta repede. Sau era tot timpul înfierbântat. Mă rog, să zicem mocnit. Și totuși era ruj, fără putință de tăgadă. Bineînțeles, homo
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am observat că erau date cu ruj. Nu foarte îngroșat. C-un pic de îngăduință, puteai să admiți că erau buzele unui tip care se înfierbânta repede. Sau era tot timpul înfierbântat. Mă rog, să zicem mocnit. Și totuși era ruj, fără putință de tăgadă. Bineînțeles, homo amândoi. Când mi-am dat seama că Anatol ăla, cu înfățișarea lui mai mult decât ciudată, era un vechi cunoscut de-al lui Ion Schipor, cu greu m-am abținut să mă ridic de la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fixa drept în ochi, lăsând să iasă la iveală o dantură albă, de o regularitate impecabilă, pe care nu rămăsese nici urmă de cremă de ciocolată. Cum altfel! Paul îi remarcă, parcă pentru prima oară, buzele cărnoase, date cu un ruj care avea o anumită strălucire, un ruj pe care fără doar și poate nu-l găseai pe toate drumurile. Apoi zâmbetul ei se restrânse cumva, buzele îi reacoperiră dinții pe jumătate; și la drept vorbind, mai tot timpul dinții ei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la iveală o dantură albă, de o regularitate impecabilă, pe care nu rămăsese nici urmă de cremă de ciocolată. Cum altfel! Paul îi remarcă, parcă pentru prima oară, buzele cărnoase, date cu un ruj care avea o anumită strălucire, un ruj pe care fără doar și poate nu-l găseai pe toate drumurile. Apoi zâmbetul ei se restrânse cumva, buzele îi reacoperiră dinții pe jumătate; și la drept vorbind, mai tot timpul dinții ei rămâneau un pic dezveliți. Asta era o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cuvântul care îi veni lui Paul în minte. Fața ei fusese demachiată, de bună seamă șezând la măsuța cu oglindă mare și înconjurată de beculețe, cum văzuse prin filme, iar demachierii îi urmase de bună seama crema de față, pudra, rujul pe care îl știa sau poate altul de o calitate încă și mai bună. Față de cum era ea îmbrăcată și aranjată, Paul se simți ca un sărăntoc... Iar ceea ce urmă se derulă cu o repeziciune neprevăzută. Până să apuce să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în poză. Eu zic să scoatem aparatul din priză până vom trece la consultații pe bază de rate...Domnuuu...Vrei să-l animi ? Bușanbuș ? Nu. Dă-i două palme că merge mai repede. Plus că l-ar costa consumul de ruj...Așa. Domnule... Albăstrel. Domnule Albăstrel, care-i problema motănașului ? Problema e că nu-i motănaș ci câine ! Aha. Mi s-a părut că nu miaună corect dar am crezut că naud bine din cauza ochelarilor. Are jigodie ? Nu. Jigodia nu are
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
lor care este plată, a noastră este o damingeană monopol iar conținutul e gol, fiind băut. 7. PE NERĂSUFLATE Domnule, La mulți ani și la mulți bani.Dați mi voie să vă pup, sărutul ca și tubul acesta special de ruj proaspăt de firmă Hansey ’77 vă aparține ca și acest superb picior detașabil utilizat la Casa Albă de chiar însuși Președintele când are de pus ce are de pus. Pentru două picioare plătiți unul singur,celălalt îl primiți pe gratis
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nu greșește nici o dată.” Ieșisem deci, În lume, mă plimbam cu fala mamei scrisă pe umărul stîng. Oameni cît să nu zărești acareturile, mulți mascați, alții cu fețe boite, cîțiva cu tichii pline de clopoței... Priveam carnavalul..., acasă dădusem cu ruj pendula, Îi lipisem pene multicolore de papagal, ornasem timpul... Unii care se trăgeau din pești au spus că nu e bine, alții care socoteau Întunericul pe degete au spus: "dimpotrivă...!" Pendulam Între două opinii. Umbra Îmi era și ea În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Îi spuse că are el singur grijă și Își Încrucișară privirile scînteind de ură. Dar individul insistă, cerînd să i se plătească un bilet pentru parcare. Susan deschise poșeta și-i căzură biletele de avion, pudriera, ochelarii de soare și rujul În tub de aur. Ridică ochelarii, toți se aplecară să ridice celelalte obiecte, Cinthia Începu iar să tușească și Bobby spuse că mama n-avea niciodată bani În poșetă. Vilma se căută prin buzunarele șorțului și spuse că nici ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sughițuri și era tare frumoasă, dar pe de altă parte pleca la fel ca Vilma, cărînd după ea un calabalîc Îngrozitor, cufere de tablă vopsite În toate culorile curcubeului și semănînd cu ea, fiindcă Înainte de plecare și-a dat cu ruj pe buze și cu ce rămăsese În tub se boise pe obraji și acum, sughițînd și dezvelindu-și dinții de aur, Îl sărută pe Julius, care simte În nări mirosul de metisă dichisită și sulemenită și aude chiar lîngă urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-și răsuci lucrul. Se duse la pat, îl sărută repede pe frunte, apoi o luă spre dulap și se uită la fața ei în oglindă. — Pleci deja? întrebă Lanark. — Da. Am nevoie de o schimbare. își dădu gura cu ruj. — Cine ți l-a dat? zise Lanark. — Frankie. Ne ducem la dans. O să ne lăsăm agățate de niște băieți foarte, foarte tineri. Nu te deranjează, nu-i așa? — Nu, dacă doar dansezi cu ei. — O, dar o să și flirtăm. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din când în când ia un taxi. Iar dragostea lui... Parcă-i un roman din Bibliothèque Rose. Poți să pui rămășag că păstrează acasă într-un sanctuar tot felul de fleacuri rătăcite de Florence: o floare, un etu gol de ruj, o jartieră... Adică nu! E prea pudic pentru o jartieră... Bilețele în care-i solicită mici servicii, sau îl sfătuiește să-și pună ventuze. Bunica îți povestea mereu de primul ei flirt, un domn foarte bine din Rîmnicu Vâlcea, care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rânji inginerul. După trei săptămâni o cunoscuse pe Doina. Doina cu părul decolorat ca o flacără de argint, cu ochii vineții, cu rochii negre strâmte și mâneci largi, cu poșetele ei din mărgele și antilopă unde încăpeau pudriera, batonul de ruj Burnt Sugar, o sticlă plată de whisky și fiolele de morfină. Doina... ― Ați spus ceva? Șerbănică Miga se ridică greoi. Obrazul de obicei roșu bătea acum în violaceu: ― Aș vrea să beau un pahar cu apă. ― N-am nimic împotrivă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
alb de iepure, cu o căciuliță roșie și peste picioare un pled gros. Îl trăgea maică-sa, o femeie înaltă, zveltă, îmbrăcată mereu în culori închise pentru a-și accentua suplețea. Îl săruta pe obraji și-i ștergea urmele de ruj. Totdeauna același ruj, Michel, nuanța cireșei coapte, în batoane lungi email cu aur. Dascălu îl privi cu coada ochiului. ― Nu mă întrebi de ce nu v-am împușcat? ― Am ghicit fără să mi-o spui. Ai o inimă bună. ― Țțț! Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu o căciuliță roșie și peste picioare un pled gros. Îl trăgea maică-sa, o femeie înaltă, zveltă, îmbrăcată mereu în culori închise pentru a-și accentua suplețea. Îl săruta pe obraji și-i ștergea urmele de ruj. Totdeauna același ruj, Michel, nuanța cireșei coapte, în batoane lungi email cu aur. Dascălu îl privi cu coada ochiului. ― Nu mă întrebi de ce nu v-am împușcat? ― Am ghicit fără să mi-o spui. Ai o inimă bună. ― Țțț! Se corectă: Adică și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]